Cuvântul Liber, octombrie 2006 (Anul 18, nr. 194-214)

2006-10-03 / nr. 194

R­UŞINE! (Urmare din pag.1) Justiţie, în primării şi în consilii judeţene, în prefecturi şi în servicii publice descentralizate, în administraţia publică în general, în localităţile în care maghiarii deţin un procent de 20% din populaţie! Surzi şi orbi s-au dovedit guvernanţii şi atunci când traseul spre Lacul Roşu, alte zone din Secuime au fost împânzite, cu sloganuri iredentiste („Români, căraţi-vă acasă!"; „Ardealu-i pământ unguresc!"), când în zone turistice din Transilvania au început să fie răspândite pliante şi „suveniruri" cu Ungaria Mare şi cu steagul roşu-alb-verde. De fiecare dată, comportamentul sfidător, hărţuirea strategică aveau un singur scop: dispreţul faţă de statul de drept, încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi a reglementărilor internaţionale în domeniu, aducând atingere gravă caracterului naţional, unitar şi indivizibil al statului român. Sfidându-ne mereu, au cerut universitate numai în limba maghiară, pe punga statului român, precum şi alte privilegii prin Legea statutului minorităţilor naţionale, lege antiro­­mânească, anticonstituţională, antieuropeană. Şi tot ca de fiecare dată, guvernanţii noştri au rămas surzi şi orbi! Udemeriştii, ca tovarăşi de guvernare, mereu mâncau usturoi, dar lor gura nu le mirosea! Şi, uite aşa, am ajuns ca limita răbdării să se identifice azi cu cea a disperării, încetul cu încetul, harta limbii române tinde să devină, prin naşterea unui Ţinut Secuiesc tocmai în inimă de ţară, mai mică decât cea a României! Surzi şi orbi au rămas ei şi la cuvintele Prea Sfinţiei Sale Ioan Selejan, episcop al Harghitei şi Covasnei, care, intuind diversiunea udemeristă la „Moţiunea Harghita-Covasna", atrăgea guvernanţilor atenţia cu un amarnic reproş: „Dacă nu vom fi susţinuţi, teritoriul se pustieşte. Avem de-a face cu o Insulă a Şerpilor, nu în Marea Neagră, ci în inima României. O vom pierde, oare, şi pe aceasta?". De fiecare dată când, de diverse căi, prin presă, în intervenţii publice, în alocuţiuni sau interpelări parlamentare, atrăgeam atenţia că va veni vremea când cireaşa de pe tortul făcut mereu cadou UDMR va fi tocmai autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, mahării guvernamentali vârau degetele în gură şi ne fluierau, îşi umflau bojocii şi strigau, arătând cu degetul spre noi, cei care spuneam adevărul despre ce se pregăteşte prin Ardeal, vituperând: „naţionaliştilor!" Zadarnic le spuneam, de fiecare dată, că a-ţi iubi ţara este o cinste. O datorie patriotică. O îndeplinire a unei promisiuni făcute înaintemergătorilor noştri! Iar ei, ofilind mereu această datorie faţă de înaintaşi, o trădează! Zbuciumul fraţilor români harghiteni şi covăsneni, alungaţi din cele două judeţe după decembrie 1989, nu conta. Pentru ei, importanţă avea şi are doar mâna de voturi ale UDMR, pentru păstrarea unui echilibru fragil în Parlament! Surzi şi orbi s-au dovedit ei şi după ce, sâm­bătă, 23 septembrie, adunaţi la Miercurea Ciuc, căpeteniile udemeriste, prin glasul de trâmbiţă al lui Márko Béla, dădea de ştire românilor şi ţării întregi, că ei au hotărât, considerând că România-i un sat fără câini, să declare autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc pe criterii etnice, să ceară introducerea celei de a doua limbi oficiale - maghiara, precum şi împărţirea României în cele trei provincii istorice. Oare i-au întrebat ei şi pe români? Nu cumva, pentru ei, românii majoritari nu există? Ce neruşinare! Ce obrăznicie! Ce nesimţire! Adormiţii noştri guvernanţi au rămas ca la dentist. Fără replică! Şi, uite aşa, a mai trecut o săptămână, l-au trezit din somn adânc şi din uluială tocmai tovarăşii de guvernare, oportuniştii jocului pervers, obişnuiţi mereu să tragă mari foloase din strategia „paşilor mărunţi". Adunaţi, din nou, de da­ta asta în cabala de la Târgu-Mureş, acolo unde, în 20 martie 1990, a curs sânge, sfidând normele minime de loialitate faţă de statul român, faţă de legile lui, faţă de majoritatea­­ românească, la 30 septembrie a.c., „pragmaticii" udemerişti, până mai ieri declaraţi, de politica falimentară dâmboviţeană, „moderaţi" (tot timpul am precizat că udemeriştii „moderaţi" şi „radicali" sunt tot un drac!) au dovedit că autonomia teritorială nu-i o altă gâscă în altă traistă, ci vechiul lor dor neîmplinit. Consiliul de conducere al UDMR şi Consiliul Reprezentanţilor Uniunii (CRU) au votat, în unanimitate, Declaraţia de la Miercurea Ciuc privind autonomia Ţinutului Secuiesc, conform Programului UDMR. „Paşii preconizaţi - o spune clar Marko Béla - nu constituie un obiectiv „ceţos", nicio „chestiune romantică sau exotică", iar el nu-i impresionat de „reacţiile isterice" ale clasei politice româneşti. Deci, autonomia - după el - este „necesară şi firească". începe, deci, o declarată luptă totală pentru autonomia teritorială, prin Asociaţia Administraţiilor Publice din Ţinutul Secuiesc, „pe toate canalele, ca subiect prezent". Aşa că udemeriştii se vor da peste cap să ceară modificarea Constituţiei, a cadrului legislativ, printr-o renegociere cu „Coaliţia portocalie". Asta se întâmpla la Târgu- Mureş, unde, joia trecută, doar cu două zile înainte, capii udemerişti se felicitau că, la întâlnirea cu Szili Katalin, preşedinta Parlamentului Ungariei, pot vorbi numai ungureşte, că oficialităţile nu mai trebuie salutate în limba română! Aţi văzut şi aţi auzit ce susţinea, cu mânie şi hotărâre, Kelemen Attila? Că, mai repede sau mai târziu, acolo se va ajunge! Dar Borbély László ce spunea, atunci când se referea la tergiversarea votării Legii statutului minorităţilor naţionale? Că răbdarea lor are o limită! „Atragem atenţia partenerilor-spunea el - că răbdarea noastră are limitei". Cum vine asta? Chiar să nu priceapă guvernanţii că-i vorba despre o ameninţare directă! Şi, colac peste pupăză, ei mai vor, pentru persoana lui György Frunda, şi postul de comisar european­ în rest? Zadarnic spunea Traian Băsescu, la 16 martie a.c., că atâta autonomie vor obţine ei la Miercurea Ciuc sau la Odorheiu Secuiesc, câtă va fi pe la Craiova, Iaşi sau Galaţi! Lor le intră totul pe o ureche şi le iese pe cealaltă­ în faţa radicalizării, bruşte, a UDMR, aflată la guvernare - având un vicepremier, trei miniştri, o sumedenie de secretari de stat, directori de agenţii prin ministere, prefecţi, şefi de servicii descentralizate prin judeţe -, Guvernul României trebuie, este acum obligat, să dea dovadă de demnitate. Atât i-a mai rămas. Trebuie să iasă, urgent, din această adormire, premierul Tăriceanu să-şi convoace Cabinetul, să-l demită pe Márko Béla şi să scoată UDMR de la guvernare! Guvernul român nu mai are, din acest moment, nici un drept să mai comită greşeli în­­faţa naţiunii! De-acum el este răspunzător în faţa istoriei, iar „justificările", „scuzele" de doi bani, amabilităţile de circumstanţă în faţa unei trădări nu-şi mai au locul şi rostul. Acum este momentul ca, măcar o dată, în ceasul al 12-lea, să asculte guvernanţii de îndemnul tancului şi să pună pumnul în pieptul furtunii stârnite de UDMR, prin nesăbuinţa antiromânească şi anticonstituţională. Până nu-i prea târziu! Aşa ceva nu se mai poate! Nimic pe la noi nu mai este întâmplător. Dacă ei vor continua păguboasa „politică a scaunului" în faţa cioclilor Ardealului, românii vor înţelege că tăcerea lor este o ruşinoasă acceptare. Că locul lor nu mai este la guvernare. Iar cine îşi uită istoria merită s­­o retrăiască. Să nu uite ei avertismentul: frontul românesc este azi în Ardeal! Iar celor care asudă ca harta limbii române să fie mai mică decât cea a României, le vom adresa, la fel ca şi în editorialul de marţea trecută, după atentatul la unitatea statală de la Miercurea Ciuc, după atacul la articolele 1 şi 13 ale Constituţiei. NU VĂ ESTE RUŞINE, NESĂTUILOR? Unde vă treziţi? Pe cei care se zbat să lovească articolele amintite din Legea fundamentală, îi avertizăm că Dumnezeu le va închide gura! Să nu uite că, până acum, toţi cei care s-au năpustit cu gând rău asupra Transilvaniei, pentru a rupe bucăţi din ea, nu au murit de moarte bună, în paturile lor. Există un blestem al Ardealului! O spunem noi, toţi cei apărând un hotar statornic pe aici, care credem, cu tărie, în „Transilvania românească, eternă şi nedespărţită!". CUVÂNTUL MARȚI, 3 OCTOMBRIE 2006 Cselenyi László, preşedintele „Duna TV”, ginerele scriito­rului, anunţă că, în ziua de 30 septembrie, ora 22.24, a murit, la Budapesta, după o lungă suferinţă, prozatorul SÜTŐ ANDRÁS. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Radiografia unei imposturi (I) Tom Lantos - portret neretuşat Aflat recent într-o vizită particulară la Bucureşti, pentru a explora cum ar putea fi stimulate investiţiile americane în România, congresmenul democrat american Tom Lantos a emis cu ocazia unei conferinţe de presă câteva afirmaţii discutabile de genul: „Dacă SUA şi aliaţii noştri nu ar fi acţionat ferm în cadrul NATO, România ar fi fost, în continuare, un satelit al URSS şi ar fi fost condusă de Ceauşescu. Decla­­rându-se încântat de progresul economic al ţării noastre, cel care la începutul anilor 90 s-a opus vehement acordării clauzei naţiunii cele mai favorizate de către SUA, României a reluat mai vechea sa marotă a „extirpării unor cancere vechi, cum ar fi ora de rasă şi religioasă". Eie ar afecta partea de Europă în care se află România - ţară pe care a apreciat-o pentru modul în care gestionează relaţiile interetnice, „în ciuda reminis­cenţelor unor forţe politice ne­gative"­­ şi Ungaria, pe care a acuzat-o de tolerarea unor ati­tudini antisemite. „în nume personal", Tom Lantos a invitat România să participe cu trupe în Liban, la prevenirea reînarmării Hezbollah, în contextul în care ea este deja prezentă pe teatrele de operaţiuni militare din Afganistan şi Irak. Congresmenul democrat a mai afirmat că se aşteaptă ca „prietenii din Europa" să participe la lupta împotriva inamicului comun care este fana­tismul religios, în ultima perioadă de timp, Lantos a criticat Franţa, Germania şi Belgia pentru că ele nu au ales să îmbrăţişeze politica americană şi să urmeze exemplele Marii Britanii şi Australiei, susţi­nând că este „dezamăgit şi dez­gustat de intransigenţa oarbă a unora dintre aliaţii SUA în NATO". Fragmentele de text care urmează fac parte din cartea „Istorii secrete: România şi războaiele de imagine", în curs de apariţie. Ele dau o idee despre forţa malefică a acţiunilor de manipulare a publicului şi a liderilor politici, prin dezinformare şi into­xicare. Intertitlurile aparţin redacţiei. (Va urma) DORIN SUCIU SC CORAL IMPEX SRL în baza contractului de concesiune nr. 324/ 14.10.2005 cu Consiliul Local al municipiului Târgu-Mureş, privind lucrările de deratizare, dezinsecţie şi dezinfecţie va executa, în perioada 6-9 octombrie 2006, lucrări de deratizări pe raza municipiului Târgu-Mureş. Substanţele folosite sunt avizate de Ministerul Sănătăţii (Varat Grano şi Varat Pasta - substanţa activă BRODIFACCUM). In caz de intoxicări se recomandă vitamina K1. Relaţii la telefoanele 0265 25.60.04, 0765 27.29.10. GRUPAREA DE JANDARMI MOBILĂ TÂRGU-MUREŞ , organizează concurs, la sediul unităţii, în perioada 16.10 - 17.10.2006, pentru ocuparea a 14 posturi de subofiţeri, din sursă externă, după cum urmează: - 3 posturi subofiţer pază, - 3 posturi subofiţer administrativ (bucătar - ospătar), - un subofiţer tehnic (armurier), - un subofiţer tehnic (electrician auto), - un subofiţer tehnic (tinichigiu), - 2 subofiţeri tehnici (mecanic auto), - un subofiţer tehnic (zugrav vopsitor), - un subofiţer tehnic (zidar), - un subofiţer tehnic (electrician). Condiţii de participare: - să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România; - să cunoască limba română scris şi vorbit; - să fie absolvent de studii medii cu diplomă de bacalaureat; - să aibă stagiul militar satisfăcut; - să fie declarat apt medical, fizic şi psihic; - să aibă înălţimea de minim 1,75 m şi dezvoltare fizică armonioasă; - să nu aibă antecedente penale, sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni. înscrierile se fac până la data de 6.10.2006, ora 12.00, la sediul unităţii din Sângeorgiu de Mureş, str. Ştiinţei nr. 1227. Relații suplimentare la telefon 0265-31.98.56, int. 24507.

Next