Cuvântul Liber, iulie 2007 (Anul 19, nr. 127-147)

2007-07-03 / nr. 127

CE SE fiSCUNDE ÎN SPfiTELE „ODISEEI JENfiNTE" fi CfiSTELULUI BRfiN? (Urmare din pag. 1) „argumente" şi „pretexte", prinzându-se precum înecatul de un pai, susţine că nu există un document prin care să fie dovedită naţionalizarea lui. Oare? Documentul există! Aşa afirmă specialiştii. Dovadă că reprezentantul PNL din comisie, deci membru al aceluiaşi partid care l-a cocoţat şi pe dumnealui în jilţul ministerial, nu a avut comentarii referitoare la acest aspect şi s-a abţinut de la vot. Doar avocatul Casei de Habsburg, care are tot interesul, plătit fiind, apără nefirescul lucrurilor, aducând, în acelaşi timp, o jignire făţişă României: „Lasă impresia - afirmă el, cu aroganţă - că ne aflăm într-o ţară din spaţiul est- sovietic!" El de aia-i avocat, să apere punctul de vedere al clientului, al reprezentantului Casei de Habsburg şi să spună, ca şi ministrul liberal, că „retrocedarea s-a făcut în baza Legii 10". Ciudată şi suspectă este poziţionarea faţă de proprietate, din moment ce, în cazul de faţă, nu avem de-a face cu orice proprietate, atâta timp cât - aşa cum afirma şi analistul Iosif Boda - „în spate se află o simbolistică întreagă". După cum se ştie, castelul a fost donat, de municipalitatea Braşovului. Deci, are un statut aparte. Apoi, să nu uităm că, în toate celelalte ţări foste est-comuniste, aşa ceva nu s-a petrecut, în niciuna! Numai că, în originala şi nesfârşita noastră tranziţie românească, aşa ca la noi nu-i la nimenea! Totul este posibil într-o Românie în care au fost aruncaţi în stradă, din această cauză unii găsindu-şi chiar sfârşitul, actorul Gheorghe Constantin, cântăreaţa de operă Iolanda Mărculescu, sau urmează să fie, în urma proceselor cu moştenitori de mâna a şaptea, baritonul Dan Iordăchescu, cântăreaţa folk Tatiana Stepa, generalul (r) Marin Lungu, caporal la 9 ani, luptător pe front, toţi oameni de seamă, care au făcut multe pentru această ţară, chiar şi pentru cei care astăzi le dau brânci în nesiguranţa zilei de mâine, aruncându-i ca pe o măsea stricată. Vai de ea ţară! în tot acest timp, regelui Mihai I de Hohenzollern, care a plecat, la sfârşit de decembrie 1947, cu un tren plin cu o colecţie de tablouri, la 4 ianuarie 1948 urmându-i altă garnitură, azi i s-a restituit totul: ce trebuia şi ce nu trebuia! Adică, domeniul de la Săvârşin, castelele Peleş şi Pelişor, palatul Elisabeta, zeci de mii de hectare de pădure şi munţi spre Vârful cu Dor. Başca, o pensie substanţială, o vilă de protocol, maşină şi bodyguard, de care beneficiază, conform unei legi speciale pentru foştii şefi de stat! Ciudat lucru, curioasă lucrare a dracului! O Românie săracă pune în mâna străinului castelul Bran, ca, apoi, să-l cumpere statul român la un preţ de 40-60 milioane de euro! Frumoasă şi bănoasă afacere! întrebarea e: cine încasează comisionul gras?! Apoi, ca mâine s-ar putea să vină cu pretenţii şi Paul de România - aflat în proces cu Mihai I. Dacă şi el, pretendent la moştenire, câştigă? Ce i se mai dă? Să nu ne mirăm, deloc, că, tot vânzând şi făcând mereu cadouri simbolurile noastre naţionale, o anumită etnie din Ardeal, adică cei interesaţi din minoritatea maghiară, nişte şmecheri care profită de o lege anapoda, vin să revendice, din partea unor foşti grofi, zeci, sute şi mii de hectare de păduri, clădirile unor şcoli, licee, spitale, instituţii, construite şi prin contribuţia şi sudoarea românilor, populaţie dintotdeauna majoritară aici. Deocamdată,în spatele „odiseei jenante" a castelului Bran se ascund mai multe categorii de jocuri şi interese! V_____________________________________________________________/ CE NU OPREŞTE LEGEA OPREŞTE BUNUL-SIMŢ! (Urmare din pag. 1) trecătorilor, fără jena necesară, confundând un loc public cu un spaţiu pentru nudism, închipuindu-se, probabil, la 1 Mai sau pe la Vama Veche. Cuvintelor indecenţă şi neruşinare, folosite de corespondentul nostru, noi le mai alăturăm, fără reţinere, un altul, tot din dicţionarul limbii române: nesimţire! Pentru că şi ele ar trebui să ştie că, îndeobşte, ce nu opreşte legea (atâta timp cât sunt locuri cu o anume destinaţie pentru nudişti, chiar şi la Târgu-Mureş, departe de ochii trecătorilor) opreşte bunulsimţ. Dacă-l au, bineînţeles! CUVÂNTUL MARȚI, 3 IULIE 2007 in municipiiul Turgu-Mureş. ÎNCEPE INSCRIPŢIONAREA NUMERELOR LA CASE Cetăţenii municipiului Târgu-Mureş care locuiesc la case vor plăti odată cu impozitul pe clădiri aferent semestrului doi şi o taxă de aproximativ 10 lei pentru reinscripţionarea numerelor pe imobilele în care locuiesc. „Dorim să schimbăm tăbliţele care indică numerele caselor şi strada pe care sunt amplasate, întrucât acum fiecare proprietar şi-a pus numărul unde a vrut, iar alţii nu au numere deloc. în semestrul doi al acestui an, vom inscripţiona jumătate din oraş, pe zone, iar în prima parte a anului viitor vom continua cu cealaltă jumătate. Tăbliţele vor fi identice ca dimensiuni şi design şi, pe lângă număr, vor cuprinde şi denumirea străzii, aşa cum este ea înscrisă în nomenclatorul oficial", a precizat primarul Dorin Florea. Reinscripţionarea numerelor la care s-a aflat de mai multe ori pe ordinea de zi a Consiliului local, dar niciodată nu a fost adoptată vreo hotărâre în acest sens, aşa că edilul-şef al municipiului Târgu-Mureş a emis o decizie, pe baza căreia se trece la această operaţie absolut necesară, nu numai din punct de vedere estetic, ci mai ales orientativ. (L.P.) -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Justiţie sau prescripţie (Urmare din pag. 1) întrebarea este câtă sinceritate, integritate şi voinţă a mai rămas în întreaga societate românească pentru a se ajunge la acest stadiu? Pentru a primi un răspuns, propun, fără a fi jurist şi fără pretenţii de reformator al legislaţiei, un test simplu - modificarea printr-un amendament a legii prescripţiei care să-i vizeze pe toţi ce beneficiază de imunitate, referitoare la fapte penale săvârşite cândva, de la preşedinte, miniştri sau parlamentari şi până la magistraţi, în sensul ca timpul efectuării mandatului să nu conteze în calculul prescripţiei acestor fapte. Cu alte cuvinte, să fie adăugaţi timpului până la prescripţie anii în care toţi cei menţionaţi beneficiază de imunitate. Altfel, s-ar putea ca într-o ţară, unde totul este posibil, fiind printre cele mai corupte din Europa, escroci şi manipulatori talentaţi să ajungă în funcţiile amintite, folosindu-le şi în scopul de a scăpa de braţul legii, prin prescripţie, ceea ce ar afecta grav însăşi noţiunea de „justiţie". Nu sper ca „poporul", atât de invocat în ultimul timp, să iasă în stradă pentru a impune acest amendament. Nici studenţimea, de obicei segmentul cel mai „revoluţionar" şi nepervertit al societăţii nu cred că o va face. Mă aştept, însă, ca măcar o parte a mass-mediei să preia această idee, pentru ca, în funcţie de ecourile pe care le va stârni, să se poată aprecia starea naţiunii, de marasm cronic sau de convalescenţă. Evident, din partea celei ce mimează independenţa şi lupta pentru binele public nu e de aşteptat decât ignorarea sau ridiculizarea. Nu ştiu în ce măsură se va implica „intelighenţia", dar sper să reacţioneze sfătuitorii de taină, cei care la Neptun,foarte probabil, au discutat o lege a lustraţiei care să nu-l lustreze pe cel ce a fost, în ţară, pe ____________________________________________ vremea lui Ceauşescu, într-o funcţie echivalentă cu a unui subsecretar de stat sau la Anvers în slujba serviciilor. Aceştia ar avea ocazia, susţinând amendamentul propus, să-şi dovedească integritatea şi imparţialitatea, deoarece, în caz contrar, suspiciunea de „minimă morală" şi complicitate ar fi inevitabilă, având în vedere că în septembrie preşedintele va scăpa, prin prescripţie, de responsabilitatea afacerii „Flota", pe care a negociat-o şi iscălit-o personal. S-ar putea ca însăşi preşedintele, al cărui reflex de apărare a fost întotdeauna atacul, să susţină această propunere, punându-se, benevol, după încheierea mandatului, la dispoziţia justiţiei, dovedind astfel că n-are nimic să-şi reproşeze. Cu atât mai mult, cu cât a mai făcut-o, în aceeaşi chestiune, după ce, însărcinat cu rezolvarea ei, i se puseseră la dispoziţie toate documentele. Cel care se ştie nevinovat, evident, nu are de ce să se teamă de apariţia unor noi documente. Modul în care partidele şi politicienii vor trata această idee, prin susţinere, ignorare, sau combatere prin chichiţe juridice, va fi, desigur, un criteriu de apreciere a setei lor de adevăr şi dreptate, în frunte cu ministrul de resort. Nu în ultimul rând, magistraţii înşişi şi-ar putea dovedi probitatea, implicându-se pentru responsabilizarea lor şi după încheierea carierei, prevenind astfel, pe cât posibil, iresponsabilitatea şi pervertirea justiţiei, de către unii dintre ei. Pe lângă posibilităţile de analiză a reacţiilor societăţii româneşti, aceasta ar ajunge, în cazul adoptării amendamentului, să conştientizeze normalizarea şi beneficiile voinţei de a intra în zodia „Heliaiei", transmiţând Europei un indubitabil semnal de demnitate. Pentru că demnă-i doar ţara care nu suportă o legislaţie şi justiţie strâmbă. ÎN TIMP CE EUROPENII SE „BAT" PENTRU UN MEDIU CURAT, LA NOI DEGRADAREA SE FACE CU AJUTORUL AUTORITĂŢILOR (Urmare din pag. 1) în practică, pe defileul Deda-Topliţa, în zona Rezervaţiei naturale Stânceni, acolo unde acum se lucrează de zor pentru darea grabnică în exploatarea unei cariere de piatră şi a unei staţii de concasare a andezitului. în consecinţă, în ciuda tuturor angajamentelor luate de administratorul firmelor în cauză, angajamente care se dovedesc formale, poluarea zonei se face zi de zi, în păşunea satului Ciobotani vitele scoase la păscut mai degrabă consumă praf decât iarbă. Unde mai socotim dezastrul din zonă, drumul făcut „praf", ca şi deteriorarea, încet dar sigură a locuinţelor din zonă. Mai mult, confraţi de la un alt ziar mureşean, încă din luna septembrie a anului trecut, atrăgeau atenţia asupra „carierelor penale" din comuna Stânceni, fără ca vreo autoritate să se sesizeze. La toate protestele unora interesaţi şi preocupaţi de protecţia mediului, de protecţia propriilor bunuri, atât instituţiile abilitate de protecţia mediului, cât şi consilierii locali, unii dintre ei prea puţini informaţi, au pasat responsabilitatea pe seama altora, fără să pună piciorul în prag, aşa cum cer legile româneşti cu privire la protecţia mediului şi a ariilor protejate. în speţă, cele două firme cu sediul în Stânceni, SC„ Hodaco Prodcompex", respectiv „ SC Andemur SRL", care aparţin fiului viceprimarului din comuna Stânceni, care, deşi nu aveau aprobările necesare,încă de anul trecut au exploatat,în ciuda tuturor interdicţiilor, andezitul de pe Valea Mermezeului, fără ca vreo autoritate să-i întrebe de sănătate. La această oră, fără a putea afla dacă cu adevărat firma SC „Hodaco" SRL are aprobările în regulă, sau că SC „Andemur" SRL a îndeplinit toate condiţiile legale pentru a putea fi dată în exploatare, se lucrează aproape zi lumină, mergându-se până la deturnarea albiei cursului râului Mermezeu. De poluare, ce să mai spunem, șoferii basculantelor de mare tonaj circulă pe Valea Mermezeului ca la cursele de bolizi, drumul este într-o stare deplorabilă, iar plantele, arborii suferă din plin efectele poluării cu praf, așa că nu va fi de mirare dacă în scurt timp pe Valea Mermezeului nu vom mai avea vegetaţie, animalele nu îşi vor mai regăsi habitatul şi totul, încet dar sigur, intră într-un proces lent şi de durată de distrugere a naturii, de care răspunzători sunt cei care acum se fac că plouă, deşi ar trebui să stopeze lucrurile, după cum decurg acum, până nu este prea târziu. Mai mult, Guvernul României a adoptat, săptămâna trecută, o O.U. prin care persoanele fizice sau juridice care aduc prejudicii asupra mediului, sau reprezintă ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu punând în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a unor persoane, riscă pedepse cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau amendă, dacă nu iau măsuri pentru a minimiza prevenirea daunelor produse asupra mediului. Or, ceea ce se întâmplă acum cu pregătirile pentru darea în folosinţă a exploatării andezitului şi a Staţiei de concasare de pe Mermezeu aduce serioase daune mediului peroanelor, fără măcar a avea vreo reţinere că la mijloc e vorba şi de o arie protejată prin lege. Şi, pentru a nu intra în detalii, este suficient să amintim că cei interesaţi pot accesa internet-ul de unde pot afla informaţiile necesare.