Cuvântul Liber, august 2007 (Anul 19, nr. 148-170)

2007-08-01 / nr. 148

O PE STRAIN N ! DOARE CÂND IUIPE O ŢARĂ! 9 (Urmare din pag. 1) stat american, Condoleezza Rice, sârbii kosovari dădeau garanţii, prin liderul lor Agim Ceku, pentru prima oară, că ei nu ar dori proclamarea unilaterală a independenţei provinciei. Numai că, imediat după întâlnire, premierul interimar din­ Kosovo, Agim Ceku, „a reiterat" poziţia sa neschimbată, conform căreia „provincia ar trebui să-şi declare independenţa la 28 noiembrie a.c.". Nişte farisei! Pentru că Marti Ahtisaari a conceput un plan al ONU, care îi poartă numele, pentru independenţa totală a provinciei Kosovo şi ieşirea ei de sub jurisdicţia Serbiei. Ceea ce ar fi un abuz de neiertat! Totul, în ochii lumii nepăsătoare, cu acceptul internaţional al puternicilor clipei! Pe un străin, când rupe o parte dintr-o ţara, nu îl doare nimic! MAI DOARE, DECI EXIST! (Urmare din pag. 1) mi-a plăcut extraordinar. Ca şi atât de regretatul Papa Paul al ll-lea, Prea Fericirea Sa Teoctist era... altfel! Ei au închis - ori au deschis? - o epocă. Mi-a fost drag acest Patriarh, întâi­stătător al Bisericii Neamului meu, cu inteligenţă sclipitoare, dar şi cu o înţelepciune de nebănuite adâncimi. Oricât de dureroasă ne este pierderea acestei inegalabile personalităţi, mă consolează faptul că, după suferinţa din viaţa pământeană, Dumnezeu şi-a deschis larg braţele să-l întâmpine pe Părintele nostru pe­ drumul cel mai scurt, uşor şi în lumină, întâmplarea a făcut ca, tot luni, unul dintre artiştii pe care îi preţuiesc în mod deosebit - Moţu Pittiş - cu care am şi colaborat în anii mei de radioteleviziune bucureşteană - să fie internat cu un diagnostic dintre cele mai severe la Oncologia din Capitală. Mă doare pentru că nu ştiu cum se face (poate e doar o impresie a mea!) că lucruri dintre cele mai cumplite li s-au întâmplat în ultimii ani doar oamenilor cumsecade, talentaţi, buni şi frumoşi... Timpul trece, desigur, nimeni nu întinereşte, dar cum se întâmplă că dezastrele îi ocolesc pe violatori, hoţi şi criminali? Cum se face că sucombăm, azi-mâine, sub mizeria de toate felurile, în timp ce nimeni nu apără valorile? De ce a trebuit ca, la 63 de ani (pe care oricum nu-i arată, iar mental nici nu intră în discuţie, artistul fiind la fel de sclipitor ca în tinereţe), Florian Pittiş să ajungă într-un stadiu tardiv operaţiei? Unde i-au fost... fanii? Unde i-au fost apropiaţii? Ce iubim? Cum iubim? Aşteptăm ca cineva să moară, ca să-l putem jeli cu fast precum bocitoarele Antichităţii? Dacă tot vorbim de artă şi artişti, şi de zile negre, tot luni, 30 iulie, s-a stins din viaţă celebrul cineast suedez Ingmar Bergman, la vârsta de 89 de ani - unul dintre stâlpii celei de-a şaptea arte, autor al filmelor „Fanny şi Alexander", „Sonata de toamnă", „tăcere", „Izvorul fecioarei", „Scene dintr-o căsnicie", „A şaptea pecete", „Fragii sălbatici". Eva Bergman, fiica sa, a anunţat că moartea tatălui ei a survenit „calm şi încet", pe insula suedeză Faaro, cauzele morţii rămânând însă... necunoscute. Fiul unui pastor de la Curtea suedeză, Ingmar Bergman s-a născut la 14 iulie 1918, la Uppsala, în nordul Stockholmului, şi-a început cariera montând piese de teatru la Göteborg şi la Stockolm. S-a dedicat cinematografiei mai târziu, aceasta fiind cea care i-a oferit cele mai mari satisfacţii, dar teatrul a rămas în centrul său de interes. înainte de a fi regizor, Bergman a fost scenaristul unor regizori importanţi ca Storberg şi Molander. Conform dicţionarelor de specialitate, la sfârşitul anilor '40, Ingmar Bergman a început să fie dominat de angoasa existenţei. Succesul a sosit în 1956, când a terminat „A şaptea pecete", care primeşte numeroase premii, printre care premiul special la Festivalul de la Cannes. Au urmat «Ursul de Aur» la Festivalul de la Berlin şi premiul criticii la Festivalul de la Veneţia, graţie „Fragilor sălbatici". Filmele sale tratează probleme fundamentale existenţiale, de moralitate, singurătate şi credinţă, tinzând în acelaşi timp spre simplitatea şi claritatea directă a vieţii, opusă stilizării, metaforizării şi alambicării altor realizatori de film. Ca un contraexemplu, „Persona", unul dintre cele mai faimoase filme ale lui Bergman, este neobişnuit de sofisticat şi complex pentru întreaga operă filmică a regizorului suedez, având conotaţii multiple, între care cele existenţialiste şi de avangardă sunt predominante. Dar nu asupra filmelor lui Bergman intenţionam să vă atrag atenţia, ci, pur şi simplu, să vă mărturisesc faptul că mă simt golită şi sărăcită sufleteşte de prea desele şi preţioasele pierderi cu care ne-am confruntat în ultima vreme. Fie că e vorba de cultura universală, cât mai ales atunci când vorbim de boierii spiritului românesc. Sunt personalităţi emblematice imposibil de înlocuit­­ în ciuda butadei cum că cimitirele ar fi pline cu asemenea inşi. Nu-i adevărat! Răstimpul celor 17 ani postdecembrişti n-a pus nimic notabil în „golul" creat de dezordine, lupte intestine ori dispariţie naturală. Dar niciodată nu e prea târziu, iar speranţa moare totdeauna... ultima. -----------------------------------------------------------------------------------------------------­Conservatorii aşteaptă ca Executivul să adopte astăzi reducerea TVA la produsele alimentare de bază Partidul Conservator aşteaptă ca,în urma şedinţei de astăzi, Guvernul să ia o decizie privind diminuarea TVA la pâine şi la celelalte produse de bază şi să nu amâne la nesfârşit această propunere, a declarat, ieri, preşedintele executiv al PC, senatorul Codruţ Şereş. „BC nu face un stindard exclusivist şi nu îl deranjează dacă Guvernul va lua o astfel de măsură înainte de aprobarea legii propuse de acesta în Parlamentul României. PC consideră că această decizie este şi necesară şi justă, este aşteptată şi de producători, şi de consumatori"­, a susţinut Codruţ Şereş. Iin opinia sa, „Guvernul va lua această decizie până la urmă". „Până la sfârşitul acestui an sau la momentul votării în Parlament a Legii bugetului de stat pentru 2008, o astfel de măsură va fi luată, pentru că atunci toate efectele secetei şi majorarea preţului la grâu vor deveni mai apăsătoare pentru fiecare din noi", a apreciat Codruţ Şereş. CUVÂNTUL MIERCURI, 1 AUGUST 2007 Prefectul Ciprian Dobre a constatat nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Tărgu-Mureş nr. 258/11 iulie 2007, prin care se doreşte defrişarea unei suprafeţe împădurite din­­zona Prefectul judeţului Mureş a notificat Hotărârea nr. 258/2007 adoptată de Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureş în şedinţa extraordinară din data de 11 iulie 2007, prin care s-a aprobat demararea procedurilor legale de concesionare prin licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 3.000 mp situat în Târgu- Mureş, zona Nicolae Grigorescu, str. Avram Iancu­­ în vederea edificării şi consolidării zonei verzi, prin construcţia unui zid de sprijin, realizarea unei parcări supra­etajate, locuri de joacă, zone verzi şi a unor locuinţe colective, în urma exercitării controlului de legalitate asupra hotărârii în cauză, s-au constatat urmă­toarele aspecte de nelegalitate: - Primăria este proprietar doar pe 306 mp din totalul de 3.000 mp propuşi spre concesionare; - raportul comisiei de spe­ 7 Noiembrie” Târgu-Mureş c­alitate nu a fost semnat de membrii acesteia, încălcându-se dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 215/ 2001, republicată; - nerespectarea dispoziţiilor art. 90 OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului potrivit căreia autoritatea publică locală are obligaţia con­servării şi protejării spaţiilor verzi, astfel încât să se asigure suprafaţa optimă stabilită de reglementările în vigoare, conservarea spaţiilor verzi existente fiind prioritară; - actul administrativ a fost adop­tat fără respectarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Instituţia Prefectului a solicitat Consiliului local al municipiului Târgu-Mureş demararea proce­durilor dezbaterii publice, în con­formitate cu dispoziţiile legale în vigoare, pentru asigurarea tran­sparenţei decizionale, problema supusă spre apliobare fiind de interes public. Conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 52/2003, anterior adop­tării actului administrativ deci­zional trebuia realizat anunţul referitor la intenţia autorităţii lo­cale pentru realizarea acestui proiect cu impact asupra cetă­ţeanului, obligaţia respectării termenului de 30 de zile având un caracter imperativ, în situația în care autoritatea locală nu se conformează celor legale devin aplicabile dispoziţiile art. 26 indice 1 din Legea nr. 340/ 2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, modificată şi com­pletată ulterior, prefectul urmând a ataca în contencios actul socotit nelegal. CANCELARIA PREFECTULUI JUDEȚULUI MUREȘ I AUGUST - ZIUA ARMEI TANCURI ÎN ARMATA ROMÂNIEI (Urmare din pag. 1) Tanchiştii români au luptat în cele două campanii din est şi vest din cel De-al Doilea Război Mondial; eroismul lor, jertfele date şi rezul­tatele obţinute au făcut ca arma pe care o reprezentau să fie aşe­zată la loc de cinste între alte genuri de arme participante la război, afirmând astfel, fără teama de a greşi sau exagera, că „tancul a fost regele neîncoronat al ultimei conflagraţii mondiale". Dezvoltarea armei tancuri a determinat şi formarea unei noi elite militare caracterizată prin dârzenie, curaj, camaraderie, unitate, spirit de sacrificiu, capacitate de a acţiona rapid şi eficient chiar în condiţii de izolare şi, nu în ultimul rând, cu bogate cunoştinţe teh­nice şi militare din toate celelalte genuri de arme. Dacă în dotarea Armatei Române, de la înfiinţarea armei tancuri şi până prin anii 80 s-au folosit numai tancuri străine,începând cu dece­niul 8 s-a trecut la fabricarea şi dotarea armatei cu tancuri româ­neşti. începutul a fost greu, dar, treptat, tancul românesc s-a impus ca un mijloc de luptă performant şi apreciat atât în ţară, cât şi în rândul celor 16 state producătoare de tancuri din lume. La începutul anilor '90, când războiul rece se apropia de sfârşit, prin aplicarea reformelor în armată, restructurarea şi punerea de acord a unităţilor şi marilor unităţi cu standardele NATO - la care ţara noastră a aderat - au făcut ca cele mai multe unităţi de tancuri să se transforme, redimensioneze, redis­­loce în alte garnizoane sau chiar să se desfiinţeze spre tristeţea, mâh­nirea, dar şi nostalgia militarilor tanchişti, fiind cu conştiinţa împă­cată că şi-au făcut datoria. Este o onoare pentru militarii tanchişti că dintre aceştia s-au ridicat militari de o deosebită valoare umană, din rândul cărora nu putem să nu-i amintim pe generalii Vasile Milea, Ştefan Guşă, Paul Cheler, pe Nicolae Oprea şi Ion Săftescu, în memoria lor şi a tuturor celor care şi-au dat viaţa pe câm­purile de bătălie, ne plecăm cu pioşenie, le cinstim memoria şi le vom păstra cele mai frumoase amintiri. De asemenea, cu respect şi emoţie, adresăm cele mai calde mulţumiri şi urări, de viaţă lungă generalilor, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor din arma tancuri, aflaţi în activitate, rezervă sau retragere, care prin activitatea desfăşurată au adus o reală şi valoroasă contribuţie la formarea unei întregi generaţii de tanchişti, bărbaţi demni, curajoşi, cinstiţi şi loiali societăţii româneşti. Ne exprimăm încrederea că,deşi redusă numeric, arma tancuri va avea o evoluţie ascendentă, repre­zentând, în continuare, principala forţă de izbire a forţelor terestre în acţiunile militare. La final, cu ocazia împlinirii a 88 de ani de existenţă a armei tancuri în Armata României, urăm tuturor tanchiştilor, oriunde s-ar afla, un tradiţional, sincer şi călduros „La mulţi ani!" şi să nu uite că au fost şi vor rămâne, în veci, mai tari decât oţelul blindatelor în care au avut satisfacţii, bucurii, succese, dar şi insuccese şi uneori au şi suferit. Dumnezeu să ajute tanchiştii şi arma tancuri! IUBIŢI CAMARAZI TANCHIŞTI! 9­9 1 August 2007 - aniversarea a 88 ani de la apariţia primelor subunităţi şi unităţi de tancuri - se constituie într-un fericit prilej pentru Filiala „A­ Iancu" Mureş a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Ministerul Apărării de a vă transmite tuturor, atât celor ce sunteţi încă în activitate, cât şi celor din rezerva Oştirii Române multă sănătate, fericire şi obţinerea celor mai bune rezultate alături de cei dragi. Momentul aniversar se constituie într-o ocazie deosebită pentru a ne aminti momentele grele şi uneori plăcute pe care împreună le-am trăit pentru a fi pregătiţi ca la chemarea ţării să o apărăm, aşa cum am jurat cu mâna pe drapel. Felicităm cu această ocazie toţi tanchiştii, de la soldat la general, marea masă a maiştrilor militari şi subofiţerilor ce s-au aflat permanent în primele rânduri şi de a căror activitate depindea în mare măsură nivelul şi calitatea pregătirii pentru luptă a sub­unităţilor şi unităţilor de tancuri. Garnizoana Târgu-Mureş - gazda celei mai importante mari unităţi de tancuri a Armatei Române -a rămas o amintire._____________________________ Nu facem un bilanţ, dar totuşi ne întrebăm. Pentru ce atâta efort, pentru ce atâta trudă? Poate numai pentru a fi mândri că am putut îndura blestemul blindajului de tanc, vara, la peste plus 50 grade Celsius şi iarna la sub minus 30 grade! Acestea au fost condiţiile de muncă ale celor care nu s-au plâns niciodată şi au răbdat cu stoicism orice condiţie impusă. Permanent, viaţa lor a fost pusă sub incidenţa unor legi, regulamente şi dispoziţiuni, altele decât cele trăite de marea majoritate a populaţiei, care nu a cunoscut şi nici nu va avea cum să le cunoască niciodată. Militarul-tanchistul, în special - a fost şi va fi mereu puternic şi îndurător. Asta a dovedit-o mereu, fapt ce a făcut ca din rândul lor să se distingă oameni de valoare cu care ne mândrim, ce au făcut cinste şi onoare armatei şi patriei pe care au slujit-o cu credinţă. La mulţi ani, stimaţi tanchişti! Preşedintele Filialei C.M.R.R. „A. Iancu” Mureş, general bg. (r) GHEORGHE POPA.

Next