Cuvântul Liber, ianuarie 2010 (Anul 22, nr. 1-21)
2010-01-19 / nr. 12
DEMOCRATIC SI INDEPENDENT MARTI, IN IANUARIE 2010 • ANUL XXII, NR. 12 (5.201) • 16 PAGINI, 00 BANI. EDITORU1JL Grigore Vieru - un simbol al Basarabiei (II „Nu harul, ci lacrima mea e mare!” I-am cunoscut, pe Grigore Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, la Târgu-Mureş, pe vremea marilor speranţe ale învierii Basarabiei, când „batea ceasul de aur" şi „S-a-ntors acasă Dumnezeu/ Din Siberii de gheaţă". De atunci, chipul poetului, de Orfeu de dincolo de Prut, ca o efigie antică, ne făcea să ne regăsim, de fiecare dată, în aceeaşi unică emoţie. Am avut rarul privilegiu de a-l întâlni, deseori, pe marele poet Grigore Vieru, la Târgu-Mureş, la Bucureşti, pe timpul în care eram parlamentar, şi la Chişinău. Cu prilejul acelei, de neuitat, miraculoase întâlniri de la Târgu-Mureş, hărăzită de Dumnezeu, la care au participat şi regretaţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici, însoţiţi de Tudor Gheorghe, acel „menestrel la Curţile Dorului", au fost lansate „Imnul Transilvaniei" şi cântecul „Basarabie română!". Era pe vremea când, după milionul de fraţi basarabeni, adunaţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, pentru a sărbători împreună dorita rupere de Golemul cu picioare de lut, se cânta, cu entuziasm: „Trei culori şi-o singură iubire,/ Românească./ Trei culori şi-o singură credinţă,/ Românească./ Trei culori şi-o singură fiinţă,/ Românească". întâlnire încântătoare, o mare sărbătoare, de LAZAR LADARIU (Continuare în pag. a 3-a) Grigore Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, la Tărgu-Mureş Gândul Eminescu Pentru a scrie şi a vorbi despre Mihai Eminescu, cu acele cuvinte strecurate prin ploi de aur, travestite în cântec din adâncuri venind cu irizări de lumini şi rouă, când luceferii de ianuarie ard sub „chiciuri de mărgean" pe „umerii gândului" punem, pentru început, cuvinte alese, aduse la sărbătoarea Domnului Limbii Române. „(...) cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată" (MIRCEA ELIADE) „Eminescu n-a ştiut, şi nu avea cum să ştie, în ce măsură va deveni coextensiv cu conştiinţa de sine,în sfera marii culturi (...) A fugit de lume ca un anahoret, a refuzat slăviri şi onoruri, dar rangul acesta (n.n. - -ar fi acceptat, pentru că nu i-a fost acordat , (PETRU CREŢIA) de poet naţional) poate de nicio instituţie, ci de însuşi sufletul neamului său" LAZAR LADARIU (Continuare în pag. a 3-a) Statuia lui Mihai Eminescu, din Cernăuţi Până când vor tăcea şi vor tolera conducerea la vârf a UDMR şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării: Defăimarea ţârii, discriminarea rasiali, propaganda nazistă şi antisemită. In paginile unui dar de limbă maghiară din Sfăntu Gheorghe, în numărul anterior al revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu" am atras atenţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării asupra unui fapt revoltător, anume că ziarul „Európai Idő” („Timp European"), de limbă maghiară, care apare la Sfântu Gheorghe, îl elogiază pe Miklós Horthy, aliatul lui Hitler, cel mai înverşunat şi cel mai mare duşman al României secolului XX, şi face propagandă celei mai barbare politici (Continuare în pag. a 5-a) HAJDÚ GYŐZŐ Scenariu abracadabranţi Visul ţarul Petru I, după un mai vechi legământ testamentar al „jandarmului Europei", era ca Rusia să aibă ieşire la mare. Gurile rele susţin că unii UDMR-işti au azi la inimioară un alt dor: să aibă graniţă, graţie unei regiuni foarte dorite, cu Ungaria! Adică, o euroregiune ciudată, în care să fie incluse, după un plan discret şi secret, Ţinutul Secuiesc, o altă resuscitată Regiune Autonomă Maghiară (Harghita, Covasna, Mureş), plus judeţele Bistriţa-Năsăud-Sălaj-Maramureş-Satu-Mare. Să recunoaştem, un scenariu rocambolesc, din toate punctele de vedere. Dar posibil să fie în capul cuiva, din moment ce aceste LAZĂR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) GRIGORE VIERU, COMEMORAT LA TÂRGU-MUREŞ A trecut un an de la dispariţia lui Grigore Vieru/cel care, în poezia sa, ni se adresa: „Din Basarabia/ vă scriu/ Dulci fraţi de dincolo de Prut,/ Vă scriu cum pot şi prea târziu,/ Mi-e dor de voi şi vă sărut". („Scrisoare din Basarabia ). MARIN CĂLDĂRARIU (Continuare în pag. a 3-a) Cinstind pe Eminescu, la Deda Ziua de 15 ianuarie este o sărbătoare de suflet pentru toţi cei care simt şi vorbesc româneşte, indiferent de spaţiul în care îşi duc existenţa zilnică. Comunitatea dedeană, prin reprezentanţii ei Prof. GHEORGHE DARABAN (Continuare în pag. a 5-a) EMINESCU, LA ZAU DE CÂMPIE Despre Eminescu s-au scris şi se vor scrie încă sute de tomuri. Eminescu este inepuizabil în vastitatea operei şi a multiplelor lui valenţe. Este ca o mină de aur, ale cărei bogăţii trebuie doar exploatate, cu răbdare şi efort. IOAN ASTALUS (Continuare în pag. a 11-a)