Cuvântul Liber, iunie 2016 (Anul 28, nr. 106-127)

2016-06-15 / nr. 116

Recunoştinţă dascălilor­­­­ de la Liceul „Vasile Netea", Deda Orice moment aniversar aduce cu sine sentimente de emoţie, nostalgie şi bucurie. A trecut mai mult de o jumătate de veac de când Liceul nostru din Deda a început să funcţioneze şi să dea prima generaţie de absolvenţi. De atunci şi până azi multe generaţii s-au perindat pe băncile şcolii noastre. Bine-nţeles că anii de liceu sunt unici, de neuitat şi amintirea lor nu face altceva decât să provoace sentimente profunde de emoţie şi nostalgie, dar şi de regret pentru că anii aceia nu se mai întorc. îmi amin­tesc cu plăcere de emoţia primelor zile petrecute în cadrul Liceului din Deda, de întâlnirea cu colegii şi cu profesorii mei dragi, cărora le port un profund respect şi o eternă recunoştinţă, pentru că datorită lor şi datorită părinţilor mei sunt azi ceea ce sunt. A fost mai greu atunci când am absolvit Liceul şi fiecare dintre noi ne-am luat zborul spre alte zări pentru a ne croi un rost în viaţă. Pentru ceea ce am realizat până în prezent un merit îl au şi dascălii mei din Deda, pentru că au făcut tot posibilul să mă formez, în primul rând, ca om de bază al societăţii româneşti, dar şi ca intelectual. Acum, la ceas aniversar, este momentul unor aduceri aminte. Vineri, 10 iunie 2016, la Liceul „Vasile Netea" din Deda s-a reunit promoţia de absolvenţi ai anului 1996, din care şi semnatarul acestor rânduri a făcut parte. Cu toate că sunt, iată, două decenii de când am absolvit Liceul, văd şi azi în faţa ochilor chipurile luminoase ale dascălilor mei, acei apostoli ai învăţământului româ­nesc care au încercat şi au reuşit cu succes să ne transmită ceea ce au dânşii mai bun. Au reuşit să ne dea o educaţie desăvârşită şi să ne insufle învăţămintele cele bune şi atât de folositoare pe cărările vieţii noastre. Cărarea vieţii mele, cu siguranţă, este pigmen­tată de spiritul şcolii devene. M-am născut, am copilărit şi pri­mele învăţăminte le-am acumulat în Deda, şi mă mândresc cu asta peste tot. Legătura mea cu satul natal este indestructibilă, peste tot voi propovădui bunul renume al comunei noastre, al şcolii unde am învăţat, al dascălilor mei precum şi al comunităţii întregi din care descind şi eu. Niciodată nu mă voi dezice de valorile morale, spirituale şi culturale ale vetrei devene de la poalele Călimanilor. Şi precum se spune că apele se întorc la izvoare, iată mă întorc şi eu cu gândul şi cu sufletul spre vatra care m-a plămă­dit, spre a mă închina în faţa acesteia cu dragoste şi cu senti­mentul recunoştinţei. La acest moment sărbătoresc, la aniversarea a 20 de ani de la absolvirea Liceului „Vasile Netea" din Deda, este momentul pentru a aduce un sincer omagiu şcolii devene, o profundă recunoştinţă dascălilor mei şi o închinăciune în faţa bunelor învăţăminte pe care aceştia le-au propovăduit gene­raţiilor de elevi de-a lungul timpului. Pe dascălii mei din Deda îi văd ca pe nişte apostoli ai învăţământului românesc. Eu le păstrez în suflet icoana vie a chipului lor luminos. Stimaţi şi preaiubiţi dascăli ai mei de la Liceul din Deda, în primul rând, vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut pentru mine şi pentru colegii mei şi doresc să vă asigur de profunda recunoştinţă şi de un sincer şi etern respect pe care le meritaţi cu prisosinţă. Vă urez să învăţaţi încă multe generaţii de acum înainte cu acelaşi succes. Cu cele mai alese sentimente de respect şi profundă recunoştinţă vă doresc „La mulţi ani, fericiţi şi binecuvântaţi!" FLORIN BENGEAN r „AZOMUREŞ”, LEAGĂN AL CULTURII MUREŞENE Am constatat cu mare plăcere că Azomureşul nu este doar un edificiu al industriei româneşti, este şi leagănul culturii mureşene. De Azomureş asociem în mare măsură viaţa artistică a Târgu-Mureşului. Acolo, în urmă cu zeci de ani, s-au pus bazele unui club de artişti plastici, cu realizări deosebite, artişti care se regăsesc astăzi în Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş, condusă de Marie Gh. Opriş, fost anagajat al Combinatului chimic. Azi, Asociaţia întruneşte peste 160 de artişti plastici, fiind una din cele mai prestigioase din ţară şi din Europa, cu activităţi permanente în Germania, Italia, Grecia, Franţa, Turcia, Ungaria şi Bulgaria. Ansamblul Artistic „Şireagul", înfiinţat în urmă cu cincizeci de ani, tot la Azomureş, a deţinut timp de şaisprezece ani titlul de laureat şi câştigător al locului întâi pe ţară. Acest grup a reprezentat România, Azomureşul şi Mureşul în peste patruzeci de turnee internaţionale, începând cu SUA, Anglia, Germania, Spania, Franţa, Cehia, Israel, Grecia, Turcia, Ungaria, Bulgaria etc. Astăzi, Ansamblul „Şireagul" s-a constituit în Societatea culturală „Mioriţa", care are în componenţă o şcoală de dans pentru sute de copii din Târgu-Mureş. Managerul societăţii este Gheorghe Vanga, tot un fost angajat al Azomureşului. Şcoala de dans aduce în faţa publicului dansurile de pe meleagurile româneşti, în special ale folclorului românesc. Azomureşul a întins din nou o mână acestui fenomen pe cale de dispariţie. Doar în Târgu-Mureş, în această parte de ţară, folclorul trăieşte, mai ales în rândul copiilor, doar prin grija unei mâini de oameni inimoşi ai Azomureşului. Pentru a întregi spusele mele în ceea ce priveşte Azomureşul şi fenomenul de cultură, am avut surpriza plăcută, ca la data de 9 iunie 2016, să asist la un act de cultură inedit, în Târgu-Mureş şi în ţară. Am mai văzut un asemenea eveniment artistic într-o hală industrială din Paris, şi anume expoziţia unuia dintre cei mai mari artişti în pictură modernă şi contemporană din lume, Mircea Contor, artist cu rădăcini adânci în Târgu-Mureş. Am audiat un concert cameral, într-o hală de producţie dezafectată şi conservată, a Uzinei de materiale fotosensibile. Tot în această hală de producţie, pe lângă concertul de muzică clasică, am avut plăcerea să admir o expoziţie deosebită de tablouri, aparţinând artistului Vasile Mureşan, membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş, şi o retrospectivă aparţinând pictorului Gheorghe Olariu, în această hală de producţie au răsunat acordurile instrumentelor mânuite cu mare talent de muzicienii Academiei Sighişoara. Am ascultat, cu drag, lucrările marilor compozitori George Enescu, Arthur Honegger, Béla Kovács, Johannes Brahms, Wolfgang Amadeus Mozart şi Béla Bartók, interpretate de artiştii Aurelian Băcan (clarinet), Alexandru Gavrilovici (vioară), Andrea Duca (vioară), Stéphane Giampellegrini (violoncel). Acest eveniment de înaltă ţinută a fost realizat de oamenii minunaţi din Azomureş, care spuneau că „fenomenul de cultură este la el acasă". Am remarcat simplitatea discursurilor la deschiderea evenimentului, a directorului general Mihai Aniţei, a purtătorului de cuvânt al Azomureşului, domnul Ovidiu Maior, şi a domnului ambasador a Elveţiei în România, Excelenţa Sa, Jean Hubert-Levet. Acolo, la Azomureş, unde economia este la ea acasă, prin intermediul domnilor Mihai Aniţei şi Ovidiu Maior, fenomenul de cultură şi-a găsit continuitatea. Felicitări şi sănătate pentru toate! Text: CONSTANTIN BOGOŞEL Foto: ILARIE GH. OPRIŞ CUVÂNTUL MIERCURI, 15 IUNIE 2016 DOAMNELE ÎNVĂŢĂTOARE LEONTINA FLOREA ŞI CORNELIA FLOREA - flori perene în grădina Văleniului­­ Sub cerul duios al Văleniului, două vieţi s-au pus în slujba educării copiilor acestui sat timp de 40 de ani. Am ales să evidenţiez parte din cariera didactică a celor două învăţătoare, care şi-au început cariera de dascăl şi o vor ter­mina la Şcoala Primară „Vasile Florea" din satul Văleni, comuna Pogăceaua, pentru că destinele lor s-au întrepătruns şi îngemănat întreaga lor viaţă. Au studiat la Liceul Pedagogic „Mihai Eminescu" din Târgu- Mureş, specializarea învăţător, pe care l-au absolvit în anii 1975, respectiv 1976, şi de atunci pre­zenţa uneia în viaţa celeilalte a fost una continuă, îşi amintesc cu drag de anii de liceu, de profesorii deosebiţi care le-au pregătit pentru cariera didactică, dar şi de conştiinciozitatea ce caracteriza generaţia de elevi de atunci. Consideră că de-a lungul liceului au reuşit să-şi construiască o bază solidă de cunoştinţe, indispensabilă în cariera de dascăl, rămânând însă deschise spre tot ce apărea nou, participând cu interes la cursuri de perfecţionare. Fiice ale satului, prietene de o viaţă, doamnele învăţătoare Leontina Florea şi Cornelia Florea au rămas cu rădăcinile adânc înfipte în satul natal, rămânând loiale acestei şcoli, care din şcoală gimnazială s-a transformat în şcoală primară, în condiţiile scăderii numărului de a­ elevi. In repetate rânduri şi cu multă plăcere îmi povesteau despre primele generaţii de elevi - peste 30 în clasă - care împânzeau sălile de clasă cu mâinile lor ridicate. De-a lungul anilor, multe cadre didactice au predat în şcoala din Văleni, iar cele două învăţătoare au fost elementul de coeziune, care a întreţinut spiritul de colegialitate şi bună înţelegere. Suflete deschise şi înţelepte s-au implicat atât în organizarea eveni­mentelor şcolare sau extraşcolare, cât şi în cele sociale, fiind consi­derate oameni de bază ai satului. Anul acesta, şcoala primară a primit numele celui care a fost învăţător şi director al şcolii timp de 46 de ani, dascălul Vasile Florea, model de pedagog şi autodidact. Poate nu întâmplător, atât numele de „Florea", cât şi spiritul pedagogic al doamnelor învăţătoare se con­stituie ca o prelungire a înaintaşului lor de cinste. Deşi se apropie cu paşi repezi de pragul pensionării, totuşi, doamnele învăţătoare vor rămâne „flori perene în grădina Văleniului" şi în conştiinţa părinţilor. îmi mărtu­riseau cum şi părinţii elevilor se miră cum doamnele învăţătoare au ajuns la acest prag, rugându-le să nu le lase copiii. Roadele carierelor lor sunt oamenii pe care i-au modelat, insuflându-le seriozitate şi con­ştiinciozitate şi care s-au realizat în cele mai diverse domenii profesionale. Aceste cuvinte adunate se doresc a fi expresia unui „Mulţu­mesc, doamna învățătoare!", din partea tuturor elevilor pe care i-au învățat, cuvinte pe care de multe ori uităm sau nu știm cum să le rostim. CRISTINA TOFAN

Next