Cuvântul Liber, ianuarie 2018 (Anul 30, nr. 1-19)

2018-01-04 / nr. 1

.101, 4 IANUARIE 2012 ANUL XXX, NR. 1 (7.215) • 12 PAGINI, 2 LEI. .— --------JEMUTOREUL ————— Oare cum va fi anul Centenarului? Cu începutul lunii ianuarie am intrat „cu arme şi bagaje" în anul Centenarului. Un an special pentru noi, românii, unic în felul său, pe care l-am aşteptat nu fără emoţii, dar pe care încă n-am reuşit să-l percepem la adevărata sa valoare, să-l gestionăm aşa cum se cuvine. Aşadar, este cazul să revenim cu picioarele pe pământ, să lăsăm emoţiile la o parte (bine ar fi dacă le-am şi avea), să gândim mai mult cu capul decât cu inima şi să vedem ce avem concret de făcut. Ca un preambul la toate acestea, credem că este foarte important să ne lămurim pe noi înşine ce sărbătorim, în fond, dacă evenimentul merită atenţia cuvenită. Pentru aceasta trebuie să ne întoarcem puţin în timp, să punem mâna pe cartea de istorie şi să rememorăm, cine am fost şi de unde venim, cine au fost strămoşii noştri şi care este zestrea noastră materială şi spirituală. Documentele vremii ne spun că noi, românii, venim din străfundul istoriei, cu o vechime, cel puţin de două ori bimilenară. Altfel spus, suntem pe aceste meleaguri de când lumea, strămoşii noştri sunt tracii şi geto-dacii, care stăpâneau la vremea aceea, centrul şi sud-estul Europei. Concret, pe vremea statului centralizat al regelui geto-dac, Burebista (70-44 î.e.n.), teritoriul acestuia se întindea din Munţii Slovaciei şi Dunărea Mijlocie, până în Albania, Macedonia, întregii Balcani şi până la Bug. O suprafaţă de circa un milion şi jumătate kmp, ceea ce ar însemna circa 30 la sută din Europa comunitară de azi. De altfel, documentele istorice vorbesc de prezenţa noastră masivă în Albania, Bulgaria, nordul Greciei, dar şi dincolo de Nistru, la sud de Kiev, în munţii Tatra, Slovacia şi sudul Poloniei. în consecinţă, dacă lucrurile ar fi rămas aşa, şi dacă n-ar fi avut loc marea migraţie din mileniul I al erei noastre (ruşii, sârbii, croaţii, slovacii, bulgarii (sec V­­VII), ungurii, sec IX), am fi fost şi noi, românii, o Americă a Europei. Datorită acestor invazii graniţele noastre s-au micşorat în toate punctele cardinale, cea mai mare parte a teritoriului strămoşesc, de la periferie IOAN CISMAŞ (Continuare în pag. a 3-a) Nu uitaţi să vă reînnoiţi abonamentul la cotidianul „CUVÂNTUL LIBER”! Preţul pe o lună este de 16 lei pentru persoane fizice şi 25 de lei pentru persoane juridice, plus 3,38 lei taxe poştale suplimentare, aplicate de Poştă. Menţionăm că abonamentele se fac doar la factorii poştali şi la oficiile poștale din județ. ­--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------'. Cu gândul la „reînrădăcinarea" neamului! Am trecut pragul dintre ani, pășind în 2018, Anul Centenarului Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 şi al făuririi, pentru prima oară, a României Mari, dorinţă a acestui popor creştin, atât de încercat în existenţa lui învolburată. Truditori pe pământul acestui neam, ne-am întors, în noaptea unică, pe căile memoriei, la faptele înaintaşilor, de la prima Unire, sub sceptrul Viteazului Mihai, la 1600, a pământurilor româneşti. Am rememorat, cu ochii minţii, din pagina istoriei, luptele de la 1848- 1849, ale românilor ardeleni, sub eroul naţional, Avram Iancu, pentru drepturile cuvenite. Ne-am întors cu gândul la cealaltă Unire, de la 1859, sub Vodă Cuza. Am retrăit, prin vreme, bătăliile Primului Război Mondial, de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, pe cele din Al Doilea Război Mondial, însoţiţi de credinţa strămoşească şi de conştiinţa unui popor trecut prin v _______________________________ prea multe suferinţe, în existenţa lui, prin momente de durere, cu dorinţe uneori neîmplinite. în această dorită „reînrădăcinare", cum, de Anul Nou, amintea actorul-patriot Dan Puric, românii trebuie să contribuie la această nouă, dorită reînălţare a Ţării, prin noi înşine, „prin comuniunea de destine", prin loialitate, credinţă statornică şi salvatoare, mântuitoare, prin speranţă eristică. Trecuţi prin atâtea încercări şi jertfe, în aşteptarea speranţei, în noaptea unică, cu gândul la cel mai scump ideal - Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918, cea mai importantă, cea mai mare sărbătoare a noastră, ne-am spus să fim mândri, ca români, de identitatea noastră românească, după ce am fost încercaţi de toate învolburările istoriei. LAZĂR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a) ______________________________________________ No comment MAHALA IV* * . Şi de astă dată, ca şi în anii trecuţi şi de mai bine de două decenii încoace, de marile sărbă­tori ale sfârşitului de an, ni s-au trasat indicaţii preţioase, în sensul că trebuie să fim mai buni, mai înţelegători, să dăm dovadă de mai multă iubire creştinească faţă de aproapele nostru din apartament, din bloc, de la aso­ciaţia de proprietari şi de pe întreaga rază a municipiului şi a judeţului. Să ne purtăm cu decen­ţă şi să ne asigurăm, mai întâi, că vecinii de la parter sunt plecaţi de acasă şi abia apoi să scuturăm covoarele pe geam. Să dăm dovadă de civilizaţie şi euro­­penism, că de aceea suntem membri cu drepturi depline în UE, în NATO şi în alte structuri. Să ne ospătăm, potrivit tradiţiei, dar să nu exagerăm cu sarmaua, por­căriile şi pălinca, ele dăunând grav sănătăţii populaţiei, cu sau fără card de asigurări medicale. Cele rele să se spele, cele bune să se­ adune, vorba vorbei din străbuni. Televiziunile ne-au promis că o să ne dea o mână de ajutor: realizatorii au ajuns la concluzia că, per total, în anul ce trecu ne-au stresat şi ne-au scos din minţi până peste poate, de la Ordonanţa 13 până la controversatele pravile ale justiţiei, au ţinut-o într-o „dezbatere" continuă, de ne-au pus creierii pe bigudiuri de atâta ştiinţă de carte. N-a fost seară lăsată de la Dumnezeu fără ca politicienii, analiştii, formatorii de opinie şi „box populi" să nu vină cu câte o idee nouă, cu câte o întorsătură de frază, care să răstoarne situaţia şi s-o luăm de ILEANA SANDU (Continuare în pag. a 3-a) GÂNDURI DE ANUL NOU Am intrat în Noul An parcă mai trişti decât altădată, repede, pe fugă, cu un zâmbet convenţional pe buze şi cu o umbră de teamă pe suflet pentru prezent, dar mai ales pentru viitorul nostru imediat. Plutim învăluiţi ca-ntr-o ceaţă nedefinită de incertitudine, rece, lăptoasă, umedă, ca vre­mea de-afară, cu prea multe gânduri şi probleme, cu prea puţine certitudini, cu speranţe multe, incerte, temătoare că nu se vor rezolva, că ne vom împo­văra cu ele şi pe mai departe. Aşteptăm de prea multă vreme o schimbare înspre bine, spre câştigul celor mulţi şi prea răbdători până acum, dar nu sunt semne că ea o să vină. Am ales de fiecare dată pe cine nu trebuia, neînvăţându-ne minte din greşelile trecute. Nu avem modele după care să ne înşirăm MIRCEA DORIN ISTRATE (Continuare în pag. a 12-a) \_______________________/

Next