Cuvîntul Libertății, iulie 1992 (Anul 4, nr. 659-681)

1992-07-03 / nr. 661

Ghici, cine-i „gogoș&r“ la Ghidici ? Ieri, ca și alaltăieri — ca în fiecare zi, de altfel — la pri­măria de la Piscu Vechi­­— lu­me ca la... moară. Principalul motiv ? Mici neînțelegeri pri­vind „tulburările de posesie“ și mari nemulțumiri generate de faptul că, pentru locuitorii sa­tului Ghiuicî, nu se ajtinge pă­­mîntul pentru­ împroprietărirea celor îndreptățiți. „Intr-adevăr, în această așezare, ce aparține, acum, de comuna Piscu Vechi, există o suprafață de 50 ha, „împrumutată“ cîndva, celor de la sericicultură, pe care s-a în­ființat o așa-zisă plantație de duzi care, la ora actuală, este, in cea mai mare parte, lăsată pîrloagă. Practic, doar nici 10 ha nu sînt folosite. Pentru hra­na viermilor de mătase se a­­duce frunză... de la Catane, de la 25 km distanță. Deci — pă­­mînt nefolosit, deși roditor, pe care nu-1 putem împărți celor cărora le-a aparținut, deși a­­vem, de la prefectură, două a­­drese contradictorii : într-una se spune că această suprafață de 50 ha este la dispoziția co­misiei comunale, iar în alta se stipulează că plantațiile de duzi nu pot fi desființate decât cu autorizație. De aceea primă­­ria-i luată cu asalt“, a ținut să precizeze ing. Constantin­­ Ca­che, primarul comunei. Spusele primarului și îndemnul oameni­lor ne determină să ne docu­mentăm la fața locului. Iatâ-ne, așa­dar, bătînd cu piciorul o parte din plantație, „plimbin­­du­-ne“ privirea prin barăcile unde au fost crescuți viermi de mătase și ascultind opiniile unor muncitori, întrucît dl. Ion Mirea, șeful­­ de fermă era ple­cat. Ce am­ constatat­­ întinse suprafețe de „plantații“ erau lă­sate într-o degradare totală. Și pentru un neavizat era limpe­de faptul că, de ani de zile pe Secvențe tu WIEBzim »im Eroii­,* A­ iif Sici nu a ajuns mină­­ de gospo­dar, plantația fiind neîn­creținu­­tă, chiar dacă, mai deunăzi, s-a „combătut omida“ cu „Aviasa­­nu.­ Așa se explică și faptul că, în ultimul tim­p, s-a adus frunză de dud, tocmai de lți Catane. „Duzii noștri au frunza mică și creață“, vine replica unui muncitor șugubăț. ..F .crea­ță, mică și cam lipsește, pentru că plantația np a văzut sapa din ale potoape“,­­ ne-a lămurit un alt muncitor. Acestora nu le dăm numele, ferindu-i „de con­secințe“. In mijlocul plantației mai zărim un heleșteu, un „ră­zor“ de ctteva ha, ocupata cu ovăz de sămînță. Cine o bene­ficia de „roadele“ acestora ? I­a una din marginile plantației, 4 familii de romi lucrau de zor la confecționarea cărămizilor, știrb­ind plantația, și chiar ma­­lurile canalului de desecare. „Eu i-am atenționat de acum o lună, să nu mai distrugă pă­mântul, promițîndu-le o amen­dă usturătoare pe care nu le-am e­plicat-o, deși ar fi trebuit“, ține să precizeze primarul. „Cine­­ v-a adus aici și pentru cine lucrați ?“, îl întrebăm pe Zamfir Ștefan. „Dom’ Nelu Mi­rea, boerule ! Noi nu sîntem di­vină. Noi suntem din Negoi. El ne-a dat o chitanță de mină. Adecă un contract, de ăia, pin care noi ne obligăm să execu­tăm 100 000 de cărămizi arse, cu 3 lei bucata. După ce o fa­cem pe asta, ne mai comandă 200 000. .Dom’ șef Mirea, de acii de la gogoșii de mătasă, a zis că-i treaba lui și pămîntu’ lui. El ne scapă de necazuri“. „Ba ne bagă în bucluc și ne pros­tește, iar eu n-am cu ce hrăni 8 copii. Noi facem cărămida cu 3 lei, dar pi la noi se vinde cu 10 lei bucata. I-o trebui lui 300000 de cărămizi­­, sare cu gura una din „cărămidăr­ese". Desigur, trecînd peste neregu­lile de la ferma sericicolă (de care are cine să se ocupe), con­siliul local, conducerea primă­riei trebuie să clarifice, de co­mun acord cu comisia județea­nă de fond funciar, problema celor 50 ha „plantații“ de duzi care e lăsată de izbeliște sau e folosită „în scopuri private“, în vreme ce adevărații ei stăpîni nu au pămînt suficient pentru a-1 munci. NICOLAE BABA LAU Mentic­­cipii plecați in străinătate! „...cu lacrimi in ochi și (...) cu credință în Dumnezeu care nu ne mai suportă de atîta răuta­te“ — ne scrie doamna Ana Enache (din Craiova, Cartierul 1 Mai, bl. 1­27, ap. 11), rugîn­­du-ne să scoatem la iveală a­­devărul în legătură cu fiica dîn­­sei, Enache Hildegarden-Maria. Cum datoria noastră este să în­cercăm a scoate la iveală ade­vărul curat, ne-am prezentat la Direcția de Telecomunicații Dolj, unde dl. director, Viorel Ciocănea, ne-a pus la dispoziție documen­tele acestui caz­­. Enache Hilde­­garden-Maria, în vîrstă de 38 de ani (încadrată din 10.12.1979), lucra ca oficiant în cadrul ser­viciului Exploatare­ Comercial. Prin cererea 227/604/23 ian. 1992, solicită 3 luni de concediu fără salariu pentru a urma un tratament în străinătate, cerere aprobată, fiind cunoscute o se­rie de afecțiuni ale sănătății so­licitantului. Prin cererea înre­gistrată la nr. 227/3740/30.04. 1992, scrisă de mama salariatei, se solicită încetarea activității d-nei Enache H­M, deoarece tra­tamentul „durează“. Această ce­rere nu a fost luată în seamă­­ firesc, deoarece contractul de muncă este o convenție între două părți și nu poate fi modi­ficat sau anulat de către un terț) și, prin decizia 3521/21.05. 1992, i se desface contractu­­l­e muncă doamnei Enache Maria pentru absențe nemotivate. Ma­ma, în scrisoarea către redacție, acuză „pata de pe cartea de muncă a fiicei“. O asigurăm că la Luxemburg (unde se află fiica domniei sale) această „pa­tă“ nu va fi luată in considera­ție. Prin publicarea cazului, do­rim să informăm și pe alții a­­flați în aceeași situație că nimeni, fără o procură legală, nu poate interveni în relațiile de serviciu ale altuia, indife­rent de gradul de rudenie. (CONSTANT.) .­.Vr.W.WANWAWAWAVW. Graba, neatenția, piaza­rea etc au făcut ca, în ziua de 23 iunie a.c. ora 19.00, in Stația C.F. din Cetatea Băniei să fie comis (încă) un stupid și... banal accident feroviar mortal. Vichi­ ironie a sortti­ mă : călătorul Mihai Cuzac (din Timișoara), care, în răstimpul staționării trenului în Gara din Craiova,­ a coborît să ia apă în­tr-o sticlă. Apoi, trenul s-a pus în mișcare, timișoreanul a în­cercat, in fugă, să urce, în ten­tativă eșuată, călătorul căzînd sub roți. Și încă o precizare : că o iro­nie a sorții, cel accidentat mor­tal , era chiar mecanic de loco­motivă, la Depoul C.F. din ora­șul de pe malul Begăi­­ (Con­stantin Preda). .VWJWAW.'AWMIWAWW< Satele noastre — imagini și re­alități care nu diferă. Sunt : pus­tii, îmbătrînite, în miezul zilei, foarte rari trecătorii. Oamenii — prinşi de treburi, prea multe și apăsătoare. Aparent calm. Din­colo de impresiile de suprafață — o lume a neliniștii, cu zbateri și supărări. Cele mai multe, le­gate de pămînt. Incompletă, lăsînd loc multor interpretări, Legea fondului funciar a creat atitea pro­bleme, incit a devenit perpetuu motiv de discuții. Pe unde treci, oamenii își spun păsurile. Simți că adevărurile sunt dincolo de cuvinte. Suprafețele au albii a­­dinci, pe und­e nemulțumirile sapă. Lucruri care se repetă me­reu se referă la abuzuri, afaceri murdare, mai ales ale comisiilor de lichidare ale patrimoniului fostelor ceapeuri. Dacă, extrem de rar, în cite o așezare, nu se pomenește despre aceste aspec­te, pare nefiresc. Pînă nici rudele nu reușesc să se mai înțeleagă, disputele sunt acutizate și de pro­bleme adăugate de urmașii su­praviețuitori. Nemulțumirile mus­tesc și izbucnesc, adesea, violent. Răbdarea pare secătuită, oamenii sunt vulnerabili. Nici la oraș, re­alitățile nu diferă. Diminuarea proporțională a su­prafețelor ce urmează să fie puse în postwa»­;reat prime semne de .­La BÂILEȘUI, e­e pildă, s-au u­nit 15 la sută c suprafața arabilă, la SEGARCEA 5 la sută. Motivele sunt desigur, justificate (sisteme de irigații, terenuri­­ preluate de unități de stat), dar oamenii nu prea sînt dispuși să înțeleagă, mai ales cînd intervin elemente compa­rative. Pădurea generează, tot la Băilești, alte dureri de cap (pen­tru cele 50 de ha sunt cereri ce depășesc dublul suprafeței). Ca și modul de împărțire a loturi­lor, ținînd de zonele de fertili­tate , mai defavorizam, firește, în unele situații. Cert­, este că­, uneori, oamenii sînt plimbați in șase, chiar șapte locuri diferite, la mari distanțe. Și asta se în­ iHK4 Suprafețe cu albii adînci u­mplă mai peste tot, în calcule au prevalat culturile, nu truda, nici banii în plus pentru plata muncilor mecanizate. E adevărat, strădaniile oame­nilor de a-și reprimi conform legii, terenurile pe care le-au a­­vut cîndva, ating, uneori, absur­dul. Nu puțini doresc anume zone, cele considerate mai favorabile culturilor, iar mulți privesc, mi­­nunîndu-se, ci­ de frumos e ce­rul deasupra lotului vecinilor. La Segarcea, tulburările vin... dinspre vii, din coeficientul de echivalare a viei nobile și din preferințele pentru terenuri pro­pice licorilor de soi. Fructele discordiei sunt, aici, disputații ciorchini de Sauvignon și Fe­tească. Pentru împărțirea celor 556 ha, calculele și măsurătorile s-au reluat de patru ori. Deocam­dată: Există, pretutindeni, dorința de asociere a oamenilor. Acutele la adresa tractoriștilor și a modului lor de a lucra au devenit fapt obișnuit; islazurile nasc alte dispute. Nu puține. Contradicții ajung in fața in­stanței. $i mult prea adesea, de­ciziile nu sînt luate in seamă, ori sînt, de-a dreptul, ciudate, în loc să se limpezească, apele mai tare se­ adîncesc. După alergături de luni de zile, adunări de pro­be, plătiri de consultații juridice și cadastrale, așteptări pe la di­ferite uși. Pricini greu de deslu­șit îi împiedică pe juriștii primă­riilor și ai tribunalelor să cola­­boreze. Am întîlnit în drumurile noas­tre atitea situații discutabile sau absurde, abuzuri de proporții, pe care oamenii le acuză deschis, încit uneori simți că-ți pierzi cu­rajul. Țîșnesc frecvent îngirjiri mai tari decît cremenea pe care-și ascuțeau țăranii coasa. Acea di­plomație prudentă a omului de la țară pare spulberată. Viața lui, s-a înăsprit, nemulțumirile sapă adine. Din această înfrun­tare a adevărurilor parțiale, obi­ective sau subiective, simple sau cu gravitate amplificată, perpe­tuează spațiul închis al tensiu­nilor și învrăjbirilor. Ne-ntrebăm, cu mîhnire, dacă se vor atenua vreodată. GABRIELA BORA vineri, 3 iulie 1992 3 ca ca ca a­tra m­ea ca Pentru anul școlar 1992—1993, Ministerul Învățămîntului și Științei a stabilit cuantumul compensației pentru caiete, cuan­tum ce se va acorda diferențiat, pe clase și grade de învățămînt. Invățamintul primar: clasa I­I*-a 300 lei, clasa a Il-a 450 lei, clasa a IlI-a — 500 lei, clasa a IV-a — 600 lei. In învățămîntul Cuantum a compensației pentru caiete gimnazial : clasa a V-a — 650 lei, clasa a Vl-a — 750 lei, cla­sa a VlI-a — 800 lei, clasa a VIll-a — 850 lei. tn invățămin­­tul liceal: clasele IX—XI — 800 lei­, clasa a XlI-a — 850 lei. în învățămîntul profesional : ani I—III — 600 lei. în invăță­­mintul complementar : anul I — 400 lei, anul II — 500 lei.. în învățămîntul de maiștri: anii I—­II — 400. In învățămîntul special pentru copii cu deficien­țe : 7­60 lei în învățămîntul postliceal : anii I—III — 400 lei. în învățămîntul superior : 1 000 lei (anii I—IV). Compensațiile aferente anului 1992 pentru caiete, ce se vor acorda elevilor și studenților, re­prezintă suma de 1,6 miliarde lei și se vor plăti în trimestrele al III-lea și al IV-lea a.c. Plata se va face pe liste de plăți ce vor fi semnate de diriginți, pen­tru elevi, și de decani, pentru studenți. 30C3C3 .­r.3C3 Buchet de sunătoare Comisiile locale de lichidare a patrimoniului fostelor coope­rative agricole de producție și-au încheiat misiunea istorică. Locurile arată ca după bombar­dament, dar asta nu mai con­tează. „Au încheiat“ e un fel de a ne exprima. Destule comi­sii au căzut deliberat * intr-un somn adine, din care cu greu se trezesc la realitate. Cazul ce urmează e tipic. Cu adresa nr. 1057­­ din 11 mai a.c., Consiliul Local al comunei LEU atenționa comisia de lichi­dare „să definitiveze bilanțul și să-l prezinte în ședința din 28 mai“. Cei în cauză mai fuse­seră puși în temă, verbal, dată, de două ori. Se face apel­a și la postul de poliție din co­mună și se cere ferm „anchetă penală pentru elucidarea griu­lui existent în magazia C.A.P.­­ului Leu, producția 1991“. E clar, o anumită cantitate de griu zace neeîntărită și dată uitării. Ambele semnale se pierd în spațiu Pe baza­ adresei nr. 1075 din 30 mai. Consiliul Lo­cal cere sprijin Direcției Ge­nerale a Agriculturii și Indus­triei Alimentare Dolj „pentru a constata anumite nereguli ce s-au produs la C.A.P. I.cu, în vederea lichidării patrimoniu­lui". Sprijinul se vroia a fi un organ de specialitate, un revizor contabil. Ne găsim în miezul verii fierbinți. Ar fi avut vre­me sa ajungă chiar și Hlestakov și lui Gogol, daran­te cel de la Dolj! Circuitul formularistic ran­iine deschis. Prin adresa dr. 10S0 din 17 mai a.c., existentă și ea la dosar, este avertizată wtrmmtrtíttmMftm tmnrtmwtHá Picătura chinezească wttutmtttfttMMUMwnMmmHnni Procuratura Craiova: „vă ru­găm să dispuneți efectuarea de cercetări penale împotriva membrilor comisiei de lichidare a fostului C.A.P. Leu, care în perioada lichidării patrimoniu­lui au comis abateri grave, prin nevalorificarea legală a patri­moniului și neprotejînd intere­sele cetățenilor“. Rugăminte iarăși in van. Promotorii acelui val de ter­giversări, de sfidare a legilor, in cele din urma, sînt d-nii Luca Dincă și Ion Pîrvoi, pre­ședinți de comisie la Leu și, respectiv, Zârțoaga, contabilii șefi Emilia Bălțoi și Ilie Leo­­veanu. Dl. Ion Munteanu, vice­­primar, calitate în virtutea că­reia a încercat să depisteze și cele ce s-au întimplat în satul aparținător Zănoaga, deplînge inactivitatea crasă a comisiei de­ acolo, neuitînd să adauge­­ .Ne omoară lumea. Aveau de primit (sătenii — nr.) 40 la suta din valoarea patrimoniului și 60 ,la sută pentru normele prestate de la colectivizare. Iar banii își pierd din valoare. Cum pot să aibă liniște fără să fi dat oamenilor cele cuvenite ?" D-nii consilieri Ștefan Popa și Toma Popescu continuă cu un set complet de întrebări, cărora ținem să se facem loc­­. • la lichidare s-au comunicat 1S mi­lioane lei, ar mai fi ? » cine e vinovat de vînzarea a 30 tone de griu după 1 aprilie 1992, la prețul de 14 lei/kg ? (vînzarea nu a primit girul primăriei s-a dovedit generoasă, sub pre­fi țul legal de 25 lei/kg!); • în numele locuitorilor din comună, care a fost producția de griu și cea de orz în anul 1991 (­ 7), cum s-a valorificat această pro­ducție ? Nici primăria, nici inginerii de la camera agricolă nu dețin cifrele respective. Bătrînul de 80 de ani, Iordan Popescu ,a auzit că e „presa“ la primărie și a venit „să se plîn­­gă“­ Are în mină un buchet de­­ sunătoare. Auzim cum „ăia“ își bat joc de lume („nu ne-au dat un ban, nu ne-au dat un griu“), cum a trudit 17 ani in colectiv, ca să-l scoată Dragomir, pre­ședintele, cu o pensie de tei. „...E bună in ceai“ — îl aud­e într-un tirziu. Gîndeam la alt­ceva. Dacă tot e sunătoare, moș Iordane, nu dai d-ta și deștep­tarea ? ! VIRGIL DUMITRESCU (Ormere diri­pae. 1) amenințată de paralizie, în urma sancțiunilor decretate de O.N.U. împotriva Belgradului, conside­rat principalul răspunzător pen­tru continuarea războiului din Bosnia-Herțegovina. In condi­țiile în care se amplifică con­testarea la Belgrad a președin­telui Slobodan Miloșevici se intrevede riscul unui război ci­vil, în această republică, și sporește teama unui conflict armat și în Kosovo, în sudul Serbiei, unde și albanezii re­clamă autonomia. Un atare con­flict ar putea afecta Macedo­nia vecina, unde 30 la sută din populație o reprezintă etnici albanezi, și să destabilizeze in­ IUGOSLAVIA...­ treaga regiune, antrenînd reac­ții din partea statelor vecine, îndeosebi din partea Albaniei. De altfel, zilele trecute, Agen­ția REUTER opina că : „Inter­minabilul măcel din Iugoslavia și disputele etnice­ dinlăuntru­ frontierelor defunctei federații, au reaprins­­ vechile temeri că tensiunile din Balcani ar putea duce la un război în Europa! in timp ce lumea se concen­trează asupra Bosniei-Herțego­­vina, tensiunile din alte zone potențiale de conflict din Bal­cani converg, amenințînd să atragă, în această urzeală, țări învecinate și comunitățile ce au pretenții asupra rămășițelor peninsulei fragmentate. Aceste temeri își au rădăcina în isto­rie și există temerea că in Balcani ar putea să se aprindă un război general european. Însăși denumirea — Balcani — a început să sugereze intrigile și dușmănia în secolul XX“­ In urma sesizării cîtorva participanți la jocul de într-a­­jutorare lansat de S.C. Univer­sal UNIC — S.R.L., referitoare la întreruperea jocului și înapoie­rea sumelor de bani respective, am discutat cu d-na Mariana Ne putem înțelege și altfel­ Kungi, patroana societății, care ne-a oferit următoarele lămu­riri : Din cauza scandalului de la Brașov, unde funcționau, deja, vreo 80 de jocuri, unele serioase, altele nu, împotriva acestora deschizându-se anchete, mulți participanți și-au pierdut încre­derea și au solicitat să li se înapoieze banii. Ținînd cont că nu trecuse nici o lună de la în­scriere, societatea și-a asumat toate pierderile (investițiile pen­tru modernizare, costul diferi­telor operațiuni finan­cist-ban­­care, administrative etc.), ne­­maireținînd nici măcar comisio­nul prevăzut în regulament, de a cărui luare la cunoștință au semnat toți participanții, în re­gulament se specifica și cazul excepțional de întrerupere a jo­cului, fără vina vreuneia din părți, dacă există pretenții, so­cietatea îi invită pe solicitanți la negociere. (A.U.), Litoral UZ La prețurile de acum, litora­lul românesc (nu Coasta de Azur­­) a devenit, deja, o „Fata Morgana", chiar și pentru local­nici, in condițiile în care anun­țurile de genul „Băiat de trea­bă, solicit loc de muncă tempo­rar, fără pretenții salariale“ s-au înmulțit mai ceva decit alga­ microscopică brun-roșcată... In ideea că vă interesează, to­tuși, vă oferim câteva informa­ții (diverse) din acele locuri pe care, altă­dată le vizitau, anual, cel puțin 3 milioane de ro­mâni... • S.C. „Litoral“ S.A. a contractat, pentru acest sezon, circa 32 000 locuri pentru oaspe­ții străini, iar S.C. „Carpați“ S.A. — aproape 3­000. De reți­nut că în 1991 au fost pe litoral doar 9000 de turiști străini . Exceptînd stațiunea Neptun, unde numărul turiștilor este aproximativ egal cu cel din se­zonul trecut, dar mai mic de­cit cel din vara anului ’90, sta­țiunile noastre sunt aproape... unde, multe hoteluri nu s-au deschis, in altele, dacă zărești­­ 3—4 turiști (stingheri) . Majo­ritatea acestora reclamă calita­tea necorespunzătoare a meniu­rilor, lipsa mijloacelor de agre­­­­ment (Eforie, Venus, Saturn) Și, mai ales ,faptul că totul este scump: 89 lei — o bere, 400 lei — o sticlă cu vin, 45 lei — un mititel, mare cu­ gămălia unui bold. • în ultima decadă a lunii iunie, în Mamaia erau 4­300 turiști români și 1200 străini (din care 400 germani și 200 englezi). Cele mai solicita­l­­te hoteluri ale stațiunii („Rivie­ra”, „Albatros“, „Ambasador", „Lido“ etc.) erau ocupate in proporție de 70—80 la sută . La Eforie Sud se înregistrau doar 200 de turiști, printre care și... 3 (trei) compatrioți ai lui V. Havel. Rătăciți, probabil... • Aceeași stațiune, cu cele m­ai întinse spații verzi de pe întreg litoralul, a devenit, un dulce sau plai mioritic pentru crescătorii particulari de animale ! Care au, deci, o plăcută și utilă ocu­pație. Spre deosebire de... purtă­torii de costume de baie, bene­ficiari doar a trei terenuri de sport și câtorva mini-golfuri (date în locație de gestiune) • Activele se vînd ieftin și la Eforie Sud: bufetul „Ceahlăul“ — 3 200 000 lei, bufetul nr. 1 — 2 155000 lei « Night-club-ul „American Paradis“ din Jupiter a fost invadat de... rusoaice! Adică, 20 balerine de la „Balșoi Teatr" din Moscova, specializate în dansuri moderne • Stațiunea Venus are contracte (mici) cu firma „Minera“ (Norvegia) și o serie de firme minuscule din Rusia, Ceho-Slovacia, Republica Moldova. • Comerțul litoralu­lui este privatizat 55—80 la sută « Trei complexe hoteliere din Venus („Vulturul“, „Coco­șul“, „Pajura“­­) vor fi cumpă­rate (probabil) de o firmă ro­­măno-daneză, iar hotelul „Dana“ (singurul­­ de 3 stele al stațiunii) va fi preluat de B.R.C.E., hotă­râtă să construiască o aripă nouă pentru un restaurant pro­priu. » Cel mai solicitat hotel din Eforia Nord este „Cascom“: trei stele, 420 locuri, frigider și televizor în fiecare cameră (pe două etaje — televizoare color) și antenă parabolică o­in Neptun, mai ales, dar și in ce­lelalte stațiuni din sudul lito­ralului, cei care se ocupă de turism și de calitatea acestuia au avut inițiativa ca, in locul barăcilor și dughenelor, să monteze niște frumoase „caba­ne", placate cu lemn, îngrijite, menite să aducă comerțul mai aproape de nivelul elementarei civilizații . In apele Constan­ței sunt, în prezent, de 5—10 ori m­ai mari cantități de fosfați și de cinci ori mai multe săruri de azot decît în anii ’60. Sunt, astfel, întrunite condițiile “pen­tru sporirea puternică a masei de alge microscopice, fără peri- Lata Morgana... sjmmammmmmmmmmmm col direct pentru oameni, dar producătoare de mortalitate, prin asfixie, a animalelor ma­rine . Teatrele litoralului vă propun cîteva spectacole intere­sante (fie și prin titlu): „Nu mințim popori’ cu televizoru’“, „Bărbatul fatal de pe litoral“ teu „Napoleon era... fată“ • In ce privește liniștea publică, nu vă faceți probleme, poliția constănțeană a primit în dotare bastoane cu șocuri electrice și spray-uri iritant­ lacrimogene... Acestea fiind zise. dvs. com­parați și cumpărați (bilete, eventual) !... EUGEN DELCEA Cumnatele La început, a fost mare bucu­rie in casa. Se părea ca, cel pu­țin pentru o perioadă, au scapat cu toții de griji. Emilia adusese multe bunuri care puteau fi va­lorificate „superior", cum își spuneau rîzind. Ba, o pereche de cercei din aur, ba, un costum de blugi... In casă apăruseră sem­nele unei incontestabile abun­dente, Alexandru și Dana, copiii, Un caz în atenție mergeau acum la școală fără a le mai fi rușine de colegii lor, ca nu sunt la fel de bine îmbrăcați. Marcel, soțul, deși aflat în șomaj de șase luni, și-a permis să reia întîlnirile cu prietenii, in fata unei sticle cu bere. Și tot așa, Emilia făcea drumul Craiova - Istanbul de trei ori pe lună, âm­­­preună cu cumnata sa, adică sora soțului. Cumpărau aici și vindeau dincolo, pentru a recum­­para acolo și a revinde aici. Și afacerea se dovedea a fi prosperă, cu tot efortul drumului, dormitul în autocar și hrana rece, de a­­casă. Cele două cumnate au în­ceput, apoi, să-și prelungească aceste „călătorii“ de afaceri. Dar, „se merita”, bunurile aduse fiind mai multe și de o mai bună ca­litate. în casă a apărut un tele­vizor color, și-au permis să a­­runce vechiul lor frigider rusesc, care nu mai funcționa cum tre­buie, și să-l înlocuiască cu altul egiptean, de lux. Congelatorul s-a umplut , de carne, sticlele cu băuturi fine au luat locul celor goale, de oțet și ulei... Ba, inten­ționau să-și schimbe și mobila de bucătărie, care se uzase între timp, fiind cumpărată încă de pe vremea cind lucrau la Slatina, Toate acestea se afla de la el, de la cel care își spune Marcel și care s-a așezat neinvitat la masa mea, pentru a-și spune povestea. Fără a i-o fi cerut cineva... îmi povestește că, pînă la urmă, cum­natele nu s-au mai­­ înțeles, cer­turile apărînd pentru împărțirea „profitului“ Acuzațiile au înce­put să curgă cu ușurință, etiche­tările de tot felul, amenințările cu divulgarea nu știu căror se­crete. Pînă cînd sóra a dezvăluit totul, adevărul căzînd ca o ghi­lotină pe capul încornorat de a­­tîtea ori al lui Marcel. Cumna­tele găsiseră o marfă care avea mare căutare la turci , se vindeau pe ele însele. Emilia a cunoscut pentru prima dată pumnul greu al soțului ei, dar ceea ce nu a putut suporta a fost privirea a­­cuzatoare a celor doi copii. Sau, cine știe, poate că începuse să-i placă viața în care tocmai se ini­țiase. N-a luat nimic cu ea, nici măcar bani de autocar, dar , a plecat imediat ce a înțeles că este o străină în propria-i casă. Cum s-a întors in Turcia, numai ea știe Marcel intenționează să introducă acțiune de divorț ; rle.o­­câmdată bea prin toate cîrciu­­mile pe unde găsește prieteni său necunoscuți care să-i asculte du­rerea și să-i plătească consuma­ția. Numai de copii nu știe ni­mic, dacă au reușit pînă la urmă să ia note de trecere la toate materiile... ION MUNTEANU ­ ultrascurtei . Seară de seară, de la jumătatea săptăminii trecute și pînă in­ prag de Sfînt Petru, am fost copleșiți cu „LA­UTEL AND GENTLEMEN“. De luni dimineață ne-am trezit iarăși între noi, fără sclipici și poleială, ținuți din scurt și amendați sever: „Bă ăștia, voi de ce nu stați la rînd .“ „Lady'in vînzătoa­­rea de la Centrul de lactate nr. 22 are prostul obicei să-șî repeadă clienții. Dl. Constantin Fag (înfrățirii, nr. 34) a co­mis eroarea de a cere sticle cu capace și s-a ales cu un potop de invective. D-LE FAG. ACEEA NU E DOMNI­ȘOARA BRAD­U­L FIRMA „TITA­NIC“ DIN CRAIOVA S-A DESPRINS de fundul oceanului și s-a agățat strîns de „Levis“ — televizoarele celor care, in schimbul sumei de 109 mii lei bu­cata, ar trebui să-i satisfacă pe cum­părători. BUCURIA D-LUI ION VĂ­DUVĂ (G. Enescu, bl. B-13, ap. 11) S-A DOVEDIT DE SCURTA DURATA. Dup­ă numai o săptămînă de funcționare, „Levis“ s-a defectat. Cei de la firmă au promis că-1 repară sau că-1 schimbă cu altul competitiv. Acum avansează alte termene —­ de o lună, de două luni. Păi ce fel de „gentlemeni“ sunt la „Titanic“ ? Se umple banchiza cu nemulțumiți și nu e de-a bună ! & ZA­HĂRUL PE TICHETE S-A DEPĂRTAT DE NOI. A îngălbenit de cind nu l-am mai văzut. In Piața Centrală se vinde zahăr alb ca neaua la prețul liberali­zat de 180 lei. n­«. îl pui în ceai și parcă licoarea pri­n e mirosul prafului de pușcă. Zahărul e de sorginte iugos­lavă, sau cum s-o mai spune. Parafra­­znid un titlu de carte, dulce ca mierea e glonțul­ de zahăr. Fetească-ne ! @ DL. ION AUREL STOICA ERA S-O ÎNCALȚE ZDRAVĂN. Pe 13 iunie (zi cu ghinion), în zona librăriei Olteț, a fost agresat de o ceată buciurie și în încăierare i s-au luat 500 de lei, o gean­tă diplomat, ochelarii de vedere Zeiss, ceasul de la mină și altele. Ca să risi­pim confuzia cu secretarul de stat ar­hicunoscut, dl. Ion Aurel Stoica din Craiova locuiește în Rovine, bl. A-10, sc. 1, ap. 14 . FOȘTI PACIENȚI NU ÎȘI UITA MEDICII. Dl Constantin Dobre (Corcova, nr. 1) are numai cu­vinte "de apreciere la adresa d-nei dr. Iuliu și a d-lui dr. Țapu, de la Spitalul nr.­­1 „Inocentul prinț al speranței / visează / cu ochii deschiși“ — scrie in­spiratul poet Nicolae Petre Vrânceanu in noul său volum „ÎNLAȚUIȚI DE LIBERTATE“, scos la Editura Meri­diane din Craiova, îl vom binecuvînta pe autor cu o cronică literară pe po­triva talentului său. Deocamdată, FELI­CITAȚ! ! • Bugetul Ministerului Cul­turii : 5,214 miliarde, fața de 3,7 mi­liarde inițial. Di ministru Ludovic Spiess crede că nu are decit a se re­semna cu multiplele monumente și si­­turi ce, aparțin patrimoniului nostru național. Si totuși, d-le ministru, CUM RAMÎN­ L CU VALORILE TRANS­PORTABILE ? Cară frății dincolo de se rup! 0 Aflăm că 40 LA SUTA DIN Z­AH­ARul IMPORTAT se transformă in băuturi spirtoase sau in vin falsi­ficat de către unități de stat și parti­culare. România este singura țară eu­ropeană {? !) în care forurile medicale, Ministerul Sănătății, mai permit utili­zarea alcoolului etilic de sinteza. Ur­mările pot fi dezastruoase : O'HAREA, CIROZA, CANCERUL. • NU ȘTIM CINE POARTĂ SÎMBI­TEC! unei co­­covicele pe nume Daniela György (ba știm, dar ne prefacem), de ne-a tot vîrâ în ochi pe micul ecran, cum s-a intimplat și la finele săptămânii tre­cute. Fetișcana ne amenință cu muzica ușoară, se crede vedetă, juriile o ne­dreptățesc. Nu mai spunem ce miș­cări deplasate :i pleacă din corp, astea sunt însușite de la o profesoară de dans. Din cauza unor astfel de tsck-uri, artiști de valoare sunt obligați să tragă pe dreapta și să aștepte pe alde Györfy să se verse de tot. 0 33 LA SUTA DIN FRANCEZI nu știu cine a fost Voltaire, Bravos, parcă m­ai știm ! ? • ELISABETH SPENCER (ANGLIA), membru al Organizației Amnesty International : „Se spune că omul este o ființă liberă. Unde este libertatea de gîndire, dacă poți fi în­chis pentru ceea ce gândești sau din cauză că ideile tale nu sunt pe placul altora ?“ ultrascurte'J

Next