Cuvîntul Libertății, iunie 1995 (Anul 7, nr. 1406-1427)
1995-06-01 / nr. 1406
tunam cîntec liber și cîntec ritmat Încă de la prima ediție a Festivalului ..Maria Tănase, din 3969, una din clauzele regulamentului de participare în concurs a fost ca adresă la cîntecul popular vechi. Executat fără acompaniament orchestral, în scopul „radiografierii“ cit mai fidele a calităților vocale (accente, timbru, nuanțe), cîntecul popular de această factură — balada și doina, îndeosebi, — a dat la iveală veritabile nestemate. „Balada Ioanei“. ..Balada lui Milea“, „Balada lui Iancu“ „Crengută verde de brad“, „Cucuie, pasăre mîndră“, „Codrule frunză rotundă“ ș.a. fac parte din acest tezaur. Un exemplu: „Mama doina m-o-nvățat / Doină dulce, doină dragă / Să ciut doina dorului / La coarnele plugului, / Doină dulce, doină dragă. // Boii mei cînd aud doina / Ară țelina și doina. / Trăgea boi, voi numai doi! / Cînd aud doina de dor, / Trag doina de se omor, / Cînd aud doina de jele, / Trag boii de rup răștele“ (Elena- Maria Dan, Alba). Nu e deloc de mirare că o asemenea piesă a ajuns pina sus, la profesioniști de notorietate. Și nu a fost sinima nu a fost izolată de context. În treacăt fie spus, soliștii vocali din Drilj s-au achitat și ei cu brio -A sarcina alcătuirii 0___ Triplex orchestral Craiova - București — Chișinău Așa cum era preconizat din start, trei redutabile orchestre au asigurat acompaniamentul celei de-a doua piese (ca pentru impresie artistică) a concurenților. Să începem cu cea mai de sub ochii noștri: Orchestra Ansamblului „Maria Tănase“, dirijată de ing. Nicu Crețu. Ea nu a înșelat cu nimic așteptările. Ba am spune că s-a situat cit se poate de aproape de „săratele“ sale, ca firmă și experiență superioară. Uneori „peste“, alteori „sale“ ele, după cum prin forța împrejurărilor, nici una dintre orchestre nu a pozat ca perfecțiune întruchipată. Au fost foarte, bune și atît. Întîmplător sau nu, „pe seama“ Orchestrei „Maria Tănase“ se pot pune atît Marele Premiu, cit și alte trei premii, mari și late, două premii I (Doina Boerică și Ștefan Pitulici, din Dolj, Gheorghe Rizea — din Teleorman). Dl Constantin Arvinte, președintele juriului, a găsit-o la un moment dat ca fiind „cea mai originală“ (bănuim că în bine și nu altfel). Cu atît mai mult pare de neînțeles de ce, în spectacolul de gală — transmis la Televiziune în direct și în întregime — nu i s-a acordat dreptul moral de a-și însoți pina la capăt concurenții cu care a împărțit bune și rele. Fiindcă nu e ușor lucra să preiei un solist d’a capo și să-l „înveșmântezi“ muzical cu tact, suflu și ritm. Și cu aceasta, trecem mai departe. Orchestra Radiodifuziunii Române (dirijor, Paraschiv Oprea) și Orchestra „Folclor“ a Companiei Tele-Radio din Republica Moldova (dirijor: Petre Neamțu) au făcut, de asemenea, eforturi lăudabile pentru a pune în valoare calitățile vocale sau instrumentale cele mai în formă. Ambele au deschis Festivalul și ambele î-au închis. Mergând de una ori suplinindu-se prin infuzii de acraratețe și măsură, Orchestra „Folclor“, una din bunele orchestre ale Basarabiei, a adus, cum era și normal, un plus de inedit și culoare, după care se simțea din sală că publicul nostru a tînjit de mult. JOI, 1 IUNIE 1995 Pag. 3 Nilurile" spiritualității românești • D-le Niță Frățilă, un tripla civ. calitate (redactor muzical la Radio Novi Sad, etnomuzicolog de talie europeană și membru în juriul de la Craiova), cu ceiu« presîi plecați de la cea de-a XIII- a ediție a Festivalului „Maria Tănase"? * Cu impresii extraordinare ! Acest Festival înseamnă o uriașă manifestare de har și talent, în care se adună toate’ „Nilurile“ spiritualității românești. ® La ce caracteristic! v-ați oprit, comparativ cu celelalte festivaluri din Balcani? • în Iugoslavia, a luat un mare avînt muzica nou compusă. Actorul Tudor Gheorghe îmi spunea că, acum trei ani,s-a simțit și aici o puternică influență a melodicii sîrbești. Ei cred că n-a fost vorba de melodica sârbească, ci, mai degrabă, de textul sîrbesc și încă de ceva surogate, de hibridizări. Din punct de vedere melodic, ele nu au legătura cu folclorul tradițional din Serbia, Voivodina, Bosnia sau Kraina. Au. în schimb, legătură cu Orientul, cu Turcia mai mult, ca Grecia mai puțin, în urmă cu go—J.Om de ară, folclorul bulgăresc și sîrbesc (ca și cel românesc) se cînta liber, tărăgănat, „parfando rabatto“. Acum se caută melodiile mișcate, vioaie. Influenta provine de la t.v. sau radio, dar și de la diversele concursuri muzicale, unde se cere virtuozitate. * Cont considerați ca e preluată si dusă mai departe tradiția? • Și sîrbii, și românii doresc, probabil, ceva nou, care nu întotdeauna e nimerit. Acum, la moda sunt textele. Iar dacă se găsește și un anumit ritm, ascultătorilor le place. Așa se formează gusturile îndoielnice! In lucrarea prezentată la sesiunea de comunicări, am încercat să arat anumite procese folclorice la românii din Iugoslavia. Ar fi resant să vă spun că, și în zilele noastre, românii din Voivodina practică bocetul ia versuri octosilabice, din stratul arhaic. ^ici ultimii ani, odată cu tulburările politice, am sesizat la copii și adulți o mare dorință de a cînta românește. în Voivodina mai există, in prezent, 38 000 români. Acum 10 ani, erau 45 000. ^ Iar acum 20 de ani, 58 000...”. tarmi repertoriu îngrijit, attentic. De aceea — din partea Centrului Creației Populare Dolj și a Școlii Populare de Artă din Craiova — au primit îndrumarea necesară, la cote de exigență maximă. Este motivul pentru care ziarul „Cuvântul Libertății“, ofertant al unui premiu special, și-a îndreptat atenția specialist din domeniu către un — d-na Paula Dogăroiu, etnomuzicolog la Centrul Creației Populare Dolj —, ceea ce și publicul a încuviințat prin aplauze, de competență profesionala — Paula Dogăroiu și Ion Feraru. Se datorez enorm și le mulțumesc din toată inima. Eu nu sunt o participantă obișnuită a numeroaselor concursuri de folclor din țară, mulțumindu-mă să mă pregătesc „din umbră“. Acum pot ieși în timp deschis și în plină lumină. Festivalul a însemnat totul pentru mine. Sunt fericită !“. • „Nu fac parte dintre fericiții cîștigători. Mă întorc acasă sub scut. Nu o consider înfrângere, ci doar o acumulare absolut necesară, plină de învățăminte. La un Festival precum „Maria Tănase“, așa cum se spune în sport, important, în primul rînd, este să participi. Sînt convinsă că vor veni și rezultatele, după ceva muncă, ambiție și răbdare. Să fim sănătoși ca să Ie ducem pe toate E o declarație „in alb“. Nu mai știm a cui e vocea de pe reportofon. Nici nu are importanță. Poate fi a MĂRIEI MUȚEA din Timiș, a LAVINIEI IONUȚ din Bihor, a VICTORIEI COSTINEAN din Cernăuți... Festivalul „Maria Tănase“ rămîne tuturor o carte deschisă — pentru minte, inimă și cîntec. Reînviind o tradiție, cinstind memoria unei interprete de geniu: „Vezi, Fărcășel, să nu te umfli, câ ti cade nasul!, îl * D Ie Dumitru Fărcaș, sunteți printre puținii care poposiți în Oltenia cu icoana, vie, în suflet, a Măriei Tănase. Și observ că aveți lacrimi... * Mă simt legat de Festivalul „Maria Tănase“ — prin tradiția lui și prin dragostea pe care am purtat-o Măriei. Cunoscînd-o încă din fragedă copilărie, aș putea să spun. Am văzut-o prima dată la Casa Universitarilor din Cluj, prin 1957. Și atunci mi-a scris cu creionai chimic pe un carnețel : „Ca toată dragostea, tineretului nostru, Maria Tănase“. Și azi regret că ceva s-a întâmplat cu acel carnețel și nu mai găsesc autograful. In 1962, am participat la Festivalul Tineretului și Studenților de la Helsinki. Am luat acolo locul I și am fost membru în juriu. Atunci m-a cunoscut mai bine Maria Tănase și mi-a apreciat oarecum perspectiva. Ceea ce reiese și din scrisoarea pe care mi-a trimis-o cu nu mai mult de două luni înainte de moartea sa. Poate să fie o carte de învățătură pentru foarte mulți tineri. Maria Tănase nu a fost numai o mare cântăreața, cu o voce teribilă. A fost și un cîntăreț atent cu viitorul celor care veneau după ea. • Și despre atîția alți artiști, Maria Tănase s-a pronunțat cu inima deschisă, Ce vă sfătuia marea interpretă în acea „carte de învățătură“, de care ați pomenit ? • Mi-amintesc că mai era vorba de Dumitru Zamfira, marele îluîeraș pe care l-a dat Oltenia, de Gheorghe Zamfir, celebrul naist... Maria Tănase s-a legat de noi cu sufletul. Ne-a îndrumat, ne-a dat povață. Ca să vedeți, cum a fost, vă redau din acea scrisoare. Maria venea dintr-un turneu în Baia Mare, eu eram în vacanță de primăvară. „Drăguțule Fărcășel, ajunsă în București mi-ar fi învins ocupațiunile multiple pe care le am și, într-o liniște relativă, mă adun maca» sa pot formula pe hârtie ceea ce doresc de la mata. Vezi, drăguță, n-am prea scris multe în viața mea și mai cu seamă scrisori. Dar scrisoare ca aceasta, în care să tresară toate simțămintele mele da artist, n-am scris niciodată. Vezi, Fărcășel, să nu te umili, câți cade nasul și gata cu admiratorii talentului matale ? Și vezi, Dumitru Fărcaș, ești atît de mare artist, nicit nu-mi dau seama dacă, Doamne ferește, nu faci și dumneata parte dintre acei care, înainte să înceapă să umble, își iau boii lui Dumnezeu în cap. Mi-ai povestit că muncești mult și am dedus că ești ambițios. Ești ambițios ca să parvii sau ești ambițios ca să rămîi artist ? Vom pleca intr-un turneu și vom cîștiga foarte mulți bani. Banii, arză-i jocul, nu contează. Așa cum nu contează cu cînți și cum cînți. Că, dacă ești artist, și nu presupus, tot sărac vei muri !...“ • Formidabil ! • Formidabil ! Și mai departe, îmi face o invitație din care am înțeles că trebuia să mergem la Gheorghiu- Dej. „Te-aștept in 14, la ora 8 dimineața, să fii în strada Popa Nan 32, îți voi susține cheltuielile de drum și vei dormi la noi. Te îmbrățișez cu toată căldura. Adumitale, Maria Tănase“. • Să revenim acum la Festivalul care îi poartă numele. • Maria Tănase a fost o mare iubitoare a tinerilor artiști și de perspectivă, atentă cu aceștia, care vin din urmă, să nu rătăcească. Să ducă mai departe această avuție națională — folclorul —, pe care l-au apărat cu sfințenie bunii și străbunii noștri; în ce privește Festivalul, totul este minunat. Oltenii știu ce înseamnă și-o fac , ca patimă, cu mult suflet. Aș propune o preselecție mai exigentă. Dat fiind înaltul prestigiu al acestui Festival, trebuie să crească și exigențele participanților. Adică nu este o adunare pentru cîntăreți, ci un altar de selectat valorile. Iar tinerii, desigur, să fie stimulați. Dar stimulați prin exigența valorii. Ochii de Argus ai juriului • CONSTANTIN ARVINTE, compozitor (președintele juriului) : „Consider că această ediție a fost destul de bine înscrisă pe traiectoria manifestării care poartă numele marii noastre interprete. O ediție care a adus cîteva noutăți interesante, prin faptul că s-a revărsat și asupra celorlalte zone din afara granițelor țării. Am urmărit cîteva talente deosebite și reprezentative, atît ca voce cit și ca posibilitate de înțelegere și redare a conținutului melodic, cu trăire, naturalețe și firesc, muzicalitate. Talente deosebite ca ritm și prezență scenică. Au venit cîteva elemente bune din Ardeal, Oltenia și, firește din Basarabia, care s-au prezentat masiv. Ei au însă o școală mai deosebită, care îi face să interpreteze folclorul puțin teatral, puțin afectat. Oricum, își fac datoria. Soliștii instrumentiști au calitatea de a fi tineri și dispuși să ducă mai departe cîntecul tradițional la fluier, caval, nai sau vioară. Acuma, trebuie să ne gîndim ca există români și prin alte părți : în Valea Timocului sau dincolo de Maramureș, în Ucraina. Deocamdată, s-au perindat la microfon peste 60 de concurenți. Numărul rezonabil •— șî pentru juriu, și pentru public —ar fi, poate, în jur de 45. Dar mai e ceva : zicem că nu vin cei de colo și cei de dincolo; iar cînd vin, îi luăm la zor că sunt mulți (!?). Nimic nu e mai întristător ca atunci cînd îi respingi pe cei care bat la porțile consacrării. Și care, în schimbul muzicii zgomotoase de azi (numiți-o cum vreți), aleg cîntecul popular. Și așa „uitat“ și neglijat, și așa marginalizat. Observații ar fi și despre repertoriu, aproape mereu același, în special la piesele de rezistență, fără acompaniament, lucrurile sunt ceva mai conservatoare. Asta e ? Oricum, gazdele mi-au făcut o reală plăcere să mă «includă în juriu și, pentru asta, le mulțumesc din suflet“. s»a impus. Bănia duce mai departe, pe umeri, cununa de lauri »wi>rrT|i|'ir*v*n I r Ti-'i'.r^-'f rpi<^^-v^«.^fcnp,^^i,firy.^ni|-rl p|-. -i»iinv.—MTnrw a-r.-nn - n n m.i r j r-mr-Hír ^ FESTIVALUL „ MA TAN ff --------------- TABLOURI DÎNTR-O EXPOZIȚIE: • Născuta la București, în 25 septembrie 1913, Maria Tănase, fiică a lui Ion al Itîncăi, grădinar oltean, de pe Amaradia Doljului, a îndrăgit in casa părintească, odată cu florile, cîntecul popular, pe care tatăl său l-a păstrat ca o amintire vie a plaiurilor natale. Sufletul ei a rămas astfel prins, pentru totdeauna, de cintecele aduse în ograda părintească, de șuvoiul nesecat al creației țărănești. • Încă de la debutul ei, din anul 1934, pe scena „Cărăbușului", Maria Tănase s-a impus prin vocea ei caldă, cu rezonanțe grave, prin inteligența și măiestria cu care interpreta muzica culeasă din popor. Timp de trei decenii, ea a slujit cu pasiune cîntecul popular românesc, căruia i-a închinat întreaga sa viață. • Cu arta-i incomparabilă, Maria Tănase a reliefat, prin melodiile și stihurile populare culese de ea, prin cele făurite de ea însăși — semnificațiile profunde ale izvoarelor noastre folclorice, înscriindu-se pe culmile prețuirii universale. A DOUA VIATA A MĂRIEI TĂNASE; • în 1969, cînd încă totul era posibil, la Craiova se pun bazele primei ediții a unui Festival-concurs de prestigiu, purtind numele interpretei nepereche a cintecului popular romanesc: „Maria Tănase“. • La cea de-a XXI-a ediție (23—27 mai a.c.), au participat 64 de concurenți din 22 județe ale țării și municipiul București. Alți concurenți și invitați — din Basarabia, Bucovina de Nord, Voivodina, Macedonia, S.U.A. • Peste 40 de îndrăgiți interpreți ai cîntecului popular au susținut aplaudate recitaluri. • Festivalul este înscris în calendarul manifestărilor UNESCO și in circuitul FIDOF. • Salutăm înființarea Fundației „Maria Tănase“, inițiativă a actriței Adriana Trandafir, a cîntecului popular românesc —------------------------ PREMIUL SPECIAL AL ZIARULUI „CUVÎNTUL LIBERTĂȚII" - |n valoare de 500 000 lei PAULA DOGAROIUș @inomuzic@bgs Centrul Creației Populare Dolj DOAMNEI Declarații la cald . CRISTINA ALINARICĂ, Sibiu (Marele Premiu) : „Fișa mea de concurs nu am spune că e grozavă. Am fost la cîteva festivaluri mai mult pe-acasă și o dată la Tg. Jfiu. Fără doar și poate, Festivalul „Maria Tănase“ nu suferă vreo comparație. Nu am venit neapărat cu gîndul să cîștig, și încă Marele Premiu, dar am venit să cint cu se poate de bine. Premiul înseamnă o imensă bucurie și o imensă obligație. Nu am de apărat de-acum încolo nu doar o „carte de vizită“ personală, ci și prestigiul unui Festival cu totul aparte. Am 18 ani, sunt elevă și primul lucru pe care îl voi face este sa-mi alcătuiesc un repertoriu complet. Mulțumesc Olteniei !“ • DOINA BOERICĂ, Dolj (Premiul I) : „M-am pregătit pentru Festival timp de șase luni, eu doi oameni de suflet si De la fiecare, cite ceva • IOAN BOCȘA : „Putem vorbi fără să greșim de o așteptată și meritată deschidere spre internaționalizare a cîntecului popular românesc. Din punctul de vedere al calității interpreților (opinie personală), nivelul a fost unul înalt. Mă refer la un eșalon chiar cu o foarte bună prestație. Fără să fac din asta un reproș, îmi pare rău că nu am depistat un vîrf care să se detașeze net de ceilalți. Aș sesiza un viciu organizatoric, plecînd de la o vorbă latină : „est modus in rebus“. Recitalurile soliștilor profesioniști mi s-au părut lungi, neselectate și obositoare“. • VETA BIRIȘ: „Prima oară am venit la Festival acum opt ani. De atunci, nu mai m-a invitat nimeni și am suferit groaznic !“. ® NINA BOLBOCEANU (redactor la Radio - Televiziunea din Chișinău) : „Am urmărit cea mai bună ediție de pină acum a Festivalului. Îmi pare rău că bunii artiști din Basarabia sînt cunoscuți aici mai puțin sau deloc. Trebuie să ni-i apropiem“. • VASILICA DINU : „între mine și Festival e o dragoste care datează din 1978, cînd am ieșit laureată Bucuria e cu atît mai mare, cu cit Festivalul, de-acum internaționalizat, continuă să pulseze în inima Olteniei Despre participarea concurenților, cred că s-ar impune o mai atentă selecție în prealabil“. MARIA DRAGOMIROIU: „Grija pentru cîntecul popular ar trebui generalizată. Să fie difuzat nu oricum și nu chiar de oricine. Se face comerț cu cîntecul popular, din care cel mai sărăcit iese interpretul. Cum pot fi recuperate cele 6 milioane de lei, cu costă un disc ? De la nunți, o să ziceți. De-aia se cînta ca la nuntă. Festivalul reprezintă și o palmă pe obrazul mediocrităților, al suficienței și al haosului care ne înconjoară. Bravo. Craiova !“ • DANIELA CONDURACHE : .Este cea mai mare sărbătoare a cîntecului popular, care ne onorează și ne obligă. De ce, totuși, se cunoaște atît de puțin despre ea ?“. • NICOLETA VOICA (S.U.A.) : „Folclorul românesc e o vrajă și o minune. Dacă pleci cu el, tot cu el te întorci !“ * FLORICA ZAHA: „Pentru un interpret profesionist, nu exista bucurie mai mare ca aceea de a se prezenta măcar cu un cîntec pe o scenă atît de mare , atît de importantă“. • NICOLAE FURDUI-EANCU: „Cred că regulamentul ar putea să fie mai restrictiv ca participare și mai cuprinzător ca listă de repertorii. Și, negreșit, Festivalu! trebuia transmis integral și necondiționat la Televiziune !“ Etc., etc. chiuiturilor oltenești." Se spărgeau geamurile de atîta frumusețe ! Cred că anul acesta, concurenții s-am prezentat, gradat, spre bine, în prima seară — buni, în a doua — mai buni, iar în a treia — chiar foarte buni. Grea sarcină pentru juriu și cred că el s-a orientat corespunzător ca să aleagă pe cei mai buni. Au fost și vîrfuri. Acum cînd discutăm, îi știu un bloc la edițiile următoare, o să schimbăm puțin din regulament. E o propunere și nu știu dacă va prinde. Va fi dificil. Mă gindesc să nu separăm atît de tare profesioniștii de amatori. Un juriu de mare forță trebuie selectat și ales din vreme Ar fi foarte tentant să chemăm la un loc și profesioniștii amatori care vreau să spun că amatorii s-au prezentat aici ating performanțe profesioniste. Categoric 1 acordăm, atunci, Trofeul ..Maria Tănase“ Să-l f» cel mai bun, indiferent că e? profesionist , sau amator. Numai că vor fi foarte putini profesonișt care vor avea curajul să vină alături de amatori. Pentru că ei se „strică“ cu nunțile, cu contrafacerile Adică se gindesc ca pot să piardă, că se pot compromite.“ Festivalul „Maria Tănase“ între azi, mime și întotdeauna • TUDOR GHEORGHE o Jn evoluția sa firească de pînă acum. Festivalul a urmat un drum ascendent. Eu am prezentat prima ediție, întîmplător și alte cîteva. Și noi am avut vreme ! Iată-mă acum și la cea de-a E silI-a ediție. t De 26 de ani, la Craîova, se întîmplă o minune. Regretul meu (trebuie să fie și scris, nu doar oral, cum am comunicat pe post) învinuiește, în vreun fel, pasivitatea Televiziunii Române, ba chiar și a presei, în genere, care nu privesc cu ochii cu care ar trebui să privească acest mare Festival, această mare întîlnire de suflet. Mai mult decit emoționantă a fost această paradă de azi (vineri, 26 mai — n.n.) a portului popular, urcarea pe „Unirii“ a formațiilor populare și Lipsa de ind ih'zare, demtizare ? Festivalul „Maria Tănase“ de la Craiova — oricît ar cîrti „elitiștii“ de ocazie — rămîne, fără îndoială, cel mai cuprinzător valoros și reprezentativ fenomen din întreaga suflare cu aură ele folclor a țării. Unii îi spun „minie“, „miracol“,„magie“. Vedete, concurenți și invitați n-au încetat a-i elogia virtuțile, a-i defini, de ani și ani, ca pe un bun național. Ceea ce, bineînțeles, se cunoaște pînă sus. Se cunoaște și atît. Fiindcă modul in care (și) actuala ediție a Festivalului „Maria Tănase” s-a regăsit strecurată în mass-media zilei, nu poate fi catalogat decit ca o ratare inadmisibilă. Un divorț profesional, o abatere crasă de la deontologie, o jenă generală. Despre palmares, invitați și gală, unele ziare au consemnat mai puțin ca despre „premiul prăjiturii“ înghițite de prințul Henrc. Altele, ca să nu se mai complice, au făcut un condamnabil pact ca tăcerea absolută, sca rîndul ei. Televiziunea mai mult a răvășit decit să acopere. Așa cum s-a spus de ln microfon, într-una din seri s-au televizat „doi concurenți jumate« (?!). Nu brava echipă de pe Pangrattî, condusă de inimoasa Florentina Satmari, poartă vina aberantei „lipse de spațiu“ pe micul ecran. Pauzela vin mai de departe și sunt adinei, dureros de adinei Vom mai vorbi despre ele, fiindeä e de-a dreptul strigător la cer să pretinzi că spectacolul de muzică populară e de o anume sorginte, înjghebat ca să distragă atenția. Să nu ari priză, domnule, că era se merită.Am priza, în schimb, cele fără nici o rădăcină etson în conștiința și fără nici un împins, spre vulgar, unei națiuni spre violență, spre derizoriu. Dar, vorba poetului , „Bucuroște,om duce toate“, împotriva oricăror curenți, puse atacuri de goasa speță șî dematîzare a foîclorului românesc, nimfe — în Craiova — se va schimba decit în mai bine. Festivalul la Festivalul continuă. VIRGIL dum: