Cuvîntul Libertății, iunie 1995 (Anul 7, nr. 1406-1427)

1995-06-01 / nr. 1406

tunam cîntec liber și cîntec ritmat Încă de la prima ediție a Fes­tivalului ..Maria Tănase­, din 3­969, una din clauzele regula­mentului de participare în con­curs a fost c­a adresă la cîntecul popular vechi. Executat fără a­­companiament orchestral, în sco­­­­pul „radiografierii“ cit mai fi­dele a calităților vocale (accente, timbru, nuanțe), cîntecul popu­lar de această factură — bala­da și doina, îndeosebi, — a dat la iveală veritabile nestemate. „Balada Ioanei“. ..Balada lui Milea“, „Balada lui Iancu“ „Crengută verde de brad“, „Cu­cuie, pasăre mîndră“, „Codrule frunză rotundă“ ș.a. fac parte din acest tezaur. Un exemplu: „Mama doina m-o-nvățat / Doi­nă dulce, doină dragă / Să ciut doina dorului / La coarnele plu­gului, / Doină dulce, doină dra­gă. // Boii mei cînd aud doina / Ară țelina și doina. / Trăgea boi, voi­ numai doi! / Cînd aud doina de dor, / Trag doina de se omor, / Cînd aud doina de jele, / Trag boii de rup răștele“ (Elena- Maria Dan, Alba). Nu e deloc de mirare că o asemenea piesă a ajuns pina sus, la profesioniști de notorietate. Și nu a fost sin­­im­a nu a fost izolată de con­text. În­ treacăt fie spus, soliștii vocali din Drilj s-au achitat și ei cu brio -A sarcina alcătuirii 0___ Triplex orchestral Craiova - București — Chișinău Așa cum era preconizat din start, trei redutabile orchestre au asigurat acompaniamentul celei de-a doua piese (ca pentru im­presie artistică) a concurenților. Să începem cu cea mai de sub ochii noștri: Orchestra Ansam­blului „Maria Tănase“, dirijată­ de ing. Nicu Crețu. Ea nu a în­șelat cu nimic așteptările. Ba am spune că s-a situat cit se­­ poate de aproape de „săratele“ sale, ca firmă și experiență su­perioară. Uneori „peste“, alteori „sale“ ele, după cum prin forța împrejurărilor, nici una dintre or­chestre nu a pozat ca perfecțiune întruchipată. Au fost foarte, bune și atît. Întîmplător sau nu, „pe seama“ Orchestrei „Ma­ria Tănase“ se pot pune atît Ma­rele Premiu, cit și alte trei pre­mii, mari și late, două premii I (Doina Boerică și Ștefan Pitu­lici, din Dolj, Gheorghe Rizea — din Teleorman). Dl Constantin Arvinte, președintele juriului, a găsit-o la un moment dat ca fi­ind „cea mai originală“ (bănuim că în bine și nu altfel). Cu atît mai mult pare de neînțeles de ce, în spectacolul de gală — trans­mis la Televiziune în direct și în întregime — nu i s-a acordat dreptul moral de a-și însoți pina la capăt concurenții cu care a împărțit bune și rele. Fiindcă nu e ușor lucra să preiei un solist d’a capo și să-l „înveșmântezi“ muzical cu tact, suflu și ritm. Și cu aceasta, trecem mai departe. Orchestra Radiodifuziunii Româ­ne (dirijor, Paraschiv Oprea) și Orchestra „Folclor“ a Companiei Tele-Radio din Republica Mol­dova (dirijor: Petre Neamțu) au făcut, de asemenea, eforturi lău­dabile pentru a pune în valoare calitățile vocale sau instrumen­tale cele mai în formă. Ambele au deschis Festivalul și ambele î-au închis. Mergând de una ori suplinindu-se prin infuzii de a­­craratețe și măsură, Orchestra „Folclor“, una din bunele or­chestre ale Basarabiei, a adus,­ cum­ era și normal, un plus de inedit și culoare, după care se simțea din sală că publicul nos­tru a tînjit de mult. JOI, 1 IUNIE 1995 Pag. 3 Nilurile" spiritualității românești • D-le Niță Frățilă, un tripla civ. calitate (redactor muzical la Radio No­vi Sad, etnomuzicolog de talie europeană și membru în juriul de la Craiova), cu ce­i­u« presîi plecați de la cea de-a XIII- a ediție a Festivalului „Mari­a Tănase"? * Cu impresii extra­ordinare ! Acest Festival în­seamnă o uriașă manifestare de har și talent, în care se adună toate’ „Nilurile“ spiritualității ro­mânești. ® La ce caracteristic! v-ați oprit, comparativ cu celelal­te festivaluri din Balcani? • în­ Iugoslavia, a luat un mare avînt muzica nou compusă. Ac­torul Tudor Gheorghe îmi spu­nea că, acum trei ani,­­s-a sim­țit și aici o puternică influență a melodicii sîrbești. Ei­ cred că n-a fost vorba de melodica sâr­bească, ci, mai degrabă, de textul sîrbesc și încă de ceva surogate, de hibridizări. Din punct de ve­dere melodic, ele nu au legătura cu folclorul tradițional din Ser­bia, Voivodina, Bosnia sau Krai­­na. Au. în schimb, legătură cu Orientul, cu Turcia mai mult, ca Grecia mai puțin, în urmă cu go—J.Om de ară, folclorul bulgă­resc și sîrbesc (ca și cel româ­nesc) se cînta liber, tărăgănat, „parfando rabatto“. Acum se ca­ută melodiile mișcate, vioaie. In­fluenta provine de la t.v. sau­ ra­dio, dar și de la diversele con­cursuri muzicale, unde se cere virtuozitate. * Cont considerați ca e preluată si dusă mai departe tradiția? • Și sîrbii, și­ românii doresc, probabil, ceva nou, care nu întotdeauna e nimerit. Acum, la moda sunt textele. Iar dacă se găsește și un anumit­­ ritm, ascul­tătorilor le place. Așa se formea­ză gusturile îndoielnice! In lu­crarea prezentată la sesiunea de comunicări, am încercat să arat­ anumite procese folclorice la ro­mânii din Iugoslavia. Ar fi resant să vă spun că, și în zilele noastre, românii din Voivodina practică bocetul ia versuri octo­­silabice, din stratul arhaic. ^­ici ultimii ani, odată cu tulburările politice, am sesizat la copii și adulți o mare­ dorință de a cînta românește. în Voivodina mai există, in prezent, 38 000 români. Acum 10 ani, erau 45 000. ^ Iar acum 20 de ani, 58 000...”. tarmi repertoriu îngrijit, at­ten­­tic. De aceea — din partea Centrului Creației Populare Dolj și a Școlii Populare de Artă din Craiova — au primit îndrumarea necesară, la cote de exigență maximă. Este motivul pentru care ziarul „Cuvântul Libertății“, ofertant al unui premiu special, și-a îndreptat atenția specialist din domeniu către un — d-na Paula Dogăroiu, etnomuzicolog la Centrul Creației Populare Dolj —, ceea ce și publicul a în­cuviințat prin aplauze, de competență profesionala — Paula Dogăroiu și Ion Feraru. Se datorez enorm și le mulțumesc din toată inima. Eu nu sunt o par­ticipantă obișnuită a numeroase­lor concursuri de folclor din țară, mulțumindu-mă să mă pregătesc „din umbră“. Acum pot ieși în timp deschis și în plină lumină. Festivalul a însemnat totul pen­tru mine. Sunt fericită !“. • „Nu fac parte dintre fericiții cîștigă­­tori. Mă întorc acasă sub scut. Nu o consider înfrângere, ci doar o acumulare absolut necesară, plină de învățăminte. La un Festival precum „Maria Tănase“, așa cum se spune în sport, im­portant, în primul rînd, este să participi. Sînt convinsă că vor veni și rezultatele, după ceva muncă, ambiție și răbdare. Să fim sănătoși ca să Ie ducem pe toate E o declarație „in alb“. Nu mai știm a cui e vocea de pe reportofon. Nici nu are im­­portanță. Poate fi a MĂRIEI MU­ȚEA din Timiș, a LAVINIEI IO­­NUȚ din Bihor, a VICTORIEI COSTINEAN din Cernăuți... Fes­tivalul „Maria Tănase“ rămîne tuturor o carte deschisă — pen­tru minte, inimă și cîntec. Reîn­viind o tradiție, cinstind memo­ria unei interprete de geniu: „Vezi, Fărcășel, să nu te umfli, câ­ ti cade nasul!, îl * D­ Ie Dumitru Fărcaș, sunteți printre puținii care poposiți în Oltenia cu icoana, vie, în suflet, a Măriei Tănase. Și observ că aveți lacrimi... * Mă simt legat de Festivalul „Maria Tănase“ — prin tradiția lui și prin dragostea pe care am purtat-o Măriei. Cu­­noscînd-o încă din fragedă copi­lărie, aș putea să spun. Am vă­zut-o prima dată la Casa Uni­versitarilor din Cluj, prin 1957. Și atunci mi-a scris cu creionai chimic pe un carnețel : „Ca toată dragostea, tineretului nos­tru, Maria Tănase“. Și azi regret că ceva s-a întâmplat cu acel car­nețel și­ nu mai găsesc autogra­ful. In 1962, am participat la Festivalul Tineretului și Studen­ților de la Helsinki. Am luat acolo locul I și am fost membru în juriu. Atunci m-a cunoscu­t mai bine Maria Tănase și mi-a apreciat oarecum perspectiva. Ceea ce reiese și din scrisoarea pe care mi-a trimis-o cu nu mai mult de două luni înainte de moartea sa. Poate să fie o carte de învățătură pentru foarte mulți tineri. Maria Tănase nu a fost numai o mare cântăreața, cu o voce teribilă. A fost și un cîn­­tăreț atent cu viitorul celor care veneau după ea. • Și despre atî­­ția alți artiști, Maria Tănase s-a pronunțat cu inima deschisă, Ce vă sfătuia marea interpretă în acea „carte de învățătură“­, de care ați pomenit ? • Mi-amintesc că mai era vorba de Dumitru Zamfira, marele îluîeraș pe care l-a dat Oltenia, de Gheor­ghe Zamfir, celebrul naist... Maria Tănase s-a legat de noi­­ cu sufletul. Ne-a îndrumat, ne-a dat povață. Ca să vedeți, cum a fost, vă redau din acea scrisoare. Maria venea dintr-un turneu în Baia Mare, eu eram în vacanță de primăvară. „Drăguțule Fărcă­­șel, ajunsă în București mi-ar fi învins ocupați­unile multiple pe care le am și, într-o liniște re­lativă, mă adun maca» sa pot formula pe hârtie ceea ce doresc de la mata. Vezi, drăguță, n-am prea scris multe în viața mea și mai cu­ seamă scrisori. Dar scri­soare ca aceasta, în care să tre­sară toate simțămintele mele d­a artist, n-am scris niciodată. Vezi, Fărcășel, să nu te umili, câ­ți cade nasul și gata cu admiratorii talentului matale ? Și vezi, Du­mitru Fărcaș, ești atît de mare artist, nicit nu-mi dau seama dacă, Doamne­ ferește, nu faci și dumneata parte dintre acei care, înainte să înceapă să umble, își iau boii lui Dumnezeu în cap. Mi-ai povestit că muncești mult și am dedus că ești ambițios. Ești ambițios ca să parvii sau ești ambițios ca să rămîi artist ? Vom pleca intr-un turneu și vom cîștiga foarte mulți bani. Banii, arză-i jocul, nu contează. Așa cum nu contează cu­ cînți și cum cînți. Că, dacă ești artist, și nu presupus, tot sărac vei muri !...“ • Formidabil ! • Formidabil ! Și mai departe, îmi face o invi­tație din care am înțeles că tre­buia să mergem la Gheorghiu- Dej. „Te-aștept in 14, la ora 8 dimineața, să fii în strada Popa Nan 32, îți voi susține cheltuie­lile de drum și vei dormi la noi. Te îmbrățișez cu toată căldura. A­dumitale, Maria Tănase“. • Să revenim acum la Festivalul care îi poartă numele. • Maria Tănase a fost o mare iubitoare a tinerilor artiști și de perspectivă, atentă cu aceștia, care vin din urmă, să nu rătăcească. Să ducă mai departe această avuție națio­nală — folclorul —, pe care l-au apărat cu sfințenie bunii și stră­bunii noștri; în ce privește Festi­valul, totul este minunat. Olte­nii știu­ ce înseamnă și-o fac , ca patimă, cu mult suflet. Aș pro­pune o preselecție mai exigentă. Dat fiind înaltul prestigiu al a­­cestui Festival, trebuie să crească și exigențele participanților. A­­dică nu este o adunare pentru cîntăreți, ci un altar de selectat valorile. Iar tinerii, desigur, să fie stimulați. Dar stimulați prin exi­gența valorii. Ochii de Argus ai juriului • CONSTANTIN ARVINTE, compozitor (președintele juriu­lui) : „Consider că această ediție­ a fost destul de bine înscrisă pe traiectoria manifestării care poar­tă numele marii noastre inter­prete. O ediție care a adus cîteva noutăți interesante, prin faptul că s-a revărsat și asupra celor­lalte zone din afara granițelor țării. Am urmărit cîteva talente deosebite și reprezentative, atît ca voce cit și ca posibilitate de înțelegere și redare a conținutu­lui melodic, cu trăire, naturalețe și firesc, muzicalitate. Talente deosebite ca ritm și prezență scenică. Au venit cîteva elemen­te bune din Ardeal, Oltenia și, fi­rește din Basarabia, care s-au pre­zentat masiv. Ei au însă o școală mai deosebită, care îi face să in­terpreteze folclorul puțin teatral, puțin afectat. Oricum, își fac da­toria. Soliștii instrumentiști au calitatea de a fi tineri și dispuși să­ ducă mai departe cîntecul tra­dițional la fluier, caval, nai sau vioară. Acuma, trebuie să ne gîn­­dim ca există români și prin alte părți : în Valea Timocului sau dincolo de Maramureș, în Ucrai­na. Deocamdată, s-au perindat la microfon peste 60 de concu­renți. Numărul rezonabil •— șî pentru juriu, și pentru public —­­ar fi, poate, în jur de 45. Dar mai e ceva : zicem că nu vin cei de colo și cei de dincolo; iar cînd vin, îi luăm la zor că sunt mulți (!?). Nimic nu e mai în­tristător ca atunci cînd îi res­pingi pe cei care bat la porțile consacrării. Și care, în schimbul muzicii zgomotoase de azi (nu­miți-o cum vreți), aleg cîntecul popular. Și așa „uitat“ și neglijat, și așa marginalizat. Observații ar fi și despre repertoriu, aproa­pe mereu același, în special la piesele de rezistență, fără acom­paniament, lucrurile sunt ceva mai conservatoare. Asta e ? Ori­cum, gazdele mi-au făcut o reală plăcere să­ mă «includă în juriu și, pentru asta, le mulțumesc din suflet“. s»a impus. Bănia duce mai departe, pe umeri, cununa de lauri »wi>rrT|i|'ir*v*n I r Ti-'i'.r^-'f rpi<^^-v^«.^fcnp,^^i,firy.^ni|-rl p|-. -i»iinv.—MTnrw a-r.-nn - n n m.i r j r-mr-Hír ^ FESTIVALUL „ MA TAN ff ---------------­­ TABLOURI DÎNTR-O EXPOZIȚIE: • Născuta la București, în 25 septembrie 1913, Maria Tănase, fiică a lui Ion al Itîncăi, grădinar oltean, de pe Amar­adia Doljului, a îndrăgit in casa părintească, odată cu florile, cîntecul popular, pe care tatăl său l-a păstrat ca o amintire vie a plaiurilor natale. Sufletul ei a rămas astfel prins, pentru totdeauna, de cintecele aduse în ograda părintească, de șu­voiul nesecat al creației țărănești. • Încă de la debutul ei, din anul 1934, pe scena „Cărăbușului", Maria Tănase s-a impus prin vocea ei caldă, cu rezonanțe grave, prin inteligența și măiestria cu care interpreta muzica culeasă din popor. Timp de trei decenii, ea a­­ slujit cu pasiune cîntecul popular românesc, căruia i-a închinat întreaga sa viață. • Cu arta-i incomparabilă, Maria Tănase a re­liefat, prin melodiile și stihurile populare culese de ea, prin cele făurite de ea însăși — semnificațiile profunde ale izvoarelor noastre folclorice, înscriindu-se pe culmile prețuirii universale. A DOUA VIATA A MĂRIEI TĂNASE; • în 1969, cînd încă totul era po­sibil, la Craiova se pun bazele primei ediții a unui Festival-con­curs de prestigiu, purtind numele interpretei­ nepereche a cintecului popular romanesc: „Maria Tănase“­. • La cea de-a XXI-a ediție (23—27 mai a.c.), au participat 64 de concurenți din 22 județe ale țării și municipiul București. Alți concurenți și invitați — din Ba­sarabia, Bucovina de Nord, Voivodina, Macedonia, S.U.A. • Peste 40 de îndrăgiți interpreți ai cîntecului popular au susținut aplau­date recitaluri. • Festivalul este înscris în calendarul manifestărilor UNESCO și in circuitul FIDOF. • Salutăm înființarea Fundației „Maria Tănase“, inițiativă a actriței Adriana Trandafir, a cîntecului popular românesc —------------------------­ PREMIUL SPECIAL AL ZIARULUI „CUVÎNTUL LIBERTĂȚII" - |n valoare de 500 000 lei PAULA DOGAROIUș @inomuzic@bgs Centrul Creației Populare Dolj DOAMNEI Declarații la cald . CRISTINA­ ALINA­RICĂ, Sibiu (Marele Premiu) : „Fișa mea de concurs nu am spune că e grozavă. Am fost la cîteva fes­tivaluri mai mult pe-acasă și o dată la Tg. Jfiu. Fără doar și poate, Festivalul „Maria Tănase“ nu suferă vreo comparație. Nu am venit neapărat cu gîndul să cîștig, și încă Marele Premiu, dar am venit să cint cu­ se poate de bine. Premiul înseamnă o imensă bucurie și o imensă obligație. Nu am de apărat de-acum încolo nu doar o „carte de vizită“ personală, ci și prestigiul unui Festival cu totul aparte. Am 18 ani, sunt ele­vă și primul lucru pe care îl voi face este sa-mi alcătuiesc un repertoriu complet. Mulțumesc Olteniei !“ • DOINA BOERICĂ, Dolj (Premiul I) : „M-am pregă­tit pentru Festival timp de șase luni, eu doi oameni de suflet si De la fiecare, cite ceva • IOAN BOCȘA : „Putem vorbi fără să greșim de o așteptată și meritată deschidere spre interna­ționalizare a cîntecului popular românesc. Din punctul de vedere al calității interpreților (opinie personală), nivelul a fost unul înalt. Mă refer la un eșalon chiar cu o foarte bună prestație. Fără să fac din asta un reproș, îmi pare rău că nu am depistat un vîrf care să se detașeze net de ceilalți. Aș sesiza un viciu or­ganizatoric, plecînd de la o vor­bă latină : „est modus in rebus“. Recitalurile soliștilor profesioniști mi s-au părut lungi, neselectate și obositoare“. • VETA BIRIȘ: „Prima oară am venit la Festi­val acum opt ani. De atunci, nu mai m-a invitat nimeni și am suferit groaznic !“. ® NINA BOL­­BOCEANU (redactor la Radio - Televiziunea din Chișinău) : „Am urmărit cea mai bună ediție de pină acum a Festivalului. Îmi pare rău că bunii artiști din Ba­sarabia­­ sînt cunoscuți aici mai puțin sau deloc. Trebuie să ni-i apropiem“. • VASILICA DINU : „între mine și Festival e o dra­goste care datează din 1978, cînd am ieșit laureată Bucuria e cu atît­ mai mare, cu cit Festivalul, de-acum internaționalizat, conti­nuă să pulseze în inima Olteniei Despre participarea concurenți­lor, cred că s-ar impune o mai atentă selecție în prealabil“. MARIA DRAGOMIROIU: „Grija­­ pentru cîntecul popular ar tre­bui generalizată. Să fie difuzat nu oricum și nu chiar de oricine. Se face comerț cu cîntecul popu­lar, din care cel mai sărăcit iese interpretul. Cum pot fi recupe­rate cele 6 milioane­­ de lei, cu­ costă un disc ? De la nunți, o să ziceți. De-aia se cînta ca la nun­tă. Festivalul reprezintă și o pal­mă pe obrazul mediocrităților, al suficienței și al­ haosului care ne înconjoară. Bravo. Craiova !“ • DANIELA CONDURACHE : .Este cea mai mare sărbătoare a cîn­tecului popular, care ne onorea­ză și ne obligă. De ce, totuși, se cunoaște atît de puțin despre ea ?“. • NICOLETA VOICA (S.U.A.) : „Folclorul românesc e o vrajă și o minune. Dacă pleci cu el, tot cu el te întorci !“ * FLORICA ZAHA: „Pentru un interpret profesionist, nu exista bucurie mai mare ca aceea de a se prezenta măcar cu un cîntec pe o scenă atît de mare ,­ atît­ de importantă“. • NICOLAE FURDUI-EANCU: „Cred că re­gulamentul ar putea să fie mai restrictiv ca participare și mai cuprinzător ca listă de repertorii. Și, negreșit, Festivalu! trebuia transmis integral și necondițio­nat la Televiziune !“ Etc., etc. chiuiturilor oltenești." Se spăr­geau geamurile de atîta frumu­sețe ! Cred că anul acesta, con­curenții s-am prezentat, gradat, spre bine, în prima seară — buni, în a doua — mai buni, iar în a treia — chiar foarte buni. Grea sarcină pentru juriu și cred că el s-a orientat corespunzător ca să aleagă pe cei mai buni. Au fost și vîrfuri. Acum cînd dis­cutăm, îi știu un bloc la edițiile următoare, o să schimbăm puțin din regulament. E o propunere și nu știu dacă va prinde. Va fi dificil. Mă gindesc să nu separăm atît de tare profesioniștii de ama­tori. Un juriu de mare forță tre­buie selectat și ales din vreme Ar fi foarte tentant să chemăm la un loc și profesionișt­­ii ama­tori care vreau să spun că amatorii s-au prezentat aici ating performanțe profesioniste. Cate­goric 1 acordăm, atunci, Tro­feul ..Maria Tănase“ Să-l f» cel mai bun, indiferent că e? profe­sionist , sau amator. Numai că vor fi foarte putini profes­onișt care vor avea curajul să vină alături de amatori. Pentru că ei se „strică“ cu nunțile, cu con­trafacerile Adică se gindesc ca pot să piardă, că se pot compro­mite.“ Festivalul „Maria Tănase“ între azi, mime și întotdeauna • TUDOR GHEORGHE o Jn evoluția sa firească de pînă a­­cum. Festivalul a urmat un drum­ ascendent. Eu am prezentat pri­ma ediție, întîmplător și alte cî­teva. Și noi am avut vreme ! Ia­­tă-mă acum și la cea de-a E­ silI-a ediție. t De 26 de ani, la Craîova, se întîmplă o minune. Regretul meu (trebuie să fie și scris, nu doar oral, cum am comunicat pe post) învinuiește, în vreun fel, pasivitatea Televiziunii Române, ba chiar și a presei, în genere, care nu privesc cu ochii cu care ar trebui să privească acest mare Festival, această mare întîlnire de suflet. Mai mult decit emo­ționantă a fost această paradă de azi (vineri, 26 mai —­ n.n.) a por­tului popular, urcarea pe „Uni­rii“ a­­ formațiilor populare și Lipsa d­e ind­ ih'zare, demtizare ? Festivalul „Maria Tănase“ de la Craiova — oricît ar cîrti „eli­­tiștii“ de ocazie — rămîne, fără îndoială, cel mai cuprinzător va­loros și reprezentativ fenomen din întreaga suflare cu aură ele folclor a țării. Unii îi spun „m­­­inie“, „miracol“,­­„magie“. Ve­dete, concurenți și invitați n-au încetat a-i elogia virtuțile, a-i defini, de ani și ani, ca pe un bun național. Ceea ce, bineînțe­les, se cunoaște pînă sus. Se cu­noaște și atît. Fiindcă modul in care (și) actuala ediție a Festiva­lului „Maria Tănase” s-a regăsit strecurată în mass-media zilei, nu poate fi catalogat decit ca o ratare inadmisibilă. Un divorț profesional, o abatere crasă de la deontologie, o jenă generală. Despre palmares, invitați și gală, unele ziare au consemnat mai puțin ca despre „premiul prăji­turii“ înghițite de prințul Henr­­c. Altele, ca să nu se mai complice, au făcut un condamnabil pact ca tăcerea absolută, sca rîndul ei. Televiziunea mai mult a răvășit decit să acopere. Așa cum s-a spus de ln microfon, într-una din seri s-au televizat „doi concu­renți jumate« (?!). Nu brava echipă de pe Pangrattî, condusă de inimoasa Florentina Satmari, poartă vina aberantei „lipse de spațiu“ pe micul ecran. Pauzela vin mai de departe și sunt adinei, dureros de adinei Vom mai vorbi­­ despre ele, fiindeä e de-a drep­tul strigător la cer să pretinzi că spectacolul de muzică populară e de o anume sorginte, înjghebat ca să distragă atenția. Să nu ari priză, domnule, că era se merită.­­Am priza, în schimb, cele fără nici o rădăcină etson în conștiința și fără nici un împins, spre vulgar, unei națiuni spre vio­lență, spre derizoriu. Dar, vorba poetului , „Bucuroșt­­e,om duce toate“, împotriva oricăror curenți, puse atacuri de goasa speță șî d­ematîzare a foîclorului româ­nesc, nimfe — în Craiova — se va schimba decit în mai bine. Festivalul l­a Festivalul continuă­. VIRGIL dum:

Next