Cuvântul Libertății, decembrie 2020 (Anul 32, nr. 9236-9256)

2020-12-14 / nr. 9244

luni, 14 decembrie 2020 CUltu­ TS cuvântul libertății / 5 Personalitate complexă, condei de aur, minte ascuțită, talent înăscut. E descrierea pe scurt a istoricului și criticului literar Tu­dor Nedelcea, care s-a născut la 23 martie 1945, în satul Valea Ursului, comuna Tâmna, județul Mehedinți.. Este membru al USR din 1993 iar domenii sale de creație sunt: istoria literară, istoria cărții, istoriografie, istorie bi­sericească, problematica românilor de pre­tutindeni. S-a stabilit în Craiova, după ce a ter­minat facultatea și a fost rând, pe rând, bi­bliotecar, arhivist, lector al Direcției Gene­rale a Presei și Tipăriturilor, director al Bi­bliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman“, redactor și redactor-șef al Editurii Scrisul Românesc, lector universitar doctor la Facultatea de Litere, cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor“. Este membru fondator și președinte al Fundației „Scrisul Româ­nesc“, membru în Adunarea Eparhială de la Mehedinți, vicepreședinte al Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, organi­zator al Zilelor „Marin Sorescu“, „Basara­biei și Bucovinei“, „Adrian Păunescu“, în Craiova. De Ziua Națională, dar totodată și cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, scri­itorul și eseistul Tudor Nedelcea s-a prezen­tat în fața cititorilor, așa cum știe domnia sa mai bine, cu un braț de cărți. Prima carte, Biserica și socie­tatea­­ Craiova, Editura Sitech, 2020, 420 p., format 17x24), cu­legere de studii despre imagologia cărții și culturii românești, tipar românesc pentru țări străine, o posibilă canonizare a lui Mihai Vi­teazul, Antim Ivireanu, Tudor Vla­­­­dimirescu, Regina Maria, Con­­tin Virgil Gheorghiu, V. Milita­nt, Pamfil Șeicaru, D. Stăniloae, Papa Ioan Paul al II-lea, P.F. Te­­octist, Nestor Vornicescu, Barto­lomeu Anania, Gh. Calciu-Dumi­­treasa etc. Cu o bogată iconogra­fie: “La cumpăna ultimelor două milenii, la București, s-a consumat, după aproape un mileniu, un eve­niment considerat, în unanimita­te, istoric: vizita primului papă într­­o țară ortodoxă. Este vor despre Papa Ioan paul al II-lea, care a efc­­tuat o vizită în capitala României, între 7 și 9 mai 1999, la invitația Patriarhului de veșnică pomenire, Teoctist, între 7 și 17 octombrie 2002, Patriarhul Teoctist i-a întors vizita la Vatican, iar relațiile dintre cele două biserici au fost extrem de cordiale și pilduitoare. Atunci, la București s-a lansat ideea și s­­au pus bazele pentru unitatea lumii creștine, prin intermediul celor doi mari conducători ai celor două bi­serici și care exprimă voința tutu­ror creștinilor...Principalul este că ideea unității lumii creștine, între­ruptă prin Marea Schismă, din 1054 - necanonică-, să resuscite mintea tuturor românilor de religie creștină și ca să se materializeze prin crearea unui grup statuar ale­goric, reprezentându-i pe cei doi corifei contemporani ai ortodoxiei. Sperăm că se vor găsi instituții pu­blice, oameni de afaceri sau buni creștini care să sprijine financiar acest proiect european”, a preci­zat scriitorul Tudor Nedelcea, în cartea document “Biserica și so­cietatea”. Marin Sorescu sau vocația identității românești" Cea de-a doua carte a fost „Marin Sorescu sau vocația identității românești” (Bucu­rești, Editura Muzeului Literatu­rii Române, 2020, 230 p., 15x21), din care recomandăm capitolele: Față la față cu Sores­cu; Marin Sorescu și Basarabia; „ Cazul ” Marin Sorescu în viziu­nea lui Eugen Simion; Marin Sorescu și Premiul Nobel; Ma­rin Sorescu și securitatea; Ma­rin Sorescu și Meditația trans­cendentală; Marin Sorescu de­spre scriitori?­ Mihai Viteazul și Tudor Vladimirescu, interviuri despre autorul „Liliecilor". în anexe este publicată stenograma ședinței de demitere a lui Marin Sorescu de la conducerea revis­tei „Ramuri”, autografe, facsimi­le, fotografii (în parte, inedite). “De ce el și nu noi ?”, așa în­treabă Eugen Simion. Și tot Eugen Simion a explicat.... “Acesta era și, probabil este în continuare întrebarea unir scrii­tori contemporani care îl urau pe Sorescu cu o ură grea și fanati­că pentru că avea succes mai mare decât el și numele lui cir­cula insistent în ultimii ani pe lis­tele Premiului Nobel. Omul fra­gil a suportat greu aceste atacuri, vorbea rar de ele și nu era deloc mulțumit când cineva, imprudent și zelos, i le aducea la cunoștin­ță. Părea detașat, stăpân pe el și conștient de valoarea pe care o are. Stăpân era, într-adevăr, va­loarea lui literară era și este în afara oricărei discuții, dar ființa lui nu era invulnerabilă. A cedat în cele din urmă”. “Eminescu"și "Eminescu" Tudor Nedelcea a făcut par­te din colectivul de redacție al Dicționarului General al Li­teraturii Române (7 volume în prima ediție, 10 volume în edi­ția a doua în curs de apariție), apărut sub egida Academiei Române, precum și din colec­tivul de reproducere anastati­că a tuturor edițiilor Emines­cu (în total 200 de ediții), pro­iect apărut la Editura TipoMol­dova din Iași în anii 2019- 2020. Cea de-a treia carte pre­zentată a fost “Eminescu” (ediția a II-a, revăzută și adă­ugită, prefață de Mihai Cimpoi, cuvânt înainte de Th. Codrea­nu, postfața de Victor Crăciun, București, Editura Tracus Arte, 2020, 1014 p., 15x22). Cea de-a patra carte, “Emines­cu ” (București, Editura Academiei Române, 2020, 586 p., 17x24), studiu privind în special publicis­tica eminesciană: Eminescu și so­cialismul, Eminescu și cugetarea sacră, Eminescu, istoricul, Emi­nescu, apărătorul românilor de pretutindeni, Eminescu și realse­­mitismul, Eminescu și Macedon­­ski sau drama unei polemici, Eminescu și Veronica Micle, Emi­nescu prin Oltenia, Shakespeare în viziunea lui Eminescu, China în viziunea lui Eminescu (ultime­le în colaborare cu Diana Cotes­­cu), Eminescu și necesitatea con­struirii Catedralei Neamului, alte studii despre eminescologi (Car­men Sylva, M. Cimpoi, Rosa del Conte, D. Vatamaniuc, N. Geor­gescu, Th. Codreanu, C. Cuble­­șan, Eugen Doga, Lucia Olaru Nenati, Victor Crăciun, Eugen Simion etc.). Și ultima carte a fost “Prin­tre cărți și oameni” vol. VI (Iași, Editura TipoMoldova, 2020, 234 p., 17x24) reunește studiile și articolele publicate în 2019, din care recomandăm: Caragiale și oltenii, Constitui­rea Asociației Scriitorilor din Craiova, Iubirile Măriei Tăna­­se prin lupa serviciilor secrete, Prizonieri români în Arab­ia și Lorena, alte studii despre mi­tropolitul Nestor Vornicescu, Ștefan Ștefanescu, Adrian Pă­unescu, Tudor Arghezi, Dan Simonescu, Selma Lagerlöf, Ștefan și Radu Ciuceanu etc. Pagină realizată de MARGA BULUGEAN Tudor Nedelcea: ’75 Mihai Cimpoi: “Tudor Nedelcea s-a angajat, după 1990, într-o acțiune reparato­rie pe care o așteptam de mult: detabuizarea unor dimensiuni ale per­sonalității lui Eminescu și valorificarea integrității acesteia. Dând do­vadă de perseverență și acribie filologico-editorială, de o lucrare se­rioasă în spiritul dreptei cumpene eminesciene, a procedat la readu­cerea în actualitate a unor texte importante și la scrierea unor studii ample din perspectiva exegetică a zilei de azi....” Victor Crăciun : “Acțiunea sa este de cercetător, îndrumător, dascăl și scriitor, la­turi care configurează o personalitate complexă, un vârf de susținere al edificiului spiritual contemporan. L-am definit mai întâi în calitate de eminescolog, pentru că acesta este domeniul în care s-a edificat în peste zece volume, în ultimii 25 de ani, vreme în care neiubitorii specificului național au încercat să sape la rădăcina columnei neamu­lui, avându-l ca țintă nu numai pe Eminescu” Theodor Codranu : “Tudor Nedelcea nu este un spirit speculative, un teoretician, ci un cercetător aplicat, scotocitor de arhive și de bibliografii specciali­­zate lăsând imaginea unui erudit multi...și interdisciplinar, abordând domenii dintre cele mai variate : istorie și critică literară, istoriografie, eminescologie, istoria religiilor și a Bisericii Ortodoxe Române, brân­­cușiologie, varii alte aspecte culturale de interes local sau național”

Next