Cuvîntul Nou, noiembrie 1971 (Anul 4, nr. 475-499)

1971-11-26 / nr. 496

Pag. 1 Organizaţia O.T.C. şcoală de educaţie comunistă şi de participare activă a tineretului la conducerea întregii activităţi social Socialismul oferă tinerei generaţii cel mai larg cîmp de afirmare creatoare, de împlinire a personalităţii sale, de realizare a tuturor aspiraţiilor şi idealurilor ce o animă. Condiţiile materiale de viaţă, de instruire, de care beneficiază azi tînăra generaţie, sunt condiţii pe care, la aceeaşi vîrstă, generaţii întregi, pînă la eliberare, nu le-au avut niciodată. Crescuţi într-un climat politic şi moral nou, sub influenţa principiilor eticii şi echităţii socialiste şi comuniste, tinerii de astăzi se formează ca oameni noi, temeinic pregătiţi, politic şi profesional, pentru ceea ce societatea noastră le încredinţează — făurirea măreţului vis al omenirii, comunismul. Tocmai de aceea, din cerinţa clar formulată de secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ,,avem datoria să creştem un tineret cu un larg orizont spiritual,, înarmat cu tot ceea ce a creat mai bun omenirea în domeniul cunoaşterii, cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei universale“ — noi, cei cărora li s-a încredinţat nobila misiune de formare a tinerei generaţii, trebuie să facem crezul întregii activităţi educative, scopul fundamental al întregii noastre munci, înfăptuirea măreţului program elaborat de partid, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, ridică la cotele celei mai înalte exigenţe opera de formare şi dezvoltare a tinerei generaţii, viitorul ţării presupunînd, atît o bază tehnico-materială corespunzător dezvoltată, cît şi cadre capabile politic şi profesional să realizeze conştient sarcinile complexe ale noii etape. Formarea şi dezvoltarea tineretului în perspectiva viitorului presupune ca întreaga muncă de instruire şi educare să se realizeze ţinîndu-se seama atît de condiţiile, mijloacele şi sarcinile actuale, cît şi dar cerinţele sporite ale etapei viitoare, astfel încît tineretul să cunoască în profunzime stadiul actual al dezvoltării dar să i se formeze şi capacitatea de a contribui la crearea noului, la promovarea şi dezvoltarea sa. Ca urmare, este necesară, situarea tineretului în condiţii cît mai apropiate de cele ale viitoarelor etape, acordarea de responsabilităţi concrete care să-i creeze posibilitatea de autoverificare în calitatea sa de participant activ la conducerea întregii vieţi sociale. Toate aceste sarcini sporesc calitativ şi cantitativ răspunderile tuturor factorilor educaţionali — şcoală, familie, organizaţie de tineret etc. — impun o radicală reconsiderare a acestor răspunderi şi a valenţelor educative ale mijloacelor de care dispun, perfecţionarea cadrului de realizare a acţiunilor educative. Organizaţiile U.T.C. sunt chemate să devină din ce în ce mai mult cadrul de manifestare plenară a personalităţii tînărului, adevărata şcoală de formare şi educare a sa, de călire politică şi morală a acestuia. Neîndoielnic că, şi pînă în momentul de faţă, organizaţiile U.T.C. s-au preocupat...de realizarea unor obiective cum sunt cele amintite mai sus. Acţiunile organizate, între care am aminti întâlnirile tinerilor cu ilegalişti, cu activişti de partid cu munci de răspundere, cu jurişti, medici, concursurile profesionale şi pe teme de cultură generală, acţiunile de muncă voluntară, cît şi cele pe linia pregătirii tineretului pentru apărarea patriei, sau cele cultural-artistice şi sportivturistice, au beneficiat de o exigentă preocupare din partea organelor şi organizaţiilor U.T.C., ele s-au concretizat, sub aspectul finalităţii, într-o mai intensă participare a tinerilor la îndeplinirea sarcinilor încredinţate, la viaţa socială, în condiţiile în care întregul nostru popor, urmînd neabătut linia politică trasată de partid prin istoricele documente ale Congresului al X-lea şi prin recentul Program privind ridicarea continuă a nivelului de conştiinţă, respectarea principiilor eticii şi echităţii socialiste, se află angrenat în vasta operă de construcţie socialistă, organelor şi organizaţiilor U.T.C., întregului tineret, li revin răspunderi sporite. In acest sens, organizaţiile U.T.C. au datoria să se preocupe mai mult de finalitatea acţiunilor pe care le organizează şi, implicit, de conceperea şi desfăşurarea lor. Se va ţine mai mult seama de categoria de tineri căreia i se adresează acţiunea, de cerinţele momentului social-politic respectiv. Informarea politică a tineretului, învăţămîntul politico-ideologic vor viza o temeinică cunoaştere de către tineri a politicii partidului, formarea unor ferme convingeri ideologice marxist-leniniste, aşa încît fiecare utecist să devină un propagandist al liniei politice a partidului, să participe, mai mult ca pînă acum, la întreaga viaţă socială şi politică. Tuturor acţiunilor întreprinse de organizaţiile U.T.C. li se va asigura un profund caracter politic, educativ. Participarea tinerilor la procesul productiv, modul în care aceştia se pregătesc, zi de zi, pentru continua lor perfecţionare politică, profesională, morală, vor sta mai mult ca pînă acum în centrul atenţiei organelor şi organizaţiilor noastre. Nu vom uita nici o clipă că numai prin argumentele solide ale faptelor de muncă vom putea răspunde aşa cum se cuvine grijii părinteşti a partidului, faţă de tînăra generaţie, încrederii în capacitatea sa creatoare, înflăcăratei chemări adresate de secretarul general al partidului nostru tineretului, de a fi în primele rînduri ale luptei pentru înfăptuirea programului de construcţie socialistă în patria noastră. NICOLAE NEAGOE, secretar al Comitetului judeţean Covasna al U.T.C. Eleva Tamási Erzsébet de la Şcoala profesională textilă din Sfîntu Gheorghe, la ora de practică Practica se îmbină armonios cu orele de clasă In formarea omului nou, cu o înaltă conştiinţă socialistă, înarmat cu cele mai valoroase cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, învăţămîntului profesional, ca factor principal de pregătire a noilor eşaloane de muncitori, specialişti cu o ridicată calificare, de care economia noastră are nevoie, îi revin sarcini deosebit de importante. Cu intenţia de a vedea cum se realizează în practică acest imperativ, am păşit pragul Centrului şcolar cooperatist din oraşul Sfîntu Gheorghe. Firesc, omul cel mai în măsură să ne ajute în realizarea unei imagini cît mai cuprinzătoare a activităţii pe care cadrele didactice şi elevii acestei şcoli o desfăşoară, este directorul ei. „Şcoala noastră — ne spune tovarăşul Ioan Vass — pregăteşte lucrători pentru unităţile comerţului de vînzare cu amănuntul şi muncitori croitori pentru cooperaţia meşteşugărească. De-a lungul a trei ani de şcolarizare,, căutăm să realizăm o îmbinare armonioasă între pregătirea teoretică şi cea practică. Avînd în vedere însă, că pregătirea practică constituie, de fapt, preludiul viitoarei activităţi productive, considerăm că ea trebuie să se desfăşoare la cele mai înalte cote ale exigenţei, pentru ca viitorul specialist să se integreze într-un timp cît mai scurt şi cu rezultate cît mai bune în colectivul unde va fi repartizat. Astfel, în afară de practica efectuată de elevii noştri în unităţile de specialitate pentru care sunt pregătiţi, am găsit forme de participare mai directă la activitatea productivă, forme care creează un cadru ce stimulează energia creatoare, spontaneitatea tinerească, şi în acelaşi timp, formează spiritul de responsabilitate, conştiinţa îndatoririlor pe care le au faţă de societate“. Cuvintele tovarăşului director Ioan Vass au o deplină acoperire în fapte. Aflăm astfel că între Centrul şcolar cooperatist, respectiv clasele de croitorie, şi I.J.E.COOP, există un contract pe baza căruia elevii confecţionează îmbrăcăminte pentru noi-născuţi şi confecţii unicate de serie mică ornamentate cu motive populare. Această activitate se desfăşoară avînd la bază un plan de producţie, în realizarea căruia fiecare are sarcini bine stabilite. De obicei se lucrează în grupe de 5—6 elevi, în fruntea cărora, lună de lună, prin rotaţie, se află un responsabil care, sub îndrumarea maistrului instructor, coordonează activitatea grupei respective. Astfel, încă din şcoală viitorii muncitori, pe lîngă deprinderea meseriei, se iniţiază şi în probleme de organizare a activităţii productive. Rodul acestor activităţi productive s-a concretizat în anul şcolar 1970— 1971, în produse valorînd 120.000 lei, iar în acest an şcolar se preconizează a se realiza produse în valoare de 200.000 lei. O dovadă a aprecierii de care se bucură realizările obţinute de elevii claselor de croitorie, o constituie şi cererea de mostre a „EXIM-COOP“ului de pe lîngă CENTROCOOP Bucureşti, în vederea contractării pe piaţa externă, respectiv în U.R.S.S. şi Cehoslovacia, a produselor confecţionate de elevi. Vorbind acum despre activitatea celeilalte secţii, care pregăteşte lucrători pentru comerţul de vînzare cu amănuntul, se poate spune că şi aici realizările sunt deosebite. Crescătoria de iepuri contractaţi cu I.J.E.COOP, magazinul-şcoală, ce peste puţină vreme va funcţiona în curtea şcolii cu personal format exclusiv din elevii secţiei, activitatea pe care elevii o desfăşoară zi de zi în cadrul orelor de practică în unităţile, de deservire publică şi care se ridică nu de puţine ori la nivelul celei prestate de colegii lor deja calificaţi, constituie fără îndoială argumente grăitoare ale seriozităţii cu care este abordată şi rezolvată problema numărul unu a învăţămîntului profesional, pregătirea practică. Succesele obţinute pe această linie nu sunt singurul fapt demn de relevat în activitatea acestui colectiv. Lor li se adaugă cele obţinute în cadrul acţiunilor obşteşti şi culturale, organizate şi conduse de către organizaţia U.T.C., sub directa îndrumare a organizaţiei de partid, a conducerii şcolii. De fapt, colaborarea dintre aceşti factori constituie cheia tuturor acestor realizări, ce concretizează eforturile acestui harnic colectiv. AUREL GOLCIU CUVlNTUl NOU între harnicele ..muncitoare de la Filatura de lină din Covasna, se numără șiBadea Maria, în fotografie, lucrînd la mașina seîfactor Foto : A. BARTHA „Munca îndrumătorilor U.T.C. din şcoli este cel mai adesea deficitară la capitolul stil de muncă. Astfel uneori întreaga muncă a U.T.C. este gîndită şi organizată de îndrumător, elevii fiind doar participanţi — nu o dată pasivi — la activităţi. Alteori îndrumătorul se mulţumeşte să constate (uneori nici măcar atît! — n.n.) că munca merge, sau, fapt şi mai dureros, că ... nu prea merge“. Am consemnat, mai sus, spusele preşedintei Consiliului judeţean pentru munca în rîndul elevilor, — tovarăşa Radu Filofteia — nu pentru că am fi avut absolut nevoie de un preambul critic pentru articolul nostru, ci, pentru că ele caracterizează pregnant o anume stare de fapt, care, deşi cunoscută, este lăsată să persiste cu tot cortegiul ei de fenomene negative. Indesele noastre vizite în şcoli, am avut ocazia să stăm de vorbă cu mulţi dintre cei puşi să se ocupe de îndrumarea organizaţiei U.T.C. De fiecare dată, atunci cînd constatam unele deficienţe, am auzit o invariabilă scuză : „De unde vreţi să ştiu, nu mi-a spus nimeni nimic“. Auzind acest omniprezent răspuns, am căutat să aflu cît adevăr conţine o asemenea constatare. Şi cum orice drum nou e nevoie, pentru a fi deplin cunoscut, să fie parcurs de la punctul lui de plecare, am pornit de la momentul iniţial al muncii îndrumătorului, numirea lui, sau, mai precis, însărcinarea lui cu această muncă. Am aflat, astfel, că (aşa cum prevăd indicaţiile) îndrumătorii primesc această sarcină, ca membrii de partid, din partea organizaţiei de partid din şcoală. De obicei (cele cîteva excepţii posibile confirmă acest lucru) profesorului ce urmează a fi numit îndrumător i se recomandă să ia legătura cu fostul îndrumător. Se procedează aşa chiar şi atunci cînd fostul îndrumător a fost schimbat ca urmare a activităţii necorespunzătoare. Urmarea ? Destul de firească : o nouă perioadă de tatonări, de insuccese şi chiar uneori... schimbarea îndrumătorului la fine de an ca ... necorespunzător. In discuţia cu doi dintre noii îndrumători U.T.C. , Cornel Idomir de la Liceul Intorsura Buzăului şi Csaba Tampa, de la Liceul Covasna, de la început a surprins un lucru, anume că, ambii s-au considerat „nu prea în temă“ asupra rolului şi sarcinilor ce urmează să le îndeplinească. Au fost numiţi ca îndrumători, ştiu că răspund în faţa organizaţiei de partid pentru îndeplinirea acestei sarcini şi... „cam atît“. De fapt, ca urmare a insistenţelor mele, am aflat de la amîndoi lucruri cît se poate de interesante. — Ce calitate credeţi că trebuie să aibă un îndrumător U.T.C. ? (A fost prima întrebare adresată). — Cornel Idomir : „Cred că îndrumătorul U.T.C. trebuie să fie, mai întîi, un om bine pregătit politic şi profesional, să aibă o ţinută morală ireproşabilă, să fie un adevărat comunist, cu alte cuvinte“. Csaba Tompa: „Să aibă spirit de discernămînt, capacitate organizatorică, să dovedească o bună cunoaştere a elevilor, să aibă spirit de iniţiativă“. Cornel Idomir : „I se cere apoi mult tact, capacitate de predare, pasiune, să fie o prezenţă permanentă în mijlocul elevilor“. Csaba Tompa : „Entuziasm, şi, desigur, foarte multă tinereţe“. — Care credeţi că este rolul îndrumătorului în raporturile : elevi—profesori, director, organizaţie de tineret, organizaţie de partid ? Csaba Tompa : „In nici un caz rol de intermediar, îndrumătorul U.T.C. trebuie să orienteze întreaga activitate a organizaţiei U.T.C. dar să-i lase acesteia posibilitatea de a acţiona independent, să lase uteciştilor posibilitatea de a gîndi asupra problemelor, de a se maturiza în contact cu acestea. Consider greşită practica, folosită uneori, ca îndrumătorul să transmită elevilor sarcinile trasate de conducerea şcolii, să fie mesager al doleanţelor masei de utecişti în faţa direcţiuni“. Cornel Idomir: „Situaţia îndrumătorului U.T.C. la jumătatea drumului dintre elevi şi direcţiuni, folosirea lui ca: „port-voice“, pasivă, de către conducerea şcolii, sau de către elevi, este cred, deosebit de dăunătoare. Organizaţia de tineret din şcoală trebuie să-şi aibă autonomia ei. Secretarul comitetului U.T.C. din, şcoală este cel mai îndreptăţit să reprezinte organizaţia de tineret în faţa organizaţiei de partid, în faţa conducerii şcolii. Rolul îndrumătorului se rezumă la a găsi împreună cu‘ elevii, cu activul U.T.C., cele mai bune căi pentru rezolvarea problemelor“. Csaba Tompa: „Cred că îndrumătorul trebuie să răspundă în faţa organizaţiei de partid nu de ceea ce s-a făcut (această sarcină o are, în primul rînd, secretarul comitetului U.T.C.), ci de felul cum organizaţia de tineret a aplicat linia politică a partidului“.: — Despre raportul îndrumătorului, cu ceilalţi profesori, maiştrii, eventual cu diriginţii, ce ne puteţi spune ? Cornel Idomir: „Din cîte îmi dau seama (şi eu gîndeam nu de mult aşa, uneori) se consideră că dacă există cineva care se ocupă de îndrumarea organizaţiei de tineret, problema este ca şi rezolvată“. Csaba Tompa: „După părerea mea, îndrumătorul U.T.C. trebuie neapărat ajutat. Singur nu poate face prea mult ; cel mai indicat ar fi ca fiecare profesor, fiecare diriginte să se considere, pentru clasa la care predă, sau pe care o conduce, un îndrumător al organizaţiei U.T.C.". — Despre îndrumarea ... îndrumătorului U.T.C. ce ne-aţi putea spune ? Cornel Idomir: „Desigur, se poate vorbi şi despre aşa ceva. Cred că el ar putea primi mai multe indicaţii din partea secretarilor organizaţiilor de partid (ceea ce-i obligă pe aceştia la o mai bună cunoaştere a specificului muncii organizaţiei de tineret — n.n.) şi, desigur, din partea activiştilor comitetelor orăşeneşti şi judeţean al U.T.C.“. Csaba Tompa: „Să nu minimalizăm, însă, rolul autoinstruirii sau, dacă vreţi al „autoîndrumării“. Există, din cite mi-am dat seama, suficiente instrucţiuni în şcoli, pe linie de organizaţie, prin lectura cărora îndrumătorul U.T.C. se poate pune la punct, îl obligă la aceasta calitatea sa de comunist chemat să îndeplinească o sarcină cît se poate de concretă. Ideea de „mură-n gură“ ni se pare de neacceptat“. . . Ce pericole au existat într-o astfel de muncă ? Csaba Tompa : „Primul şi cel mai negativ mi se pare pericolul realizării unei munci funcţionăreşti, constînd în întocmirea de statistici şi situaţii, pentru a avea, cum s-ar spune, „spatele asigurat", în caz de ceva“. Cornel Idomir: ,,Nu trebuie ignorat pericolul rutinei, al automulţumirii. Elevii sunt o mină extraordinar de bogată în iniţiative. Acestea trebuie însă, puse în valoare într-un mod inteligent“. Consemnînd răspunsurile celor doi interlocutori, m-am gîndit că de fapt ei nu sînt nici pe departe nişte începători, nişte neiniţiaţi. Modul în care concep să-şi ducă la îndeplinire această frumoasă şi, uneori, dificilă sarcină, este cît de poate de realist. Şi pentru ca acest „tablou“, în creion, am spune, al îndrumătorului U.T.C. din şcoală, să capete culoare, viaţă, el trebuie, credem, ancorat cît mai temeinic în probleme, confruntat cu ele. De un lucru sîntem convinşişi trebuie să fie la fel de convinşi toţi îndrumătorii U.T.C.), anume că, acolo unde există pasiune, unde există frămîntare creatoare, rezultatele nu pot fi decît bune. IOAN POPA îndrumătorul U.T.C., un intemediar între elevi şi conducerea şcolii 1 H O H H H ANUL IV. Nr. 490 Una din noile linii de producţie de la Fabrica de şuruburi Tîrgu Secuiesc MAJORATUL -un moment ,.i, viața tinerilor (Urmare din pag I) membrilor comitetului judeţean, toate organizaţiile de tineret vor beneficia de sprijin atît în conceperea, cît şi în organizarea acţiunilor proprii. Tot pentru a sprijini acţiunile organizaţiilor U.T.C., comitetul judeţean a elaborat patru expuneri tematice : „Grija părintească a partidului şi statului nostru pentru formarea şi dezvoltarea tinerei generaţii“ ; „Organizaţia U.T.C. — cadru de manifestare plenară a tinerilor din patria noastră“ ; „Respectarea legilor statului, apărarea legalităţii socialiste — îndatorire fundamentală a fiecărui tînăr“; „Ce implică vîrsta de 18 ani ? Drepturile şi îndatoririle tinerilor majori“. Prin grija Comitetului judeţean U.T.C. tinerii vor avea în această perioadă posibilitatea de a se întîlni cu membrii Biroului Comitetului judeţean de partid. Cu acest prilej ei vor primi răspuns la o serie de probleme, ce-i frămîntă. In a doua jumătate a lunii decembrie, cînd va avea loc întîlnirea amintită la Sfîntu Gheorghe, se va realiza şi o acţiune politico-educativă de amploare. Cu acest prilej, tinerii care au avut o bogată activitate profesională, de organizaţie, vor primi „Diploma de onoare“ din partea Comitetului judeţean Covasna al U.T.C. De asemenea, în colaborare cu centrele de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei, vom organiza vizionări de diafilme, diapozitive, filme cu caracter patriotic. ÎNTREBARE : Enumeraţi-ne cîteva dintre acţiunile ce le recomandaţi organizaţiilor spre a fi organizate. RĂSPUNS : Este vorba de seri de poezie patriotică, prezentări de cărţi ce se adresează tinerilor şi despre tineri, concursuri tematice, întîlniri cu ilegalişti, cu activişti de partid şi de stat, cu medici, jurişti, conducători de întreprinderi şi instituţii, spectacole etc. ÎNTREBARE: Pentru ca toate aceste acţiuni, de care mi-aţi vorbit, să-şi atingă cît mai deplin scopul, de ce anume credeţi că va fi nevoie ? RĂSPUNS: Ca şi în cazul altor acţiuni pe care le întreprind organizaţiile de tineret, în cazul acţiunilor legate de sărbătoarea majoratului, este nevoie de o temeinică organizare, de anunţarea lor din timp şi, desigur, antrenarea unei mase cît mai largi de tineri.