Cuvîntul Nou, decembrie 1972 (Anul 5, nr. 810-836)
1972-12-07 / nr. 815
fi Pag. 2 Adunările generale de dări de seamă şi alegeri —prilej de analizare a activităţii pe toate planurile. Munca unui colectiv implică munca fiecărui membru al său Conferinţa organizaţiei sindicale de secţie a Şantierului nr. 1, aparţinînd întreprinderii judeţene de construcţii-montaj — Sfîntu Gheorghe s-a desfăşurat în urmă cu cîteva zile, cînd muncitorii, tehnicienii şi inginerii de pe şantier cunoşteau sarcinile stabilite de Plenara Comitetului Central al P.C.R., din 20—21 noiembrie, cu privire la asigurarea realizării, planului pe anul 1973, respectiv a actualului cincinal înainte de termen. Acest fapt a constituit pentru ei un puternic stimulent, în abordarea cu maximă exigenţă a problemelor analizate. Darea de seamă prezentată de tovarăşul Péter László, preşedintele comitetului organizaţiei sindicale de secţie,, a scos în evidenţă activitatea rodnică a colectivelor de muncă de pe şantier, a încercat să contureze aportul organizaţiei sindicale de secţie, al grupelor sindicale la realizarea tuturor sarcinilor economice, la crearea condiţiilor corespunzătoare pentru desfăşurarea muncii constructorilor, pentru ridicarea nivelului lor de cunoştinţe politice şi profesionale. De apreciat este faptul că materialul nu a căutat să prezinte o statistică a activităţii, ci a arătat modul în care comitetul organizaţiei sindicale de secţie a rezolvat sau a încercat să rezolve problemele ridicate de munca de zi cu zi a colectivului şantierului. Critica a fost îndreptată fără ocolişuri, asupra domeniilor în care s-au manifestat lipsuri sau deficienţe. Un exemplu îl constituie, bunăoară, şi numele acelor tovarăşi care mai sunt încă certaţi cu disciplina, ca Bitai Ferenc, Szász Gall Iosif, Bandi Iuliu, Hlibicsiuk Iuliu, Ambrus Bela şi alţii. Discuţiile au demarat mai greu, poate din cauza... prezenţei şefului de şantier, ing. Faluvégi, cu care oamenii nu prea erau obişnuiţi în adunările grupelor sindicale anterioare, critică însuşită dealtfel şi de cel ,,în cauză“ Fără a fi numeroşi, cei care au luat cuvîntul au făcut o serie de propuneri valoroase pentru asigurarea aprovizionării cu materiale de construcţii a punctelor de lucru, la timp şi în cantităţi suficiente, în general pentru crearea unor condiţii mai bune de desfăşurare a muncii. Această scurtă tăcere de la început, a delegaţilor celor peste 600 de membri de sindicat, a fost bine caracterizată de tovarăşul Incze Ludovic : „cauzele tăcerii le găsesc în metoda şi în modul cum noi acordăm atenţie problemelor şi propunerilor salariaţilor la şedinţele de grupă sindicală, unde de multe ori omul ridică probleme rezolvabile, dar nici măcar răspuns nu primeşte, subapreciindu-se priceperea şi contribuţia tuturor membrilor colectivităţii la rezolvarea problemelor de zi cu zi. Aşa s-a întîmplat cu vestiarul, o dorinţă veche a lucrătorilor din şantier, care abia acum, la conferinţa organizaţiei secţiei sindicale şi-a găsit rezolvarea. Muncitorii au propus — şeful de şantier, fiind prezent, a fost de acord — şi participanţii la conferinţă s-au angajat în numele celor care i-au delegat, că vor construi vestiarul prin muncă patriotică. în cuvîntul său, zidarul Fadgyas Iosif a criticat pe bună dreptate conducerea tehnico-administrativă, pentru faptul că aprovizionarea punctelor de lucru cu mortar, în sistem centralizat, în prezent merge în detrimentul productivităţii muncii, întrucît maşinile apar pe şantier abia în jurul orelor 9—10. Acceptînd critica, fiind întemeiată, şeful şantierului solicită pe cei care se preocupă la întreprindere cu dirijarea şi repartizarea maşinilor pentru transport, să fie mai operativi, mai receptivi, altfel acest nou sistem de aprovizionare cu mortar, a punctelor de lucru, n-o să dea randamentul scontat. S-au abordat la această conferinţă şi alte aspecte, despre disciplină şi indisciplină (recomandîndu-se ca cei care nu respectă ordinea să fie sancţionaţi de către conducere, la recomandarea colectivului de muncă, îmbunătăţirea aprovizionării muncitorilor cu haine de protecţie şi altele. în încheierea dezbaterilor, delegaţii la conferinţă au aplaudat chemarea şefului de şantier, ca întreg colectivul de muncitori să acţioneze în continuare, cu o exigenţă şi mai pronunţată în vederea realizării exemplare a sarcinilor pe anul în curs şi pregătirea anului 1973, pentru ca şantierul să-şi menţină titlul de evidenţiat, obţinut an de zile în cadrul întreprinderii. După discuţiile purtate, conferinţa a ales noul comitet al organizaţiei secţiei sindicale, care trebuie să devină un sprijin activ al conducerii şantierului, un purtător de cuvînt al omului, un mobilizator al întregului colectiv la realizarea cincinalului înainte de termen. B. LAZAR O obligaţie permanentă-asigurarea unor condiţii corespunzătoare de muncă Adunările de dări de seamă şi alegeri la nivelul grupelor sindicale sunt chemate ca, pe lîngă analiza felului în care birourile grupelor sindicale şi-au îndeplinit mandatul încredinţat, să facă — printre altele — şi o analiză profundă a modului cum unele probleme majore, care decid soarta producţiei, au fost soluţionate, îndeplinirea sarcinilor de plan fiind condiţionată de o serie de factori, unul dintre aceştia — asigurarea unor condiţii normale de lucru — a fost analizat, cu mult simţ de răspundere la numeroase adunări de grupe sindicale. Membrii de sindicat care au liat cuvîntul la adunările de la I.C.B. Braşov — Cariera Malnaş, Şantierul nr. 1 al I.J.C.M. — Sfîntu Gheorghe, Direcţia judeţeană de drumuri şi poduri — secţia mecanizări şi transporturi ş.a. au făcut referiri şi la modul în care conducerile tehnico-administrative au creat condiţii optime de lucru pentru îndeplinirea sarcinilor economice. Astfel, tovarăşul Németh András, mecanic la Cariera Malnaş a criticat slaba preocupare a biroului grupei sindicale faţă de condiţiile de lucru la unele locuri de muncă. Mai concret, ne referim la neasigurarea desfăşurării normale a lucrului în timpul nopţii, la încărcarea vagoanelor C.F.R. arătîndu-se că neglijarea unor măsuri de ,,mică importanţă“ poate să ducă la unele neajunsuri. Lipsa iluminatului corespunzător al locului de muncă poate determina şi accidente de muncă şi, în ultimă instanţă, scăderea productivităţii muncii. Tovarăşul Kisgyörgy Tibor, maistru instalator la Şantierul nr. 1 — Sfîntu Gheorghe, în cuvîntul său a arătat că, conducerea şantierului nu a asigurat în suficientă măsură frontul de lucru unor categorii de instalatori, cauză care duce la înregistrări de ore stagnări, îndeplinirea planului de producţie presupune şi o ritmică aprovizionare a locului de muncă cu materiale. Pentru aceasta a propus să fie revăzut modul în care este asigurat transportul intern la materialele necesare instalatorilor de încălzire termică, apă şi canal. La adunarea de grupă sindicală de la Direcţia judeţeană de drumuri şi poduri, pe lîngă succesele obţinute de harnicul colectiv de mecanici de întreţinere, a reieşit şi faptul că rezultatele acestui colectiv puteau fi şi mai frumoase dacă necesarul de unelte de muncă ar fi fost asigurat la timp pe tot parcursul anului. Este inadmisibil — spunea organizatorul grupei sindicale, tovarăşul Kádár József ca o secţie care are sarcină de a executa reparaţii la diferite maşini şi unelte, să aibă probleme pină şi cu procurarea unui burghiu de filetat. Se pune întrebarea cum îşi exercită atribuţiile serviciul de aprovizionare al unităţii, din moment ce nici cele mai elementare unelte şi materiale nu sunt asigurate la timp ? Problemele de mai sus — ridicate de membrii de sindicat — la prima vedere pot să pară minore şi simplu de rezolvat, însă nesoluţionarea lor poate să ducă la neajunsuri serioase. Rămîne de văzut, cum conducerile administrative de la unităţile de mai sus vor acţiona, ca toate condiţiile de lucru să permită desfăşurarea mai bună a activităţii profesionale a fiecărui salariat şi, aceasta, pentru îndeplinirea sarcinilor de plan înainte de termen. Se recomandă ca pe viitor birourile grupelor sindicale nou alese, să dovedească promptitudine şi combativitate în dezvăluirea neajunsurilor cu implicaţii directe în realizarea planului şi asigurarea unor condiţii normale de muncă. K. VILMOS Gateristul Bokor Mihály de la S.I.L. Breţcu „reglează“ dimensiunile cherestelei de răşinoase. Adunările generale ale grupelor sindicale din cadrul unităţilor aparţinînd O.C.L. Sfîntu Gheorghe au reliefat aspecte dintre cele mai diverse, privind atît viaţa internă de organizaţie, cît şi modul în care membrii săi îşi desfăşoară activitatea profesională. Acolo unde colectivul este bine închegat, iar biroul grupei sindicale se dovedeşte activ, rezultatele sunt îmbucurătoare. Această afirmaţie a rezultat din adunarea grupei de la magazinul „Corso“ , o atmosferă bună de muncă, disciplină exemplară, preocuparea fiecărui salariat pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu. Participanţii la discuţii au apreciat pozitiv munca desfăşurată de biroul grupei sindicale, apreciere concretizată, de fapt, şi în realegerea membrilor săi, în frunte cu organizatoarea grupei, tovarăşa Irina Nagy, care dealtfel are o vechime de 25 de ani în asemenea funcţie. Din păcate, în adunarea grupei sindicale a salariaţilor de la magazinul alimentar nr. 1, magazinul de mezeluri şi altele cu profil alimentar, din oraş, participanţii la dezbateri au avut destule cuvinte de nemulţumire faţă de problemele disciplinei în muncă, precum şi a frecvenţei la adunările lunare ale grupei sindicale. Deşi deficienţele şi problemele ce se cer soluţionate, sunt numeroase, darea de seamă nu a fost astfel întocmită încît să constituie o bună bază de discuţii prin analiza temeinică a activităţii grupei. Ar fi trebuit discutate, bunăoară, aspectele referitoare la modul de organizare şi desfăşurare a aprovizionării unităţilor, cu produse alimentare, deoarece se ştie că aproape zilnic lipsesc multe sortimente solicitate de populaţia oraşului. Poate, însă, că eficienţa discuţiilor purtate ar fi fost mai mare dacă, din partea conducerii C.C.L. era prezent cineva, nu numai la această adunare generală, ci şi la celelalte. Este firesc ca, în atribuţiile lor, organele sindicale să fie sprijinite de toţi factorii de răspundere. Astfel, printre problemele dezbătute şi care se cer urgent soluţionate, se numără încălzirea unităţilor, în unele dintre acestea neexistind nici măcar o sobă, deşi iarna a venit. Un alt aspect criticat este modul preferenţial în care unii meseriaşi ai O.C.L. - tixt (e vorba de electricieni) execută lucrările de reparaţii. Oare factorii de răspundere nu cunosc toate aceste probleme ? Poate că nu, fiindcă nu participă la adunările grupei sindicale, nu sprijină organul de conducere al acesteia în înlăturarea tuturor deficienţelor. Este absolut necesar ca, în viitor, să se manifeste din partea tuturor o preocupare intensă şi eficientă pentru soluţionarea problemelor ridicate de salariaţi, pentru îmbunătăţirea climatului şi condiţiilor de muncă ale acestora. P. SUZANA Organele sindicale trebuie sprijinite de toţi factorii de răspundere CUVÎNIUL NOU BHgBy.trrtrj;rr"«:''ur*"y,y£sniiC4'g«ugi»>ifflacai»ri«i»r» iv nnwiwiiw^m.iMnn.Ma.i .umhhpwbiiim ■ mmm-mmm îmbunătăţirea activităţii impune, în primul rînd, înlăturarea deficienţelor existente ! Ca o concluzie ce s-a desprins în adunarea generală de dare de seamă şi alegeri ţinută la grupa sindicală a Sectorului de industrializare a lemnului Zăbrătău — hala de gatere — este aceea că, pe lîngă rezultatele pozitive obţinute de acest colectiv de muncă în realizarea sarcinilor economice şi social-culturale, s-au manifestat şi unele neajunsuri, care se datoresc în primul rînd neluării unor măsuri corespunzătoare, la timp şi cu eficienţă. Participanţii la discuţii, ca Nicolae Stroie, Ana Mareş, Doina Olteanu, Ilian Pârvan, Ioan Cristea şi alţii, pe lîngă aprecierile făcute privind succesele colectivului de muncă, au scos în evidenţă o serie de lipsuri care au influenţat negativ realizarea şi depăşirea angajamentelor asumate de colectivul de muncă. Astfel, a reieşit insuficienta preocupare a biroului grupei sindicale, a comitetului sindical de secţie şi a conducerii sectorului, în domeniul educării salariaţilor, al creşterii conştiinţei acestora, fapt care a contribuit negativ la utilizarea maximă a capacităţilor de producţie. Este de ajuns să arătăm că numai prin , eliminarea absenţelor nemotivate, la această grupă sindicală se puteau realiza peste 1.700 mc, cherestea. Dacă se mai adaugă şi frecventele cazuri de opriri accidentale ale unor utilaje, precum şi neasigurarea la timp a materiei prime — situaţii care frecvent au produs goluri de producţie — ne putem da seama ce consecinţe a avut insuficienta preocupare a factorilor de răspundere, faţă de aceste probleme. Deşi au fost cunoscute, luarea măsurilor corespunzătoare a întîrziat uneori. O cauză o constituie şi faptul că biroul grupei sindicale şi comitetul sindical de secţie nu au reuşit să organizeze în aşa fel adunările lunare ale grupei, încât acestea să devină o şcoală de educare a salariaţilor, să creeze opinie de masă faţă de toţi cei care încalcă disciplina în muncă, inclusiv conducerea administrativă pentru reasigurarea la timp și permanent a materiei prime, astfel încit angajamentele asumate de colectivul de muncă să fie realizate și depăşite în timpul normal de lucru, nu prin folosirea orelor suplimentare. In insuficientă măsură a fost urmărită şi rezolvarea propunerilor făcute de salariaţi, din care cauză unele din acestea nici până în prezent nu sunt soluţionate, cum ar fi spălarea buştenilor înaintea intrării la prelucrat, ceea ce a influenţat negativ productivitatea muncii. Trebuie să remarcăm că nici conducerea I.P.V.I.L.F. nu a studiat în suficientă măsură înfiinţarea unui punct sau a unei unităţi de desfacere a legumelor şi fructelor la Zăbrătău, fapt care îngreunează aprovizionarea salariaţilor cu aceste produse. Este necesar ca, conducerea I.P.V.I.L.F. să nu întîrzie cu studierea şi rezolvarea acestei doleanţe, sesizate în repetate rînduri şi aşteptate de sa Ilariaţi. Este de datoria biroului , grupei sindicale şi a comitetului sindical de secţie să ia măsurile corespunzătoare, astfel încît lipsurile reieşite cu ocazia adunării generale de dare de seamă și alegeri la nivelul grupei sindicale, să fie remediate în cel mai scurt timp B. ŞTEFAN , în prima jumătate a secolului XX numeroase asociaţii literare şi artistice vor reflecta ideile puse in circulaţie de semănătorism. Dar, dintre toate „Tinerimea artistică“ înfiinţată in 1902 a mijlocit răspîndirea unei arte din care, fireşte, nu au lipsit accentele de originalitate. Opoziţia faţă de manierismul mic burghez şi orientarea spre teme inspirate din viaţa orăşenilor imprimă întregii arte, a acestei perioade, o atmosferă de avînt, de înfruntare a diverselor direcţii estetice şi ideologice. In această atmosferă tipare creaţia lui Gheorghe Petraşcu, a cărui biografie artistică este asemănătoare contemporanului său, Luchian. Primii ani ai creaţiei sale se aşază sub semnul influenţei lui Grigorescu, deşi va trece pe rînd pe la München prin atelierul neoclasicului Bouguereau de unde se va întoarce nemulţumit de o artă devenită anacronică. Influenţa grigoresciană şi a „Tinerimii artistice" se manifestă doar în cee ce priveşte alegerea subiectelor, a dezvoltării unor tematici rustice, dar tratarea temelor sale, se deosebeşte, încă de la început, de aceea a contemporanilor săi, Petraşcu impunîndu-se ca o personalitate ferm conturată. In lucrările lui, materia picturală este densă, avînd o consistenţă severă, planurile (îndeosebi la peisaj) detaşîndu-se viguros, concentrînd lumina în cîteva pete puternice, în peisajele rustice Petraşcu aşază întotdeauna „ecrane“ albe pe care le despovărează de orice vibraţii colorate, lăsîndu-le în nuda lor simplitate („Casa la ţară“), uneori maiestuoasă. în călătoria pe care o întreprinde începînd din 1901 prin Spania, pictorul, potrivnic impresionismului, se va orienta spre peisajul de substanţă, zăbovind îndeosebi asupra arhitecturilor masive („Casă la Vitré“), dîndu-le întemeietorul unei noi tradiţii artistice 100 de ani de la naşterea lui Gh. Petraşcu impresie de soliditate. De fapt, toate aceste lucrări pictate în Spania se opun evident tradiţiei romantice şi a „siropării“ culorii, relevînd o preocupare constantă pentru reprezentarea materialităţii. In legătură cu naturile moarte ale lui Petraşcu, s-a vorbit deseori despre o apropiere de arta lui Cézanne. La Petraşcu însă, reminiscenţele cazanniene se întîlnesc semnificativ cu cele ale artei româneşti. Şi, de fapt, apropierea lui Petraşcu de arta populară trebuie înţeleasă ca un sentiment stenic, al descoperirii lumii apropiate în ipostazele sale imediate, avînd ceva din minuţia meşterilor populari. Artistul preferă să realizeze nuanţele prin suprapuneri de pastă, prin transparenţa reciprocă a culorilor. Aceste adausuri succesive de culoare determină o structură aproape sculpturală a pastei lui Petraşcu. în naturile moarte, obiectele sunt plasate intr-un spaţiu real, eliberat de povara amănuntelor de prisos. Obiectele absorb lumina şi parcă nu o mai restituie, păstrind-o în însăşi structura lor, densă, transformată şi ea în materie. Pictura lui Petraşcu „degajă impresia ciudată pe care ar produce-o nişte obiecte stînd de vorbă noaptea dintre ele“. Portretele sînt o concentrare de maiestuoasă austeritate, în special cele pictate între anii 1923—1927. Cine priveşte portretele lui Petraşcu, din această perioadă îşi dă seama de evoluţia artei lui. Deşi regimul cromatic este la fel de sobru, cu acelaşi ritm întunecat şi cu acelaşi roşu greu care centrează compoziţia, se observă totuşi concentrarea mai puternică a materialităţii volumelor. Petraşcu a introdus în pictura modernă românească o direcţie ale cărei consecinţe au fost descoperite mai tîrziu. Structura artei lui cuprinde deopotrivă înţelesuri ale străvechii arte româneşti şi ale picturii europene din secolul XX. Petraşcu este indiscutabil, dacă nu un fondator de şcoală, un întemeietor de tradiţie artistică. DORU MUREŞAN ANUL V Nr. 813 Să folosim cu pricepere procedeele moderne în predarea cunoştinţelor „Trebuie să acţionăm pentru a făuri un om cu cunoştinţe multilaterale, capabil să înţeleagă, să interpreteze şi să folosească just legile obiective ale dezvoltării sociale în fiecare etapă a evoluţiei societăţii“. (Din Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a P.C.Lr. din iulie 1972). Selectarea, predarea şi aplicarea cunoştinţelor atît în cadrul şcolii cît şi la nivelul celorlalte instituţii care îndeplinesc asemenea sarcini provoacă o serie de contradicţii, care se nasc în urma conflictului dintre caracterul nou, aplicativ al ştiinţelor, şi metodele vechi care mai dăunează învăţămîntului. Nu este vorba de renunţarea la metodele clasice, care pot fi folosite in predare la locul lor. Vreau să insist asupra greşelilor pe care le comitem în aplicarea lor, apoi să mă refer la unele metode de învăţămînt, care pot contribui la mărirea eficienţei muncii instructive. In cadrul articolului vorbesc numai despre relaţia : elev-profesor, care se extinde şi la relaţia cursant — activist, muncitor — instructor etc. Mai sînt cadre care pun accentul, la predarea lecţiei, pe memorie şi nu pe capacitatea de gîndire a elevilor. Procedeul lor îl motivează cu faptul că la examenul de admitere, comisiile cer reproducerea cît mai fidelă a materiei V incluse în programă, respectiv manual. Elevul ascultat, pierzînd firul lecţiei, dacă se opreşte, degeaba este stimulat de profesor („gîndeşte-te“ !), el tot răspunde : ,,nu-mi vine în minte ce trebuie să spun“. Astfel, la ascultare, se repetă din partea elevului toate greşelile pe care eventual le-a făcut profesorul la predare, prin folosirea nejustă sau necorespunzătoare a unor metode de învăţămînt. Folosind în special memoria, elevul acumulează stocuri de cunoştinţe pasive, cu o eficienţă minimă în acţiune şi producţie. Ca urmare a acestei situaţii apare a doua contradicţie, adică între volumul redus de cunoştinţe şi limbajul sărac, nedezvoltat al elevului. Limbajul se dezvoltă în corelaţie cu gîndirea şi nicidecum cu memoria. Cuvîntul este purtătorul unui înţeles şi este corelat cu noţiunea. Elevul care are idei lucide, gîndeşte logic, adică conform unor legi ale gîndirii, acela se exprimă corect, prompt şi clar. Folosirea cu prioritate a memoriei, faţă de gîndire frînează dezvoltarea deprinderii de vorbire la elevi. Gîndirea, ca mijloc de însuşire a cunoştinţelor şi activitate creatoare, poate fi cultivată la elevi dacă aceştia îşi însuşesc în linii generale, prin exemplificări în cadrul obiectului respectiv, operaţiile de gîndire ca analiza, sinteza, abstractizarea, concretizarea, comparaţia, generalizarea etc. Treptat-treptat profesorul trebuie să expliceelevilor în ce constă avantajul folosirii acestor operaţii şi, în cadrul lecţiilor, pe baza temei predate, să facă de TRIBUNA PEDAGOGULUI monstraţii. Analiza este într-o unitate dialectică cu sinteza. In domeniul socialismului ştiinţific, elevii îndrumaţi de profesor analizează pe baza unor cazuri concrete contradicţiile ce le poartă în sine capitalismul. Sinteza, ca operaţie mintală, va ajuta elevii să ajungă la concluzia că contradicţiile fiind de caracter antagonic, ele servesc drept armă proletariatului şi partidelor comuniste pentru răsturnarea acestei orînduiri. Operaţia comparaţiei poate fi folosită la confruntarea diferitelor tipuri de revoluţii. Comparaţia, ca operaţie de gîndire, urmăreşte elementele comune în diferite fenomene. Operaţia de comparaţie foloseşte un obiect sau un fenomen „original“ şi „modelul“. De la comparaţie putem să trecem la generalizare. La baza generalizării trebuie să stea, la fel, un singur criteriu şi putem aplica această operaţie numai în cadrul aceleiaşi clase de obiecte. Generalizarea o folosim în cazurile cînd nu avem posibilitatea să cercetăm existenţa aceluiaşi fenomen sau fapt la toate obiectele sau fenomenele care fac parte din aceeaşi clasă. Avem dreptul să folosim generalizarea dacă avem suficiente date, ca faptul constatat la un număr restrîns de obiecte să fie extins asupra întregii clase de obiecte. Folosirea operaţiilor de gîndire, în cazuri concrete, ne ajută la aplicarea unor metode noi de învăţămînt, ridică eficacitatea însuşirii cunoştinţelor la elevi. Elevul devine un participant activ în procesul de învăţămînt, modifică în sens pozitiv relaţia profesor — elev, care în felul acesta devine colaborator. Ideea că învăţarea este o activitate care duce la achiziţii individuale relativ stabile în sfera comportamentală, că succesele obţinute de elevi le ridică moralul, încrederea în forţa lor creatoare — devine o realitate. PAVEL BECSEI, profesor Scrisoare deschisă adresată tovarăşului Bokor Carol — adjunctul şefului Autobazei—Sf. Gheorghe De mai mulţi ani, sarcina transportului preseişi a expediţiilor poştale în interiorul judeţului este încredinţată sectorului ce cu onoare conduceţi. Evident, această sarcină nu este deloc uşoară incirptă responsabilitate, punctualitate, seriozitate, spirit de iniţiativă şi de acţiune. Ei bine, consider că nu sînteţi străin nici de condiţiile în care se realizează un ziar, cîtă muncă, energie şi timp se consumă pentru ca el să apară la timp, pentru ca încă din primele ore ale dimineţii el să ajungă în mîna cititorilor. Căci, un adevăr— axiomatic — cunoscut sperăm şi de dumneavoastră susţine că ziarul trăieşte numai o zi, ziua cu care este datat. Atît ! Ziua următoare el vehiculează alte veşti, alte noutăţi interne şi externe... Aţi simţit poate şi dumneavoastră nevoia primirii ziarului la timp şi v-aţi revoltat poate, cînd factorul poştal îi adus cu întîrziere. Dacă este aşa, permiteţi-ne atunci, să ne întrebăm ! Cum se explică faptul că tocmai serviciul dumneavoastră generează de cele mai multe ori, întîrzieri mari în difuzarea presei ? Ştiu că de nenumărate ori, Direcţia judeţeană de poştă şi telecomunicaţii Covasna, v-a cerut să luaţi măsuri pentru ca transportul presei să se îmbunătăţească la nivelul noilor cerinţe. Din păcate, apelurile respective, n-au fost onorate... în luna octombrie, de pildă, maşinile Autobazei, repartizate pentru transportul presei, atît în oraşul Sfîntu Gheorghe, cît şi în judeţ, au întîrziat de nenumărate ori, iar în luna noiembrie a.c. in şaptesprezece cazuri, şoferii dumneavoastră s-au prezentat pentru transportul presei, cu întîrzieri variind între 30 de minute şi 2 orei? Exemplele nu sînt concludente? Atunci, iată altul, de dată mai recentă. In ziua de 30 noiembrie 1972, ziarul local a ieşit de sub tipar la ora 3 dimineaţa. Maşinile dumneavoastră, însă, s-au prezentat la poştă pentru a-l transporta la gară, la chioşcurile de presă, debite şi întreprinderile din oraş, abia la ora 7,30. Aşadar, cu o întîrziere de patru ore şi jumătate. Cîte minute irosite ! — adică 270 de minute, timp în care, telefoanele au sunat continuu pe biroul dumneavoastră! Şi, cu regret trebuie să vă amintim că acest caz — „banal“, veţi zice — nu este însă singular. In repetate rînduri, oameni responsabili cu munca de difuzare a presei, v-au călcat pragul, arătîndu-vă neajunsurile şi solicitîndu-vă sprijinul pe care eraţi obligat să îl daţi. Aţi rămas însă insensibil la apelurile lor, sfătuindu-i chiar... să închirieze maşini „Etax" — deşi cunoaşteţi cît de costisitoare sînt transporturile cu aceste mijloace. Ei bine, nu subscriem în nici un fel atitudinii dumneavoastră tovarăşe Bokor — dimpotrivă, ne manifestăm regretul că n-am găsit în persoana pe care o reprezentaţi în conducerea autobazei, omul — profund responsabil, de care avem atîta nevoie. Păcat ! Sperăm totuşi că prezenta scrisoare va face să tresalte în dumneavoastră acel resort pe care noi îl numim conştiinţă şi, drept urmare, veţi da curs apelurilor noastre — şi nu numai ale noastre, ci ale tuturor abonaţilor la presa cotidiană din judeţul Covasna. N. ENACHE, şeful Serviciului de exploatare poştală din Direcţia judeţeană P.T.T.R. Covasna