Cuvîntul Nou, septembrie 1982 (Anul 15, nr. 3298-3323)
1982-09-15 / nr. 3310
ANUL XV, Nr. 3310 fi de sărbătoare... ... Zi de bucurie pentru mari şi mici, din nou, în prag de toamnă clopoţelul tinereţii veşnice cheamă la apel. S-au dus zilele vacanţei precum rîndunelele şi un alt roi gălăgios, ca un stup, îşi îndreaptă iarăşi zborul spre şcoală, spre necunoscutele tărîmuri ale ştiinţei şi culturii, spre moştenirea lăsată lor de cei ce-au fost şi ei la rîndul lor elevi. 15 septembrie — zi de sărbătoare pentru toată ţara, zi de redeşteptare a ambiţiilor pentru a şti mai mult, mai bine, mai temeinic. Şi nu există pentru nici un omul speranţa neîmplinită, începînd chiar de la minunea cea mare a descifrării primelor buchii şi legării lor pe hîrtie sau tablă în propoziţii şi pînă la dezlegarea marilor enigme cuprinse în cîte-o frază matematică, trecînd prin poezia formulelor rimate sau nu. Belşug de bucurie oferă această zi nu doar celor ce îmbracă uniformele culorii speranţei, ci şi mai vîrstnicilor îndrumători pe calea cunoaşterii, cadrelor didactice. Şi pentru ei, pentru dascăli, ziua aceasta este a sărbătorii, a mulţumirii că vor putea, din nou, deschide catalogul cunoaşterii spre a astîmpăra setea de ştiinţă a unei noi generaţii. Emoţia se împleteşte cu bucuria mai cu seamă pentru cei ce trec de-acum pentru întîia oară din bănci la catedră, urmînd un drum păşit cu atîta strălucire de Şcoala Românească. Se cuvine, acum,la ceas de sărbătoare, să facem urare de împlinire a tuturor vrerilor pentru dascăli şi elevi întru creşterea limbii româneşti şi a patriei cinstite. Să fie, acest 15 septembrie, începutul unui an al lui mai bine, mai mult, mai exigent, astfel să răspundă menirii sale, aşa să contribuie la împlinirea idealurilor întregii naţiuni ! S-a întîmplat la Liceul industrial nr. 3 din Sfîntu Gheorghe. O şedinţă cu părinţii al cărei scop era de a stabili ultimele amănunte privind participarea unor elevi la Şantierul naţional al tineretului Canalul Dunăre — Marea Neagră, deci într-o tabără de muncă patriotică unde participaseră anterior mulţi elevi covăsneni (cu foarte frumoase rezultate, despre care am scris dealtfel), ca şi din întreaga ţară. După prezentarea condiţiilor de muncă şi viaţă Şi Nyilasi András n-a plecat cu colegii săi. I-a fost probabil frică să nu se ... extenueze, el, sportivul (luptător la o categorie superioară), obişnuit cel mai mult cu efortul ! La aceeaşi şedinţă au luat cuvîntul şi alţi părinţi. Cîtă diferenţă însă între optica unora şi altora! Gheorghe Cares, maistru chiar la acest liceu, om care a mai fost pe şantier, a plecat din nou împreună cu fiul său, nefiindu-i teamă că i s-ar putea întîmpla ATITUDINI asigurate tuturor tinerilor de pe acest mare şantier, a urmat „surpriza“ din partea tatălui elevului Nyilasi András. Dar să lăsăm să ne istorisească inginera Ana Tomuş, vechi cadru didactic al liceului. „Majoritatea părinţilor şi elevilor au înţeles necesitatea participării copiilor lor la această tabără, ca şi utilitatea ei pentru pregătirea profesională a viitorilor muncitori. Doar tatăl lui Nyilasi a sărit ca ars. Cum să meargă copilaşul lui să muncească? Ce nevoie are el să lucreze la Canal ? — şi alte şi alte „argumente“ ... neargumentate. I s-a alăturat apoi, încă un părinte, Kicsid, care, de asemenea, a spus că nu-şi lasă copilul în tabără. Am rămas consternaţi, ca şi cei mai mulţi părinţi“, cine ştie ce acestuia. La rîndul său, Bakó Pál, muncitor la Exploatarea de cărbune de la Valea Crişului, a spus: „Şi eu am lucrat încă de la vîrsta pe care o are fiul meu acum şi mi-a prins bine. Sper să i se întîmple şi lui la fel, să se obişnuiască cu munca, dar să o şi preţuiască“. Şcoala are datoria principală de a educa tînăra generaţie. Şi o face. Dar în faţa obtuzităţii unor părinţi precum Nilaşi sau Kicsid, întreaga strădanie educativă a profesorilor este dată peste cap. Normal ar fi, credem, ca acele colective de muncă unde lucrează asemenea părinţi (amîndoi muncitori, deci învăţaţi cu munca), să-şi spună cuvîntul, să purceadă mai întîi la educarea lor, a părinţilor. Părinji şi... părinji în cadrul anchetelor întreprinse de ziarul nostru privind stadiul in care se află pregătirile privind redeschiderea şcolilor, am abordat pînă acum aspecte din cele mai diverse, începînd cu planul de şcolarizare şi terminînd cu manualele. Am lăsat înadins la urmă problema ce pare (şi, într-un fel, trebuie să fie) minoră la prima vedere: aprovizionarea cu combustibil. După cum se va vedea, tema nu este, din păcate, minoră datorită dezinteresului cu care este orbită în unele locuri. Acestea fiind spuse, să intrăm direct în subiect. în cadrul anchetelor am vizitat şcoli generale şi licee din mediul urban şi rural, putîndu-ne astfel forma o imagine globală. în urma celor constatate rezultă că sunt destul de puţine unităţi care să poată fi pe de-a-ntregul lipsite de griji; este însă la fel de „Temperatura“ adevărat că piedicile ce se ridică momentan au şanse apreciabile să fie eliminate pe parcurs. în general, aceasta este situaţia în mediul urban, unde cele mai multe şcoli beneficiază de încălzire centrală. Cu totul diferit se prezintă lucrurile în mediul rural la ambii poli ai „termometrului“. Tocmai deoarece nu sunt probleme, vom începe prezentarea constatărilor cu situaţia întîlnită la Valea Crişului. Aici se vede clar că proverbul cu omul gospodar ce-şi construieşte vara sanie este cunoscut. Deducem aceasta din faptul că, aşa cum ne spunea şi tovarăşa Csoma Zsuzsanna, secretar-adjunct al comitetului comunal de partid, cantitatea de combustibil pentru şcolile din comună se află de-acuma aproape în totalitate la destinatari. Este vorba atît de lemne, cît şi de cărbune. Doar la Arcuş urmează să se trans aturda wbwUn parte în zilele următoare o mică restanţă. Un adevărat revers al medaliei am întîlnit însă la Reci (să fie numele predestinat?...). Directoarea şcolii generale din reşedinţa comunei, profesoara Nagy Lenke, ne-a prezentat un tablou defel încurajator. Din cantitatea totală de vreo 44 mii kilograme de combustibil s-au primit pînă săptămîna trecută doar patru mă ! Deci, total insuficient pentru o singură şcoală, darmite pentru cinci, cîte sînt pe raza comunei. Există astfel perspectiva să se repete situaţia din anul trecut, cînd se aştepta cu înfrigurare (la propriu şi la figurat) în mijlocul iernii venirea cîte unui transport cu lemne. Iar cînd veneau, ele erau, fireşte, ude ... A apărut chiar o situaţie paradoxală : din exploatarea forestieră de la Sadova (sat aparţinător Reciului), lemnele erau transportate la Bodoc, iar de aici înapoi în şcolile comunei! Cine o fi suportat cheltuielile acestui transport inutil? Tot directoarea şcolii din Reci ne spunea că se mai trimitea, din cînd în cînd, şi... praf de cărbune în loc de cocs. Se pare că „gospodarii“ din Reci n-au învăţat nimic din experienţa anului trecut, de vreme ce „temperatura“ dezinteresului continuă să se menţină la cote foarte înalte şi în această toamnă. Am prezentat pe larg doar două exemple, ele fiind cazurile cele mai tipice ale modului cum sunt pregătite pentru iarnă şcolile din judeţ în ce priveşte combustibilul necesar încălzirii. La ambii „poli“ — ca şi pe treptele intermediare — pot fi incluse şi alte unităţi, în funcţie de modul în care consiliile populare respective înţeleg să-şi facă datoria. Considerăm că în zilele următoare este de datoria conducerii fiecărei localităţi să analizeze stadiul de îndeplinire a obligaţiei ce le revine în asigurarea combustibilului pentru fiecare şcoală. Pagină realizată de GABRIEL FLORESCU dezinteresului nu încălzeşte pe nimeni (Urmare din pag. 1) multă fermitate pentru îndeplinirea cu maximă responsabilitate a sarcinilor ce ne revin. Va trebui să ne axăm pe realizarea exemplară a cerințelor activităţii economice din judeţul nostru, asigurînd o temeinică instruire teoretică şi practică tuturor elevilor care mîine vor deveni producători ai bunurilor materiale din întreprinderile şi instituţiile covăsnene.Rezultatele obţinute în cursul anului şcolar trecut, neimplinirile ce mai există trebuie să constituie pentru fiecare cadru didactic un motiv de analiză a propriei activităţi, de găsire a căilor şi mijloacelor pentru realizarea noii calităţi şi în învăţămint. Am reuşit în anul şcolar trecut să cuprindem în reţeaua şcolară a judeţului peste 51.000 cursanţi în învăţămîntul de zi, seral şi fără frecvenţă în cadrul a 180 unităţi preşcolare, 80 şcoli cu clase primare, 82 cu clase gimnaziale, 19 şcoli generale cu 10 clase şi 13 licee şi şcoli profesionale. îmbucurător este faptul că s-a continuat generalizarea învăţămîntului de 10 ani în mediul rural, treapta I de liceu funcţionind în 19 localităţi rurale, profilul acestora fiind cu precădere agricol sau mecanic. Ca urmare a unei susţinute munci de orientare şcolară şi profesională — avînd ca obiectiv fundamental pregătirea tineretului pentru însuşirea unei meserii — am reuşit ca marea majoritate a absolvenţilor clasei a VIII-a să fie cuprinşi in clasa a IX-a încă din luna iulie. Paşi importanţi au fost făcuţi şi în direcţia reducerii numărului de neşcolarizaţi, ca şi a scăderii fenomenului de mediocritate, a creşterii numărului de elevi care promovează anul şcolar cu rezultate bune, generalizarea unei tehnologii didactice moderne şi eficiente, îmbunătăţirea dotării laboratoarelor, cabinetelor şi atelierelor cu mijloace şi materiale didactice necesare realizării unui învăţământ la nivelul cerinţelor actuale. S-a acţionat cu bune rezultate şi în direcţia perfecţionării ,pregătirii profesionale a cadrelor didactice, ceea ce este relevat de faptul că nivelul de pregătire a elevilor indică o tendinţă de creştere faţă de anii şcolari precedenţi, îndeosebi în unităţi şcolare cum sunt şcolile generale nr. 1, 3 şi 7 din Sfîntu Gheorghe, 1, 3 şi 4 din Tîrgu Secuiesc, Băţanii Mari, Vîrghiş, Turia, Sita Buzăului, liceul de matematică-fizică din Sfîntu Gheorghe, industrial nr. 3 Tîrgu Secuiesc şi industrial nr. 2 Sfîntu Gheorghe. Alături de reuşite, în activitatea noastră s-au făcut simţite şi o serie de minusuri spre care va trebui să ne îndreptăm atenţia în acest an şcolar. Intre acestea se înscriu eliminarea repetenţiei în învăţămîntul primar, realizarea unei acomodări mai rapide a elevilor cu învăţămîntul gimnazial, combaterea tendinţei de a învăţa selectiv la elevii din ciclul liceal. Este necesar, de asemenea, să acordăm toată atenţia instruirii practice a elevilor. Educaţia comunistă, revoluţionară a tineretului, ca parte integrantă a procesului instructiv-educativ, se cere realizată la toate nivelele şi la toţi elevii printr-o activitate susţinută, indiferent de obiectul de studiu sau acţiunea la care iau parte. Aceasta este una din sarcinile noastre principale, sarcină formulată nu o dată de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi căreia noi, slujitorii şcolii româneşti trebuie să-i răspundem cu toată abnegaţia. Numai astfel, vom putea pregăti tînăra generaţie la nivelul cerinţelor vieţii, numai în acest fel ne vom achita de menirea pe care o avem. I*/# şi li iPif/# 17/# Un nou an şcolar cu obligaţii şi exigenţe sporite De astăzi, elevii ... Sub soarele molcom al unui septembrie ce rivalizează cu iulie, pe tarlalele cooperativelor agricole de producţie din judeţ şi-au făcut simţită prezenţa elevii şcolilor din oraşele şi satele judeţului nostru, care aduc o însemnată contribuţie la recoltarea cartofilor. Este un început de practică, o „avanpremieră" a noului an şcolar, pe care îl dorim cît mai bogat în rezultate. Elevii şi cadrele didactice sunt chemaţi să dea o eficientă mină de ajutor acolo unde se dă marea bătălie pentru ca recolta să fie adunată la timp şi fără pierderi. Credem că în conştiinţa fiecăruia dintre participanţii la actul final al acestei campanii agricole de toamnă, stăruie ideea efortului şi a trudei cu care s-a aplecat fiecare lucrător din agricultură asupra pămîntului, pentru ca roadele lui să ne îndestuleze mesele. Elevii trebuie să ştie că truda părinţilor lor trebuie răsplătită cu o muncă pe măsură, făcută cu tragere de inimă şi cinste, o muncă in care să se pună mult suflet. Credem că nu vor fi cazuri — şi suntem convinşi de acest lucru — în care elevii să „uite“, la reîntoarcerea din cîmp, în sacoşele lor, cartofi ori alte produse agricole. Dealtminteri, dacă am face un simplu calcul — gîndindu-ne numai la numărul mare de elevi care participă la strînsul recoltei — privitor la faptul că fiecare ar lua doar UN SINGUR CARTOF de pe cîmp, pagubele ar fi, evident, mari. Trebuie să se înțeleagă că pentru elevii, pionierii şi uteciştii chemaţi să ajute la strînsul roadelor cîmpului aceasta este o datorie de cinste şi onoare, o mîndrie, spre a răspunde astfel grijii permanente pe care societatea noastră o acordă celor mai mici membri ai săi. Acestei griji trebuie să i se răspundă însă prin fapte demne de laudă, fiecare elev şi profesor să se dovedească a fi — totodată — şi un apărător ferm al avuţiei noastre, a tuturor, să nu permită nimănui să se înfrupte din roadele muncii cinstite a altora. Cu aceste gînduri, urăm elevilor şi cadrelor didactice din judeţul nostru, mult succes în activitatea desfăşurată în această campanieagricolă de toamnă, ca şi în obţinerea unor rezultate cît mai valoroase la învăţătură. DOREL ANDRAŞ CUVINT Linia de Molnár !*■ 9. (Ur sínt er care at mun, o ra. Deoc ie să există certaţi cu legi gatorii me de Scria cestui celor d duri, a tru me Mi-am cele rî nei dis la Ins) Covasne, mi o întîn face oi ces în . poate ti rită ac (Urm: Primele 20 sămînţate c „Covasna“, trecut a da cele mai bi soi a fost ci cooperatiste 905 ha, de o producţie la hectar. C.A.P. Sîl grijii organiene, la C. tate care a nut o produg la ha, ste din cele soiuri şi dir ce superioa minţelor se 3—4 zile îr în prezent, centrate la suprafeţe ci sămînţată . SITUAŢI/ CONSILIU! Baraolt Bodoc Covasna Sfîntu Ghe Tîrgu Secu Sînzieni Media per Trust I.A.S