Cuvîntul Nou, septembrie 1982 (Anul 15, nr. 3298-3323)

1982-09-15 / nr. 3310

ANUL XV, Nr. 3310 fi de sărbătoare... ... Zi de bucurie pentru mari şi mici, din nou, în prag de toamnă clopoţelul tinereţii veşnice cheamă la apel. S-au dus zilele vacanţei precum rîndunelele şi un alt roi gălă­gios, ca un stup, îşi îndreaptă iarăşi zborul spre şcoală, spre necunoscutele tărîmuri ale ştiinţei şi culturii, spre moşteni­rea lăsată lor de cei ce-au fost şi ei la rîndul lor elevi. 1­5 septembrie — zi de sărbătoare pentru toată ţara, zi de redeşteptare a ambiţiilor pentru a şti mai mult, mai bine, mai temeinic. Şi nu există pentru nici un omul speranţa neîmplinită, începînd chiar de la minunea cea mare a des­cifrării primelor buchii şi legării lor pe hîrtie sau tablă în propoziţii şi pînă la dezlegarea marilor enigme cuprinse în cîte-o frază matematică, trecînd prin poezia formulelor ri­mate sau nu. Belşug de bucurie oferă această zi nu doar celor ce îm­bracă uniformele culorii speranţei, ci şi mai vîrstnicilor în­drumători pe calea cunoaşterii, cadrelor didactice. Şi pentru ei, pentru dascăli, ziua aceasta este a sărbătorii, a mulţumi­rii că vor putea, din nou, deschide catalogul cunoaşterii spre a astîmpăra setea de ştiinţă a unei noi generaţii. Emo­ţia se împleteşte cu bucuria mai cu seamă pentru cei ce trec de-acum pentru întîia oară din bănci la catedră, urmînd un drum păşit cu atîta strălucire de Şcoala Românească. Se cuvine, acum,la ceas de sărbătoare, să facem urare de împlinire a tuturor vrerilor pentru dascăli şi elevi întru creşterea limbii româneşti şi­ a patriei cinstite. Să fie, acest 15 septembrie, începutul unui an al lui mai bine, mai mult, mai exigent, astfel să răspundă menirii sale, aşa să contri­buie la împlinirea idealurilor întregii naţiuni ! S-a întîmplat la Liceul in­dustrial nr. 3 din Sfîntu Gheorghe. O şedinţă cu părin­ţii al cărei scop era de a sta­bili ultimele amănunte privind participarea unor elevi la Şantierul naţional al tineretu­lui Canalul Dunăre — Marea Neagră, deci într-o tabără de muncă patriotică unde parti­cipaseră anterior mulţi elevi covăsneni (cu foarte frumoase rezultate, despre care am scris dealtfel), ca şi din în­treaga ţară. După prezentarea condiţiilor de muncă şi viaţă Şi Nyilasi András n-a plecat cu colegii săi. I-a fost proba­bil frică să nu se ... extenue­ze, el, sportivul (luptător la o categorie superioară), obişnuit cel mai mult cu efortul ! La aceeaşi şedinţă au luat cuvîntul şi alţi părinţi. Cîtă diferenţă însă între optica u­­nora şi altora! Gheorghe Ca­res, maistru chiar la acest li­ceu, om care a mai fost pe şantier, a plecat din nou îm­preună cu fiul său, nefiindu-i teamă că i s-ar putea întîmpla ATITUDINI asigurate tuturor tinerilor de pe acest mare şantier, a ur­mat „surpriza“ din partea ta­tălui elevului Nyilasi András. Dar să lăsăm să ne istoriseas­că inginera Ana Tomuş, vechi cadru didactic al liceului. „Majoritatea părinţilor şi ele­vilor au înţeles necesitatea participării copiilor lor la a­­ceastă tabără, ca şi utilitatea ei pentru pregătirea profesio­nală a viitorilor muncitori. Doar t­atăl lui Nyilasi a sărit ca ars. Cum să meargă copi­laşul lui să muncească? Ce nevoie are el să lucreze la Canal ? — şi alte şi alte „ar­gumente“ ... neargumentate. I s-a alăturat apoi, încă un părinte, Kicsid, care, de ase­menea, a spus că nu-şi lasă copilul în tabără. Am rămas consternaţi, ca şi cei mai mulţi părinţi“, cine ştie ce acestuia. La rîn­dul său, Bakó Pál, muncitor la Exploatarea de cărbune de la Valea Crişului, a spus: „Şi eu am lucrat încă de la vîrsta pe care o are fiul meu acum şi mi-a prins bine. Sper să i se întîmple şi lui la fel, să se obişnuiască cu munca, dar să o şi preţuiască“. Şcoala are datoria principa­lă de a educa tînăra generaţie. Şi o face. Dar în faţa obtuzi­tăţii unor părinţi precum N­­i­­laşi sau Kicsid, întreaga stră­danie educativă a profesorilor este dată peste cap. Normal ar fi, credem, ca acele colec­tive de muncă unde lucrează asemenea părinţi (amîndoi muncitori, deci învăţaţi cu munca), să-şi spună­ cuvîntul, să purceadă mai întîi la edu­carea lor, a părinţilor. Părinji şi... părinji în cadrul anchetelor între­prinse de ziarul nostru privind stadiul in care se află pregă­tirile privind redeschiderea şcolilor, am abordat pînă a­­cum aspecte din cele mai di­verse, începînd cu planul de şcolarizare şi term­i­nînd cu manualele. Am lăsat înadins la urmă problema ce pare (şi, într-un fel, trebuie să fie) mi­noră la prima vedere: aprovi­zionarea cu combustibil. Du­pă cum se va vedea, tema nu este, din păcate, minoră da­torită dezinteresului cu care este orbită în unele locuri. Acestea fiind spuse, să intrăm direct în subiect. în cadrul anchetelor am vi­zitat şcoli generale şi licee din mediul urban şi rural, pu­­tîndu-ne astfel forma o ima­gine globală. în urma celor constatate rezultă că sunt des­tul de puţine unităţi care să poată fi pe de-a-ntregul lipsite de griji; este însă la fel de „Temperatura“ adevărat că piedicile ce se ri­dică momentan au şanse apre­ciabile să fie eliminate pe parcurs. în general, aceasta este situaţia în mediul urban, unde cele mai multe şcoli be­neficiază de încălzire centra­lă. Cu totul diferit se prezintă lucrurile în mediul rural la ambii poli ai „termometrului“. Tocmai deoarece nu sunt probleme, vom începe prezen­tarea constatărilor cu situaţia întîlnită la Valea Crişului. Aici se vede clar că proverbul cu omul gospodar ce-şi constru­ieşte vara sanie este cunoscut. Deducem aceasta din faptul că, aşa cum ne spunea şi to­varăşa Csom­a Zsuzsanna, se­­cretar-adjunct al comitetului comunal de partid, cantitatea de combustibil pentru şcolile din comună se află de-acuma aproape în totalitate la desti­natari. Este vorba atît de lemne, cît şi de cărbune. Doar la Arcuş urmează să se trans­­ aturda wbwUn­ parte în zilele următoare o mică restanţă. Un adevărat revers al me­daliei am întîlnit însă la Reci (să fie numele predestinat?...). Directoarea şcolii generale din reşedinţa comunei, profesoara Nagy Lenke, ne-a prezentat un tablou defel încurajator. Din cantitatea totală de vreo 44 mii kilograme de combus­tibil s-au primit pînă săptămî­­na trecută doar patru mă ! Deci, total insuficient pentru o singură şcoală, darmite pentru cinci, cîte sînt pe raza comunei. Există astfel per­spectiva să se repete situaţia din anul trecut, cînd se aştep­ta cu înfrigurare (la propriu şi la figurat) în mijlocul ier­nii venirea cîte unui transport cu lemne. Iar cînd veneau, ele erau, fireşte, ude ... A apărut chiar o situaţie paradoxală : din exploatarea forestieră de la Sad­ova (sat aparţinător Re­­ciului), lemnele erau trans­portate la Bodoc, iar de aici înapoi în şcolile comunei! Ci­ne o fi suportat cheltuielile acestui transport inutil? Tot directoarea şcolii din Reci ne spunea că se mai trimitea, din cînd în cînd, şi... praf de cărbune în loc de cocs. Se pare că „gospodarii“ din Reci n-au învăţat nimic din expe­rienţa anului trecut, de vreme ce „temperatura“ dezinteresu­lui continuă să se menţină la cote foarte înalte şi în aceas­tă toamnă. Am prezentat pe larg doar două exemple, ele fiind ca­zurile cele mai tipice ale mo­dului cum sunt pregătite pen­tru iarnă şcolile din judeţ în ce priveşte combustibilul ne­cesar încălzirii. La ambii „poli“ — ca şi pe treptele in­termediare — pot fi incluse şi alte unităţi, în funcţie de mo­dul în care consiliile popu­lare respective înţeleg să-şi facă datoria. Considerăm că în zilele următoare este de datoria conducerii fiecărei lo­calităţi să analizeze stadiul de îndeplinire a obligaţiei ce le revine în asigurarea com­bustibilului pentru fiecare şcoală. Pagină realizată de GABRIEL FLORESCU dezinteresului nu încălzeşte pe nimeni (Urmare din pag. 1) multă fermitate pentru înde­plinirea cu maximă responsa­bilitate a sarcinilor ce ne re­­vin. Va trebui să ne axăm pe realizarea exemplară a cerin­țelor activităţii economice din judeţul nostru, asigurînd o temeinică instruire teoretică şi practică tuturor elevilor ca­re mîine vor deveni producă­tori ai bunurilor materiale din întreprinderile şi instituţiile covăsnene.­­Rezultatele obţinute în cursul anului şcolar trecut, neimplinirile ce mai există trebuie să constituie pentru fiecare cadru didactic un mo­tiv de analiză a propriei ac­tivităţi, de găsire a căilor şi mijloacelor pentru realizarea noii calităţi şi în învăţămint. Am reuşit în anul şcolar tre­cut să cuprindem în reţeaua şcolară a judeţului peste 51.000 cursanţi în învăţămîn­­tul de zi, seral şi fără frec­venţă în cadrul a 180 unităţi preşcolare, 80 şcoli cu clase primare, 82 cu clase gimna­ziale, 19 şcoli generale cu 10 clase şi 13 licee şi şcoli pro­fesionale. îmbucurător este faptul că s-a continuat gene­ralizarea învăţămîntului de 10 ani în mediul rural, treap­ta I de liceu funcţionind în 19 localităţi rurale, profilul a­­cestora fiind cu precădere a­­gricol sau mecanic. Ca urma­re a unei susţinute munci de orientare şcolară şi profesio­nală — avînd ca obiectiv fun­damental pregătirea tineretu­lui pentru însuşirea unei me­serii — am reuşit ca marea majoritate a absolvenţilor clasei a VIII-a să fie cuprinşi in clasa a IX-a încă din luna iulie. Paşi importanţi au fost fă­cuţi şi în direcţia reducerii numărului de neşcolarizaţi, ca şi a scăderii fenomenului de mediocritate, a creşterii nu­mărului de elevi care promo­vează anul şcolar cu rezultate bune, generalizarea unei teh­nologii didactice moderne şi eficiente, îmbunătăţirea dotă­rii laboratoarelor, cabinetelor şi atelierelor cu mijloace şi materiale didactice necesare realizării unui învăţământ la nivelul cerinţelor actuale. S-a acţionat cu bune re­zultate şi în direcţia perfecţio­nării ,pregătirii profesionale a cadrelor didactice, ceea ce este relevat de faptul că nive­lul de pregătire a elevilor in­dică o tendinţă de creştere faţă de anii şcolari prece­denţi, îndeosebi în unităţi şcolare cum sunt şcolile ge­nerale nr. 1, 3 şi 7 din Sfîntu Gheorghe, 1, 3 şi 4 din Tîrgu Secuiesc, Băţanii Mari, Vîr­­ghiş, Turia, Sita Buzăului, li­ceul de matematică-fizică din­ Sfîntu Gheorghe, industrial nr. 3 Tîrgu Secuiesc şi indus­­trial nr. 2 Sfîntu Gheorghe. Alături de reuşite, în acti­vitatea noastră s-au făcut simţite şi o serie de minusuri spre care va trebui să ne în­dreptăm atenţia în acest an şcolar. Intre acestea se înscriu eliminarea repeten­­ţiei în învăţămîntul pri­mar, realizarea unei aco­modări mai rapide a elevilor cu învăţămîntul gimnazial, combaterea tendinţei de a în­văţa selectiv la elevii din ci­clul liceal. Este necesar, de a­­semenea, să acordăm toată a­­tenţia instruirii practice a e­­levilor. Educaţia comunistă, revolu­ţionară a tineretului, ca parte integrantă a procesului in­­structiv-educativ, se cere rea­lizată la toate nivelele şi la toţi elevii printr-o activitate susţinută, indiferent de obiec­tul de studiu sau acţiunea la care iau parte. Aceasta este una din sarcinile noastre prin­cipale, sarcină formulată nu o dată de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi căreia noi, slu­jitorii şcolii româneşti trebuie să-i răspundem cu toată ab­negaţia. Numai astfel, vom putea pregăti tînăra generaţie la nivelul cerinţelor vieţii, numai în acest fel ne vom a­­chita de menirea pe care o a­­vem. I*/# şi li iPif/# 17/# Un nou an şcolar cu obligaţii şi exigenţe sporite De astăzi, elevii ... Sub soarele molcom al unui septembrie ce rivalizează cu iulie, pe tarlalele coopera­tivelor agricole de producţie din judeţ şi-au făcut simţită prezenţa elevii şcolilor din ora­şele şi satele judeţului nostru, care aduc o însemnată contribuţie la recoltarea cartofilor. Este un început de practică, o „avanpremie­ră" a noului an şcolar, pe care îl dorim cît mai bogat în rezultate. Elevii şi cadrele di­dactice sunt chemaţi să dea o eficientă mină de ajutor acolo unde se dă marea bătălie pentru ca recolta să fie adunată la timp şi fără pierderi. Credem că în conştiinţa fiecă­ruia dintre participanţii la actul final al a­­cestei campanii agricole de toamnă, stăruie ideea efortului şi a trudei cu care s-a aple­cat fiecare lucrător din agricultură asupra pămîntului, pentru ca roadele lui să ne în­destuleze mesele. Elevii trebuie să ştie că truda părinţilor lor trebuie răsplătită cu o muncă pe măsură, făcută cu tragere de ini­mă şi cinste, o muncă in care să se pună mult suflet. Credem că nu vor fi cazuri — şi suntem­ convinşi de acest lucru — în care elevii să „uite“, la reîntoarcerea din cîmp, în sacoşele lor, cartofi ori alte produse agri­cole. Dealtminteri, dacă am face un simplu calcul — gîndindu-ne numai la numărul ma­re de elevi care participă la strînsul recoltei — privitor la faptul că fiecare ar lua doar UN SINGUR CARTOF de pe cîmp, pagubele ar fi, evident, mari. Trebuie să se înțeleagă că pentru elevii, pionierii şi uteciştii chemaţi să ajute la strînsul roadelor cîmpului aceas­ta este o datorie de cinste şi onoare, o mîn­­drie, spre a răspunde astfel grijii permanen­te pe care societatea noastră o acordă celor mai mici membri ai săi. Acestei griji trebuie să i se răspundă însă prin fapte demne de laudă, fiecare elev şi profesor să se dove­dească a fi — totodată — şi un apărător ferm al avuţiei noastre, a tuturor, să nu per­mită nimănui să se înfrupte din roadele muncii cinstite a altora. Cu aceste gînduri, urăm elevilor şi cadrelor didactice din jude­ţul nostru, mult succes în activitatea desfă­şurată în această campanie­­agricolă de toam­nă, ca şi în obţinerea unor rezultate cît mai valoroase la învăţătură. DOREL ANDRAŞ CUVINT Linia de Molnár !*■ 9. (Ur sínt er care at mun, o ra. Deoc ie să­­ există certaţi cu legi gatorii me de Scria cestui celor d duri, a tru me Mi-am cele rî nei dis la Ins) Covasn­­e, mi o întîn face oi ces în . poate ti rită ac (Urm: Primele 20 sămînţate c „Covasna“, trecut a da cele mai bi soi a fost ci cooperatiste 905 ha, de­­ o producţie la hectar. C.A.P. Sîl grijii organ­iene, la C.­ tate care a nut o produ­­g la ha, s­­te din cele soiuri şi dir ce superioa minţelor se 3—4 zile îr în prezent, centrate la suprafeţe ci sămînţată . SITUAŢI/ CONSILIU! Baraolt Bodoc Covasna Sfîntu Ghe Tîrgu Secu Sînzieni Media pe­r Trust I.A.S

Next