Cuvîntul Nou, aprilie 1990 (Anul 1, nr. 79-100)

1990-04-02 / nr. 79

Pag. 2 CUVINTUL NOU Ultima oră • Domnul Ion Raţiu a cumpărat Cazinoul din Constan­ţa, unde iţi va instala şi propriul post de televiziune care va emite, deocamdată, pe un singur canal: Dunăre — Ma­rea Neagră. Semnalul: fragment din melodia „Magistrala albastră“. # la Palatul Primăverii din Bucureşti, domnul Radu Cîmpeanu a oferit o recepţie în onoarea lui Ion I. Brătianu. In toastul său, domnul Cîmpeanu a mulţumit oaspetelui pentru frumosul său gest de a se desprinde din P.N.L. La rîndul său, domnul Brătianu i-a urat gazdei mult succes pe calea privatizării conducerii P.N.L. Cei doi domni s-au îmbrăţişat, apoi au plîns ca doi buni fraţi de cruce. • Două milioane de oameni s-au prezentat la sediul P.N.Ţ. c.d. din Bucureşti cu rugămintea expresă ca domnul Cor­­neliu Coposu să-i primească membri în gloriosul său partid şi să accepte dorinţa lor fierbinte şi unanimă de a-l pro­pune preşedinte al ţării. Emoţionat la culme şi­ cu nemăr­ginită mîndrie patriotică, domnul Corneliu Coposu a spus că dacă aceasta este voinţa lor, n-are încotro şi acceptă. Co­piii prezenţi acolo cu părinţii lor au înmînat buchete de flori şi au cîntat arii din opereta „Crai nou“. Domnul Co­posu a luat apoi copiii în braţe, i-a sărutat prieteneşte şi le-a împărţit sfaturi: creşteţi mari şi p.n.ţ.-işti, copiii mei ! • în Piaţa Victoriei din Capitală a avut loc un concert de promenadă la care şi-au dat concursul fanfariştii tuturor partidelor şi formaţiunilor politice din ţară. S-au cîntat polci, valsuri vieneze, mazurci, marşuri. In aclamaţiile mul­ţimii domnii Ion Iliescu şi Petre Roman s-au prins în horă, domnii Cîmpeanu şi Domokos Géza au dansat ceardaş, iar domnii Corneliu Coposu şi Ion Raţiu — boston. Banii înca­sați au avut drept destinație: „contul electoral“. Aceste evenimente au avut loc ieri, 1 APRILIE. Bună dimineaţa! Hai să lăsăm copiii să-şi trăiască în linişte copilăria, să rîdă la soare aşa cum nu­mai ei ştiu s-o facă. Nu convertiţi copiii la po­litică, s-ar putea să uite că sînt copii şi-ar fi foarte gravi Nu le furaţi liniştea şi bucu­ria de a învăţa în grădiniţe şi şcoli! Copiii n-au nici o vină! Ce s-a întîmplat în data de 20 martie m-a umplut de stu­poare. Pînă la ora 11:00, co­piii din grădiniţa de pe stra­da Oltului n-au avut ce mîn­­ca! Cei ce se ocupau de a­­provizionarea oraşului erau în grevă. E un semn mare de întrebare, care trebuie să dea de gîndit şi părinţilor şi e­­ducatorilor. Am auzit că şi în grădini­ţe s-a făcut grevă. Şi cum „tovarăşele“ au anunţat pu­blic lucrul acesta, îmi în­chipui că preşcolarii de la 3 la 6 ani au acceptat cu rîsete zgomotoase şi trătăi din pal­me încetarea activităţii. Mă întreb, totuşi, cum au fost supravegheaţi? Ce tără­boi, ce urlete, ce nebunie nu­mai într-o singură grupă de aproximativ 40 de copii! Şi o grădiniţă are cel puţin 4 astfel de grupe. Dacă de la vîrsta de 3 ani se poate „În­văţa“ fenomenul de grevă, mă întreb cum vor reacţiona copiii noştri la şcoală, cind vor avea o vechime de 3—4 ani în activitatea grevistă, vor fi căliţi în focul multor greve (de care, din păcate, nu sînt lipsiţi nici acasă!) ? Aşa că nu e de mirare dacă sînt întrebată de-ai mei: „Mami, cînd terminăm cu grevele?“. Un lucru e sigur: copiii vor să înveţe, vor să se joace, vor să rîdă fericiţi, vor să iubească şi să fie iubiţi, vor linişte şi bunătate. Să facem ceva pentru copiii noştri, care, din păcate au înţeles că nu le putem dărui tot ce-am vrea şi dau îngă­duitori din cap... Să nu ucidem încrederea, sinceritatea şi zîmbetul curat al copilăriei! In­a RADU DESPRE „Durerea româno­­maghiarilor” Sînt un cititor pasionat. Pî­nă la Revoluţie am citit cărţi cu vagonul, poate. Acum ci­tesc mai mult ziare, mă in­teresează. Aşa am luat în mină „Ro­­m­ânia liberă“ nr. 83/30 martie 1990. Mi-a sărit în ochi titlul ci­tat, într-o fracţiune de se­cundă mi-a trecut prin min­te: da, există durerea româ­nă, durerea maghiară, dure­rea româno-maghiară. Dar deja se caută medicamentul pentru aceste dureri. Oameni de bine grupaţi în diferite organizaţii social-politice cau­tă soluţii, dau declaraţii co­mune. Hai să vedem ce bal­sam a găsit autorul. Am ci­tit la început cu interes, du­pă aceea nedumerit, iar la urmă îngrozit. Credeam că am un coşmar. Am pus şi pe alţii să-mi citească cu voce tare să mă conving că ce am citit a fost scris. Am fost cititor întotdeauna, niciodată scriitor. Nici nu voi fi. Dar acest articol nu poa­te să treacă în neantul ui­tării. Nu vreau să comentez conţinutul articolului, dar am de spus şi eu ceva. In tentativa de a stîrni un conflict etnic a apărut o no­ţiune necunoscută pînă acum. Aceea de „căsătorii mixte“. Eu afirm sus şi tare că nu există căsătorii mixte, doar nu se căsătoresc limbile. Se că­sătoresc două fiinţe care se iubesc, iar iubirea nu are na­ţionalitate, are o singură ca­litate — sentimentul­­ uman. Iubirea este baza creştinis­mului, şi se vede cit se poa­te de limpede că este o bază atît de solidă, că nu o poate clinti nici o catastrofă. Odată cu căsătoria fiecare din părţi intră în familia ce­luilalt, deci şi în naţiunea celuilalt, fără să rupă nici­ un fir ce-l leagă de familia sa, de neamul său. Copiii născuţi din aceste familii nu au nimic semi, to­tul în ei este întreg, şi dem­nitatea, şi mîndria, şi simţul datoriei faţă de părinţi, fa­ţă de cele două neamuri, fa­ţă de patria unică. Am şi eu doi copii, îm­preună cu alţi sute de mii de copii, ei unesc cele două naţiuni şi această unire va fi veşnică. In final, mă adresez vra­ciului care a vărsat conţinu­tul ceaunului său cu venin. N-ai decit să faci singur Li­ga pe care ne-ai propus-o, poţi cumula în ea toate func­ţiile deoarece refuz să cred că mai găseşti un bastard, cum te-ai autointitulat. Eşti un individ fără nici un Dumnezeu dacă ai putut să uiţi una din cele zece po­runci : „Cinsteşte pe părintele tău şi pe maică-ta“, care la­ români se contopeşte într-una singură .RESPECTA. SA FII RESPECTAT“. Nu a fost pronunţat nicio­dată inversul, dar trebuie să ştii că există, în evidenţa Ligii tale să nu te înscrii cu numele fictiv „Arin Ars“, ci cu Abur Vinars şi în felul acesta va fi totul limpede. Iar dv. de la redacţia co­tidianului „România liberă“, cum aţi putut uita că titlul ziarului vă obligă la o înal­tă ţinută morală ? PAP JANOS, un maghiar din naştere, prin căsătorie şi român S.O.S. — SIDA (Urmare din pag. 1) ani! Dar, să le luăm pe rind.­­ O treime din cei infectaţi nu vor prezenta în această perioadă nici un fel de simp­­tome, constituind purtători sănătoşi sau, mă rog, apa­rent sănătoşi de virus, dar care pot transmite infecţia altor persoane. 2. O altă trei­me din cei infectaţi vor face forma minoră a bolii, aşa­­numitele „tulburări asociate SIDA“ sau cum se întîlneşte adesea prescurtat „ARC“. 3. Şi, în sfîrşit, încă o treime vor face SIDA sub formă gra­vă a infecţiei cu HIV. Aş vrea să mai precizez, că un important număr de infectaţi, aflaţi într-o stare bună de sănătate la sfîrşitul celor, şapte ani, vor face mai tîrziu boala, dar nu se ştie după cită vreme. — V-aş întreba, de ce unele persoane fac infecţia fără nici un simptom, iar alţii fac forma gravă? — Este o chestiune corect pusă, dar pînă în momentul de faţă încă neelucidată. In orice caz, se pare că există o predispoziţie genetică indivi­duală. Cu alte cuvinte, unii sunt predispuşi să se îmbol­năvească şi alţii nu! Există şi anumiţi factori favorizanţi, cum ar fi infecţiile repetate, care provoacă o stimulare a sistemului imunitar, respectiv, a limfocitelor T4 parazitate de HIV, starea de gravitate, ca şi alte stări şi factori ce produc deprecierea sistemului imunitar. (Va urma) — In ce hal duhneşti! Te-am rugat să bei cel mult două halbe de bere şi să te întorci acasă cel mai tîrziu la nouă! — Am înţeles invers. * Un frizer îşi aşază clientul în scaun şi, privindu-1 atent îl întreabă: — Aţi mai fost cumva pe la noi ? — Nu, zice clientul, cicatri­­cea aceasta groaznică o am de la un accident de circu­laţie. * Mi-am schimbat secretara, se vaită un director. Habar n-avea de ortografie.. Ii dic­tam, iar ea mă întreba cum se scrie cuvîntul cutare? Nici nu ştii cit mă oboseam um­­blînd tot timpul la dicţionar! Pp-^Î&•••••* e ştiţi? (Urmare din pag. 1) creării zonelor de influenţă. Dar să lăsăm Memoriile cardinalului Spellman să vor­­bească singure: „El plănuieşte un acord în­tre cei patru mari. In conse­cinţă, lumea va fi împărţită în sfere de influenţă. China va lua Extremul Orient, Sta­tele Unite Pacificul, Marea Britanie şi Rusia Europa şi Africa. Dar cum Anglia are interesele ei primordiale în le ia singur. De aceea e mai bine să-i fie oferite „grace­fully“, Roosevelt afirmă că populaţia din răsăritul Polo­niei vrea să se rusifice. Şi încă nu era sigur că Stalin avea să se mulţumească cu aceste frontiere poloneze. La întrebarea mea directă — scrie Spellman — dacă Austria, Ungaria şi Croaţia (ţări care interesau în mod deosebit pe înaltul prelat ca­tolic, N.A.) vor cădea intr-un fel de protectorat rusesc, răs­ Anul I Nr. 79 Yalta şi crucificarea României (XII) colonii, se poate presupune că Rusia va predomina în Euro­pa“. Ruşii au cerut mereu zone de influenţă în Africa, toc­mai fiindcă Roosevelt li le-a acordat, Churchill a fost întru totul de acord. Roosevelt n-ar fi făcut aceste confidenţe car­dinalului Spellman, în ziua de 3 septembrie 1943, dacă Churchill, care era atunci la Washington, nu s-ar fi decla­­rat în prealabil de acord. Cu siguranţă că cei doi se î­nţe­­leseseră şi, după cum vom vedea mai departe, Roosevelt exprima părerile amîndurora. „Dorinţa sa este — continuă Spellman — să-l convingă pe Stalin, ceea ce este puţin pro­babil, să nu-şi extindă teri­toriul dincolo de o anumită linie. El va primi Finlanda, ţările Baltice, jumătate din Polonia Orientală şi Basara­bia. Nu are rost să se opu­nă dorinţei lui Stalin, fiindcă el e destul, de puternic ca să­punsul a fost categoric — da. Şi preşedintele Roosevelt a adăugat plin de admiraţie: „Noi nu trebuie să uităm mă­reţele realizări economice ale Rusiei. Starea ei financiară e solidă. Este natural ca ţările europene să sufere transfor­mări profunde, ca să se a­­dapteze Rusiei“. Totodată el spera ca in zece sau douăzeci de ani de influenţă europea­nă Rusia să devină mai pu­ţin barbară...“. Se poate un raţionament mai aberant decît acesta? Roosevelt se dovedea total ig­norant în domeniul istoriei Europei, Rusiei, ţărilor din Balcani; total ignorant în pri­vinţa ideologiei comuniste şi a sistemelor ei de represiune. Desigur, în discuţia cu cardi­nalul, multe fapte istorice au fost intenţionat omise, tocmai pentru a-l convinge pe înal­tul prelat că totul va fi bi­­ne pentru catolicii săi, în ur­mătorii zece-douăzeci de ani. ANUNŢ din partea Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 15, judeţul Covasna Pentru clarificarea procedurii privind de­punerea propunerilor de candidaţi pentru A­­dunarea deputaţilor şi Senat, rugăm condu­cerile partidelor şi formaţiunilor politice, or­ganizaţiile minorităţilor naţionale, constitui­te potrivit legii şi candidaţii independenţi, să se prezinte miercuri, 4 aprilie 1990, ora 10, în sala de şedinţe a Primăriei municipiului Sfîntu Gheorghe. Preşedintele B.E.C.

Next