Cuvîntul Nou, aprilie 1990 (Anul 1, nr. 79-100)
1990-04-02 / nr. 79
Pag. 2 CUVINTUL NOU Ultima oră • Domnul Ion Raţiu a cumpărat Cazinoul din Constanţa, unde iţi va instala şi propriul post de televiziune care va emite, deocamdată, pe un singur canal: Dunăre — Marea Neagră. Semnalul: fragment din melodia „Magistrala albastră“. # la Palatul Primăverii din Bucureşti, domnul Radu Cîmpeanu a oferit o recepţie în onoarea lui Ion I. Brătianu. In toastul său, domnul Cîmpeanu a mulţumit oaspetelui pentru frumosul său gest de a se desprinde din P.N.L. La rîndul său, domnul Brătianu i-a urat gazdei mult succes pe calea privatizării conducerii P.N.L. Cei doi domni s-au îmbrăţişat, apoi au plîns ca doi buni fraţi de cruce. • Două milioane de oameni s-au prezentat la sediul P.N.Ţ. c.d. din Bucureşti cu rugămintea expresă ca domnul Corneliu Coposu să-i primească membri în gloriosul său partid şi să accepte dorinţa lor fierbinte şi unanimă de a-l propune preşedinte al ţării. Emoţionat la culme şi cu nemărginită mîndrie patriotică, domnul Corneliu Coposu a spus că dacă aceasta este voinţa lor, n-are încotro şi acceptă. Copiii prezenţi acolo cu părinţii lor au înmînat buchete de flori şi au cîntat arii din opereta „Crai nou“. Domnul Coposu a luat apoi copiii în braţe, i-a sărutat prieteneşte şi le-a împărţit sfaturi: creşteţi mari şi p.n.ţ.-işti, copiii mei ! • în Piaţa Victoriei din Capitală a avut loc un concert de promenadă la care şi-au dat concursul fanfariştii tuturor partidelor şi formaţiunilor politice din ţară. S-au cîntat polci, valsuri vieneze, mazurci, marşuri. In aclamaţiile mulţimii domnii Ion Iliescu şi Petre Roman s-au prins în horă, domnii Cîmpeanu şi Domokos Géza au dansat ceardaş, iar domnii Corneliu Coposu şi Ion Raţiu — boston. Banii încasați au avut drept destinație: „contul electoral“. Aceste evenimente au avut loc ieri, 1 APRILIE. Bună dimineaţa! Hai să lăsăm copiii să-şi trăiască în linişte copilăria, să rîdă la soare aşa cum numai ei ştiu s-o facă. Nu convertiţi copiii la politică, s-ar putea să uite că sînt copii şi-ar fi foarte gravi Nu le furaţi liniştea şi bucuria de a învăţa în grădiniţe şi şcoli! Copiii n-au nici o vină! Ce s-a întîmplat în data de 20 martie m-a umplut de stupoare. Pînă la ora 11:00, copiii din grădiniţa de pe strada Oltului n-au avut ce mînca! Cei ce se ocupau de aprovizionarea oraşului erau în grevă. E un semn mare de întrebare, care trebuie să dea de gîndit şi părinţilor şi educatorilor. Am auzit că şi în grădiniţe s-a făcut grevă. Şi cum „tovarăşele“ au anunţat public lucrul acesta, îmi închipui că preşcolarii de la 3 la 6 ani au acceptat cu rîsete zgomotoase şi trătăi din palme încetarea activităţii. Mă întreb, totuşi, cum au fost supravegheaţi? Ce tărăboi, ce urlete, ce nebunie numai într-o singură grupă de aproximativ 40 de copii! Şi o grădiniţă are cel puţin 4 astfel de grupe. Dacă de la vîrsta de 3 ani se poate „Învăţa“ fenomenul de grevă, mă întreb cum vor reacţiona copiii noştri la şcoală, cind vor avea o vechime de 3—4 ani în activitatea grevistă, vor fi căliţi în focul multor greve (de care, din păcate, nu sînt lipsiţi nici acasă!) ? Aşa că nu e de mirare dacă sînt întrebată de-ai mei: „Mami, cînd terminăm cu grevele?“. Un lucru e sigur: copiii vor să înveţe, vor să se joace, vor să rîdă fericiţi, vor să iubească şi să fie iubiţi, vor linişte şi bunătate. Să facem ceva pentru copiii noştri, care, din păcate au înţeles că nu le putem dărui tot ce-am vrea şi dau îngăduitori din cap... Să nu ucidem încrederea, sinceritatea şi zîmbetul curat al copilăriei! Ina RADU DESPRE „Durerea românomaghiarilor” Sînt un cititor pasionat. Pînă la Revoluţie am citit cărţi cu vagonul, poate. Acum citesc mai mult ziare, mă interesează. Aşa am luat în mină „România liberă“ nr. 83/30 martie 1990. Mi-a sărit în ochi titlul citat, într-o fracţiune de secundă mi-a trecut prin minte: da, există durerea română, durerea maghiară, durerea româno-maghiară. Dar deja se caută medicamentul pentru aceste dureri. Oameni de bine grupaţi în diferite organizaţii social-politice caută soluţii, dau declaraţii comune. Hai să vedem ce balsam a găsit autorul. Am citit la început cu interes, după aceea nedumerit, iar la urmă îngrozit. Credeam că am un coşmar. Am pus şi pe alţii să-mi citească cu voce tare să mă conving că ce am citit a fost scris. Am fost cititor întotdeauna, niciodată scriitor. Nici nu voi fi. Dar acest articol nu poate să treacă în neantul uitării. Nu vreau să comentez conţinutul articolului, dar am de spus şi eu ceva. In tentativa de a stîrni un conflict etnic a apărut o noţiune necunoscută pînă acum. Aceea de „căsătorii mixte“. Eu afirm sus şi tare că nu există căsătorii mixte, doar nu se căsătoresc limbile. Se căsătoresc două fiinţe care se iubesc, iar iubirea nu are naţionalitate, are o singură calitate — sentimentul uman. Iubirea este baza creştinismului, şi se vede cit se poate de limpede că este o bază atît de solidă, că nu o poate clinti nici o catastrofă. Odată cu căsătoria fiecare din părţi intră în familia celuilalt, deci şi în naţiunea celuilalt, fără să rupă nici un fir ce-l leagă de familia sa, de neamul său. Copiii născuţi din aceste familii nu au nimic semi, totul în ei este întreg, şi demnitatea, şi mîndria, şi simţul datoriei faţă de părinţi, faţă de cele două neamuri, faţă de patria unică. Am şi eu doi copii, împreună cu alţi sute de mii de copii, ei unesc cele două naţiuni şi această unire va fi veşnică. In final, mă adresez vraciului care a vărsat conţinutul ceaunului său cu venin. N-ai decit să faci singur Liga pe care ne-ai propus-o, poţi cumula în ea toate funcţiile deoarece refuz să cred că mai găseşti un bastard, cum te-ai autointitulat. Eşti un individ fără nici un Dumnezeu dacă ai putut să uiţi una din cele zece porunci : „Cinsteşte pe părintele tău şi pe maică-ta“, care la români se contopeşte într-una singură .RESPECTA. SA FII RESPECTAT“. Nu a fost pronunţat niciodată inversul, dar trebuie să ştii că există, în evidenţa Ligii tale să nu te înscrii cu numele fictiv „Arin Ars“, ci cu Abur Vinars şi în felul acesta va fi totul limpede. Iar dv. de la redacţia cotidianului „România liberă“, cum aţi putut uita că titlul ziarului vă obligă la o înaltă ţinută morală ? PAP JANOS, un maghiar din naştere, prin căsătorie şi român S.O.S. — SIDA (Urmare din pag. 1) ani! Dar, să le luăm pe rind. O treime din cei infectaţi nu vor prezenta în această perioadă nici un fel de simptome, constituind purtători sănătoşi sau, mă rog, aparent sănătoşi de virus, dar care pot transmite infecţia altor persoane. 2. O altă treime din cei infectaţi vor face forma minoră a bolii, aşanumitele „tulburări asociate SIDA“ sau cum se întîlneşte adesea prescurtat „ARC“. 3. Şi, în sfîrşit, încă o treime vor face SIDA sub formă gravă a infecţiei cu HIV. Aş vrea să mai precizez, că un important număr de infectaţi, aflaţi într-o stare bună de sănătate la sfîrşitul celor, şapte ani, vor face mai tîrziu boala, dar nu se ştie după cită vreme. — V-aş întreba, de ce unele persoane fac infecţia fără nici un simptom, iar alţii fac forma gravă? — Este o chestiune corect pusă, dar pînă în momentul de faţă încă neelucidată. In orice caz, se pare că există o predispoziţie genetică individuală. Cu alte cuvinte, unii sunt predispuşi să se îmbolnăvească şi alţii nu! Există şi anumiţi factori favorizanţi, cum ar fi infecţiile repetate, care provoacă o stimulare a sistemului imunitar, respectiv, a limfocitelor T4 parazitate de HIV, starea de gravitate, ca şi alte stări şi factori ce produc deprecierea sistemului imunitar. (Va urma) — In ce hal duhneşti! Te-am rugat să bei cel mult două halbe de bere şi să te întorci acasă cel mai tîrziu la nouă! — Am înţeles invers. * Un frizer îşi aşază clientul în scaun şi, privindu-1 atent îl întreabă: — Aţi mai fost cumva pe la noi ? — Nu, zice clientul, cicatricea aceasta groaznică o am de la un accident de circulaţie. * Mi-am schimbat secretara, se vaită un director. Habar n-avea de ortografie.. Ii dictam, iar ea mă întreba cum se scrie cuvîntul cutare? Nici nu ştii cit mă oboseam umblînd tot timpul la dicţionar! Pp-^Î&•••••* e ştiţi? (Urmare din pag. 1) creării zonelor de influenţă. Dar să lăsăm Memoriile cardinalului Spellman să vorbească singure: „El plănuieşte un acord între cei patru mari. In consecinţă, lumea va fi împărţită în sfere de influenţă. China va lua Extremul Orient, Statele Unite Pacificul, Marea Britanie şi Rusia Europa şi Africa. Dar cum Anglia are interesele ei primordiale în le ia singur. De aceea e mai bine să-i fie oferite „gracefully“, Roosevelt afirmă că populaţia din răsăritul Poloniei vrea să se rusifice. Şi încă nu era sigur că Stalin avea să se mulţumească cu aceste frontiere poloneze. La întrebarea mea directă — scrie Spellman — dacă Austria, Ungaria şi Croaţia (ţări care interesau în mod deosebit pe înaltul prelat catolic, N.A.) vor cădea intr-un fel de protectorat rusesc, răs Anul I Nr. 79 Yalta şi crucificarea României (XII) colonii, se poate presupune că Rusia va predomina în Europa“. Ruşii au cerut mereu zone de influenţă în Africa, tocmai fiindcă Roosevelt li le-a acordat, Churchill a fost întru totul de acord. Roosevelt n-ar fi făcut aceste confidenţe cardinalului Spellman, în ziua de 3 septembrie 1943, dacă Churchill, care era atunci la Washington, nu s-ar fi declarat în prealabil de acord. Cu siguranţă că cei doi se înţeleseseră şi, după cum vom vedea mai departe, Roosevelt exprima părerile amîndurora. „Dorinţa sa este — continuă Spellman — să-l convingă pe Stalin, ceea ce este puţin probabil, să nu-şi extindă teritoriul dincolo de o anumită linie. El va primi Finlanda, ţările Baltice, jumătate din Polonia Orientală şi Basarabia. Nu are rost să se opună dorinţei lui Stalin, fiindcă el e destul, de puternic ca săpunsul a fost categoric — da. Şi preşedintele Roosevelt a adăugat plin de admiraţie: „Noi nu trebuie să uităm măreţele realizări economice ale Rusiei. Starea ei financiară e solidă. Este natural ca ţările europene să sufere transformări profunde, ca să se adapteze Rusiei“. Totodată el spera ca in zece sau douăzeci de ani de influenţă europeană Rusia să devină mai puţin barbară...“. Se poate un raţionament mai aberant decît acesta? Roosevelt se dovedea total ignorant în domeniul istoriei Europei, Rusiei, ţărilor din Balcani; total ignorant în privinţa ideologiei comuniste şi a sistemelor ei de represiune. Desigur, în discuţia cu cardinalul, multe fapte istorice au fost intenţionat omise, tocmai pentru a-l convinge pe înaltul prelat că totul va fi bine pentru catolicii săi, în următorii zece-douăzeci de ani. ANUNŢ din partea Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 15, judeţul Covasna Pentru clarificarea procedurii privind depunerea propunerilor de candidaţi pentru Adunarea deputaţilor şi Senat, rugăm conducerile partidelor şi formaţiunilor politice, organizaţiile minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii şi candidaţii independenţi, să se prezinte miercuri, 4 aprilie 1990, ora 10, în sala de şedinţe a Primăriei municipiului Sfîntu Gheorghe. Preşedintele B.E.C.