Cuvântul Poporului, 1931 (Anul 13, nr. 1-52)
Cuvantul_Poporului_1931_01-06 - 1931-01-03 / nr. 1
Pag. 3 .CUVÂNTUL POPORULUI* Recensământul Populaţiei , buna orânduire socială de T. Arghezi Pentru ce facem Recensământul Populaţiei ? Facem acest recensământ, sau numărătoaree a populaţiei, ca să înlesnim conducătorilor de azi şi de mâine ai acestei ţări, cunoaşterea ei reală şi exactă, că legile bune şi drepte se fac în deplina cunoştinţă de numărul şi starea locuitorilor, — aşa precum capul unei familii îşi potriveşte puterile şi ostenelile sale,după numărul şi nevoile celor pe cari îi are în grije. Recensământul populaţiei mai este cerut de marile nevoi ale omenirii de pretutindeni şi, de aceea, printr'o înţelegere semnată de toate ţările din lume, între care şi România, s-a hotărât facerea numărătoarei în anul 1930, deodată pentru toate popoarele. Recensământul populaţiei nu trebue pus aşadar laolaltă cu treaba perceptorilor cari urmăresc birurile, sau cu a populaţiei şi jandarmeriei, care fac rechiziţii. Sarcina acestora, destul de grea şi pentru ei şi pentru ceilalţi, n’are nimic a face cu aceea a Recensorilor, adică a celor însărcinaţi numai şi numai cu numărătoarea oamenilor de către „Direcţia Recensământului General al Populaţiei“, cu ajutorul tuturor oamenilor pe carte din ţară, precum :Funcţionari, Profesori, Medici, Preoţi, învăţători şi mai ales specialişti statisticieni şi demografi. O lege anume votată apără pe cetăţenii cei buni de funcţionarii-recensori cari, n'ar păstra cu sfinţenie secretul listelor ce li se încredinţează de aceşti buni cetăţeni , — dar tot aceeaş Lege apără Recensământul Populaţiei de cetăţenii cei răi, cari s‘ar ascunde dela numărătoare sau ar spune şi scrie neadevăruri Avem credinţa că oricare bun cetăţean al acestei Ţări, ca şi oricare bun fiu al Neamului din care face parte, va iscăli Lipia de Gospodărie ce i se aduce de către Recensor dând răspunsuri cinstite la întrebările prvitoare la situaţia lui ca om de onoare, ca cetăţen conştient, ca profesionist de treabă. De câteva luni, de când scriu ziarele şi vorbesc funcţionarii însărcinaţi cu lucrul recensământului, toată lumea a aflat că recensământul este numărătoarea locuitorilor. In ziua de 29 Decemvrie, a acestui an, toţi locuitorii din ţară vor fi număraţi, ca să se ştie câtă omenire cuprinde România toată. Până azi s-au mai făcut multe numărători, însă fără regulă, aşa că nici azi nu se ştie hotărât, nu numai câţi locuitori are ţara întreagă, dar nici câţi are fiecare sat şi oraş. D-l Profesor D. Gusti povesteşte că întrebând pe mai mulţi foşti primari ai Capitalei, ce populaţie are Bucureştii, ei au răspuns că între 300 mii şi 1 milion. De la o cifră la alta diferenţa este, cum vedeţi, de trei ori mai mai mică şi mai mare. D-l Gusti, după cum relatează într'o conferinţă ţinută de curând delegaţilor regionali, judeţeni şi municipali, la 28 octomvrie, a găsit confirmarea acestei ignoranţe în publicaţiile oficiale, care stabilesc populaţia Capitalei, după fantezie, la 347.000, la 800 mii, la 700 de mii locuitori, iar în anul 1927, adică acum 3 ani, la 472 mii locuitori Câţi locuitori are Capitala? Nu se ştie. De la războiu încoace, cum toată lumea ştie, s‘a făcut o lege a chiriilor, de protecţiunea chiriaşilor săraci. Legea a fost din an în an prelungită, pe consideraţii teoretice şi sentimentale şi din an în an modificată. S‘a întâmplat că mulţi proprietari emu mai săraci decât chiriaşii lor ocrotiţi de lege şi că legea a făcut să sufere văduva, orfanii şi bătrânii, ceea ce constitue o neiertată nedreptate. O asemenea lege, ca să fie dreaptă, trebuia să se reazime întâiu, nu pe sentiment, ci pe cifre. Câţi propriatari erau şi câţi chiriaşi erau, nu s-a ştiut la facerea legii şi nu se ştie nici acum după a 10 a prelungire a sa. Poate să fie ceva mai sălbatic? Şi sălbăticia venea de acolo, că nu s'a făcut nici un recensământ, pe care să se întemeeze dreptatea bună a unei legi cinstite. Pentru toate legiuirile drepte Statul are nevoie de numere sigure şi dacă adeseori şi mai des decât e nevoie, se dovedesc din partea legilor şi a Statului lipsuri grave, acestea se datoresc inexistenţei unui recensământ. Aşa că toată lumea, săracul ca şi bogatul, are datoria de a colabora la un recensământ exact, şi dreptul de a cere şi de a impune acest recensământ. Tot cetăţeanul este chemat azi să-şi dea socoteala, cum se orândueişte viaţa de Stat, ca să-şi înţeleagă bine şi datoriile dar şi drepturile lui. Poate el să facă ceva, dacă nu ştie întâiu cine este el, în ce număr de nevoi şi de bunuri încape el, şi în câte se împart şi dreptul şi datoriile lui? De unde poate porni cetăţeanul ca să ţie socoteala guvernului şi a comunei ? Dela ce principii ? Dela sentimente ? Dela presupuneri ? Dela greşeli şi dela minciuni ? Tot aşa, legiuitorul, care face legile după capul lui de unde trebue să pornească, dacă nu dela datele singure ale unui recensământ serios ? Poate fi el învinuit, în situaţia de ignoranţă de azi, că nu nimereşte nici cele mai bune legi, nici cele mai potrivite momente ? Până azi politica economică de pildă a Statului, nu are la îndemână o ştiinţă românească a cifrelor. Dacă omul de Stat român, chemat să vindece o durere fizică a poporului românesc, se vede silit să ia o măsură, el face bineînţeles o lege. Pentru partea de cifre a legilor, ce vor să cuprindă viaţa materială a poporului românesc, omul de Stat român este nevoit să se documenteze la englez, la francez, la german, adică să alerge la doctorii americane pentru boli româneşti. Cu toate că omul e tot om şi la Dunăre şi la Tamisa şi la Missisipi, alte nevoi şi alte lucruri de vindecat sânt într'o ţară cu 500 ani de cultură şi altele la un popor numai de 70 de ani. Aceiaşi pânză, din care se croiesc mantale pentru Arabi şi cămăşi pentru tiranii din Mestăcăneşti, trebue ruptă în două feluri deosebite. Prin urmare, la finanţe româneşti, regiile româneşti, la pământ românesc, opincă româneacă. Ne-au lipsit ştiinţe materiale pentru îndreptările materiale — şi le-am cules, ba câteodată, leam luat de-a dreptul, din raftul cu care de la străini. Această situaţie va dura până la recensământ. Prin urmare, să se bage bine de seamă: recenzământul din 29 Decemvrie, a cincia zi de Crăciun, este binefăcător şi toate ostenelile noastre trebuesc puse în slujba unui recensământ exact. De la actul războiului, e cel mai mare act, pe care îl săvârşeşte poporul românesc. Inchipuiască şi cineva că ar voi să clădească fără să ştie câtă cărămidă are: el nu va şti nici cât de mare îşi va face casa, nici dacă îi vor ajunge materialele pentru planul proectat. Buna gospodină când îşi adună orătăniile seara şi lipseşte un pui de la cloşcă, se alarmează. Dar ce putem spune despre gospodarul, care nu ştie câte păsări are in bătătură şi al cărui grâu zace, prins de zăpadă, în snopii de pe câmp neadunaţi în olac ? Statul nostru se găseşte în această împrejurare. La o întrebare ce i se face în străinătate: câţi locuitori aveţi ? Statul nostru nu poate da decât răspunsul decât mulţi, foarte mulţi. De la războiu încoace, noţiunea de Stat s-a înputernicit mult faţă de ceea ce era înainte. Până la războiu se putea vorbi de individ, de o parte, fi de Stat, de altă parte, Statul fiind un fel de administraţie deosebită, în care poporul nu se amesteca direct. La sfârşitul războiului, popoarele s-au găsit strânse în jurul Statului lor, individul lucrând laolaltă şi în armonie cu Statul. Iară Statul a devenit suma sforţărilor, a năzuiţilor şi a ostenelilor poporului întreg. Cetăţeanul de azi este stăpân în Statul lui; este un asociat, un acronar, şi comanditează cu viaţa lui întreagă, la capitalul Statului. El are dreptul să se bucure de progresele Statului cât şi datoria să sufere de suferinţele comune şi să încerce remedierea lor. In rezumat, voim să determinăm aci sentimentul că participarea cetăţenilor la recensământul din 29 Decemvrie este şi o datorie şi un drept pentru fiecare şi că nepăsarea faţă de marea ispravă ce se săvârşeşte a cincia zi de Crăciun, poate împiedeca aflarea precisă a materialului românesc, de care dispune ţara, de care dispune Statul, adică populaţia întreagă considerată ca o singură şi nedespărţită putere a României. Este sigur că nu se va găsi nimeni atât de lipsit de inteligenţă în populaţia ţării, încât să refuze Statului concursul la mobilizarea sufletească a Românilor, împotriva neajunsurilor obşteşti. Statul ne face cinstea să ceară minţilor noastre înţelegere şi bună voinţă , să facem Statului nostru cinstea de a răspunde precis. E un fel de a ne respecta pe noi înşine şi de a ne iubi ţara şi idealurile ei. Rezultatul recensământului, ce va avea loc a cincea zi de Crăciun, va fi: mai multă orânduială, mai mult bine, şi mai frumoasă viaţă. Nr. 1