Cuvântul, decembrie 1924 (Anul 1, nr. 23-45)
1924-12-01 / nr. 23
2 CUVÂNTUL intre bancă și politică CONTINUARE DIN PAGINA l-a: D. MAURICIU AVIZEAZA D. Mauriciu Blank a văzut că Banca a în primejdie, din pricina capriciilor bizare ale fiului său. Conflictul dintre părinte și copil a izbucnit. Acest conflict a depăşit sfera lumii bancare. Ca să înceteze campania liberală, d. Mauriciu a impus d-lui Aristide vânzarea Adevărului. Şi d. Aristide, înfrângându-şi ■ încă odată marea sa ambite, s’a supus.Adevărul a intrat în proprietatea d-lor Rosenthal, Graur şi Pauker. AMBIŢII» CARE REI- NASC... Dar d. Aristide Blank după doi ani de frământare, s’a simţit iarăşi stăpânit de aceleaşi ambiţii politice. Un moment, a crezut că şi le poate cheltui în literatură. Atunci scrise Don Juan—nu uitaţi, cu sremn de întrebare!....—care fu citit de nenumărate ori, prietenilor şi cunoscuţilor. Casa din str. general Berthelot deveni un mic cenaclu, în care Sâmbătă la ora 8 re întruneau poeţi, gazetari, bancheri, samsari şi femei— adunătură pestriţă şi anostă... Unii veniau din lichelism, alţii din curioztate, cei mai mulţi veniau ca să mănânce! D. Aristide se distra... Dar ambiţia politică renaşte. Scurt, d-sa dă lovitura: d. Rosenthal singurul om care-i ţinea piept la Adevărul, fu dat afară. D. Aristide rămase iarăşi stăpân pe gazete, slujindu-se de paravanul, pe care Le oferea spatele voluminos şi burta burgheză a socialistului Const Graur. Şi atunci, d. Aristide concepu planul reconcilierii cu d. Goga. Dar, despre aceasta în numărul viitor. Marile noastre premii 50.000 lei se pot câştiga săvârşind şi faptă bună Premiile fraudei Se dau premii pentru cel mai bun roman, pentru cele mai înalte salturi cu skyul, pentru cea mai frumoasă femee şi pentru cea mai iute dactilografă, dar premiile timpului nu pot fi nici literare, nici sportive, nici de frumuseţe, fiindcă nu acestea sunt caracteristice regimului sub care trăim. E epoca fraudelor. Nu trece lună, săptămână şi zi, nu trece ceas să nu aflăm despre o nouă Panama, care ne-a unificat o apă şi un pământ de tr Nistru până la Tisa. De aceia Cuvântul a crezut de a sa datorie să grăbeasc opera de purificare, uşurând demascarea vinovaţilor. Cuvântul oferă 3 Premii în valoare totală de 50.000 lei, persoanelor care vor arăta cu probe care au fost cele trei mai mari pungăşii săvârşite la vreun minister, sau altă autoritate importantă în intervalul dela I Ianuarie 1922—I Ianuarie 1925. Premiul I •*. de 50.000 lei Premiul 11 e de 15.000 lei Premiul III e de 5000 lei înefrde la il1 r»&%145aV 1D*“"1824 sî “ Concurenţii vor trebui să ataşeze la răspunsurile lor cupoanele speciale ale ziarului Cuvântul, dela I Decembrie 1924—1 ianuarie1925. Pentru a se păstra desăvârşitul anonimat al concurenţilor se admit pseudonime, iar în plicurile corespunzătoare se poate indica o persoană de încredere sau avocat, în locul concurentului, care va putea ridica banii fără altă formalitate de la administrația ziarului nostru. Juriul se compune din 3 persoane, președinte fiind un fost magistrat superior. A APARUT TANOVICEANU Tratat de Drept şi Procedură Penală De vânzare la Librăria „ASTRA“ Strada Brezoianu, 4 HD99 Reforma şi Restaurantul la Principele Mircea B-dul Elisabeta No. 14, (vis-a-vis de Eforie) In fiecare seară cântă DINICU renumitul chitarist Barkan. — Deschis până la 3 noaptea. Cetit! .Cuvântul literar1 .* i X \ j: .4 :{ \ Stjr^ a tV \ Mare roman de moravuri politice de ION BILiMOt1 No. 23 CAP. Vii Ultimul rege Aztec * Ii spuse cuvinte grele. O întrebă Tinde a petrecut noaptea. Se uită la Celălalt cu dispreț — și „Ochiu de [Vultur“ tăcea, privind peste capul lui, departe, în ceva nevăzut. Mărgărita vru să-i povestea că de-a fira’n păr cum s-a întâmplat, cum i-a ţinut calea aseară Samuel Rubb, cum la vrut s’o sărute şi cum n’a scăpat-o 'de cât pumnii omului de alături. Dar Gheorghieş n’o lăsă să isprăvească. O smuci de mână şi vru s’o târâie după dânsul. Mărgărita văzu însă atâta tristeţă în ochii indianului, încât nu se îndură să se despartă fără să-şi ia ziua bună cu un cuvânt blând. Când se întoarse ca să-i întindă mâna Gheorghieş o lovi peste mână şi atunci, stăpânit şi puternic „Ochiu de Vultur“ puse braţul pe umărul lui Gheorghieş, îl dădu îeri şi-şi luă rămas bun, ca şi cum celălalt n’ar fi existat pentru dânsul. Stăpânirea aceasta de sine trecu peste răbdarea flăcăului ardelean. Cu o săritură se repezi să-l isbească în faţă, dar braţul i se opri în aer încleştat în pumnul Indianului. ,,Ochiu de Vultur“ îl strânse bine aşa ca să-i simtă puterea, apoi îi dădu drumul, privind către Mărgărita şi vrând să-i spună cu ochii: — „Vezi, numai pentru tine o fac. Altfel...“ ! Atunci se iviră, cu furci, arme şi frânghii, câţiva oameni negri şi galbeni, cu Samuel Rubb în frunte. Vechilul se desmeticise, cu ochiul vânăt şi oasele sdrobite; toată noaptea îi muncise furia şi dorinţa de răzbunare; cu slugile venea acum să-şi facă dreptate singur. . . „Ochiu de Vultur“ înţelese şi se îndreptă încordat. Mărgărita păli. Gheorghieş Tohanu nu pricepea ce vor, atâţia oameni care veneau încruntaţi şi gălăgioşi, ca la alegeri în comitatul lui. Aproape de „Ochiu de Vultur“ Samuel Rubb’, se opri rânjind şi răcnindu-i ceva în faţă. Apoi neaşteptat scoase biciul cu plumbi ple care-l ţinea ascuns la spate, şi îl izbi in obraz. Un trăznet n’ar fi isbucnit’ atât de iute, cum a isbucnit cel din urmă dintre regii Azteci. Intr’o clipită, Samuel Rubb era rostogolit la pământ cu un ochiu sdrobît, un negru îşi culegea dinţii în iarbă, iar pe un chinez, „Ochiu de Vultur“ II de coadă, îl învârti de câteva ori ca o praştie isbind în ceilalţi şi îiidu drumul de sbură cine ştie unde, lăţit cu o icneală cu burta la pământ. Acum „Ochiu de Vultur“ avea în fiecare mână un cuţit care scăpăra în bătaia soarelui, şi cei care veniseră cu arme de foc, revolvere şi carabine o sbughiră în ierburi. De acolo, pitiţi după tufişuri începură să tragă. Mărgărita auzi gloanţele şuerând în jurul capului, îl văzu pe Gheorghieş Tohanuclătinându-se cu mâna la inimă, apoi se simţi ridicată pe braţe şi într-o goană de săgeată, nu-şi mai dădu seama decât că vârfurile înnalte de ierburi o isbeau în obraz. Văzu marea aproape, o barcă spre care se îndrepta „Ochi de Vultur“... Din nou şuerară gloanţele. Apoi barca lunecă pe apă, gloanţele ploură in jurul lor făcând bulbuci în valuri, mai văzu ţărmul legănându-se ridicat şi lăsat în jos, pe „Ochiu de Vultur“ plecat peste vâsle, pe urmă totul se întunecă şi nu mai ştiu nimic. Acum se trezise în mijlocul pustiilor de ape, cu marea dedesubt şi cerul preasupra. Unde o ducea omul care vâslea? Nu se temea de el, îl văzuse puternic şi neînfricoşat şi il ştia cât de supus îşi îndrepta privirea către ea, n’are să îndrăsnească să-i facă nici un rău, de asta nu se indoie cum nu se îndoieşte de lumina soarelui. Dar unde o duce? E un păgân. O fire de om închisă... Ce ascunde sub înfăţişarea lui smerită şi supusă? „Ochiu de Vultur“ lăsă lopeţile şi barca pluti lin, în voia apei. Păşii peste banca bărcii, şi se apropie de Mărgărita. Dintr’un coşuleţ de ierburi împletite, îi desfăcu câteva fructe roşii, dintre acelea cu mustul răcoritor şi acriu care potolesc setea, dar cu care Mărgărita nu se putea deprinde, împinse coşuleţul cu mâna. Nu-i trebuia nimic. „Ochiu de Vultur“ se întristă şi privi, cu capul plecat, în jos, în apă, pe gânduri. Apoi ridică fruntea şi înmpu să-i vorbească domol, în limba lui, cerându-şi iertare şi explicând. Nu putea înţelege Mărgărita, dar povestea lui „Ochiu de Vultur" era înduioşătoare. Crescuse ascuns, lângă Xodhamico, unde sânt ruinile templului Aztec, în Mexic. O femee din neamul lui îi supraveghease copilăria. Târziu, când fu în toată firea, îi destăinui adevărul. Era singurul urmaş al regelui preot Montezuma, care stăpânea toată întinderea Mexicului, şi avea templele regeşti pe vârful vuiilor stinşi, Tztaxihnatl şi Ponocatepetl. De acolo, bătrâna l-a dus la Cho’u’a, cetatea sfântă care pentru Azteci era ceia ce e Meca pentru musulmani. In templul înălţat pe vârful piramidei de două ori trai mare decât piramida lui Cheaps, se înalţă templul zeului Quetzaltcoalt, dumnezeul aerului, cu faţa luminoasă şi cu trupul de şarpe. Locurile acelea nu le mai văzuse, dar le recunoştea ca şi cum ar mai fi trăit odată acolo. Intr’adevăr în templul acela slujea înconjurat de preoţi, Montezuma, sacrificând de fiecare sărbătoare mare cinci sute de oameni, cărora le scotea de vii inima palpitândă cu cuţitul, să le înalţe către soare. Dar regele Montezuma fusese înşelat de piraţii palizi. Ţara lui fusese cucerită, comorile prădate, oamenii îngenunchiaţi, templele arse. Nu mai rămânea decât ascuns de ochii alb’ori un vlăstar din neamul lui, care s’a prelungit din tată, în fiu, aşteptând ceasul răscoalei când vor pune din nou mâna pe pământurile jefuite de spanioli. El era acum, cel din urmă din lungul lanţ al acestora. Trebuia mai întâi să pună stăpânire pe tezaurul regilor Azteci, care fusese furat de conchistatori, încărcat pe galioanele Spaniei şi dus spre Europa. In dum, gallonul căzuse în mâna piraţilor, căpitanul de hoţi de mare, Kidd, înecase corabia după ce furase aurul şi podoabele templelor şi legale mateloţii de catarge, să-i înece odată cu nava. Comoara era de trei sute de ani, îngrojă undeva, într’o insulă a Antilelor, unde Căpitanul Kidd Hună ce o ascunsese îi omorâse tovabii deasupra groapei, ca sa nu-1 trădeze^ Dar căpitanul Kidd muri și el în spânzurătoare prins de Engazi și nimni nu mai putea afla taina comorilor pentru totdeauna îngropate. O știa numai iubita lui, dona Conchitta, Chitta, rămasă să-l aştepte la Pujbla unde păstra ascuns carnetul cu tjanul insulei şi ca locul unde se afla asscuns în lada de fier tezaurul regilor Azteci. Acest carnet, i-a fost smuls de „Braţ de Oţel“ un străbun allui „Octav de Vultur“ şi lăsat moştenire din tată un fiu, căci fiecare dintre dânşii cum ajungea în putere, pribegea să caute insula piraţilor. „Ochiu de Vultur“ luase acela drum. Comoara avea să-i dea semnele regeşti cu care va putea răscula rămăşiţele indienilor risipiţi prin văgăunele munţilor. Şi mai avea să-i dea şi aur îndestul, cu care să poată cumpăra arme şi să-şi întocmească o oştire puternică. Străbunii lui, cercetaseră insulă cu insulă, ferindu-se de bănuiala albior, prefăcându-se când slugi, când marinari, când oameni fără o^ -'Au. Mai rămăseseră câteva de cercetat când dânsul deschisese (Va urma) ANARHIA UNIVERSITARA XI. Studenţimea şi chestiunea naţionali Atitudinea unor gazete şi a altora.—Inca o fagaduiala a d-lui ministru Anghelescu. Jurămintele studenţilor de la Iaşi şi Cernăuţi.-linii profesori iau atitudine alături de studenti Am văzut că anul 1923, se încheia, din partea ziarelor Universul, România cu apeluri pentru ajutor studenţilor, cărţi, căminari,cantine; din partea ziarelor Dimineaţa, Adevărul, Presa, Lupta, cu învinuiri de huliganism, apeluri, la autoritatea ministerului de interne şi instrucţie să ia măsuri de represiune. Intr’adevăr, Universul ţine deschis Apelul şi Lista de subscripţie pentru studenţi. Răsfoirea colecţiei ziarului România e îmbucurătoare pentru că dovedeşte că Un ziar de partid, în care lucreazăcâţiva intelectuali cu însufleţire, poate lua chiar peste prudenţa de pomină a partidului e atitudine dreaptă şi dârză. Aproape n’a trecut săptămână, ca România să nu atragă atenţia asupra făgăduelilor neîndeplinte, ameninţării sub care se află din această pricină şi învăţământul şi ordinea internă a statului, asupra mizeriei din cantine şi căminuri. (Vezi România din 21 Octombrie, 7 Noembrie, 14 Noembrie, 24 Noembrie, 4 Decembrie, 7 Decembrie, 21 Decembrie 1923). INCA O FAGADUIALA A DLUI MINISTRU ANGHELESCU La toate acestea ministrul instrucţiunei face din nou, nu ştim pentru a cătea oară, alte promisiuni, adevărate angajamente solemne. (Viitorul şi România din 21 Noembrie 1923). D-nul dr. Angelescu, spune cu acest prilej că «a luat iniţiativa înfiinţării în Capitală, a unui cămin studenţesc în stil mare, care va purta numele de «Casa Studenţilor» şi în care vor fi adăpostiţi 3000—4000 studenţi. Căminul va fi situat pe cheiul Dâmboviţei, nu departe de Grădina Botanică, iar lucrările vor începe în primăvara lui 1924». Textual! Din acestea toate nu s’a făcut nimic. Faimoasa «casă» a studenţilor» e o casă a palavrelor, pe care d. dr. Anghelescu o arunca U.JL11 LUUU IU VUiua wutuy a. uu ru»----. MIŞCAREA isi SCHIMBA CARACTERUL Dar nota predominantă a mişcărilor din cursul anului 1923, mai mult decât chestiunea cantinelor şi căminurilor, a fost chestiunea naţională. La 5 Martie 1923, studenţii înaintaseră Un memoriu Rectorului arătăndu-şi punctul lor de vedere. Prin Cuvântul nostru din 13 Martie 1923, publică un manifest intitulat «Studenţimea română către Poporul român», altul intitulat «Studenţimea Universitară către Naţiunea română» şi în sfârşit «Deşteptaţi-vă român», altul intitulat «Studenţimeniul stdenţimei Universitare către membrii corpurilor legiuitoare». Caracterul mişcărei trece dincolo de preocupările speciale ale traiului studenţesc, la problemă naţională pusă de inferioritatea numărului de studenţi români faţă de studenţii necreştini şi aţâţată de atitudinea bătăioasă a gazetelor Adevărul şi Dimineaţa. Se suprimă «Cuvântul nostru» şi apare «Cuvântul studenţesc». ATITUDINEA AUTORITĂŢILOR UNIVERSITARE La 28, 29 şi 30 Martie, sub preidenţia ministrului de instrucţie, avut loc consfătuirea rectorilor a tuturor decanilor, care departe a căuta să dea o satisfacţie, eliină din discuţie cauzele mişcării ca trAnisperammuî trei, aducând 7 puncte de penalităţi şi hotărând deschiderea Facultăţilor la 16 Aprilie. Contra deriziunilor luate de consfătuire, studenţii protestează prin Cuvântul studenţesc din 18 Aprilie 1923. JURĂMÂNTUL STUDENŢILOR Măsurile, n’au făcut astfel decât să îndârjească spiritele. In loc să intre la cursuri, studenţimea ieşeană, în întrunirea de la 21 Aprilie 1923, a hotărât «continuarea luptei până la obţinerea victoriei» şi lansează un «apel către mamele române», iar în şedinţa de la 22 Aprilie 1923, delegaţii din Cernăuţi au întocmit «Hotărârea Jurământ a studenţimei ieşene» , al cărei punct 3 spune: «Jurăm răzbunare tuturor acelora care se vor pune în calea noastră, considerându-i ca trădători ai intereselor neamului». Ei ocupă Universitatea din Iaşi. UNII PROFESORI ALĂTURI DE STUDENŢI Ani intervine un factor nou şi anume : O bună parte din profesorii de la Iaşi, Cluj şi Bucureşti aprobă pe studenţi şi îi susţin moraliceşte în mişcarea lor: Prof. A. C. Cuza, Paulescu, Cătuneanu, Haţieganu etc. îl susţin pe faţă în cuvântările lor; prof. Mândrescu lansează un apel în numele Uniunei Naţionale a românilor, iar prof. C. Popovici adresează un apel la deputaţi, în numele unui «Grup de profesori universitari». Apoi, o bună parte din profesorii de la Iaşi, parlamentari şi apoi rectorii şi decanii, recunosc că «este o datorie elementară revizuirea înscrierilor studenţilor universitari» (Vezi Universul din 13 Aprilie 1923). Se părea astfel că mişcarea studenţească începe să fie privită în flancul ei şi să îngrijoreze şi parte dintre profesori. Săptămâna financiară târgul devizelor ! Leul se încăpăţânează să scadă pe toate pieţele streine. La Paris scăderea a fost influenţată şi de urcarea francului francez, ultimul curs fiind 9.44. La Zurich, leul cotează ca la deschiderea bursei 2.60, cursul cel mai scăzut al săptămânei, faţă de 2.75, ultimul curs al săptămânei anterioare. La New-York scăderea e mai puţin pronunţată, ultimul curs al leului fiind 0,52 faţă de 0,52 jum., din săptămâna trecută. încet, încet lira sterlină se ameliorează, apropiindu-se de paritatea aurului. y . Francul francez înregistrează de asemeni o uşoară îmbunătăţire, în --------------A__*_ TVT gan. Pe piaţa noastră devizele au fost ferme în tot cursul săptămânei. Lipsa de marfă face ca o cerere cât de puţin însemnată să provoace urcări importante a devizelor. Francul francez se urcă de la 10,35 8,70, rămânând cerută la acest curs. Lira sterlină în ascensiune, dela 905 la 923. Dolarul câştigă patru puncte, cotând ori 198 juni. Francul elveţian ajunge până la 38.45 faţă de 37.70 de la începutul săptămânei. Lira italiană se urcă dela 8.50 la 8.70, rămânând cerută de acest curs. Coroana cehă, în continuă ameliorare ajunge la 6,02 faţă de 5,88 din debutul săptămânei. Coroana austriacă se urcă de la 27,75 la 28,25, — ultimul curs. TÂRGUL EFECTELOR Bursa efectelor a fost relativ susţinută, tranzacţiile au fost destul de numeroase şi la cursuri superioare celor din săptămâna anterioară. Deşi deschiderea săptămânei a fost puţin promiţătoare, totuşi cursurile şi-au revenit, pentru ca eri întreaga bursă să se închee în mijlocul unei acalmii generale. Steaua Română a dat loc la numeroase tranzacţii, grafie erupţiei unei sonde. Ea se urcă până la 3400 revenind eri la 3300, faţă de 3000, ultimul curs al săptămânii anterioare. Astra Română câştigă o sută de puncte în cursul săptămânei revenind eri la 6900, faţă de 6850 din Sâmbăta trecută. Concordia, deşi urcată la Paris, se menţine staţionară în tot timpul săptămânei, devenind fermă ori, când închee la 3950. Speranţa (opt.) rămân staţionare la 2750. Creditul Minier (opt.) are dese oscilaţii între 1510 şi 1560 încheind ori la acest din urmă curs. I. R. D. P. (opt.) ajung până la 1110, pentru a scade ora la 1090. Bancarele au fost deasemeni staţionare. Navigaţiile nu au înregistrat în. cuceu, p. îv. n. i . a luat căutat, aair nu a găsit ofertant. Reşiţa rămâne ori fermă la 1200. Numai Mica continuă să se ofere la 900. Desbaterile Sinodului Sinodul a ţintit dri şedinţă su preşidenţia Mitropolitului Prima dr. Miron Cristea. Deşi membrii înaltului for bisericesc au luat deciziunea să lucreze cu uşile zăvorite şi să nu mai comunice nimic reprezentanţilor pnsei — fapt ce ne face să credem c şi în adunarea prea sfinţilor părinţi se petrec unele lucruri car trebuesc tăinuite, — totuşi am putu afla următoarele: S’a luat în discuţie chestiunea bugetului bisericei şi s’a constata că nu există o unitate de vederi între diferiţii episcopi, unii dintre e înţelegând să aranjeze budgetul eparhiei lor direct la ministerul cultelor, fără să mai ţină în seamă deciziunile Sinodului. S’a mai discutat asupra actului de răzvrătire a călugărilor român dela mănăstirea «Prodromul» din Muntele Athos. S’a decis ca d. Dragomir Demetrescu marele nomofilax al ortodoxiei, însoţit de episcopul Visarion al Hotinului, să plece acolo spre a cerceta cazul la faţa locului. Chestiuni româneşti in discuţia presei străine Generand Averdun la spatele bolşevicilor russă Ziarul «Daily Telegraph» publică următoarele din partea corespondentului ziarului «Chicago Tribune» în numărul său cu data de 12 Noembrie cor., sub titlul de Conspiraţia sovietică: «Conform depeşilor ce am primit aci, s’a proclamat la Tiraspol o republică moldovenească. Hotărârea conducătorilor politici de a se separa de România şi de a cere suveranitatea, a fost luată în urma numeroaselor încercări din partea bolşevicilor de a înfiinţa o serie de mici republici în Basarabia. Autorităţile militare din Basarabia au luat toate măsurile ca să împiedice orice încercări bolşevice de a profita de această situaţie şi de a preveni orice atacuri de peste Nistru. Se crede că generalul Averescu ar fi la spatele acestor forţe revoluţionare. La început, când cu mişcarea sa ţărănească, nu s’a crezut ca generalul Averescu să meargă vreodată până acoloca să încerce răsturnarea Regelui, dar cererile sale făcute Tronului pentru schimbarea guvernului n’au reuşit. Lumea diplomatică de aci observă mişcările bolşevicilor foarte de aproape, pentru că se crede că aceştia ar putea face acum oarecari încercări de a relua Basarabia. Situaţia armatei române depinde de abilitatea acesteia de a păzi liniile de comunicaţie, cari trec prin ţara în care s’a proclamat republica. Gs°Iza economică din Basarabia Ziarul austriac «Der Osten» din 21 ort., publică sub titlul de mai sus un articol datorit profsorului Baeuerie. Cea mai mare parte dintre Statele Europei, spune autorul, trec prin criza economică. România nu face excepţie, dar în Basarabia criza este mai simţită decât în oricare altă parte a Regatului român. Desigur că reaua recoltă este în parte cauza acestei crize dar în primul rând starea aceasta de lucruri se datoreşte lipsei de credit. Toate băncile româneşti au închis creditul şi numai conducătorii mai ştiu astăzi unde se găseşte banul. Insă acei cari posedă bani lichizi, exploatează această situaţiune şi pretind dobânzi de la 72—84 la sută în caz de împrumuturi. Pentru ca să obţină o ameliorare momentană a valoarea leului în străinătate. Statul nu poate să-şi retragă din circulaţie biletele sale de bancă, deoarece ar trebui să sufere prea mult timp consecinţele acestei operaţiuni. Se caută să se explice lipsa aceasta de credit, prin aşa zisa ameninţare a atrei Invaziuni din partea Sovietelor în Basarabia. Dar despre asta, nimic nu-i de temut. In general, lumea este foarte rău informată despre ceia ce se petrece în Basarabia, se lansează veşti tendenţioase pentru a nelinişti pe comercianţii din străinătate, din Transilvania, Bucovina şi vechiul regat, cari nu mai voese să acorde credit Basarabiei, iar aceasta, la rânjiul ei, îşi vede toată viaţa economică paralizată. Pe de altă parte, recolta fiind slabă, producătorii au puţin de vândut, şi din această cauză o ridicare pronunţată de preţuri şi ca urmare puţini cumpărători din cauza lipsei de bani. Regele va demite guvernul liberal Ziarul «Morning Post» din 17 crt.: In România nici un guvern nu a căzut pe tema abuzurilor. De aceia se crede că Regele va uza de dreptul său pentru a demite guvernul liberal, HSMB Curierul judiciar PROCESUL ASASINILOR LUI G. CAIR A FOST AMANAT Se cunosc împrejurările în care regretatul scriitor G. Cair a fost asasinat. Procesul asasinilor a venit ori înaintea Curţei cu juraţi. Curtea era compusă din d. Lascar Davidoglu, prim-preşedinte al Trib. Ilfov, asistat de d-nii judecători M. Mihăileanu şi N. Voiculescu. Fotoliul ministerului public era ocupat de d. procuror Gică Ionescu. Apărătorii din oficiu: d-nii avocaţi Popescu Tudor şi Costache Ion. După complectarea, destul de târzie, a numărului juraţilor şi tragerea la sorţi a celor 12, au fost introduşi asasinii, cărora li s’a luatun scurt interogatoriu de stabilire a identităţii. D-nii Basile Dimitropol, tatăl vitreg al lui Cair şi fratele acestuia, s’au constituit parte civilă cu suma de un leu. S’a dat cetire actului de acuzare şi ordonanţei definitive. Din pricină că lipsea unul dintre martori, Gheorghe Marinescu, cu care era procedura necomplectă, procedura s-a amânat pentru sesiunea viitoare. Unul dintre asasini, Novak, vrea să dovedească, cu sprijinul sus numitului martor, că a fost în altă parte în seara crimei. De altfel, Novak a tăgăduit orice amestec în crimă şi la instrucţie. FRAUDELE DE LA C. F. R. Dri după amiază, au fost chemaţi la cabinetul 7 instrucţie inginerul inspector Herşcovici şi ajutorul său, Vraca, implicaţi în fraudele cu clădirea gărei de Nord. Aceştia neputând fi ascultaţi au fost chemaţi din nou Luni. Eri a fost ascultat un antreprenor doar care a dat d-lui judecător de instrucţie Ştefan Stoenescu lămuriri cu privire la felul cum s-au executat lucrările aripei drepte din piaţa gărei de Nord. Regaltştii unguri încep agitaţia o SOCIETATE PE ACŢIUNI A ofiţerilor carlişti «Az Ujsag», organul legitimiştilor din Ungaria, anunţă că organizaţia legitimista a hotărât să înceapă o largă propagandă monarhistă în întreagă Ungaria. începutul s’a făcut la Budapesta, convocându-se o serie de întruniri publice. Aceste întruniri vor continua în provincie, unde se urmăreşte înfiinţarea de cluburi şi organizaţii monarhiste. In fruntea mişcării stăpaniAle Iul în AldrasSV. Concomitent, ziarele budapestane aduc ştirea, că s’a hotărât înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni, cu capital de un miliard coroane, pentru a se plasa în serviciul ei ofiţerii fără slujbă, care au fost daţi afară din armată pentru participare la lovitură de stat încercată de regele Carol în 1922. Societatea se va ocupa cu negoţ de plante medicinale. In fruntea ei a fost numit contele Fr. Eszter,hazy. Eri a avut loc o întrunire a acestor ofiţeri din detaşamentul lui Osztenburg. Cu această ocazie s-a fotografiat «sala Otto» a restaurantului Poch şi fotografia, semnată de toţi aceşti ofiţeri, au trimis-o în Lequito lui Otto, fiul cel mai mare al regelui Carol. Ziarele despre premiile noastre Concursul cu premii organizat de ziarul nostru pentru descoperirea pungășiilor, face ocolul întregii prese din Ardeal. In afară de ziarele despre care am amintit alaltăeri că se ocupă de concursul «Cuvântului», ziarul «Brassoi Lapok», i-a destinat un articol, reproducând părţi din textul publicat de ziarul nostru, iar ziarul «Új Kelet» din Cluj îl comentează în articolul de fond al numărului său din 27 ort.