Cuvântul, octombrie 1925 (Anul 2, nr. 271-296)

1925-10-01 / nr. 271

SUCCES COLOSAL Celebrul romanNANTAS al lui Emile Zola face admiraţia publicului zilnic La Clasic M­ori* Reprezentaţiile încep fix la orele 3—5 jum. 8—10 luna. Brătienismul in politica externă (Continuarea articolului din pag. 1-a) Când se tine un alt­fel de limbaj Și iată o altă dovadă: 7). Duca, de care putem crede că ar face altfel, dacă ar fi nu­mai după dânsul, a ţinut la Ge­neva un limbaj diferit de cel până acum pentru urechile ita­liene­. Căci chestiunea datoriilor se putea aranja şi fără plata imediată, dacă d. Vintilă Bră­­tianu n’ar fi avut deplorabila a­­titudine, care a fost interpretată aproape ca o provocare. Agenţia oficioasă italiană VOL­TA a publicat după discursul d-lui Duca o notă inspirată de la palatul Chigi, şi în care se spunea că de Arad. — De la o vreme, neînţele­gerile dintre unii magistraţi de la Tribunalul Arad, cum şi unii avo­caţi locali au produs atâta tensiu­ne şi răsunet, încât, astăzi, pasiu­nea cetăţenilor din Arad, nu este alta, decât să urmărească înfrigu­raţi «evenimentele de la tribunal»... DENUNŢURI ŞI ANCHETE Odată intrigile ţesute şi aruncată vrajba în rândurile magistraţilor,— de către cine, nu ştim precis până în prezent, — într'o bună­ zi, a des­cins la Arad un domn inspector judecătoresc, ca să ancheteze pe d-nii judecători Orezeanu, Antoniu şi An­o­h­e­ne, cari fuseseră denun­ţaţi, că, ar fi făcut afaceri cu­ oca­zia împroprietăririlor, iar pe d-nii judecători Cămărăşescu şi Pascu, pentru că, s’ar fi pretat la incorec­titudini grave, ca să achite pe un oarecare Vadas. Când s’au auzit în oraş aceste in­famii puse la cale ca să se descre­­diteze cei mai demni între magis­traţi, publicul,—marele public, care totdeauna ţintueşte la stâlpul său Pe fiecare ce-i cade să fie judecat de dânsul, — a prins să murmure şi a se îndoi de seriozitatea ace­lora, cari s’au grăbit a da asculta­re unor clevetitori de profesie, — oameni fără nici un scrupul. Rezultatul a fost, că, s’a dovedit netemeinicia denunţurilor; dar, sa­tisfacţia cuvenită, nici până astăzi nu s’a dat acelor magistraţi, cărora li s’a înscenat susarătatele infamii, vexându-i. CONFLICTUL DINTRE D-L PRO­CUROR MÂNDRU ŞI D-L AVO­­CAT AL. BALASIE A LUAT O TURNURA GRAVA In urma celor petrecute în şe­dinţa tribunalului Arad, de la 17 Sept. crt. cu ocazia judecării ex­portatului de ouă Rozenberger din Arad, care fusese dat în jude­cată de parchet pentru acaparare, când,­­ după cum am arătat în co­respondenţa de acum câteva zile — d. avocat Al. Balasie, a adus în timpul desbaterilor acuzaţiunea gravă d-lui procuror Mândru, că, s’ar fi pretat să primească favoa­rea făcută de exportatorul Rozen­berger, cumpărând dela acesta ouă cu preţul pe jumătate, d-l avocat Al. Balasie a fost dat în judecată de parchet pentru «violenţă împo­triva autorităţilor»... cu atât mai mult că d. avocat Balasie, cu câte­va zile înainte, cu ocazia judecării aceluiaşi proces, într’un schimb de cuvinte avut cu d. procuror Mân­dru i-a spus la un moment dat a­­cestuia «că este un prost». Această ieşire a d-lui Al. Balasie a determinat pe unii magistraţi să propună şi să hotărască în sensul că, toţi magistraţii să boicoteze pe d. avocat Balasie ne mai soluţio­­nându-l până ce nu va cere scuze d-lui procuror Mândru. CE NE SPUNE D. AVOCAT AL. BALASIE * întâlnind pe d. avocat Al. Bala­sie, fost decan al baroului de Me­hedinţi şi cerându-i relaţiuni asu­pra celor întâmplate, d-sa ne-a răspuns următoarele: «După codul penal în vigoare în Ardeal, art. 266, ceea ce am adresat d-lui procuror Mândru în sala tri­bunalului Arad, pe când judecă­torii erau în deliberare pentru a soluţiona procesul lui Rosenberger nu constitue nici calomnie nici o­­fensă. Dacă însă se va adeveri, după cum­ sunt informat, că, d. procuror Mândru m’ar fi dat în judecată pentru delictul de vio­lenţă contra autorităţilor, aş fi foarte încântat pentru că voi a­­vea al doilea motiv puternic, ca să cer onor. consiliului superior al magistraturei, eliminarea acestui procuror din magistratură pentru incapacitate, deoarece ar denota­ că, d. procuror Mândru, nu cu­noaște deloc art. 163—170 din codul penal în vigoare în Ardeal. acum nimic nu mai stă în calea u­­nor excelente raporturi între Ita­lia şi România. Ziarele italiene au publicat-o. E cu neputinţă ca guvernului ro­mân să nu-i fi fost comunicată. N’am văzut-o în VIITORUL. Guvernul Brătianu refuză a se grăbi către mâna ce­­ se întinde de pe ţărmurile Tibrului? ...Iată de ce noul guvern trebue să schimbe şi metodele şi atitudi­nea — fără a mai vorbi de perso­nal — regimului brătienist în po­litica externă. Foreign «Scuze, eu nu pot cere, fiindcă în viaţa mea nu am acuzat pe cineva «fără dovezi temeinice» şi «boico­tul» ce unii dintre magistraţi l-au pus la cale, nu mă impresionează deloc, întrucât sentinţele de achi­tare ce le-am obţinut pentru clien­ţii mei, n’au avut niciodată nimic comun cu relaţiunile mele în socie­tate cu magistraţii,... dacă ne-am salutat sau nu. «Iar iniţiatorul «boicotului», d. prim-preşedinte Simionescu, a mai căzut şi în alte erori foarte grave, deoarece, d-sa pentru un moment, uitând ordinile d-lui ministru de justiţie cu numerile: 5087 din Fe­bruarie 1924 şi 60464 din 8 Octom­brie 1924, prin care interzice jude­cătorilor de a polemiza prin presă şi a acorda interviewuri redactori­lor de la ziarele maghiare din loca­litate, fapte cari se vor dovedi cu suficienţă, — aducându-şi aminte de ordinele de mai sus, a început desminţirile impuse de menţiona­tele ordine şi a ameninţat pe toţi redactorii cu închisoarea, preci­zând­ că, va da ordin d-lui prim­­procuror, ca să-i aresteze, dacă nu vor desminţi cele scrise: «Ţin să mai adaug: că, d. prim­­preşedinte Simionescu a fost dat în judecată pentru calomnie de soţia mea, faţă de care şi-a permis ofen­se grave». • Cu toate că, regretabilele frnc­ţiuni narate mai sus, datează de luni de zile, ne-am abţinut a le da în vileag, nădăjduind­ că, sub o for­mă sau alta, ele vor lua sfârşit pen­tru ca bunul renume al magistratu­rei noastre să nu fie scăzut. Astăzi, însă, când lucrurile au luat o întor­sătură gravă şi autoritatea morală s’a fărămiţit până într’atăta că nu­mele magistraţilor sunt discutate din cafenea în cafenea de pe urma amestecului presei maghiare în care au apărut articole pro şi contra pe seama acestor cancanuri, constatăm cu mult regret, că, conduita noastră n’a servit la împăcarea spiritelor, ci, dimpotrivă a dat curaj unor ziare maghiare, cum e cazul ziaru­lui: Al­ţu­ fog Napló» din Târgul Mureş să meargă până acolo, ca să deschidă chiar campanie împotriva d-lui Simionescu prim-preşedintele Tribunalului Arad pe alt tărâm, — care de­sigur, — după şireata con­cepţie a redactorilor de la citatul ziar, să formeze alt capitol de... «re­­clamaţiuni la Liga Naţiunilor». Astfel, în ziua de 21 Septembrie crt. pe toate chioşcurile de ziare din Arad şi de­sigur în toate ora­şele Ardealului, au fost pancartate, afişe scrise cu litere roşii, anun-­ ţând îndrăzneţul articol d­in pagi-­ na I-a a ziarului şovin maghiar din 21 Sept. crt. prin care d. Si­mionescu este acuzat, că, a lăsat pe drumuri cinci funcţionari bătrâni maghiari de la tribunalul d-sale pentru simplul motiv, că, d-l prim preşedinte ar duce luptă pentru exterminarea funcţionarilor ma­ghiari, cărora, le-ar fi inventând tot Roiul de suferinţe, — dintre cari şi piedicile ce le ar fi punând la examenul de posedarea limbei române. Se impune ca d. ministru Georgel Mârzescu să intervină cât mai Ur­gent pentru salvarea prestigiului magistratUrel, — atât de scăzut as­tăzi la Arad. Să se pună capăt tuturor discor­diilor prin sancţiuni exemplare, a­­plicăndu-se oricui va fi el vinovatul pentru a nu se mai repeta urâtele spectacole ce dăinuiesc de atâta vre­me la Arad şi de pe urma cărora n’avem decât de pierdut. CONST. I. ŞTEF. URATELE SPECTACOLE DE LA TRIBUNALUL A­­RAD.­­ GRAVELE FRICȚIUNI DINTRE MAGIS­TRAȚI. — UN CONFLICT DENTRE UN MAGISTRAT ȘI UN AVOCAT. — ABONAMENTE 680 lei 300 lei 150 lei Un an Şase Ierni Trei luni Iarăşi afacerile Turciei Chestiunea Mossul-ului va da oare naş­tere unui nou război ? Sunt veşti neliniştitoare cari sosesc din Mossul şi pe cari le co­mentează întreaga presă engleză. Aceste veşti au avut reper­cur­­siunea lor şi la Geneva, unde re­prezentantul Guvernului britanic a protestat la Societatea Naţiuni­lor contra incursiunilor turceşti dincolo de aşa zisă linie Bruxelles, adică dincolo de frontiera provi­zorie între Irak şi Turcia cum şi contra depărtării populaţiunilor creştine din acea zonă. «EXODUL VOLUNTAR» Delegatul turc, la rândul lui, a protestat în contra acestor acuza­­ţiuni şi a spus că nu e vorba de deportări ci de exod voluntar. Din nenorocire, se cunosc prea bine, din experienţă, metodele de «naţionalizare», tradiţionale, ale Turciei, aşa că nu se poate pune prea mare încredere pe afirmaţi­­unile turceşti cum că a fost un «exod voluntar». SPRE «FAIT - ACCOMPLI» Se mai afirmă că Turcii mas­­sează în mod clandestin trupe ar­mate în regiunea contestată, cu scopul vădit de a pune Consiliul Naţiunilor în faţa unui fapt împli­nit. Este politica urmată de unele State atunci când între ele se ur­mează convorbiri prelungite şi se pare că şi Angora vrea s’o adop­­teze. EXPERIENŢE NEPLĂCUTE Este neliniştitor acest lucru că­ci, de fapt e vorba de o ţară care e sustrasă mai mult sau mai puţin acţiunii Consiliului sau chiar a­­celeia a marilor Puteri. Sunt zo­ne unde influenţa Genevei e foar­te redusă, cum a fost cazul în A­sia Mică în ce priveşte Himenia. Sunt comunităţi politice cari din pricina insuficienţei coheziunii lor, a lipsei de civilizaţie, sau a configuraţiunii pământului ce lo­­cuesc, sunt aproape inaccesibile. Francezii fac acum experienţă cu Ritanii şi cu Druzii şi nu e bine ca şi Englezii să facă aceiaşi ex­perienţă în Irak. RISCURILE TURCIEI De­sigur că, la urma urmei, ma­rile Puteri înving rezistenţele ce li se pun în cale. Dar, după câte greutăţi şi complicaţiuni ? Turcia se bizue pe dezolatele ei platouri din Anatolia. Se pare, însă, că uită Constantinopole şi împrejuri­mile lui. Risca­va ea oare ultime­le ei posesiuni din Europa pentru ca să se razeme numai pe inex­pugnabilit­atea ei asiatică ! Ar fi mai bine ca această problemă să nu se pună, căci consecinţele ei ar fi grave. INTRE MOSCOVA ŞI LONDRA Trebuie să constatăm însă că Angola pare că nu se grăbeşte să se apropie de Societatea Naţiuni­lor. Turcia nouă pare că voeşte să continue eterna politică de balan­ţă între Londra şi Moscova, care în unele rânduri i-a servit, dar care la sfârşit a avut de rezultat pierderea vechiului imperiu oto­man. Astăzi politica echilibrului forţelor este bătută de aceea a po­liticei de concilaţie care consti­tuie baza chiar a Pactului Socie­tăţii Naţiunilor. De cea dintâi, toţi trebuie să se ferească. Documentele arhivelor secrete de la Craiovo şi Cumanovo dau amănunte edificatoare Sofia 28. — Presa bulgară, re­produce după ziarul sârb «Politi­ca» ştirea că voevodul Mincu Stan­covici a reuşit să descopere arhi­vele secrete ale organizaţiunilor macedonene revoluţionare din ju­deţele Craiova şi Cumanovo (Ma­cedonia sârbească). Din documentele găsite în aces­te arhive, se constată că organiza­ţiunea macedo-revoluţionară exer­cită o adevărată teroare asupra populaţiiuunii din Macedonia, pe care o supune la diferite taxe şi mari amenzi. Aşa, populaţiunea din 3 sate care s’a opus să execute ordinele comi­tetului suprem macedo revoluţio­nar a fost amendată cu 18.000 lire otomane, care au fost plătite de teama represaliilor cu­­cari amenin­ţau populaţia, bandele de comită­­ţii însărcinate cu încasarea a­­menzii. De asemenea populaţiunea ro­mână din aceste 2 judeţe, a fost amendată cu 30.000 lire turceşti, pe care le-a plătit de teama repre­saliilor. In arhive s’a mai găsit corespon­denţa urmată în 1921, între orga­­nizaţiunile din Craiovo şi Cuma­novo cu comitetul suprem mace­do revoluţionar. In acel an, regele Alexandru fă­când un voiaj în Macedonia orga­­nizaţiunile în chestiune au cerut instrucţiuni comitetului macedo revoluţionar dacă trebueşte să a­­sasineze pe suveranul Iugoslaviei Comitetul suprem macedo-revolu­­ţionar care atunci era condus de voevodul Teodor Alexandroff, a răspuns că nu este timpul să se procedeze la asasinarea regelui Alexar­dru, întru­cât asasinarea lui ar produce mari dezagramente po­­pulaţiunii bulgare din Macedonia şi multe încurcături stat­lui bul­gar. • Ziarul «Ilinden», oficiosul orga­­nizaţiunii macedonene, care a­­pare la Sofia, înregistrând arătă­rile ziarului sârb «Politica» nu le desminte, dar se miră de faptul, că documente atât de importante au putut fi descoperite de oamenii guvernului iugoslav. INTRE COMITETUL SUPREM MACEDO-REVOLUTIONAR SI VOEVOZII FEDERALIST! Belgrad, 28. — Ziarul «Politica» anunţă că comitetul suprem macedo revoluţionar a trimis prin curier special o scrisoare voevozilor ma­cedoneni federalişti, prin care îi in­vită să renunţe pe viitor de a mai susţine interesele Iugoslaviei. In scrisoare se mai arată că voevozii care se vor pocăi, vor, fi­ertaţi de comitetul suprem şi reprimiţi în organizaţiunea macedo autonomistă iar acei care vor continua şi pe viitor să servească interesele Iu­goslaviei, vor fi asasinaţi. «Politica» adaugă că conducă­torii macedonenilor federalişti, nu au răspuns la scrisoarea trimisă de comitetul suprem macedo revolu­ţionar şi au executat pe curierul însărcinat cu aducerea scrisorii­. Scrisoarea era semnată în numele comitetului suprem­ macedo revo­luţionar de voevodul bulgar Ivan Mihailoff, care actualmente are conducerea întregei propagande iredentiste în Macedonia. Aranjarea datoriilor franceze în America D. CAILLAUX EXPLICA PUNC­TUL DE VEDERE ŞI CAPACI­TATEA DE PLATA A FRANŢEI Paris. 29 (Rador). — D. Cail­laux a remis în reuniunea plena­ră a delegaţilor francezi şi ame­ricani o notă explicând punctul de vedere şi capacitatea de plată a Franţei. Delegaţii americani au început imediat examinarea pro­punerilor franceze şi vor prezen­ta răspunsul în şedinţa plenară următoare. SPRE UN ACORD GRABNIC Londra, 29 (Rador). — Reuter a­­nunţă din Washington că în cursul ultimelor întrevederi dintre d-nui Can­laux şi Mellon au fost lămurite numeroase puncte de neînţelegere cu privire la sugestiunile cuprin­se în contrapropunerile americane In felul acesta s’a deschis calea pentru încheerea unui acord grab­nic. Se crede că d. Can­laux va stabili Miercuri sau joi un plan de conso­lidare care, uşor modificat, va fi acceptat de delegaţii americani şi supus preşedintelui Coolidge cu re­­comandaţia de a-l ratifica şi de a-l prezenta congresului pentru apro­barea finală. DIVERGENTA IN SÂNUL CONCESIUNE! AMERICANE Paris, 29 (Rador). — Ziarele a­­nunţă că în şedinţa de eri delega­ţia americană a prezentat noi con­­trapropuneri, admiţând cererea franceză de a încorpora datoria co­mercială provenită din stocurile cumpărate în 1919 în datoria poli­tică şi consimţind la o reducere a gamei dobânzilor neplătite. Pare că în sânul comisiunei ame­ricane ar exista oarecari divergen­ţe în privinţa fixării capacităţii de plată. Unii delegaţi americani ar fi dispuşi să admită că dacă Fran­ţa va avea dificultăţi în viitor ches­tiunea datoriilor să poată fi din nou discutată. CAPITALA ARESTAREA UNUI EXCROC La Siguranţa poliţiei Capitalei a fost arestat un anume George Luverdis, de 30 ani, originar din Bârlad. In tovărăşia unui cunoscut al său, care este urmărit de poliţie, s-a prezentat la mai mulţi comer­cianţi din Capitală, cerându-le su­me de bani pentru constituirea u­­nei biblioteci antisemite, care a a­­părut acum doi ani, dar a cărei a­­pariţie a ţinut numai două săp­tămâni. Totuşi el continua să în­caseze bani, în schimbul cărora li­bera chitanţe dintr-un registru pe care nu se cunoaşte cum şi l-a pro­curat. In acest mod a încasat sume va­riind între 3—5000 lei de la diferiţi negustori, dar ultima lovitură, în sumă numai de 600 lei dată la fir­ma comercială «Haspel şi Donaţi din bulevardul Elisabeta No. 9 bis, care reclamându-i poliţiei, comis­sarul Scarlat de la siguranţa Capi­talei, l-a arestat, pe când se găsea într’un restaurant din str. Edgard Quinet. Eri cu actele dresate a fost îna­intat parchetului. ALT EXCROC ÎNAINTAT PARCHETULUI Tot ori comisarul Scarlat a îna­intat par­ch­etului, pe C-tin Rusu, care mai avea de­­ispăşit o pedeap­să de 2 luni închisoare, și în ulti­mul timp a furat un inel cu bri­liante de mare valoare, de la d-na Belianu, directoarea școalei de fe­te «Tunari». Curierul Judiciar REBELIUNEA DE LA SLOBO­­ZIA-CLINCENI Agenţii forţei publice din com. Domneşti-Ilfov, au arestat şi de­pus în penitenciarul Văcăreşti pe locuitorii Ion I. Ionescu, Maria Stoiner, Leana Andrei V. C., I. N. Ionescu şi Tudora­sie N. Ionescu, pentru vină gravă de a fi săvârşit fapta de rebeliune în contra jude­cătorului d. Acearliu, al ocolului rural Domneşti şi jandarmului plu­tonier major al secţiei locale. Preveniţii sunt învinuiţi că au ameninţat cu moartea şi au ultra­giat pe magistrat, pentru că veni­se în corn. Slobozia-Clinceni să e­­xecute diverse sentinţe civile, prin re crari şi una împotriva lui Ion Ilie Dumitrescu. D. procuror Dante­la deschis în contra celor cinci acţiune publică pentru rebeliune şi a trimis cazul în cercetarea cabinetului , instruc­ţie după care afacerea se va deferi instanţei de judecată (trib. 2 corn.) după legea micului parchet. PRESCRIPTIA IN MATERIE COMERCIALA DE CÂND CURGE­­ Direcţiunea căilor ferate Ceruse tribunalului Botoşani să declare perimată o acţiune pentru preten­­ţiuni băneşti făcută împotrivă-i de comerciantul H. Abramovici — pe motiv că trecuse mai mult de un an de la ultimul act procedural contradictor al afacerii. Tribunalul a respins însă cererea socotind că­­termenul de prescriere curge de la scoaterea de pe rol a a­­facerii (și nu de la ultimul jurnal de amânare, pentru chemare de martori). C. F. R. a făcut recurs în Casa­ţie S. III susţinând că, în speţă, jurnalul de amânare nu fusese exe­­cutat de intimatul comerciant, căci nu emisese citaţii pentru martorii propuşi. Astfel încât lăsând în ne­­lucrare un jurnal nu se mai poate prevala de efectele lu­i. Şi deci nu momentul scoaterii afacerii de pe rol — prin nevenirea martorilor, nechemaţi — fixează curgerea pres­cripţiei ci acel jurnal. Înalta curte a admis pe acest mo­tiv recursul şi a casat sentinţa atacată, cu trimitere la trib. Do­­rohoi. PROCESUL AL. STANCIULES­­CU-MARTIN & Comp. Firma Comercială Martin et Co. din Bucureşti chemase în judecată penală pentru abuz de încredere pe d. Al. Stănciulescu, librar din Capitală, înaintea trib. Ilfov S. III c. C. Se plângea anume că înef­edin­­ţându-­i d-lui Stănciulescu, 66 lăzi cu material de librărie cu titlul de depozit, marfa îi fusese vândută şi contra­valoarea însuşită de depozi­tar. Tribunalul însă a ach­itat de orice penalitate pe inculpat. Atât par­chetul cât şi reclamantul au făcut apel în contra acestei sentinţe şi apelul s-a judecat ori la secţia III a Curţii şi a fost respins ca nefon­­dat. Spre a ajunge la această decizie, Curtea a constatat că nu există de­lict de abuz de încredere atunci când între pârât şi reclamant in­tervin tranzacţii şi aranjamente, chiar parţiale, pentru plata depozi­tului anterioare acţiunei în justi­ţie a deponentului. BLOCNOTES O revistă scumpă... e «Ilustraţia» publicaţiune lunară ajun­să la al XIV-lea an. «Ilustraţia» a copiat aidoma fiziono­mia exterioară şi amănuntele tehnice in­terioare, după publicaţia franceză cu a­­celaş nume, minus bineînţeles calitatea textului fotografiilor, cronicilor, şi plus preţul, care e mai ridicat decât al marei reviste pariziane conduse de René Bas­chet. Deşi e cea mai impersonală revistă ro­mânească, fiindcă n’am văzut nici una atât de servil (şi mediocru) imitând u­­na streină încă de Pe coperta cititorul e lovit de un sever avertisment: «este o­­prită pentru toate ţările reproducerea fotografiilor desemnărilor şi articole­lor...» Admirăm această vajnică apăra­re a proprietăţii, după ce ţi-ai constru­it-o copiind arhitectura altora. Dar «Ilustraţia», cu toată scumpeţea — 50 lei numărul — a ajuns în al XIV-lea an, vârstă matusalemică pentru o revistă românească- Ceia ce înseamnă că re­dactată prost, e administrată minunat. Nu intrăm în detalii- O revistă care ti­părește fotografii — de personagii, de în­treprinderi, etc. — este în ta''a românea­scă o sursă de venituri când ai un ghios­­olan subsuoară şi ştii să deschizi o uşă, cu o anumită curbă a şirei spinării: — «Am venit să vă cerem o fotografie pen­tru «Ilustraţia» este tribuna unde proteic se manifestă personalitatea d-lui Cridim (aţi uitat num­ele,personagiu încă există) deşi vedem printre colaboratori în frunte numele M. S. Regina, urmată de miniştri plenipotenţiari, savanţi, generali, publi­cişti, gazetari, romanţieri, poeţi şi artişti de toate categoriile şi de toată mâna. A­­ceştia cad pe al doilea plan. Pe primul plan e numai d. Cridim, care în acelaş număr e: Cridim, cu numele întreg, Cind, cu seminumele, sau numai­­ cu iniţiala. N’am avea nimic cu o publicaţie care săvârşeşte înainte de orice minunea de a trăi — ceia ce nu e puţin la noi. Dar obiecţiile noastre sunt dictate, de cel mai obiectiv spirit. Dacă o publicaţie poate dura, în condiţii tehnice deşi de­parte de ale revistei pariziene, în orice caz la noi excepţionale de ce n’ar da lectorului şi un text, ca de cincizeci de lei nu de-o băncuţă Omul se uită la po­ze; când s’a săturat încearcă să mai ci­tească şi o slovă. De ce redacţia Ilustra Hei nu apelează într’adevăr la persona- Mifţiile înşirate în lista de colaboratori de pe copertă, căci nu ne închipuim că aceştia toţi­ scriu sub pseudonimul Cri­dim, Crid şi C.­ O singură pildă. Revista are o rubri­că de Bibliografii. Sub semnătura Crid, găsim într’un număr recenzia unui vo­lum de versuri tipărit de d- Const- Râu­leţ în Editura Casei Şcoalelor. N’avem nimic in­ei cu J- Const. Fluviuleţ- A luat anul acesta premiul de debut al Socie­tăţii scriitorilor români Poate fi deci un tânăr care promite şi nu se cuvine descurajat. Deci d. Const. Fluviuleţ a scris un vo­lum de versuri, d- Cridim îl recenzează- Şi citiţi cam într’o revistă de 50 lei exemplarul: «Poetul Râuleţ are o serie de poezii, mai mult de ordin sentimental. El nu face parte din pleiada nouă, a poeţilor aparţinând poeziei intelectuale; el nu Intelectualizează poezia — şi bine face, pentru că o poezie int­elect­ualantă nu mai are nici Un interes... Comparaţii noi şi originale — precum şi figuri poe­tice nebănuite răsar în fiecare bucată, aproape în fiecare vers fantastică dantela de flacără­ argintie Se’nalţă din Ardealul măreţ incendiat Ce frumoase comparaţii! Ce nori şi minunate!» Cele două stihuri cu comparaţiile — frumoase noui şi minunate, sunt ale d-lui Râuleţ, exclamaţiile sunt ale d-lui Cridim. Intr’adevăr şi unele şi celelalte fac 50 lei! VATINA, anul III No- 7-8, care apa­re într’o tehnică satisfăcătoare, împodo­Vărşovia, 29. — (Rador) Luni la amiază, d. Cicerin, comisarul ex­ternelor, a avut o conferinţă cu reprezentanţii presei polone. După amiază a vizitat pe d. Grabski, preşedintele consiliului şi pe pre­şedinţii Camerei şi Senatului. Sea­ra, ministrul de externe Skrzin­­schy a oferit în apartamentele sa­le particulare un dineu în cinstea lui Cicerin. DISCURSUL MINISTRULUI DE EXTERNE POLON In cursul dineului, ministru Skrzinsky a pronunţat un dis­curs interpretând sosirea lui Ci­cerin la Varşovia ca un act poli­tic însemnând manifestarea dorin­ţei de a stabili între ambele ţări vecine . Acţiuni de încredere. Mi­niştrii­ Skrzinsky a declarat că Polonia este doritoare să aducă în sprijinul acestor vederi concur­sul voinţei sale pacifice şi şi-a ex­primat speranţa că conversaţiuni­le vor duce la o înţelegere cores­punzătoare nevoiei de a salvagar­da marele interese permanente ale celor două ţări. «In atmosfera încă încărcată de după război a arătat d. Skrzinsky, voim să cre­dem că raţiunea stăpâneşte din toate punctele de vedere lumea a­­tât de încercată şi că va şti să în­vingă discordiile şi rivalităţile istorice pentru a stabili o colabo­rare economică indispensabilă refacerii generale»• După ce a ca­racterizat în acest fel spiritul con­versaţiunilor în curs, ministrul Skrzinsky a terminat constatând ferma voinţă a guvernului polon de a lucra nu împotriva cuiva,, dar pentru cauza generală a păcii şi a ridicat paharul în sănătatea oaspelui. RĂSPUNSUL LUI CICERIN Cicerin a răspuns declarând ur­mătoarele: «In spiritul ideilor ex­puse am abordat marea sarcină a dezvoltării relaţiunilor economice bită cu desenuri şi reproduceri artistice, fnce un cald şi viguros articol de în­chinare la groapa lui Ion Slavici, «cel dintâiu făuritor al sufletelor de ţărani în literatura românească» Articolul e semnat de d. Const. D. Ionescu, un tânăr m­iie cu judecată sănătoasă şi justă a­­nimat in tot ce scrie, de sentimentul con­tinuităţii sufleteşti în arta noastră- Pa­gini de observaţii cumpănite şi nepăr­tinitoare iscăleşte d. Al. Viaţa asupra d-lui Eugen Lovinescu, stilist agreabil, dar critic incolor, pătimaş şi negator a’ tot ce nu s’a inspirat din aburul dul­­ceag al fadelor sale ceaiuri literare săp­tămânale. Recenziilor li se dă in revistă o largă parte, susţinută de­ o atenţie neobosită în afirmarea unei atitudini pe care o socotim cea dreaptă. Tocmai de aceea nu înţelegem spiritul de şicană pe teme mărunte ce se mani­festă în paginile Datinei severinene pen­tru Flamura craioveană, devenită a­­cum Suflet Romînesc. Şi titlurile celor două reviste oltene şi scrisul lor vădesc două grupări de tineri scriitori ce lup­tă pentru acelaş ideal de artă românea­scă. Cei din Severin ar putea foarte bi­ne să scrie la Craiova şi cei de la Craio­va la Severin, şi totuşi nimic din carac­terul de bază al celor două publicaţii nu s’ar aitera. Gustul de polemică mărun­tă il găsim de la locul l­ui între cele două gemene literare ale Olteniei. E mult mai firesc să-şi dea mâna în front ■run de luptă. O spunem fiindcă noi privimn­­ eu acelaş interes şi cu aceiaşi simpatie şi Datina şi Suflet Românesc• Patronis şi paimn De când întrebăm «Adevărul» să ne precizeze cine este patronul ga­­zetelor, instalaţiei tipografice, imo­bilului şi opiniilor girate de d. D. Vasilescu, «Adevărul» tace mut sau cum se mai zice, tace peşte. Dar conştiinţa d-lui Dem. Theodorescu pare muncită prin somn, de această obsesie a «patronului». Un caz de refoulement după teoria lui Freud. Intr’adevăr iată ce citim eri, în A­­devărul, pe prima pagină, relativ la Paul Louis-Courier: «E un patron al presei». Am crede că e chiar patronul unic (sublinie­rea e a d-lui D. Teodorescu) dacă n’am socoti împreună cu d. Paul Sondag că titlul acesta trebuie să-l acordăm lui Voltaire, cel mai mare gazetar al veacurilor. Paul-Louis Courier și Voltaire, patroni ai presei, patroni unici ? Cum rămâne atunci cu d- Aristide Blanch ? D-le Teodorescu, mâine o să te vedem chemat la telefon de patro­nul cel unic şi real, şi n'am vrea să auzim admonestarea, la care n’o să poţi răspunde nimic, mut—ca să zi­cem aşa—ca oricare dintre amfibiu Descffigierările logice dies Biharia (Asisteal) Cunoscutul areh­eolorf Martin Roşea, terminând săpăturile în­cepute acum un an lângă Biha­­ria, a declarat ziariştilor că a descoperit acolo în cursul a două veri 473 morminte, care, în pri­vinţa provenienţei, se împart în trei categorii: o seamă de mor­minte din mileniul al treilea dinainte de Christos, altele din secolul IX. p. Ch­ şi majoritatea din timpul sfântului Ladislav. S’au descoperit totodată unel­te casnice din aceste vremuri, care vor fi depozitate la muzeul din Oradea-Mare, între ambele ţări pe baza esenţială a consolidării relaţiunilor lor po­litice. Politica ţărilor noastre ar trebui să aibă o influenţă modera­toare şi să contribue la o desvol­­tare pacifică constructivă. Mă ală­tur cu totul la declaraţiunea Exce­lenţei voastre că voinţa noastră comună este de a lucra nu împo­triva cuiva, dar în folosul intere­selor comune şi generale ale po­poarelor». Terminând, d-nul Ci­cerin a ridicat paharul în sănăta­tea ministrului Skrzinsky. RELAŢIUNILE POLONO-SOVIE­TICE SE AMELIOREAZĂ Varşovia, 29. (Rador)­ — In cursul conferinţei avute cu­ repre­zentanţii presei polone, Cicerin a declarat între altele : Sunt în mod special mulţumit că, cu ocazia­ prezenţei mele la Varşovia, voi putea contribui prin convorbiri directe cu fruntaşii politicei polo­neze la eliminarea neînţelegeri­lor existente şi la crearea câtorva puncte cardinale pentru negocie­rile diplomatice viitoare dintre ţările noastre». Constatând primirea amicală ce a fost făcută de guvernul şi presa poloneză, Cicerin a arătat că relaţiunile polono-sovietice se îndreaptă spre lichidarea tuturor punctelor litigioase. Această înţe­legere nu are drept ţintă agresiu­nea împotriva vreunei ţări. Polo­nia şi Uniunea republicelor sovie­tice trebue să cadă de acord asu­pra mai multor chestiuni de im­portanţă primordială, anume re­glementarea chestiunilor rezul­tând din tratatul de la Riga, apoi întregul complex al chestiunilor economice. Răspunzând la o întrebare asu­pra relaţiunilor dintre Rusia şi Lituania, în legătură cu relaţiile polono-lituane, Cicerin a declarat că chestiunile dintre Polonia şi­tuania trebuesc rezolvate fără mediu firn pa­­prf­il­or. Declarațiunile d-lor Skrzynski și Cicerin 1

Next