Cuvântul, octombrie 1925 (Anul 2, nr. 271-296)
1925-10-01 / nr. 271
SUCCES COLOSAL Celebrul romanNANTAS al lui Emile Zola face admiraţia publicului zilnic La Clasic Mori* Reprezentaţiile încep fix la orele 3—5 jum. 8—10 luna. Brătienismul in politica externă (Continuarea articolului din pag. 1-a) Când se tine un altfel de limbaj Și iată o altă dovadă: 7). Duca, de care putem crede că ar face altfel, dacă ar fi numai după dânsul, a ţinut la Geneva un limbaj diferit de cel până acum pentru urechile italiene. Căci chestiunea datoriilor se putea aranja şi fără plata imediată, dacă d. Vintilă Brătianu n’ar fi avut deplorabila atitudine, care a fost interpretată aproape ca o provocare. Agenţia oficioasă italiană VOLTA a publicat după discursul d-lui Duca o notă inspirată de la palatul Chigi, şi în care se spunea că de Arad. — De la o vreme, neînţelegerile dintre unii magistraţi de la Tribunalul Arad, cum şi unii avocaţi locali au produs atâta tensiune şi răsunet, încât, astăzi, pasiunea cetăţenilor din Arad, nu este alta, decât să urmărească înfriguraţi «evenimentele de la tribunal»... DENUNŢURI ŞI ANCHETE Odată intrigile ţesute şi aruncată vrajba în rândurile magistraţilor,— de către cine, nu ştim precis până în prezent, — într'o bună zi, a descins la Arad un domn inspector judecătoresc, ca să ancheteze pe d-nii judecători Orezeanu, Antoniu şi Anohene, cari fuseseră denunţaţi, că, ar fi făcut afaceri cu ocazia împroprietăririlor, iar pe d-nii judecători Cămărăşescu şi Pascu, pentru că, s’ar fi pretat la incorectitudini grave, ca să achite pe un oarecare Vadas. Când s’au auzit în oraş aceste infamii puse la cale ca să se descrediteze cei mai demni între magistraţi, publicul,—marele public, care totdeauna ţintueşte la stâlpul său Pe fiecare ce-i cade să fie judecat de dânsul, — a prins să murmure şi a se îndoi de seriozitatea acelora, cari s’au grăbit a da ascultare unor clevetitori de profesie, — oameni fără nici un scrupul. Rezultatul a fost, că, s’a dovedit netemeinicia denunţurilor; dar, satisfacţia cuvenită, nici până astăzi nu s’a dat acelor magistraţi, cărora li s’a înscenat susarătatele infamii, vexându-i. CONFLICTUL DINTRE D-L PROCUROR MÂNDRU ŞI D-L AVOCAT AL. BALASIE A LUAT O TURNURA GRAVA In urma celor petrecute în şedinţa tribunalului Arad, de la 17 Sept. crt. cu ocazia judecării exportatului de ouă Rozenberger din Arad, care fusese dat în judecată de parchet pentru acaparare, când, după cum am arătat în corespondenţa de acum câteva zile — d. avocat Al. Balasie, a adus în timpul desbaterilor acuzaţiunea gravă d-lui procuror Mândru, că, s’ar fi pretat să primească favoarea făcută de exportatorul Rozenberger, cumpărând dela acesta ouă cu preţul pe jumătate, d-l avocat Al. Balasie a fost dat în judecată de parchet pentru «violenţă împotriva autorităţilor»... cu atât mai mult că d. avocat Balasie, cu câteva zile înainte, cu ocazia judecării aceluiaşi proces, într’un schimb de cuvinte avut cu d. procuror Mândru i-a spus la un moment dat acestuia «că este un prost». Această ieşire a d-lui Al. Balasie a determinat pe unii magistraţi să propună şi să hotărască în sensul că, toţi magistraţii să boicoteze pe d. avocat Balasie ne mai soluţionându-l până ce nu va cere scuze d-lui procuror Mândru. CE NE SPUNE D. AVOCAT AL. BALASIE * întâlnind pe d. avocat Al. Balasie, fost decan al baroului de Mehedinţi şi cerându-i relaţiuni asupra celor întâmplate, d-sa ne-a răspuns următoarele: «După codul penal în vigoare în Ardeal, art. 266, ceea ce am adresat d-lui procuror Mândru în sala tribunalului Arad, pe când judecătorii erau în deliberare pentru a soluţiona procesul lui Rosenberger nu constitue nici calomnie nici ofensă. Dacă însă se va adeveri, după cum sunt informat, că, d. procuror Mândru m’ar fi dat în judecată pentru delictul de violenţă contra autorităţilor, aş fi foarte încântat pentru că voi avea al doilea motiv puternic, ca să cer onor. consiliului superior al magistraturei, eliminarea acestui procuror din magistratură pentru incapacitate, deoarece ar denota că, d. procuror Mândru, nu cunoaște deloc art. 163—170 din codul penal în vigoare în Ardeal. acum nimic nu mai stă în calea unor excelente raporturi între Italia şi România. Ziarele italiene au publicat-o. E cu neputinţă ca guvernului român să nu-i fi fost comunicată. N’am văzut-o în VIITORUL. Guvernul Brătianu refuză a se grăbi către mâna ce se întinde de pe ţărmurile Tibrului? ...Iată de ce noul guvern trebue să schimbe şi metodele şi atitudinea — fără a mai vorbi de personal — regimului brătienist în politica externă. Foreign «Scuze, eu nu pot cere, fiindcă în viaţa mea nu am acuzat pe cineva «fără dovezi temeinice» şi «boicotul» ce unii dintre magistraţi l-au pus la cale, nu mă impresionează deloc, întrucât sentinţele de achitare ce le-am obţinut pentru clienţii mei, n’au avut niciodată nimic comun cu relaţiunile mele în societate cu magistraţii,... dacă ne-am salutat sau nu. «Iar iniţiatorul «boicotului», d. prim-preşedinte Simionescu, a mai căzut şi în alte erori foarte grave, deoarece, d-sa pentru un moment, uitând ordinile d-lui ministru de justiţie cu numerile: 5087 din Februarie 1924 şi 60464 din 8 Octombrie 1924, prin care interzice judecătorilor de a polemiza prin presă şi a acorda interviewuri redactorilor de la ziarele maghiare din localitate, fapte cari se vor dovedi cu suficienţă, — aducându-şi aminte de ordinele de mai sus, a început desminţirile impuse de menţionatele ordine şi a ameninţat pe toţi redactorii cu închisoarea, precizând că, va da ordin d-lui primprocuror, ca să-i aresteze, dacă nu vor desminţi cele scrise: «Ţin să mai adaug: că, d. primpreşedinte Simionescu a fost dat în judecată pentru calomnie de soţia mea, faţă de care şi-a permis ofense grave». • Cu toate că, regretabilele frncţiuni narate mai sus, datează de luni de zile, ne-am abţinut a le da în vileag, nădăjduind că, sub o formă sau alta, ele vor lua sfârşit pentru ca bunul renume al magistraturei noastre să nu fie scăzut. Astăzi, însă, când lucrurile au luat o întorsătură gravă şi autoritatea morală s’a fărămiţit până într’atăta că numele magistraţilor sunt discutate din cafenea în cafenea de pe urma amestecului presei maghiare în care au apărut articole pro şi contra pe seama acestor cancanuri, constatăm cu mult regret, că, conduita noastră n’a servit la împăcarea spiritelor, ci, dimpotrivă a dat curaj unor ziare maghiare, cum e cazul ziarului: Alţu fog Napló» din Târgul Mureş să meargă până acolo, ca să deschidă chiar campanie împotriva d-lui Simionescu prim-preşedintele Tribunalului Arad pe alt tărâm, — care desigur, — după şireata concepţie a redactorilor de la citatul ziar, să formeze alt capitol de... «reclamaţiuni la Liga Naţiunilor». Astfel, în ziua de 21 Septembrie crt. pe toate chioşcurile de ziare din Arad şi desigur în toate oraşele Ardealului, au fost pancartate, afişe scrise cu litere roşii, anun- ţând îndrăzneţul articol din pagi- na I-a a ziarului şovin maghiar din 21 Sept. crt. prin care d. Simionescu este acuzat, că, a lăsat pe drumuri cinci funcţionari bătrâni maghiari de la tribunalul d-sale pentru simplul motiv, că, d-l prim preşedinte ar duce luptă pentru exterminarea funcţionarilor maghiari, cărora, le-ar fi inventând tot Roiul de suferinţe, — dintre cari şi piedicile ce le ar fi punând la examenul de posedarea limbei române. Se impune ca d. ministru Georgel Mârzescu să intervină cât mai Urgent pentru salvarea prestigiului magistratUrel, — atât de scăzut astăzi la Arad. Să se pună capăt tuturor discordiilor prin sancţiuni exemplare, aplicăndu-se oricui va fi el vinovatul pentru a nu se mai repeta urâtele spectacole ce dăinuiesc de atâta vreme la Arad şi de pe urma cărora n’avem decât de pierdut. CONST. I. ŞTEF. URATELE SPECTACOLE DE LA TRIBUNALUL ARAD. GRAVELE FRICȚIUNI DINTRE MAGISTRAȚI. — UN CONFLICT DENTRE UN MAGISTRAT ȘI UN AVOCAT. — ABONAMENTE 680 lei 300 lei 150 lei Un an Şase Ierni Trei luni Iarăşi afacerile Turciei Chestiunea Mossul-ului va da oare naştere unui nou război ? Sunt veşti neliniştitoare cari sosesc din Mossul şi pe cari le comentează întreaga presă engleză. Aceste veşti au avut repercursiunea lor şi la Geneva, unde reprezentantul Guvernului britanic a protestat la Societatea Naţiunilor contra incursiunilor turceşti dincolo de aşa zisă linie Bruxelles, adică dincolo de frontiera provizorie între Irak şi Turcia cum şi contra depărtării populaţiunilor creştine din acea zonă. «EXODUL VOLUNTAR» Delegatul turc, la rândul lui, a protestat în contra acestor acuzaţiuni şi a spus că nu e vorba de deportări ci de exod voluntar. Din nenorocire, se cunosc prea bine, din experienţă, metodele de «naţionalizare», tradiţionale, ale Turciei, aşa că nu se poate pune prea mare încredere pe afirmaţiunile turceşti cum că a fost un «exod voluntar». SPRE «FAIT - ACCOMPLI» Se mai afirmă că Turcii massează în mod clandestin trupe armate în regiunea contestată, cu scopul vădit de a pune Consiliul Naţiunilor în faţa unui fapt împlinit. Este politica urmată de unele State atunci când între ele se urmează convorbiri prelungite şi se pare că şi Angora vrea s’o adopteze. EXPERIENŢE NEPLĂCUTE Este neliniştitor acest lucru căci, de fapt e vorba de o ţară care e sustrasă mai mult sau mai puţin acţiunii Consiliului sau chiar aceleia a marilor Puteri. Sunt zone unde influenţa Genevei e foarte redusă, cum a fost cazul în Asia Mică în ce priveşte Himenia. Sunt comunităţi politice cari din pricina insuficienţei coheziunii lor, a lipsei de civilizaţie, sau a configuraţiunii pământului ce locuesc, sunt aproape inaccesibile. Francezii fac acum experienţă cu Ritanii şi cu Druzii şi nu e bine ca şi Englezii să facă aceiaşi experienţă în Irak. RISCURILE TURCIEI Desigur că, la urma urmei, marile Puteri înving rezistenţele ce li se pun în cale. Dar, după câte greutăţi şi complicaţiuni ? Turcia se bizue pe dezolatele ei platouri din Anatolia. Se pare, însă, că uită Constantinopole şi împrejurimile lui. Riscava ea oare ultimele ei posesiuni din Europa pentru ca să se razeme numai pe inexpugnabilitatea ei asiatică ! Ar fi mai bine ca această problemă să nu se pună, căci consecinţele ei ar fi grave. INTRE MOSCOVA ŞI LONDRA Trebuie să constatăm însă că Angola pare că nu se grăbeşte să se apropie de Societatea Naţiunilor. Turcia nouă pare că voeşte să continue eterna politică de balanţă între Londra şi Moscova, care în unele rânduri i-a servit, dar care la sfârşit a avut de rezultat pierderea vechiului imperiu otoman. Astăzi politica echilibrului forţelor este bătută de aceea a politicei de concilaţie care constituie baza chiar a Pactului Societăţii Naţiunilor. De cea dintâi, toţi trebuie să se ferească. Documentele arhivelor secrete de la Craiovo şi Cumanovo dau amănunte edificatoare Sofia 28. — Presa bulgară, reproduce după ziarul sârb «Politica» ştirea că voevodul Mincu Stancovici a reuşit să descopere arhivele secrete ale organizaţiunilor macedonene revoluţionare din judeţele Craiova şi Cumanovo (Macedonia sârbească). Din documentele găsite în aceste arhive, se constată că organizaţiunea macedo-revoluţionară exercită o adevărată teroare asupra populaţiiuunii din Macedonia, pe care o supune la diferite taxe şi mari amenzi. Aşa, populaţiunea din 3 sate care s’a opus să execute ordinele comitetului suprem macedo revoluţionar a fost amendată cu 18.000 lire otomane, care au fost plătite de teama represaliilor cucari ameninţau populaţia, bandele de comităţii însărcinate cu încasarea amenzii. De asemenea populaţiunea română din aceste 2 judeţe, a fost amendată cu 30.000 lire turceşti, pe care le-a plătit de teama represaliilor. In arhive s’a mai găsit corespondenţa urmată în 1921, între organizaţiunile din Craiovo şi Cumanovo cu comitetul suprem macedo revoluţionar. In acel an, regele Alexandru făcând un voiaj în Macedonia organizaţiunile în chestiune au cerut instrucţiuni comitetului macedo revoluţionar dacă trebueşte să asasineze pe suveranul Iugoslaviei Comitetul suprem macedo-revoluţionar care atunci era condus de voevodul Teodor Alexandroff, a răspuns că nu este timpul să se procedeze la asasinarea regelui Alexardru, întrucât asasinarea lui ar produce mari dezagramente populaţiunii bulgare din Macedonia şi multe încurcături statlui bulgar. • Ziarul «Ilinden», oficiosul organizaţiunii macedonene, care apare la Sofia, înregistrând arătările ziarului sârb «Politica» nu le desminte, dar se miră de faptul, că documente atât de importante au putut fi descoperite de oamenii guvernului iugoslav. INTRE COMITETUL SUPREM MACEDO-REVOLUTIONAR SI VOEVOZII FEDERALIST! Belgrad, 28. — Ziarul «Politica» anunţă că comitetul suprem macedo revoluţionar a trimis prin curier special o scrisoare voevozilor macedoneni federalişti, prin care îi invită să renunţe pe viitor de a mai susţine interesele Iugoslaviei. In scrisoare se mai arată că voevozii care se vor pocăi, vor, fiertaţi de comitetul suprem şi reprimiţi în organizaţiunea macedo autonomistă iar acei care vor continua şi pe viitor să servească interesele Iugoslaviei, vor fi asasinaţi. «Politica» adaugă că conducătorii macedonenilor federalişti, nu au răspuns la scrisoarea trimisă de comitetul suprem macedo revoluţionar şi au executat pe curierul însărcinat cu aducerea scrisorii. Scrisoarea era semnată în numele comitetului suprem macedo revoluţionar de voevodul bulgar Ivan Mihailoff, care actualmente are conducerea întregei propagande iredentiste în Macedonia. Aranjarea datoriilor franceze în America D. CAILLAUX EXPLICA PUNCTUL DE VEDERE ŞI CAPACITATEA DE PLATA A FRANŢEI Paris. 29 (Rador). — D. Caillaux a remis în reuniunea plenară a delegaţilor francezi şi americani o notă explicând punctul de vedere şi capacitatea de plată a Franţei. Delegaţii americani au început imediat examinarea propunerilor franceze şi vor prezenta răspunsul în şedinţa plenară următoare. SPRE UN ACORD GRABNIC Londra, 29 (Rador). — Reuter anunţă din Washington că în cursul ultimelor întrevederi dintre d-nui Canlaux şi Mellon au fost lămurite numeroase puncte de neînţelegere cu privire la sugestiunile cuprinse în contrapropunerile americane In felul acesta s’a deschis calea pentru încheerea unui acord grabnic. Se crede că d. Canlaux va stabili Miercuri sau joi un plan de consolidare care, uşor modificat, va fi acceptat de delegaţii americani şi supus preşedintelui Coolidge cu recomandaţia de a-l ratifica şi de a-l prezenta congresului pentru aprobarea finală. DIVERGENTA IN SÂNUL CONCESIUNE! AMERICANE Paris, 29 (Rador). — Ziarele anunţă că în şedinţa de eri delegaţia americană a prezentat noi contrapropuneri, admiţând cererea franceză de a încorpora datoria comercială provenită din stocurile cumpărate în 1919 în datoria politică şi consimţind la o reducere a gamei dobânzilor neplătite. Pare că în sânul comisiunei americane ar exista oarecari divergenţe în privinţa fixării capacităţii de plată. Unii delegaţi americani ar fi dispuşi să admită că dacă Franţa va avea dificultăţi în viitor chestiunea datoriilor să poată fi din nou discutată. CAPITALA ARESTAREA UNUI EXCROC La Siguranţa poliţiei Capitalei a fost arestat un anume George Luverdis, de 30 ani, originar din Bârlad. In tovărăşia unui cunoscut al său, care este urmărit de poliţie, s-a prezentat la mai mulţi comercianţi din Capitală, cerându-le sume de bani pentru constituirea unei biblioteci antisemite, care a apărut acum doi ani, dar a cărei apariţie a ţinut numai două săptămâni. Totuşi el continua să încaseze bani, în schimbul cărora libera chitanţe dintr-un registru pe care nu se cunoaşte cum şi l-a procurat. In acest mod a încasat sume variind între 3—5000 lei de la diferiţi negustori, dar ultima lovitură, în sumă numai de 600 lei dată la firma comercială «Haspel şi Donaţi din bulevardul Elisabeta No. 9 bis, care reclamându-i poliţiei, comissarul Scarlat de la siguranţa Capitalei, l-a arestat, pe când se găsea într’un restaurant din str. Edgard Quinet. Eri cu actele dresate a fost înaintat parchetului. ALT EXCROC ÎNAINTAT PARCHETULUI Tot ori comisarul Scarlat a înaintat parchetului, pe C-tin Rusu, care mai avea deispăşit o pedeapsă de 2 luni închisoare, și în ultimul timp a furat un inel cu briliante de mare valoare, de la d-na Belianu, directoarea școalei de fete «Tunari». Curierul Judiciar REBELIUNEA DE LA SLOBOZIA-CLINCENI Agenţii forţei publice din com. Domneşti-Ilfov, au arestat şi depus în penitenciarul Văcăreşti pe locuitorii Ion I. Ionescu, Maria Stoiner, Leana Andrei V. C., I. N. Ionescu şi Tudorasie N. Ionescu, pentru vină gravă de a fi săvârşit fapta de rebeliune în contra judecătorului d. Acearliu, al ocolului rural Domneşti şi jandarmului plutonier major al secţiei locale. Preveniţii sunt învinuiţi că au ameninţat cu moartea şi au ultragiat pe magistrat, pentru că venise în corn. Slobozia-Clinceni să execute diverse sentinţe civile, prin re crari şi una împotriva lui Ion Ilie Dumitrescu. D. procuror Dantela deschis în contra celor cinci acţiune publică pentru rebeliune şi a trimis cazul în cercetarea cabinetului , instrucţie după care afacerea se va deferi instanţei de judecată (trib. 2 corn.) după legea micului parchet. PRESCRIPTIA IN MATERIE COMERCIALA DE CÂND CURGE Direcţiunea căilor ferate Ceruse tribunalului Botoşani să declare perimată o acţiune pentru pretenţiuni băneşti făcută împotrivă-i de comerciantul H. Abramovici — pe motiv că trecuse mai mult de un an de la ultimul act procedural contradictor al afacerii. Tribunalul a respins însă cererea socotind cătermenul de prescriere curge de la scoaterea de pe rol a afacerii (și nu de la ultimul jurnal de amânare, pentru chemare de martori). C. F. R. a făcut recurs în Casaţie S. III susţinând că, în speţă, jurnalul de amânare nu fusese executat de intimatul comerciant, căci nu emisese citaţii pentru martorii propuşi. Astfel încât lăsând în nelucrare un jurnal nu se mai poate prevala de efectele lui. Şi deci nu momentul scoaterii afacerii de pe rol — prin nevenirea martorilor, nechemaţi — fixează curgerea prescripţiei ci acel jurnal. Înalta curte a admis pe acest motiv recursul şi a casat sentinţa atacată, cu trimitere la trib. Dorohoi. PROCESUL AL. STANCIULESCU-MARTIN & Comp. Firma Comercială Martin et Co. din Bucureşti chemase în judecată penală pentru abuz de încredere pe d. Al. Stănciulescu, librar din Capitală, înaintea trib. Ilfov S. III c. C. Se plângea anume că înefedinţându-i d-lui Stănciulescu, 66 lăzi cu material de librărie cu titlul de depozit, marfa îi fusese vândută şi contravaloarea însuşită de depozitar. Tribunalul însă a achitat de orice penalitate pe inculpat. Atât parchetul cât şi reclamantul au făcut apel în contra acestei sentinţe şi apelul s-a judecat ori la secţia III a Curţii şi a fost respins ca nefondat. Spre a ajunge la această decizie, Curtea a constatat că nu există delict de abuz de încredere atunci când între pârât şi reclamant intervin tranzacţii şi aranjamente, chiar parţiale, pentru plata depozitului anterioare acţiunei în justiţie a deponentului. BLOCNOTES O revistă scumpă... e «Ilustraţia» publicaţiune lunară ajunsă la al XIV-lea an. «Ilustraţia» a copiat aidoma fizionomia exterioară şi amănuntele tehnice interioare, după publicaţia franceză cu acelaş nume, minus bineînţeles calitatea textului fotografiilor, cronicilor, şi plus preţul, care e mai ridicat decât al marei reviste pariziane conduse de René Baschet. Deşi e cea mai impersonală revistă românească, fiindcă n’am văzut nici una atât de servil (şi mediocru) imitând una streină încă de Pe coperta cititorul e lovit de un sever avertisment: «este oprită pentru toate ţările reproducerea fotografiilor desemnărilor şi articolelor...» Admirăm această vajnică apărare a proprietăţii, după ce ţi-ai construit-o copiind arhitectura altora. Dar «Ilustraţia», cu toată scumpeţea — 50 lei numărul — a ajuns în al XIV-lea an, vârstă matusalemică pentru o revistă românească- Ceia ce înseamnă că redactată prost, e administrată minunat. Nu intrăm în detalii- O revistă care tipărește fotografii — de personagii, de întreprinderi, etc. — este în ta''a românească o sursă de venituri când ai un ghiosolan subsuoară şi ştii să deschizi o uşă, cu o anumită curbă a şirei spinării: — «Am venit să vă cerem o fotografie pentru «Ilustraţia» este tribuna unde proteic se manifestă personalitatea d-lui Cridim (aţi uitat numele,personagiu încă există) deşi vedem printre colaboratori în frunte numele M. S. Regina, urmată de miniştri plenipotenţiari, savanţi, generali, publicişti, gazetari, romanţieri, poeţi şi artişti de toate categoriile şi de toată mâna. Aceştia cad pe al doilea plan. Pe primul plan e numai d. Cridim, care în acelaş număr e: Cridim, cu numele întreg, Cind, cu seminumele, sau numai cu iniţiala. N’am avea nimic cu o publicaţie care săvârşeşte înainte de orice minunea de a trăi — ceia ce nu e puţin la noi. Dar obiecţiile noastre sunt dictate, de cel mai obiectiv spirit. Dacă o publicaţie poate dura, în condiţii tehnice deşi departe de ale revistei pariziene, în orice caz la noi excepţionale de ce n’ar da lectorului şi un text, ca de cincizeci de lei nu de-o băncuţă Omul se uită la poze; când s’a săturat încearcă să mai citească şi o slovă. De ce redacţia Ilustra Hei nu apelează într’adevăr la persona- Mifţiile înşirate în lista de colaboratori de pe copertă, căci nu ne închipuim că aceştia toţi scriu sub pseudonimul Cridim, Crid şi C. O singură pildă. Revista are o rubrică de Bibliografii. Sub semnătura Crid, găsim într’un număr recenzia unui volum de versuri tipărit de d- Const- Râuleţ în Editura Casei Şcoalelor. N’avem nimic inei cu J- Const. Fluviuleţ- A luat anul acesta premiul de debut al Societăţii scriitorilor români Poate fi deci un tânăr care promite şi nu se cuvine descurajat. Deci d. Const. Fluviuleţ a scris un volum de versuri, d- Cridim îl recenzează- Şi citiţi cam într’o revistă de 50 lei exemplarul: «Poetul Râuleţ are o serie de poezii, mai mult de ordin sentimental. El nu face parte din pleiada nouă, a poeţilor aparţinând poeziei intelectuale; el nu Intelectualizează poezia — şi bine face, pentru că o poezie intelectualantă nu mai are nici Un interes... Comparaţii noi şi originale — precum şi figuri poetice nebănuite răsar în fiecare bucată, aproape în fiecare vers fantastică dantela de flacără argintie Se’nalţă din Ardealul măreţ incendiat Ce frumoase comparaţii! Ce nori şi minunate!» Cele două stihuri cu comparaţiile — frumoase noui şi minunate, sunt ale d-lui Râuleţ, exclamaţiile sunt ale d-lui Cridim. Intr’adevăr şi unele şi celelalte fac 50 lei! VATINA, anul III No- 7-8, care apare într’o tehnică satisfăcătoare, împodoVărşovia, 29. — (Rador) Luni la amiază, d. Cicerin, comisarul externelor, a avut o conferinţă cu reprezentanţii presei polone. După amiază a vizitat pe d. Grabski, preşedintele consiliului şi pe preşedinţii Camerei şi Senatului. Seara, ministrul de externe Skrzinschy a oferit în apartamentele sale particulare un dineu în cinstea lui Cicerin. DISCURSUL MINISTRULUI DE EXTERNE POLON In cursul dineului, ministru Skrzinsky a pronunţat un discurs interpretând sosirea lui Cicerin la Varşovia ca un act politic însemnând manifestarea dorinţei de a stabili între ambele ţări vecine . Acţiuni de încredere. Miniştrii Skrzinsky a declarat că Polonia este doritoare să aducă în sprijinul acestor vederi concursul voinţei sale pacifice şi şi-a exprimat speranţa că conversaţiunile vor duce la o înţelegere corespunzătoare nevoiei de a salvagarda marele interese permanente ale celor două ţări. «In atmosfera încă încărcată de după război a arătat d. Skrzinsky, voim să credem că raţiunea stăpâneşte din toate punctele de vedere lumea atât de încercată şi că va şti să învingă discordiile şi rivalităţile istorice pentru a stabili o colaborare economică indispensabilă refacerii generale»• După ce a caracterizat în acest fel spiritul conversaţiunilor în curs, ministrul Skrzinsky a terminat constatând ferma voinţă a guvernului polon de a lucra nu împotriva cuiva,, dar pentru cauza generală a păcii şi a ridicat paharul în sănătatea oaspelui. RĂSPUNSUL LUI CICERIN Cicerin a răspuns declarând următoarele: «In spiritul ideilor expuse am abordat marea sarcină a dezvoltării relaţiunilor economice bită cu desenuri şi reproduceri artistice, fnce un cald şi viguros articol de închinare la groapa lui Ion Slavici, «cel dintâiu făuritor al sufletelor de ţărani în literatura românească» Articolul e semnat de d. Const. D. Ionescu, un tânăr miie cu judecată sănătoasă şi justă animat in tot ce scrie, de sentimentul continuităţii sufleteşti în arta noastră- Pagini de observaţii cumpănite şi nepărtinitoare iscăleşte d. Al. Viaţa asupra d-lui Eugen Lovinescu, stilist agreabil, dar critic incolor, pătimaş şi negator a’ tot ce nu s’a inspirat din aburul dulceag al fadelor sale ceaiuri literare săptămânale. Recenziilor li se dă in revistă o largă parte, susţinută de o atenţie neobosită în afirmarea unei atitudini pe care o socotim cea dreaptă. Tocmai de aceea nu înţelegem spiritul de şicană pe teme mărunte ce se manifestă în paginile Datinei severinene pentru Flamura craioveană, devenită acum Suflet Romînesc. Şi titlurile celor două reviste oltene şi scrisul lor vădesc două grupări de tineri scriitori ce luptă pentru acelaş ideal de artă românească. Cei din Severin ar putea foarte bine să scrie la Craiova şi cei de la Craiova la Severin, şi totuşi nimic din caracterul de bază al celor două publicaţii nu s’ar aitera. Gustul de polemică măruntă il găsim de la locul lui între cele două gemene literare ale Olteniei. E mult mai firesc să-şi dea mâna în front ■run de luptă. O spunem fiindcă noi privimn eu acelaş interes şi cu aceiaşi simpatie şi Datina şi Suflet Românesc• Patronis şi paimn De când întrebăm «Adevărul» să ne precizeze cine este patronul gazetelor, instalaţiei tipografice, imobilului şi opiniilor girate de d. D. Vasilescu, «Adevărul» tace mut sau cum se mai zice, tace peşte. Dar conştiinţa d-lui Dem. Theodorescu pare muncită prin somn, de această obsesie a «patronului». Un caz de refoulement după teoria lui Freud. Intr’adevăr iată ce citim eri, în Adevărul, pe prima pagină, relativ la Paul Louis-Courier: «E un patron al presei». Am crede că e chiar patronul unic (sublinierea e a d-lui D. Teodorescu) dacă n’am socoti împreună cu d. Paul Sondag că titlul acesta trebuie să-l acordăm lui Voltaire, cel mai mare gazetar al veacurilor. Paul-Louis Courier și Voltaire, patroni ai presei, patroni unici ? Cum rămâne atunci cu d- Aristide Blanch ? D-le Teodorescu, mâine o să te vedem chemat la telefon de patronul cel unic şi real, şi n'am vrea să auzim admonestarea, la care n’o să poţi răspunde nimic, mut—ca să zicem aşa—ca oricare dintre amfibiu Descffigierările logice dies Biharia (Asisteal) Cunoscutul areheolorf Martin Roşea, terminând săpăturile începute acum un an lângă Biharia, a declarat ziariştilor că a descoperit acolo în cursul a două veri 473 morminte, care, în privinţa provenienţei, se împart în trei categorii: o seamă de morminte din mileniul al treilea dinainte de Christos, altele din secolul IX. p. Ch şi majoritatea din timpul sfântului Ladislav. S’au descoperit totodată unelte casnice din aceste vremuri, care vor fi depozitate la muzeul din Oradea-Mare, între ambele ţări pe baza esenţială a consolidării relaţiunilor lor politice. Politica ţărilor noastre ar trebui să aibă o influenţă moderatoare şi să contribue la o desvoltare pacifică constructivă. Mă alătur cu totul la declaraţiunea Excelenţei voastre că voinţa noastră comună este de a lucra nu împotriva cuiva, dar în folosul intereselor comune şi generale ale popoarelor». Terminând, d-nul Cicerin a ridicat paharul în sănătatea ministrului Skrzinsky. RELAŢIUNILE POLONO-SOVIETICE SE AMELIOREAZĂ Varşovia, 29. (Rador) — In cursul conferinţei avute cu reprezentanţii presei polone, Cicerin a declarat între altele : Sunt în mod special mulţumit că, cu ocazia prezenţei mele la Varşovia, voi putea contribui prin convorbiri directe cu fruntaşii politicei poloneze la eliminarea neînţelegerilor existente şi la crearea câtorva puncte cardinale pentru negocierile diplomatice viitoare dintre ţările noastre». Constatând primirea amicală ce a fost făcută de guvernul şi presa poloneză, Cicerin a arătat că relaţiunile polono-sovietice se îndreaptă spre lichidarea tuturor punctelor litigioase. Această înţelegere nu are drept ţintă agresiunea împotriva vreunei ţări. Polonia şi Uniunea republicelor sovietice trebue să cadă de acord asupra mai multor chestiuni de importanţă primordială, anume reglementarea chestiunilor rezultând din tratatul de la Riga, apoi întregul complex al chestiunilor economice. Răspunzând la o întrebare asupra relaţiunilor dintre Rusia şi Lituania, în legătură cu relaţiile polono-lituane, Cicerin a declarat că chestiunile dintre Polonia şituania trebuesc rezolvate fără mediu firn paprfilor. Declarațiunile d-lor Skrzynski și Cicerin 1