Cuvântul, ianuarie 1926 (Anul 3, nr. 346-370)
1926-01-01 / nr. 346
MINI III WO. 346. Redacţia şi Administraţia 4, STRADA SĂRINDAR, 4 f 78/OS Administraţia Telefon 78/10 Reae,a Director: C. GONGOPOL Citiţi in pag. IV-as Documente noui în afacerea Galantzis Jucătorul de şah... Intr’unul din rarele sale momente de expansivitate—d. I. Brătia•nu cunoaşte valoarea alurelor de Lama profund şi impenetrabil în politică,—într’o asemnea clipă de abandonare^ şeful guvernului, vorbind de conjoncturile politice, s’a comparat cu jucătorul de şah aproape de sfârşitul partidei... Unei partide perdute... Şahul este un nobil joc. Mai marii pământului îl cultivau mult altădată. Ludovic al XI al Franţei îşi popula spânzurătorile între două partide. Richelieu aştepta jucând relatarea decapitărilor senzaţionale. Danton a graţiat pe un regalist, după ce-i jucase capul într’o partidă de şah... D. I. Brătianu—pildele de mai sus nu stabilesc nici o analogie—nu ’l joacă... Nu ’l cunoaşte, şi de sigur, nu-i place. Cea ce nu duce la nici o conclusie defavorabilă d-sale: d. Mihalache Dragomirescu e un şahist consumat! Jocul de şah presupune multă pacienţă, o încordare susţinută, uneori o mecanică specială a minţei. Henri Poincaré a fost im ilustru matematic, dar n’a făcut niciodată calculele fulgerătoare ale lui Inaudi, «număr» de exhibiţiune. D. Ionel Brătianu, care a trecut până azi atât de uşor prin viaţă, nu apreciază îndeletnicirile prea laborioase. De aceea, poate, este un eminent politician... Politica, în sensul ei pejorativ, ca acea pe care a făcut-o totdeauna şeful partidului liberal, este mai ales o pricepere a oportunităţii, în care nu atât forţa unora cât slăbiciunea celorlalţi decide rezultatele... Actualul preşedinte al Consiliului a urcat treptele Autorităţei absolute peste şalele debile ale unor adversari, care s’au duşmănit veşnic între dânşii. ...Astfel a ajuns prestigiosul jucător de şah cu legenda de-a fi imbatabil... Nu e un paradox. Dictatorul, ei, posedând decât ideile generale despre acel joc, l-a practicat totuşi cu succes pe vastul echier al politicei. Comparaţia a venit fără să vrea. A isbucnit poate din subconştientul primului-ministru. Căci dacă n’o va desminţi, desigur are s’o regrete. ... In ultima analiză jocul de şah este arta de-a păstra pe Rege. Pioni, cai, turnuri, Regină chiar se pot sacrifica, dacă prin Rege poţi la urmă să faci «mat» pe adversar. Pe această eventualitate temută de orce partener, d. I. Brătianu s’a arătat sau a căutat să se prezinte ca stăpân. Succesul repetat l-a făcut să-şi dea şi aere de şampion, care se joacă cu dificultăţile. Manevra sa favorită la începutul or cărei partide serioase a fost să descopere pe Rege, deşi cu adversari mai redutabili putea să fie o gravă imprudenţă... In aceste înfruntări câmpul de luptă al d-lui I. Brătianu a înfăţişat mereu o fizionomie curioasă. Garda sa era mereu bătută. Dar partida o câştiga cu Regele. Joc temerar. O clipă de neatenţiune şi totul e perdut. Joc primejdios. Nici Regina nici Regele nu trebuesc expuşi la fiece moment. Joc viabil. Atacurile toate fatal sunt îndreptate numai contra Regelui... O conclusie dacă ar decurge, e că trebue să cunoşti bine toate resursele jocului de şah, spre a-l transplanta teoreticeşte şi în alte domenii... Poate d. Brătianu de abia acuma începe să-şi dea seama. Melancolia confesiunei sale are ceva din descurajarea unui «mat» inevitabil. Şi totuşi i-a scăpat ireverenţa comparărei: «Sânt ca jucătorul de şah, care..... ... Dar jucătorul de şah este cel ce dispune singur, cum îl fae capul, de soarta Regelui său, a cărui apărare şi acoperire trebue să-i fie preocuparea permanentă în toate fazele partidei, putând în acelaş timp să-l sacrifice orcând prin inadvertenţă sau incapacitate. Ce apropiere faţă de cellalt Rege,—această metaforă a primului său sfetnic !... Sunt mulţi cei care gândeau astfel câteodată, surprinşi şi întristaţi de o atât de nemeritată dar aşa de covârşitoare influenţă. Preşedintele consiliului o lămureşte cu distinsa sa delicateţă. C. I. Brătianu este în politica acestei ţări un maestru jucător de şah, care deabea acum începe să întrevadă riscurile partidei. Jocul are surprize pe care le-a dispreţuit în siguranţa sa de a manevra pe Rege. Astăzi mai speră încă,dar îi este teamă, şi vremea. Căci şi acestei naţii, de o pacientă fără margini prea i-a ajuns lehamete de a mai «chibiţui» indiferentă la superbia necuviincioasă a jucătorului. E prea mult de când o nelegitimă şi odioasă dictatură exemplifică prin manipularea figurinelor de lemn sau de sidef pe o planşe cu pătrate bi-colore, adevărata viaţă constituţională a unui popor liber. C. Gongopol DRAGOSTEA LUI CROOKES de Ing. C. STANULESCU ! In foiletonul meu asupra Forţei psihice apărut Miercuri cu data de Joi 3 Decembrie, a. c., am făcut o digresiune spre a menţiona că savantul nostru profesor universitar d. dr. G. Marinescu, într’o conferinţă ţinută la Crailova, ar fi spus că experienţele lui Crookes cu medium Florence Cook nu pot fi valabile (sau cam aşa ceva) fiindcă marele fizician englez era îndrăgostit de medium. Ţin ştirea dela d. Ciocazan. Am cerut permisiunea d-lui profesor să răspund într’un foileton separat, ceeace fac astăzi, cu grija de a preveni pe cititori că e posibil să nu fie suficient un singur articol, chestiunea fiind foarte Interesantă. Arago a spun că cine pronunţă, în afară de Matematicele pure, cuvântul imposibil, dă dovadă de imprudenţă. Imprudent e şi cel ce crede tot şi cel ce nu crede nimic. Acest cuvânt nenorocit — imposibili — a pătat atât de mulţi savanţi când s’au găsit în faţa unor fenomene noi ce nu se puteau explica şi ce păreau a contrazice cunoştinţele lor, încât nu mă pot reţine de a nu servi cititorilor într’un alt articol, câteva din aceste imposibilităţi. Când Crookes a publicat primul său articol — 1871 — asupra fenomenelor ce experimentase, o parte din savanţii englezi au socotit că de bună seamă marele lor coleg, a înebunit. Genialul fizician a răspuns cu o nouă serie de descoperiri şi lucrări în domeniul fizicei şi chimiei şi atunci s’a recurs la altă explicaţie: Nu-i nebun dar e îndrăgostit de medium; dragostea l-a orbit sau l-a făcut să ridice pe Florence Cook la rangul de eroină, de instrument divin, pentru desvoltarea ştiinţei psihice. Ziaristul francez Hauzé, scriind 2 broşuri Contra Metapsihiei şi a Spiritismului, reeditează la pag. 234 din «Les Morts vivent ils» această insinuare și e probabil că d- profesor Marinescu a împrumutat-o de acolo. La această insinuare se adaogă o părere a mediumului Home, publicată de C. Flammarion că Florence ar fi fost o farsoare, deși Home n’a asistat la nici o ședință cu ea-Acestea sunt datele ce servesc să se reediteze o calomnie odioasă. D. Hauzé însă uită să reproducă exact ce scrie Flamarion la fig. ■B5!' S 462 din «Les fortes naturalles in- j com dă unde a nipru-1 mutatţp d« mai sus. Voi I fabeeu acest serviciu d-lui Dr- Ma- rine? • orpef«iar în materia de medium, Homer »spune că nu e decât el Daniel Hun- I «glas vie, care «El mi-a adăugat chiar că însuși I thneudnjenl d-rei F Cook i-a I «dat lui Crookes probe de contr,.- i «rietate: sa». Fia »moriun adatqsâ apei 0 refle-J xiune psrrtmglS relativă la, rivalităţile mvd.'umîîâr și conchide că af ■■ ti Home nu are va- j loare Mi In rezumat: Hon, la şedinţe: b) Home . se .-‘ciuda că i mima- !a ei ■ metLi... » care se • poate bonta și o) logodrjienî Floren' j eei a divulgat-o lui Orbkes dar ae J ta nu' l-a împrastă! *-rr -Mai liza & stor tn» aii che :cem ana-| tel Ar fi 5 j zadarrdcă perdere de JRow». enunța-1 m rea lor este condamnarea lor pentru cei ce v r să judece imparțial. B' A‘a-țg a ,p»is că nu trebue să prommlan ntu] imposibil; se cu rine de discultăm căci a fost u gl .tor. Să contăm dar îr procesul ce s’a deschis, elementele Ce us-ar conduce la concentrării unor pure afirmări ' ' ■ ■ t reji; ;ăti, răutăţi şi va'iităţ?.. P ’tru ţ se p, bea lua în sea?.nro trebue să ştim şi ci■: 1 ţ . ■; i •:n na n •, , • i. ' -i■ illiam Crookes şi a fost; versitatea din Londra; b) Membru al to. dm A rigua | demîei de st’inty royale); oclaţiei britanice« a ştiinţelor şi asului acesteia de., etc. istă sumară carte de vizită. ' -ogerepve părere despre Om în societate mai ales că era însurat şi avea şi copiii. 2) Cunoscând titlurile să vedem şi operele lui: a) La vârsta de 20 de ani devenise celebru cu studiul său asupra polarizării luminei; b) a descoperit corpul simplu Thalium; c) A făcut descoperiri asupra Spectrilor luminoase; d) A stabilit norme pentru măsurarea intensităţii luminei; e) A inventat Photometrul de polarizare şi Micro-spectroscopul; f) A publicat lucrări asupra analizei corpurilor cereşti; g) A introdus procedee noi pentru fotografierea astrelor; h) Are lucrări importante în domeniul higienei, medicinei şi ştiinţelor naturale; i) este părintele radioactivităţii etc etc. Acest al doilea element al criteriului nostru de judecată, este de o valoare netăgăduită credem noi căci, deşi nu scrie nicăeri că oamenii învăţaţi trebue să fie şi norali, totuşi, se pare că aceşti savanţi când sunt şi laborioşi, cum a fost Crookes, nu prea au vreme să se lege de fetele oamenilor şi să la atragă în cursă tocmai în laboratorul lor, iar cultura pare a fi generatoarea moralei. Cum ar privi savantul nostru neurolog o informaţie ce ar apare într’un ziar oarecare şi care ar fi concepută astfel: «Se zice — ba chiar ana din belenave a afirmat-o — că lucrarea «cutare a d-lui Dr. Marinescu, nu «se poate lua în serios, fiind făcută sub imperiul unui amor la care «a căzut d-sa cu una din senzitive«le clinicei d-sale, pe care a vroit «s’o facă celebră sau s’o prezinte ea «o preţioasă colaboratoare ce merită recunoştinţa omenirii! In ce chip s’ar apăra d-sa de această infamiei 3) Din descrierile experiențelor em . Barbarii Călătorii acestor vacanţe de sărbători şi-au amintit iarăşi ceva din sălbătăcia anilor de războiu, cănd ne legam cu curele, în viscol, pe tampoanele vagoanelor. Cine a aşteptat două ori trei ceasuri, în gara de Nord, un tren care nu se ştia când mai pleacă şi de ce nu mai pleacă, a avut încă odată prilej să simtă cât de fragilă e iluzia acestei «refaceri» cu care un guvern de patru ani se încântă şi ne încântă. Se ştia că şcolile îşi puhoiesc copiii spre toate oraşele ţării. Se ştia că aceşti copii, în cea mai mare parte sunt săraci, îmbrăcaţi nevoiaş , copii ai funcţionarilor cărora bugetul le-a lipit stomacul de coaste. Măcar din milă, dacă nu din datoria de a îngriji de călătorii săi cănd le urci iarăşi tariful, direcţia căilor ferate ne-am fi aşteptat să arate la fiecare tren un vagon,două, pentru aceşti copii, alergând la odihna unei vacanţe, l-am văzut îmbulzindu-se, moţăind pe scaunele sălilor de aşteptare, mergând arăţaţi pe scări în vânturile nopţii, dormind întinşi pe scândura culoarelor. Tristă ucenicie a vieţii crunte care îi aşteaptă mâine. Sălbateca năvală de pe peroane, cu oameni imbrâncindu-se şi cu geamandanele aruncate pe fereastră, dădea brutal înfăţişarea a însăşi haoticei noastre gospodării. Vagonul ministerial, cu verdelele luminate şi trase, ermetic inchis circula departe de toată această mizerie ostilă a nopţii, în care copii cu sufletul lor fraged călătoreau in realitatea hădă, spre bucuria sărbătorilor cu senine legende. Iar cu două seri înaintea Ajunului, drumetii de pe peronul Gării de Nord, au putut vedea această oribilă scenă. Un copil îmbrâncit sub vagon, strivit acolo sub rofile de fier, într-un amestec de carne și postav. Numai filele cărţilor ajunseseră smulse de vânt, purtate peste capete, foi albe cu pete roşii de sânge. N’am ura Excelenţei din vagonul plăcut luminat, plăcut încălzit şi ermetic închis, să cunoască odihna şi ertarea creştină pe care au cunoscut-o în aceste sărbători părinții acelui copil. • Ion Darie Nime nu tortură mai mult pe d. Ionel Brătianu decât apropierea termenului fatal: sfârşitul guvernării liberale, căci nici odată un sfârşit de guvern liberal n’a fost mai dorit de fără şi Coroană, mai înăbuşitor pentru partid şi nici odată succesiunea mai în afara calculelor, şefului partidului liberal. Cuvântul a vorbit de «guvernul de Crăciun» cu care d. Brătianu a voit să-şi asigure retragerea guvernul general Prezan, eşuat în condiţiunile arătate. Dar d. Ionel Brătianu nu a dezarmat.... Un om pentru «guvernul de detentă» «Echipa volantă» a d-lui Ionel Brătianu, adică cercul de admişi la meditaţiile de la Florica a început să vorbească iarăşi de un guvern de detentă. — «D. Brătianu — este formula — nu va trece de bunăvoe puterea coaliţiei». Evident, nimeni nu-şi poate închipui că d. Brătianu- înfrânt în calculele d-sale de la 5 Mai încoace, ar primi cu inima uşoară să se declare învins şi să recomande Regelui succesiunea firească, — pe care de altfel, n’o va putea înlătura. Dar d. Brătianu încearcă... Şeful guvernului caută un om pentru a forma guvernul de detentă. Cine e omul d-lui Brătianu ? Nici «echipa volantă» nu-l poate numi. Nu e însă d. general Averescu, căci — afirmă chiar intimii d-lui Brătianu — când i s’a făcut Regelui o aluzie. Suveranul a râs şi d. Brătianu a înţeles. De-atunci nici nu se mai gândeşte la bătrânul general fostul său pensionar politic,. O confidenţă a d-lui Ionel Brătianu Dar cea mai interesantă caracterizare a situaţiei guvernului actualmente şi a d-lui Ionel Brătianu faţă de succesiunea virtualmente deschisă a regimului liberal, a făcut-o sub forma unei confidenţe în familie, însuşi şeful guvernului zilele trecute, la Florica. Afrmăm fără putinţă de desminţire că d. Ionel Brătianu a MĂRTURISIT CA SE RETRAGE, ORI CE S’AR MAI INTAMPLA SIORICE NU S’AR MAI ÎNTÂMPLA, ODATA CU SFÂRŞITUL CAMERELOR, ADICA INTRE 15 FEBRUARIE SI 15 MARTIE. Si întrebat «dece‘? — d. Brătianu a răspuns: — SUNT IN SITUAŢIA JUCĂTORULUI DE ŞAH CARE A PIERDUT SI CALUL ST REGELE, SI IN POLITICA. ÎNTOCMAI CA SI LA ŞAH, FARA CAL SI FARA REGE ESTI PIERDIU... E necesară o explicaţie, poate a formulei: d. Brătianu a comparat, odată la o consfătuire a majorităţilor, ţara, massa, sufragiul universal. •• cu «un cal care trebue strunit»: e calul din formula de şahi iar Regele, — e Regele. Iată de ce toate celelalte formule, — alegeri generale, continuarea guvernări, guvern Averesen şi alte asemenea gogoriţe sunt fantezii groteşti da cafenea. ANCHETE POLITICE Combinaţii asupra succesiunei D. Ionel Brătianu caută omul pentru un „guvern de detenţă” — „Sunt un jucător de şah în politică, — şi-am pierdut calul şi Regele“, mărturiseşte d. I. Brătianu Acordul de la Washington are în sfârşit, un ţap ispăşitor... Ed. Anton Bibescu ministrul României în Statele Unite. D. N. Titulescu, negociatorul «succesului» fără a doua zi, a întrebuinţat manopera demisiei,pe care nu şi-ar fi dat-o. Dar guvernul s’a lăsat intimidat de glumeaţă ameninţare. Se pare că ar avea un interes major, să -1 fie deocamdată departe de România pe d. Titulescu, cu orice sacrificii.Astfel alături de acelea pe care le calculează oftând, în fiecare lună, d. Vintilă Brătianu, se mai adaogă unul de o gravă ordină morală. Răsfăţatului Benjamin al tribulaţiunilor economico-financiare vintiliste, i se aduce jertfă admirabila activitate românească de atâţia ani a ministrului ţarei în America. D-lui Anton Bibescu i se oferă să înlocuiască pe d. Iacovache la Varşovia, care în mintea d-lui Brătianu şi a placei sale fonografice d. I. G. Duca, este un post de penitenţă şi aproape de surghiun. In alte împrejurări oricine ar fi bucuros să lucreze în Polonia, la consolidarea cât mai puternică a unei amiciţii care-i coloana de rază a situaţiei ambelor state în răsărit. In conjecturile actuale refuzul d-lui Anton Bibescu e perfect îndreptăţit. w^llată-ne astfel cu un al doilea tiran. D. I. Brătianu e dictator la Bucureşti... D. N. Titulescu e un micSylla din Londra... Cel de aici ne foarfecă zilnic răbdarea... Dn. blura-i spână din capitala Angliei ne-o exaspera doar la răstimpuri. Nu e exclus de acum ,ca cele două tiranii să se conjuge mai frecvent— bine înţeles dacă au să aibă vreme. Cel dintâi pas e treu. Capriciile d-lui Titulescu pot să se exercite în ori şi ce domeniu,căci nu e nici unul în care să nu-şi recunoască o competinţă cu totul remarcabilă. Totuşi alta e latura cea mai scandaloasă în acest conflict fără de precedent. Acordul de la el trâmbiţat ziarelor, mintal nostru şi opiniei publice toată Imn drept «n «mare suces» a’l României. Telegrama de mulţumij re I irat tedipe a guven roma,- cătxw cel american i f înconjurul presei mondiale. D. Vini tilă Brătianu în consiliul de mi*',! ştrl şi la tribuna Camerei în acelaş cm i-a mn făţişat A trebuit intervenţiei energiei, şi! documentată a Cuvântului ca realitatea să *apartí, Min irtal de fl-j nan te prins în flagrant de rea credinţă ori nediscernământ, s’a pus la adăpostul «cifrelor inexacte» transmise de şeful delegaţiei care negociase, adică d. Titulescu însuşi. S’a introdus numai decât surdina prostescului entusiasm Dar guvernul a refuzat până azi cu îndărătnicie să recunoască Insuccesul. Şi de câte ori vine vorba. Viitorul continuă să latre împotriva celora care’l afirmă. Atunci cum poate să explice ministrul de externe rechemarea Insolită a d-lui Bibescu? Dacă ministrul tatei la Washington a avut vr'un amestec în negocierea datoriilor, i se cuvin laude, căci a contribuit la «succesul», «marele succes» pentru care ne-am grăbit să transmitem recunoştinţa noastră nobilei Americe. Iar dacă amestecul acesta a fost hotărâtor în insucces, guvernul e mai întâi dator să rectifice minciuna cu care s’a înşelat pe dânsul, Parlamentul, ţara şi străinătatea... Am eşuat la Washington, — să se mărturisească faptul. Apoi să înceapă sancţiunile, descoperind pe , î. r . cin ; ar fî, dacă exisneoploşind pe nl- 'îs -ni la nici caz Improvizarea e tat? 5'-pășii' pentru salvarea anei Incogipetinț« fastuoase ori satisfacția unor anchiuni inadmisibUe. âi t . evernul pregătește. pentra a dace răspunzătorainî frângerea ce se aseuiul.', înv aceași mizera* mila pi,.. . ? ‘ai -del, care va rămâne caracteristica stigmatizantă .t afet»?iui suchiat X & Y D. N. TITULESCU „L'Impero d’Italia“ D. Mussolini a acordat reprezentantului lui United Presa din America, un interview. Cu acea sinceritate şi cu acel curaj se caracterizează pe omul providenţial al Italiei d. Mussolini a atacat toate problemele interne şi externe Ce se pun ţării sale, fixându-le, pe toate, în tabloul de revendicări şi realizări fasciste, cu reacţiunea impusă de transformările moderne şi postbelice şi a anunţat că scopul final al fascismului este realizarea unei Italii imperiale, în care industriaşi şi lucrători, capitalişti şi proletari — toţi egali cetăţeni însă — trebue să-şi găsească deplina linişte pentru viitorul lor şi pentru grandoarea patriei. Interviewul acesta a avut darul să enerveze pe unii democraţi, iar pe alţii, să-i scoată din minţi şi oficiuile masonice ale internaţionalamului sectar au început atacurile contra Italienilor, acuzându-i—şa era aceasta de democratism bolşevic — că sunt imperialişti. Toate ţările cari pot, au făcut şi vor face imperialism, indiferent că acesta e, după formă şi provenienţă, republican, monarhic ori bolşevic. Fascismul, care vrea să se încoroneze cu titlul de Imperial, nu ţinteşte însă la imperialism — altceva cu totul — pentru a-şi etala deasupra drepturilor altora, dominaţia sa. Prin însăşi geneza Iui, el are cu totul alt caracter decât doctrinele pe care se bazează multe programe şi se vântură multe steaguri, îmbâcsite de «drepturile omului». Fascismul nefiind o doctrină, ci o acţiune a însemnat luptă. Odată ce prin această luptă a reuşit să pună mâna pe frânele Italiei, el a căutat şi a reuşit, prin muncă şi iarăşi prin luptă să repare relele provocate de democraţia desfrânată şi să ducă poporul italian pe calea disciplinei naţionale. Aceste rele nu erau numai o criză de spirit şi de voinţă ci şi îmbătrânirea unor înstituţiuni, cari serveau până atunci de bază fundamentală a statului. Prin aceasta nu trebue să înţelegem părăsirea sau distrugerea acelor instituţiuni, ci transformarea Iov spre a corespunde necesităţilor de a reconstrui pe alte baze ordinea statului, căci dacă admitem evoluţiile sociale, trebue să admitem şi această transformare. In această transformare, care nu este decât forma exterioară a psihologiei moderne a poporului Halan şi care va culmina cu declararea Italiei ca imperiu trebue să auzim strigătul poporului italian, care cere dreptul său, drept ce i-l dă civilizaţia sa, disciplina sa naţională şi de muncă, puterea sa şi vitalitatea sa. Desigur că voinţa Italiei Imperiale de mâine, se poate caracteriza printr’un imperialism războinic şi cuceritor, aşa cum l’a caracteriz■at, din primul moment, presa inspirată de francmasoneria internaţională. Ziarul d-lui Mussolini, «Il Popolo d’Italia» a ţinut însă să ne explice că «idem de imperiu nu se identifică, în Italia, cu o voinţă de conflict, de vise ambiţioase şi războinice cu scopuri cuceritoare. Ideea italiană de imperiu trebue să o înţelegem ca o valorizare a ,energiilor naţionale». În această privinţă noi putem fi mai expliciţi, şi, bazaţi pe aluziunile presei italiene, putem afirma că Italia imperială de mâine cere din teritoriile împărţite la conferinţa de pace, pentru plasarea surplusului său de populaţie, care este de patru sute de mii de suflete anual. De altfel însuşi d. Mussolini, în interviewul acordat, a caracterizat astfel imperiul italian: «Imperiu înseamnă şi forţă dominare- şi comandare». Cuvinte lapidare, poate laconice, dar pline de înţeles. Voinţa aceasta a poporului italian, care vrea să şi-o exteriorizeze prin imperiul de mâne rezidă în forţa ce i-o dă vitalitatea sa, vitalitate, care, în desvoltarea tuturor energiilor ei până la marginile extreme ale posibilităţii omeneşti, nu trebue şi nu poate fi împiedicată, fără ca să se producă o ciocnire, în care poporul italian îşi va svârli totavântul puterilor sale, cu care în paşi gigantici spre imperialismul civilizaţiei mondiale. Un drum trebue să i se lase liber Italiei fasciste. Altfel, «celelalte popoare—a spus d. Mussolini -- şi-ar asuma o gravă răspundere, dacă vor opune o încăpăţânată rezistenţă măsuratelor aspiraţiuni ale Italiei, pentru ca să-i fie garantat viitorul său de mare putere». Iar ziarul său «II Popolo d’Italia» comentând aceste declaraţii, scrie: «E timpul ca Europa să fie cuminte. Italia, din partea sa, este foarte cuminte». S’ar părea că această dorinţă a Italienilor este o formă vană de flatare a orgoliului lor naţional. De fapt asistăm la o operă politică reală făcută de omul providenţial al Italiei, care — după cum observă foarte favorabil şi călduros «Daily Telegraph» şi «Morning Post» — vrea să dea ţării sale titlurile ce evocă glorioase amintiri. Italia posedă spiritul şi substanţa unei mari puteri. Ea trebue să fie — după «Daily Telegraph» — oi adevărată mare putere, nu o parodie, cum a calificat-o predecesorul lui Mussolini. Această putere va fi şi mai mare când va fi acţionată de l’Impero d’Italia, viziunea culminantă a d-lui Mussolini. B. J începutul unei reforme agrare în Ungaria Ani de zire România a fost sâcâită mereu, de toţi propagandiştii intereselor duşmane nouă, pe chestiunea unei reforme a cărei combatere a trebuit să umple lumea de mirare. Reforma noastră agrară a fost atacată mereu i toate ţările, de propagandişti ai Ungariei, de organizaţii ale refugiaţilor din Săcuime, de latifundiarii absenteişti şi de atâtea aşa zise comisii englezeşti şi americane ale episcopului Nagy, dar ea a biruit în toate cazurile şi împotriva tuturor campaniilor Liga Naţiunilor ne-a dat în două rânduri dreptate, şi acum de curând veniră înşişi «Ungurii cari se deşteaptă», să ne laude reforma chiar de la tribuna Adunării Naţionale. Dar satisfacţie a trebuit să ne vină complectă, tocmai din partea aceleiaşi Ungarii. Şi,a venit. Proletariatul, agricol maghiar, mai sărac decât proletariatul agricol de oriunde, flămânzit de latifundiile excesive şi constrâns să emigreze, a început să ţipe, să credeţi, ca ’nceput să ţipe serios de tot; altfel ministrul justiţiei maghiare n’ar declara acum ziarelor budapestane că a pregătit un proect de lege ce’l va depune ’» parlament în cursul lunii Ianuarie şi prin care latifundiile idei comisariale (moştenite din tată ’« fiul întâi născut, intangibile şi formidabile încât singur cel al lui Eszterhazy numără S.IO.OOO jugăre) vor fi reduse la 3000 de iugăre. înainte de aceasta s’a mai făcut o reformă agrară, împroprietărindu-se cu câte 700—800 jugăre la graniţă şi 200—30o in interior, acele castre vitejeşti, care-au provocat polemica armatei clandestine maghiare in ziarul nostru Reforma cu caracter social începe acum. Bine înţeles nu trebuie să-i atribuim proporţii ce nu le va avea. Fidei - comisul lui Eszterhazy se va reduce cu vre-o 217.000 jugăre, dar asta nu î nseamnă că de-acum le-a pus Dumnezeu mâna ’n cap ţăranilor unguri. Latifundiile fidei comisariate se vor împărţi, întâi intre fraţii si rudeniile excluse până acum prin dreptul întâiului născut. Dar în orice chip se va excroca reforma, începutul se va fi făcut. Şi în momentul în care ministrul de justiţie va depune proectul în parlament, se cuvine să-i trimitem o felicitare, pentru felul cum ne recunoaşte indirect drepta tea. (Citiți continuare in pag. Ial