Cuvântul, ianuarie 1926 (Anul 3, nr. 346-370)

1926-01-01 / nr. 346

MINI III WO. 346­. Redacţia şi Administraţia 4, STRADA SĂRINDAR, 4 f 78/OS Administraţia Telefon­­ 78/10 Re­ae­,a Director: C. GONGOPOL Citiţi in pag. IV-as Documente noui în afacerea Galantzis Jucătorul de şah... Intr’unul din rarele sale momen­­­­te de expansivitate—d. I. Brătia­­•­nu cunoaşte valoarea alurelor de Lama profund şi impenetrabil în politică,—într’o asemnea clipă de abandonare^ şeful guvernului, vorbind de conjoncturile politi­ce, s’a comparat cu jucătorul de şah aproape de sfârşitul parti­dei... Unei partide perdute... Şahul este un nobil joc. Mai marii pământului îl cultivau mult altă­dată. Ludovic al XI al Fran­ţei îşi popula spânzurătorile în­tre două partide. Richelieu aştep­ta jucând relatarea decapitărilor senzaţionale. Danton a graţiat pe un regalist, după ce-i jucase capul într’o partidă de şah... D. I. Brătianu—pildele de mai sus nu stabilesc nici o analogie—­­nu ’l joacă... Nu ’l cunoaşte, şi de sigur, nu-i place. Cea ce nu duce la nici o conclusie defavo­rabilă d-sale: d. Mihalache Dra­­gomirescu e un şahist consumat! Jocul de şah presupune multă pacienţă, o încordare susţinută, une­ori o mecanică specială a minţei. Henri Poincaré a fost im ilustru matematic, dar n’a făcut nici­odată calculele fulgerătoare ale lui Inaudi, «număr» de ex­­hibiţiune. D. Ionel Brătianu, care a tre­cut până azi atât de uşor prin viaţă, nu apreciază îndeletnici­rile prea laborioase. De aceea, poate, este un eminent politi­cian... Politica, în sensul ei pejorativ, ca acea pe care a făcut-o totdea­una şeful partidului liberal, este mai ales o pricepere a oportuni­­tăţii, în care nu atât forţa unora cât slăbiciunea celorlalţi decide rezultatele... Actualul preşedinte al Consi­liului a urcat treptele Autorităţei absolute peste şalele debile ale unor adversari, care s’au duşmă­nit veşnic între dânşii. ...Astfel a ajuns prestigiosul ju­că­tor de şah cu legenda de-a fi imbatabil...­ ­ Nu e un paradox. Dictatorul, ei, posedând de­cât ideile gene­rale despre acel joc, l-a practicat totuşi cu succes pe vastul echier al politicei. Comparaţia­­ a venit fără să vrea. A isbucnit poate din subconştientul primului-mi­­nistru. Căci dacă n’o va desminţi, desigur are s’o regrete. ... In ultima analiză jocul de şah este arta de-a păstra pe Rege. Pioni, cai, turnuri, Regină chiar se pot sacrifica, dacă prin Rege poţi la urmă să­ faci «mat» pe adversar. Pe această eventualitate temu­tă de or­ce partener, d. I. Bră­tianu s’a arătat sau a căutat să se prezinte ca stăpân. Succesul repetat l-a făcut să-şi dea şi aere de şampion, care se joacă cu di­ficultăţile. Manevra sa favorită la începutul or cărei partide se­rioase a fost să descopere pe Rege, de­şi cu adversari mai re­dutabili putea să fie o gravă im­prudenţă... In aceste înfruntări câmpul de luptă al d-lui I. Brătianu a înfă­ţişat mereu o fizionomie curioa­să. Garda sa era mereu bătută. Dar partida o câştiga cu Regele. Joc temerar. O clipă de neaten­­ţiune şi totul e perdut. Joc pri­mejdios. Nici Regina nici Rege­le nu trebuesc expuşi la fie­ce mo­ment. Joc viabil. Atacurile toate fatal sunt îndreptate numai con­tra Regelui... O conclusie dacă ar decurge, e că trebue să cunoşti bine toate resursele jocului de şah, spre a-l transplanta teoreticeşte şi în alte domenii... Poate d. Brătianu de abia a­­cuma începe să-şi dea seama. Me­lancolia confesiunei sale are ceva din descurajarea unui «mat» inevitabil. Şi totuşi i-a scăpat ireverenţa comparărei: «Sânt ca jucătorul de şah, care..... ... Dar jucătorul de şah este cel ce dispune singur, cum îl fae capul, de soarta Regelui său, a cărui apărare şi acoperire trebue să-i fie preocuparea permanentă în toate fazele partidei, putând în acelaş timp să-l sacrifice or­când prin inadvertenţă sau inca­pacitate. Ce apropiere faţă de cellalt Rege,—această metaforă a pri­mului său sfetnic !... Sunt mulţi cei care gândeau astfel câte­odată, surprinşi şi în­tristaţi de o atât de nemeritată dar aşa de covârşitoare influ­enţă. Preşedintele consiliului o lă­mureşte cu distinsa sa delicateţă. C. I. Brătianu este în politica acestei ţări un maestru jucător de şah, care deabea acum începe să întrevadă riscurile partidei. Jocul are surprize pe care le-a dispreţuit în siguranţa sa de­ a manevra pe Rege. Astă­zi mai speră încă,­dar îi este teamă, şi vremea. Căci şi acestei naţii, de o pacientă fără margini prea i-a ajuns lehamete de a mai «chibiţui» indiferentă la super­bia necuviincioasă a jucătorului. E prea mult de când o nele­gitimă şi odioasă dictatură exem­plifică prin manipularea figuri­nelor de lemn sau de sidef pe o planşe cu pătrate bi-colore, ade­vărata viaţă constituţională a u­­nui popor liber. C. Gongopol DRAGOSTEA LUI CROOKES de Ing. C. STANULESCU ! In foiletonul meu asupra Forţei psihice apărut Miercuri cu data de Joi 3 Decembrie, a. c., am făcut o digresiune spre a menţiona că sa­vantul nostru profesor universitar d. dr. G. Marinescu, într’o confe­rinţă ţinută la Crailova, ar fi spus că experienţele lui Crookes cu me­dium Florence Cook nu pot fi va­labile (sau cam aşa ceva) fiindcă marele fizician englez era îndră­gostit de medium. Ţin ştirea dela d. Ciocazan. Am cerut permisiunea d-lui pro­fesor să răspund într’un foileton separat, ceeace fac astăzi, cu grija de a preveni pe cititori că e posi­bil să nu fie suficient un singur ar­ticol, chestiunea fiind foarte Inte­resantă. Ar­ago a spun că cine pronunţă, în afară de Matematicele pure, cu­vântul imposibil, dă dovadă de im­prudenţă. Imprudent e şi cel ce crede tot şi cel ce nu crede nimic. Acest cuvânt nenorocit — impo­sibili — a pătat atât de mulţi sa­vanţi când s’au găsit în faţa unor fenomene noi ce nu se puteau expli­ca şi ce păreau a contrazice cunoş­tinţele lor, în­cât nu mă pot reţi­ne de a nu servi cititorilor într’un alt articol, câteva din aceste impo­sibilităţi. Când Crookes a publicat primul său articol — 1871 — asupra feno­menelor ce experimentase, o parte din savanţii englezi au socotit că de bună seamă marele lor coleg, a înebunit. Genialul fizician a răspuns cu o nouă serie de descoperiri şi lucrări în domeniul fizicei şi chimiei şi a­­tunci s’a recurs la altă explicaţie: Nu-i nebun dar e îndrăgostit de medium; dragostea l-a orbit sau l-a făcut să ridice pe Florence Cook la rangul de eroină, de instrument divin, pentru desvoltarea ştiinţei psihice. Ziaristul francez Hauzé, scriind 2 broşuri Contra Metapsihiei şi a Spiritismului, reeditează la pag. 234 din «Les Morts vivent­ ils­» această insinuare și e probabil că d- profe­sor Marinescu a împrumutat-o de acolo. La această insinuare se adaogă o părere a mediumului Home, publi­cată de C. Flammarion că Floren­ce ar fi fost o farsoare, deși Home n’a asistat la nici o ședință cu ea-Acestea sunt datele ce servesc să se reediteze o calomnie odioasă. D. Hauzé însă uită să reproducă exact ce scrie Flamarion la fig. ■B5!' S 462 din «Les fortes naturalles in- j com­ dă unde a­­ nipru-1 mut­­atţp d« m­ai sus. Voi I fabeeu acest serviciu d-lui Dr- Ma-­­ rine? • orpef­«iar în materia de medium, Home­r »spune că nu e decât el Daniel Hun- I «glas vie, care «El mi-a adăugat chiar că însuși I thneudnjenl d-rei F Cook i-a I «dat lui Crookes probe de contr,.- i «rietate: sa». Fia »moriun adatqsâ apei 0 refle-J xiune psrrtmglS relativă la, rivalităţile mvd.'umîîâr și conch­ide­­ că af ■■ ti Home nu are va- j loare Mi In rezumat: Hon, la şedinţe: b) Home . se .-‘ciuda că i mima- !a ei ■ metLi... » care se • poate bonta și o) logodrjienî Floren' j eei a divulgat-o lui Orbkes dar ae J ta nu' l-a împ­rastă! *-rr -Mai liza & stor tn» aii ch­e :cem ana-| tel Ar fi 5 j zadarrdcă perdere de JRow». enunța-1 m­ ­­ rea lor este­­ condamnarea lor pentru cei ce v r să judece im­parțial. B' A‘a-țg a ,p»is că nu trebue să prommlan ntu] imposibil; se cu rine de d­iscultăm căci a fost u gl .tor. Să contăm dar îr procesul ce s’a deschis, elementele Ce us-ar conduce la con­centrării unor pure afirmări ' ' ■ ■ t reji; ;ăti, răutăţi şi va'iităţ?.. P ’tru ţ se p, bea lua în sea­?.nro trebue să ştim şi ci­■: 1 ţ . ■; i •:n na n •, , • i. ' -i■ i­­lliam Crookes şi a fost; versitatea din Londra; b) Membru al to. dm A rigu­a | demîei de st’in­­ty royale); oclaţiei brita­ni­ce« a ştiinţelor şi asului acestei­a de., etc. istă sumară carte de vizită. ' -ogerepv­­e părere despre­­ Om în societate mai ales că era însurat şi avea şi copiii. 2) Cunoscând titlurile să vedem şi operele lui: a) La vârsta de 20 de ani deve­nise celebru cu studiul său asupra polarizării luminei; b) a descoperit corpul simplu Tha­lium; c) A făcut descoperiri asupra Spectrilor luminoase; d) A stabilit norme pentru mă­surarea intensităţii luminei; e) A inventat Photometrul de po­larizare şi Micro-spectroscopul; f) A publicat lucrări asupra ana­lizei corpurilor cereşti; g) A introdus procedee noi pen­tru fotografierea astrelor; h) Are lucrări importante în do­meniul higienei, medicinei şi ştiin­ţelor naturale; i) este părintele radio­activităţii etc­ etc. Acest al doilea element al crite­riului nostru de judecată, este de o valoare netăgăduită credem noi căci, deşi nu scrie nicăeri că oa­menii învăţaţi trebue să fie şi no­­rali, totuşi, se pare că aceşti sa­vanţi când sunt şi laborioşi, cum a fost Crookes, nu prea au vreme să se lege de fetele oamenilor şi să la atragă în cursă tocmai în labora­torul lor, iar cultura pare a fi ge­­neratoarea moralei. Cum ar privi savantul nostru neurolog o informaţie ce ar apare într’un ziar oarecare şi care ar fi concepută astfel: «Se zice — ba chiar ana din bel­­enave a afirmat-o — că lucrarea «cutare a d-lui Dr. Marinescu, nu «se poate lua în serios, fiind făcu­­­tă sub imperiul unui amor la care «a căzut d-sa cu una din senzitive­­«le clinicei d-sale, pe care a vroit «s’o facă celebră sau s’o prezinte ea «o preţioasă colaboratoare ce me­­­rită­ recunoştinţa omenirii! In ce chip s’ar apăra d-sa de a­­ceastă infamiei 3) Din descrierile experiențelor e­m . Barbarii Călătorii acestor vacanţe de sărbători şi-au amintit iarăşi ceva din sălbătăcia anilor de războiu, cănd ne legam cu cu­rele, în viscol, pe tampoanele vagoane­­lor. Cine a aşteptat două ori trei ceasuri, în gara de Nord, un tren care nu se ştia când mai pleacă şi de ce nu mai pleacă, a avut încă odată prilej să simtă cât de fragilă e iluzia acestei «refaceri» cu care un guvern de patru ani se încântă şi ne încântă. Se ştia că şcolile îşi puhoiesc copiii spre toate oraşele ţării. Se ştia că aceşti copii, în cea mai mare parte sunt săraci, îmbrăcaţi nevoiaş , copii ai funcţionari­lor cărora bugetul le-a lipit stomacul de coaste. Măcar din milă, dacă nu din da­toria de a îngriji de călătorii săi cănd le urci iarăşi tariful, direcţia căilor fe­rate ne-am fi aşteptat să a­rate la fiecare tren un vagon,două, pentru aceşti copii, alergând la odihna unei vacanţe, l-am văzut îmbulzindu-se, moţăind pe scaunele sălilor de aşteptare, mergând a­­răţaţi pe scări în vânturile nopţii, dor­mind întinşi pe scândura culoarelor. Tristă ucenicie a vieţii crunte care îi aşteaptă mâine. Sălbateca năvală de pe peroane, cu oameni imbrâncindu-se şi cu geamandanele aruncate pe fereastră, dă­dea brutal înfăţişarea a însăşi haoticei noastre gospodării. Vagonul ministerial, cu verdelele luminate şi trase, ermetic in­chis circula departe de toată această mi­zerie ostilă a nopţii, în care copii cu sufle­tul lor fraged călătoreau in realitatea hă­­dă, spre bucuria sărbătorilor cu senine legende. Iar cu două seri înaintea Ajunului, dru­metii de pe peronul Gării de Nord, au pu­tut vedea această oribilă scenă. Un copil îmbrâncit sub vagon, strivit acolo sub rofile de fier, într-un amestec de carne și postav. Numai filele cărţilor ajunsese­ră smulse de vânt, purtate peste capete, foi albe cu pete roşii de sânge. N’am ura Excelenţei din vagonul plă­cut luminat, plăcut încălzit şi ermetic închis, să cunoască odihna şi ertarea creştină pe care au cunoscut-o în aceste sărbători părinții acelui copil. • Ion Darie Nime nu tortură mai mult pe d. Ionel Brătianu decât apropierea ter­menului fatal: sfârşitul guvernării liberale, căci nici odată un sfârşit de guvern liberal n’a fost mai dorit de fără şi Coroană, mai înăbuşitor pentru partid şi nici odată succesi­unea mai în afara calculelor, şefului partidului liberal. Cuvântul a vorbit de «guvernul de Crăciun» cu care d. Brătianu a voit să-şi asigure retragerea­ guver­nul general Prezan, eşuat în condi­­ţiunile arătate. Dar d. Ionel Brătia­nu nu a dezarmat.... Un om pentru «guvernul de detentă» «Echipa volantă» a d-lui Ionel Brătianu, adică cercul de admişi la meditaţiile de la Florica a început să vorbească iarăşi de un guvern de detentă. — «D. Brătianu — este formula — nu va trece de bunăvoe puterea coa­liţiei». Evident, nimeni nu-şi poate închi­pui că d. Brătianu- înfrânt în cal­culele d-sale de la 5 Mai încoace, ar primi cu inima uşoară să se declare învins şi să recomande Regelui suc­cesiunea firească, — pe care de­ alt­­fel, n’o va putea înlătura. Dar d. Brătianu încearcă... Şeful guvernului caută un om pentru a forma guvernul de detentă. Cine e omul d-lui Brătianu ? Nici «echipa volantă» nu-l poate numi. Nu e însă d. general Averes­­cu, căci — afirmă chiar intimii d-lui Brătianu — când i s’a făcut Regelui o aluzie. Suveranul a râs şi d. Bră­tianu a înţeles. De-atunci nici nu se mai gândeşte la bătrânul general fostul său pen­sionar politic,­. O confidenţă a d-lui Ionel Brătianu Dar cea mai interesantă caracte­rizare a situaţiei guvernului ac­­tualmente şi a d-lui Ionel Brătianu faţă de succesiunea virtualmente deschisă a regimului liberal, a fă­­cut-o sub forma unei confidenţe în familie, însuşi şeful guvernului zilele trecute, la Florica. Afrmăm fără putinţă de desmin­­ţire că d. Ionel Brătianu a MĂR­TURISIT CA SE RETRAGE, ORI CE S’AR MAI INTAMPLA SI­­ORICE NU S’AR MAI ÎNTÂM­PLA, ODATA CU SFÂRŞITUL CAMERELOR, ADICA INTRE 15 FEBRUARIE SI 15 MARTIE. Si întrebat «dece‘? — d. Brătia­nu a răspuns: — SUNT IN SITUAŢIA JUCĂ­TORULUI DE ŞAH CARE A PIERDUT SI CALUL ST REGE­LE,­­ SI IN POLITICA. ÎNTOC­MAI CA SI LA ŞAH, FARA CAL SI FARA REGE ESTI PIERDIU­... E necesară o explicaţie, poate a formulei: d. Brătianu a comparat, odată la o consfătuire a majorită­ţilor, ţara, massa, sufragiul univer­sal. •• cu «un cal care trebue stru­nit»: e calul din formula de şahi iar Regele, — e Regele. Iată de ce toate celelalte formule, — alegeri generale, continuarea gu­vernări, guvern Averesen şi alte asemenea gogoriţe sunt fantezii groteşti da cafenea. ANCHETE POLITICE Combinaţii asupra succesiunei D. Ionel Brătianu caută omul pentru un „guvern de detenţă” — „Sunt un jucător de şah în politică, — şi-am pierdut calul şi Regele“, mărturiseşte d. I. Brătianu Acordul de la Washington are în sfârşit, un ţap ispăşitor... E­d. An­ton Bibescu ministrul României în Statele­ Unite. D. N. Titulescu, ne­­gociatorul «succesului» fără a doua zi, a întrebuinţat manopera demisiei,pe care nu şi-ar fi dat-o. Dar guvernul s’a lăsat intimidat de glumeaţă ameninţare. Se pare că ar avea un interes major, să -1 fie deocamdată departe de România pe d. Titulescu, cu ori­ce sacrificii.Astfel alături de acelea pe care le calculează oftând, în fie­care lună, d. Vintilă Brătianu, se mai adaogă unul de o gravă ordină mo­rală. Răsfăţatului Benjamin al tri­­bulaţiunilor economico-financiare vintiliste, i se aduce jertfă admira­bila activitate românească de atâ­ţia ani a ministrului ţarei în Ame­rica. D-lui Anton Bibescu i se oferă să înlocuiască pe d. Iacovache la Varşovia, care în mintea d-lui­­ Brătianu şi a placei sale fonografi­ce d. I. G. Duca, este un post de penitenţă şi aproape de surghiun. In alte împrejurări ori­cine ar fi bucuros să lucreze în Polonia, la consolidarea cât mai puternică a unei amiciţii care-i coloana de ra­ză­ a situaţiei ambelor state în ră­sărit. In conjecturile actuale refu­zul d-lui Anton Bibescu e perfect îndreptăţit. w^llată-ne astfel cu un al doilea ti­ran. D. I. Brătianu e dictator la Bucureşti... D. N. Titulescu e un micSylla din Londra... Cel de aici ne foarfecă zilnic răbdarea... Dn. blura-i spână din capitala Angliei ne-o exaspera doar la răstimpuri. Nu e exclus de acum ,ca cele două tiranii să se conjuge mai frecvent— bine înţeles dacă au să aibă vre­me. Cel dintâi pas e treu. Capricii­le d-lui Titulescu pot să se exercite în ori şi ce domeniu,­căci nu e nici unul în care să nu-şi recunoască o competinţă cu totul remarcabilă. Totuşi alta e latura cea mai scan­daloasă în acest conflict fără de precedent. Acordul de la el trâmbiţat ziarelor, mintal­­ nostru şi opiniei publice toată Imn drept «n «mare suces» a’l României. Telegrama de mulţumi­j re I irat tedipe a guven roma,- cătxw cel american i f înconjurul presei mondiale. D. Vini tilă Brătianu în consiliul de mi*',­! ştrl şi la tribuna Camerei în ace­­­laş cm i-a mn făţişa­t A trebuit intervenţiei energiei, şi! documentată a Cuvântului ca real­­itatea să *apartí, Min irt­­al de fl-j nan te prins în flagrant de rea cre­dinţă ori nediscernământ, s’a pus la adăpostul «cifrelor inexacte» transmise de şeful delegaţiei care negociase, adică d. Titulescu în­suşi. S’a introdus numai decât sur­dina prostescului entusiasm Dar guvernul a refuzat până azi cu îndărătnicie să recunoască In­succesul. Şi de câte ori vine vorba. Viitorul continuă să latre împotri­va celora care’l afirmă. Atunci cum poate să explice mi­nistrul de externe rechemarea In­solită a d-lui Bibescu? Dacă ministrul tatei la Washing­ton a avut vr'un amestec în nego­cierea datoriilor, i se cuvin laude, căci a contribuit la «succesul», «marele succes» pentru care ne-am grăbit să transmitem recunoştinţa noastră nobilei Americe. Iar dacă amestecul acesta a fost hotărâtor în insucces,­­ guvernul e mai întâi dator să rectifice min­ciuna cu care s’a înşelat pe dânsul, Parlamentul, ţara şi străinătatea... Am eşuat la Washington, — să se mărturisească faptul. Apoi să înceapă sancţiunile, descoperind pe , î. r . cin ; ar fî, dacă exis­­neoploşind pe nl- 'îs -ni la nici caz Improvizarea e tat? 5'-pășii' pentru salvarea anei Incogipetinț« fastuoase ori satisfacția unor anchiuni inadmi­sibUe. âi t . e­­­vernul pregăteș­te. pentra a dace răspunzăto­rainî frângerea ce se aseuiul­.', înv aceași mizera* m­ila pi,.. . ? ‘ai -del, care va ră­mâne caracteristica stigmatizantă .t afet»?iui suchiat X & Y D. N. TITULESCU „L'Impero d’Italia“ D. Mussolini a acordat reprezen­tantului lui United Presa din Ame­rica, un interview. Cu acea sinceritate şi cu acel cu­raj se caracterizează pe omul pro­videnţial al Italiei­ d. Mussolini a atacat toate problemele interne şi externe Ce se pun ţării sale, fixân­­du-le, pe toate, în tabloul de reven­dicări şi realizări fasciste, cu reac­ţiunea impusă de transformările moderne şi postbelice şi a anunţat că scopul final al fascismului este realizarea unei Italii imperiale, în care industriaşi şi lucrători, capi­talişti şi proletari — toţi egali ce­tăţeni însă — trebue să-şi găsească deplina linişte pentru viitorul lor şi pentru grandoarea patriei. Interviewul acesta a avut darul să enerveze pe unii democraţi, iar pe alţii, să-i scoată din minţi şi oficiuile masonice ale internaţiona­lamului sectar au început atacu­rile contra Italienilor, acuzându-i—­­şa era aceasta de democratism bol­şevic — că sunt imperialişti. Toate ţările cari pot, au făcut şi vor face imperialism, indiferent că acesta e, după formă şi provenien­ţă, republican, monarhic ori bolşe­vic. Fascismul, care vrea să se înco­roneze cu titlul de Imperial, nu ţinteşte însă la imperialism — alt­ceva cu totul — pentru a-şi etala deasupra drepturilor altora, domi­naţia sa. Prin însă­şi geneza Iui, el are cu totul alt caracter decât doc­trinele pe care se bazează multe programe şi se vântură multe stea­guri, îmbâcsite de «drepturile o­­mului». Fascismul nefiind o­ doctrină, ci o acţiune a însemnat luptă. Odată ce prin această luptă a reuşit să pună mâna pe frânele Italiei, el a căutat şi a reuşit, prin muncă şi iarăşi prin luptă să repare relele provocate de democraţia desfrâna­tă şi să ducă poporul italian pe ca­lea disciplinei naţionale. Aceste re­le nu erau numai o criză de spirit şi de voinţă ci şi îmbătrânirea u­­nor în­stituţiuni, cari serveau până atunci de bază fundamentală a sta­tului. Prin aceasta nu trebue să în­ţelegem părăsirea sau distrugerea acelor instituţiuni, ci transforma­rea Iov spre a corespunde necesită­ţilor de a reconstrui pe alte baze ordinea statului, căci dacă admitem evoluţiile sociale, trebue să admi­tem şi această transformare. In această transformare, care nu este decât forma exterioară a psi­hologiei moderne a poporului Ha­­­lan şi care va culmina cu decla­rarea Italiei ca imperiu trebue să auzim strigătul poporului italian, care cere dreptul său, drept ce i-l dă civilizaţia sa, disciplina sa na­ţională şi de muncă, puterea sa şi vitalitatea sa. Desigur că voinţa Italiei Impe­riale de mâine, se poate caracteri­za printr’un imperialism războinic şi cuceritor, aşa cum l’a caracteri­­z■at, din primul moment, presa in­spirată de francmasoneria interna­ţională. Ziarul d-lui Mussolini, «Il Popolo d’Italia» a ţinut însă să ne explice că «idem de imperiu nu se identifică, în Italia, cu o voinţă de conflict, de vise ambiţioase şi răz­boinice cu scopuri cuceritoare. I­­deea italiană de imperiu trebue să o înţelegem ca o valorizare a ,ener­­giilor naţionale». În această pri­vinţă noi putem fi mai expliciţi, şi, bazaţi pe aluziunile presei ita­liene, putem afirma că Italia im­perială de mâine cere din terito­riile împărţite la conferinţa de pace, pentru plasarea surplusului său de populaţie, care este de pa­tru sute de mii de suflete anual. De altfel însuşi d. Mussolini, în interviewul acordat, a caracterizat astfel imperiul italian: «Imperiu înseamnă şi forţă dominare- şi co­mandare». Cuvinte lapidare, poate laconice, dar pline de înţeles. Voinţa aceasta a poporului ita­lian, care vrea să şi-o exteriorize­ze prin imperiul de mâ­ne rezidă în forţa ce i-o dă vitalitatea sa, vi­talitate, care, în desvoltarea tutu­­ror energiilor ei până la marginile extreme ale posibilităţii omeneşti, nu trebue şi nu poate fi împiedica­tă, fără ca să se producă o ciocni­re, în care poporul italian îşi va svârli tot­­avântul puterilor sale, cu care în paşi gigantici spre impe­rialismul civilizaţiei mondiale. Un­ drum trebue să i se lase liber Italiei fasciste. Altfel, «celelalte popoare—a spus d. Mussolini -- şi-ar asuma o gra­vă răspundere, dacă vor opune o încăpăţânată rezistenţă măsurate­lor aspiraţiuni ale Italiei, pentru ca să-i fie garantat viitorul său de mare putere». Iar ziarul său «II Popolo d’Ita­lia» comentând aceste declaraţii, scrie: «E timpul ca Europa să fie cuminte. Italia, din partea sa, este foarte cuminte». S’ar părea că această dorinţă a Italienilor este o formă vană de flatare a orgoliului lor naţional. De fapt asistăm la o operă politică reală făcută de omul providenţial al Italiei, care — după cum obser­vă foarte favorabil şi călduros «Daily Telegraph» şi «Morning Post» — vrea să dea ţării sale­ tit­lurile ce evocă glorioase amintiri. I­talia posedă spiritul şi substan­ţa unei mari puteri. Ea trebue să fie — după «Daily Telegraph» — oi adevărată mare putere, nu o paro­die, cum a calificat-o predecesorul lui Mussolini. Această putere va fi şi mai mare când va fi acţionată de l’Impero d’Italia, viziunea culmi­nantă a d-lui Mussolini. B. J începutul unei re­­forme agrare în Ungaria Ani de zire România a fost sâcâită mereu, de toţi propagandiştii intereselor duşmane nouă, pe chestiunea unei refor­me a cărei combatere a trebuit să umple lumea de mirare. Reforma noastră agrară a fost atacată mereu i­­ toate ţările, de propagandişti ai Ungariei, de organiza­­ţii ale refugiaţilor din Săcuime, de lati­fundiarii absenteişti şi de atâtea aşa zise comisii englezeşti şi americane ale epis­copului Nagy, dar ea a biruit în toate cazurile şi împotriva tuturor campaniilor Liga Naţiunilor ne-a dat în două rânduri dreptate, şi acum de curând veniră înşişi «Ungurii cari se deşteaptă», să ne laude reforma chiar de la tribuna Adunării Na­ţionale. Dar satisfacţie a trebuit să ne vină complectă, tocmai din partea aceleiaşi Ungarii. Şi,a venit. Proletariatul, agricol maghiar, mai sărac decât proletariatul a­­gricol de oriunde, flămânzit de latifun­diile excesive şi constrâns să emigreze, a început să ţipe, să credeţi, ca ’nceput să ţipe serios de tot; altfel ministrul justi­ţiei maghiare n’ar declara acum ziarelor budapestane că a pregătit un proect de lege ce’l va depune ’» parlament în cursul lunii Ianuarie şi prin care latifundiile idei­ comisariale (moştenite din tată ’« fiul întâi născut, intangibile şi formida­­bile încât singur cel al lui Eszterhazy numără S.IO.OOO jugăre) vor fi reduse la 3000 de iugăre. înainte de­ aceasta s’a mai făcut o re­formă agrară, împroprietărindu-se cu câte 700—800 jugăre la graniţă şi 200—30o in interior, acele castre vitejeşti, care-au provocat polemica armatei clandestine maghiare in ziarul nostru Reforma cu caracter social începe acum. Bine înţeles nu trebuie­ să-i atribuim proporţii ce nu le va avea. Fidei - comisul lui Eszter­hazy se va reduce cu vre-o 217.000 jugă­re, dar asta nu î nseamnă că de-acum le-a pus Dumnezeu mâna ’n cap ţăranilor un­guri. Latifundiile fidei comisariate se vor împărţi, întâi intre fraţii si rudenii­­le excluse până acum prin dreptul în­­tâiului născut. Dar în orice chip se va excroca reforma, începutul se va fi fă­cut. Şi în momentul în care ministrul de justiţie va depune proectul în parlament, se cuvine să-i trimitem o felicitare, pen­tru felul cum ne recunoaşte indirect drep­ta tea. (Citiți continuare in pag. I­al

Next