Cuventul, martie 1927 (Anul 3, nr. 698-723)

1927-03-30 / nr. 722

CORPURILE LEGIUITOARE C­­. m. era Comunicarea d-lui Il.CCuza asupra manifestatiilor studentesti.­Răspunsul d-lui LPetrovici Şedinţa de la 28 Martie Prezidează d. dr. Bardescu. Pe banca ministerial d-nii Oct. Goga, Petrovici. COMUNICĂRI Manifestaţiile studenţeşti D. A. C. CUZA interpelează gu­vernul în chestia agitaţiilor studen­ţeşti de Duminecă. Studenţii —spu­ne d-sa — au voit să se întrunească pentru a discuta doleanţele lor. Rec­torul a oprit întrunirea. Mai târziu un grup de studenţi au voit să vină la mine la «Teatrul Popular» unde conf­erenţiam, spre a-mi aduce la cunoştinţă hotărârile lor. Atunci s-a produs conflictul cu reprezentanţii autorităţilor. Acest conflict îmi dă prilej să mă ocup mai aproape de situaţia stu­denţilor care este intolerabilă. Guvernul este dator să ia odată pentru totdeauna o hotărâre legală în interesul menţinerii ordinei. Studenţii au cerut în congresul lor «numerus clausus» care este o măsură raţională şi legală. Ungaria a luat această măsură, s’a protes­tat dar mai târziu totul a intrat în ordine. O a doua chestiune este acea a cadavrelor. In această privinţă si­tuaţia este revoltătoare pentru dem­nitatea noastră şi guvernul este da­tor să intervină. Oratorul semnalează un alt punct din programul studenţilor: bursele în­t­răinătate care trebue să se a­­cordă după criterii raţionale şi na­ţionale. Numai satisfăcându-se doleanţele studenţeşti se poate restabili ordi­nea, punându-se capăt agitaţiilor care durează de 4 ani. Nimeni nu înţelege să exploateze aceasta chestiune în favoarea lui. Este vorba de cultura românească. Pe calea coercitivă nu se poate merge prea mult; studenţii sunt ho­târâţi la sacrificarea vieţei lor. Se manifestează un curent de o adâncă semnificaţie, un curent pe care-l pu­tem numi mistic. Guvernul are datoria să examine­ze măsurile ce trebuesc luate pen­tru a se restabili ordinea. «Numerus clausus» este un dezide­rat general şi guvernul trebue să îl aplice. Numai prin măsuri pozitive se pot realiza o parte din nevoile stu­­denţimei. D. ING. M. P. FLORESCU (Cu­­zist) interpelează pe d. ministru al finanţelor asupra lichidări­i ca «Tişiţa» cât şi a cedărei soc. «Oi­­tuz» a tuturor instalaţiilor technice în mod gratuit, de pe urma cărora Statul e lezat cu câteva zeci de mi­lioane. D-sa cere a i se da dosarele pe banca parlamentului pentru a face lumină şi în această afacere, ca în atâtea altele. Răspunsul ministrului de instrucţie D. PETROVICI, răspunde că ape­­lul d-lui Cuza «nu va suna în de­şert». Guvernul actual însă a satisfăcut multe din punctele înscrise în me­moriul studenţilor. Studenţii — este foarte adevărat — sunt gata să-şi sacrifice viaţa lor, dar până atunci voesc sacrificarea altor vieţi. (D. Petrovici citeşte un manifest în care se îndeamnă tine­retul la violenţe). De aceia autorităţile erau în dreptul lor să ia măsuri de ordine. Guvernul n’a satisfăcut doleanţe­le studenţilor! Am început cu pri­ma şi chiar cea mai importantă: reintegrarea d-lui Cuza. Chestiunea cadavrelor este şi ea soluţionată în sensul dorit de stu­denţi. Nu e nevoie de reglementare, prin lege, o simplă dispoziţie e su­ficientă. Ne-am ocupat şi de bursie­rii noştri. S’ă intervenit la guver­nul francez şi credem că intervenţia noastră va fi încoronată de succes. S’au introdus deasemenea sporuri sensibile faţă de trecut pentru aju­torarea studenţilor, majorarea alo­caţiilor la hrană, etc. Am avut de­rutat — subliniază d-sa — cu ministerul de finanţe. Su­mele sunt prea mari dar s’a făcut totul în limitele posibilităţilor. Ni s’a cerut şi alte lucruri: mo­dificări de regulament şi examene pentru asistenţi. Toate doleanţele vor fi avute în vedere afară de a­­celea cari aveau un caracter de di­rective de stat. Nu putem asculta sugestiile ,veni­te de la o minoritate, atât ca vârste şi ca număr. Pretenţia studenţilor de a da azi directive îi va pune în imposibili­tate de a da atunci când trebue. Ne­pregătindu-se azi, vor fi incapabili mâine. Doleanţele nu trebuesc for­mulate cu caracter de ultimatum. Nu se poate trata de la putere la putere. (Apl). Am judecat nevoile lor cu elemen­ta firească a părintelui, nu cu as­primea judecătorului. Vom face tot ce vom putea dar nu ne puteţi cere capitularea dem­nităţii noastre. Avem în proees în­zestrarea confortabilă a căminelor în general şi vom lua toate măsu­rile ca opera noastră să fie salu­tară. Lecţiile le ascultăm, le trecem în jurnalul reflecţiei noastre, ne cobo­râm în inima noastră românească şi constatăm că ea vibrează în ace­leaşi pulsaţii ca şi inima studenţi­lor. (Apl). D. ING. FLORESCU cere dosa­rele soc. «Tişiţa» şi «Oituz» pentru desvoltarea unei interpelări. D. M. MANOILESCU răspunde că va cerceta cazurile semnalate. Dă apoi explicaţii cu privire la chestiunea contrabandelor de la A­­rad, ridicată în nenumărate gân­duri de d. Florescu. Recunoaşte gravitatea contraban­delor, adăugând că ministerul n’a terminat încă operaţiile de eva­luare. In ceea ce priveşte latura penală, parchetul a fost sesizat şi vinovaţii îşi vor primi pedeapsa. D. ING. FLORESCU se declară mulţumit de acest răspuns. D. dr. BARDESCU, citeşte o a­­dresă din partea Ligii Creştine, ca­re prin şeful ei d. Cuza, anunţă că d-l PAUL ILIESCU, deputat nu mai face parte din Ligă. D. P. P. RADULESCU-PUTNA (maj.) se asociază la interpelarea d-lui Florescu, în chestia soc. «Ti­­şiţa». Legea pentru înfiinţarea de nou­i catedre univer­sitare Intrându-se în ordinea de zi se începe discuţia generală la proectul de lege pentru înfiinţarea a 33 ca­tedre universitare. Observaţiile d-lui N. Iorga D. prof. N. IORGA luând cuvân­tul, spune că «în dosul acestor ca­tedre vede urechile celor interesaţi să ajungă acolo unde nu merită». Pe lângă aceste 34 de catedre pe care ţara le va plăti şi Universita­tea le va tolera, trebuesc înfiinţate altele care sunt necesare. Avem nevoe la Bucureşti de o catedră pentru istoria Artelor, alta pentru limbile orientale, la noi ne­­existând această specialitate. De asemenea, e o datorie pentru noi, care suntem o ţară latină, să înfiinţăm cel puţin conferinţe pen­tru limbile latine. (Oratorul citea­ză cazul d-lui Popescu-Telega de la Craiova, specializat în limba spa­niolă). Eminentul arheolog, care este d. Pârvan, are un asistent, mâ­na lui dreaptă, d. Andrieşescu, spe­cialist în studii preistorice şi cerce­tător în domeniul arheologic. Tre­bue înfiinţată o catedră şi pentru dânsul. In concluzie d. Iorga, spu­ne că, dacă se fac noul catedre, ţi­­nându-se seama de interese în afa­­r­ă de ştiinţă, — în schimb sunt oa­ră de ştiinţă, în Parlament cari protestează contra acestui lucru. (Apl.). D. C. DIMITRIU (lib.) găseşte in­oportun acest proeet. Ar fi fost mai bine — susţine d-sa — să se aducă un proeet pentru perfecţionarea techniică a universităţii. Cuvântarea d-lui V. V. Haneş Luând cuvântul la discuţia gene­rală a legii, d. V. V. HANEŞ a înce­put prin a arăta că proiectul d-lui ministru Petrovici are două­ părţi distincte: prima parte prin care se dă recunoaştere legală unor ca­tedre universitare la diferite uni­versităţi din ţară, catedre cari e­­rau înfiinţate numai pe cale bud­­getară; a doua parte priveşte înfi­inţarea unei instituţiuni de cultu­ră superioară — o Facultate de teo­logie — la Chişinău; întârzierea discuţiei proiectului Proiectul a fost prezentat în Ca­meră la 15 Februarie a. c. Minis­trul a cerut urgenţa votării şi Adu­narea a încuviinţat-o. Ca urmare, conform regulamentului Adunării, proectul a fost trimis de îndată la Comisiunea de instrucţie publică a Camerii, fără a mai trece prin sec­ţi­uni.­­ Oratorul argumentează apoi că amânarea se datoreşte altor cauze cari vădesc destul de clar adversi­tatea d-lui Negulescu pentru pro­iect. Nici un proiect — adaugă d-sa — prezentat de alt ministru, decât d. Petrovici, n’a fost ţinut în cartoa­ne o lună şi jumătate. Legea Ofi­ciului naţional I. O. V. a fost de­pusă la 3 Februarie şi votată la 16 Februarie; legea Inspecţiei Muncii depusă la 9 Februarie şi votată la 3 Martie, etc. Facultatea de la Chişinău A fost bine inspirat d. Petrovici, când a atribuit un caracter mai larg Facultăţii de la Chişinău, din punct de vedere naţional. Pe lângă studiile de specialitate, d-sa a a­­dăugat o catedră de istoria literatu­rii româneşti, alta de istoria arte­lor, alta de literatură modernă reli­gioasă, etc. In adevăr, această fa­cultate, întrunind şi o parte din a­­tribuţiunile facultăţii de litere, va îndeplini în Basarabia un frumos rol de înălţare românească, de edu­caţie serioasă, pentru generaţiile tinere (Apl.). D. prof. I. GAVANESCU (L. A. N. C.) laudă scopul urmărit de pro­ect şi în deosebi înfiinţarea facul­­tăţei de la Chişinău. Declară apoi că votează proectul. D. prof. BORCEA, constată că proectul sporeşte mijloacele de cul­tură ale poporului românesc în ge­neral şi ale poporului basarabean în special. Se asociază totuşi la observaţia d-lui Iorga, care a declarat că pro­ectul urmăreşte şi creierea unor ca­tedre de interes îndoelnic. Combate apoi sistemul care duce la înfiin­ţarea prea multor catedre de spe­cialitate. D. TH. IACOBESCU (nat. ţar.), vorbeşte pe larg despre nevoile cul­turale ale Basarabiei. Consideră drept un «eveniment cultural» în­fiinţări a catedrei de teologie de la Chişinău. Această facultate este de o netăgă­duită însemnătate pentru viaţa cul­turală a Basarabiei. Oratorul face o paralelă între si­tuaţia trecută a culturei basarabe­­ne şi situaţia creiată azi. Şedinţa se ridică la orele 7. sau loleratii, sau peregrinările cu­getului. S’ar putea astfel culege din căr­ţile pan­ziniene o înşiruire de afir­maţii in faţa vieţii, a omului, a fe­meii, a morţii, a artei, etc. — care ar putea fi luată în seamă. Dar a­­ceasta ar coprinde foarte puţin din Alfredo Panzini. Ironizarea neo­bosită a soţiei sau dragostea pen­tru poeţii latini şi italieni, pentru italia şi Carducci, sau atitudinea luată în faţa războiului — nu sunt valori literare decât în cărţile pan­ziliene. A rezuma Santippe — per­manenta şi ascunsa biciuire a pă­catelor femeiei, cu mentalitatea strâmtă şi tulburată de simţuri, încăpăţânată, dizolvând elanul crea­tor şi greu de idei al masculului — nu e un lucru lesnicios. Dar e, în acelaş timp, inutil. Pentru că, tot farmecul cărţii, şi toată valoarea ei artistică —s e într’însa. Acelaş lucru sar putea spune despre foarte multe din cărţile lui Alfredo Panzini. S’ar putea rezuma câteva volume de confesiuni, câte­va culegeri de poeme, câteva sute de pagini coprinzând oglindiri din viaţă ? Ce s’ar putea spune, de pil­dă, despre acel minunat II roman­­zo della guerra — coprinzând po­vestirea zi de zi a unei luni din 1915, la începutul războiului Ita­liei! Şi ce s’ar putea spune despre atâtea alte volume ale lui Pan­­aim ? Că sunt scrise în cea mai rit­mată şi mai pură italiană! Că în mmmmmmmmmmmmm i mmpwbmi—— ele se ironizează lumea modernă şi femeia modernă, alături de lu­mea de întotdeauna şi eternul­ fe­,­minin ! Vă se vădesc cunoştinţe şi gust clasic ? Şi scepticism, şi poe­zie, şi nostalgie . Dar toate aces­tea, nu spun nimic... Şi nu pot fo­losi la nimic. Se găsesc, însă, printre cărţile lui Alfredo Panzini — câteva cari concretizează frânturi din lumea modernă, şi cari pot fi discutate din mai multe puncte de vedere. Aşi număra printre acestea — Sig­­norine, la cerco moglie! şi admi­rabilul roman 11 padrone sono me! capodopiera panziniană, şi­­cartea reprezentativă pentru Italia din timpul şi imediat după încheerea războiului. In primele două volume, Panzini îşi vădeşte iarăşi acea atitudine bănuitoare, ironică şi indulgentă în faţa femeei. Dar, de data aceas­ta, cercetează feluritele specii ale femeiei moderne, în mediul mo­dern. Pentru că Panzini nu prea se împacă nici cu timpurile de as­tăzi. Italia îmbâcsită de mireasma benzinei, italienii cuvântând argot şi italiencele cu părul scurtat — nu-l entuziasmează. Şi-şi arată a­­ceastă lipsă de entuziasm în pa­gini cam­ desfată. Pagini incisive sau melancolice, grele de gând, dar afectând simplitatea, deşi scrise cu humor. Capodopera panziniană, Il pa­drone sono­me! — închide, însă nenumărate valori. O construcţie mai sigură şi mai unitară; perso­nagii vii, multiple, simpatice; rea­lităţi sociale prea aproape de noi ca să nu ne îndurereze sufletele; conflict precizat; observaţie rafi­nată, analiză sobră; şi minunate pagini triste, triste, către sfârşitul romanului. 11 padrone sono­me! e povestea unei familii burgheze scri­să de feciorul paznicului vilei. Un tânăr isteţ, care înseamnă toate slăbiciunile stăpânilor săi, dar, care trădează, de asemenea, păca­tele clasei sale. Povestea începe cu copilăria lui Robertino, singurul vlăstar. Apoi adolescenţa, în tovă­răşia celui care îşi scrie amintirile, şi a neastâmpăratei Dolly. Se scurg anii de şcoală, cu vacanţe însorite pe plaja din faţa vilei. Apoi, răz­boiul, şi moartea lui Robertino. Pacea aduce tulburârile lăuntrice, revolta plebei, ura împotriva «boe­­rilor». Capitole minunate, cari în­tunecă sufletul sau îl luminează. Scrise cu acelaş calm, şi e aceiaşi zâmbitoare seninătate. Sfârşitul e emoţionant până la lacrămi. Dar Il padrone sono­me! nu se poate povesti.­­Deşi e cea mai în­chegată carte panziliană. Nu se poate savura decât integral. De a­­ceia aşteptăm tălmăcirea, care nu mai poate întârzia. E una din pu­ţinele cărţi reprezentative ale vre­mii noastre. Mircea Eliade «——--00*00------­--- I SENATUL Votarea legii Casei Sănătăţii Şedinţa de la 28 Martie Prezidează d. general Coandă. Pe banca ministerială d. dr. Lu­­paş, Trancu-Iaşi, V. Goldiş, D. M. NEGRUZZI (maj.), aduce o­magiul majorităţilor cu prilejul mortei lui Alexandru Bădărău D. GEN. COANDA se asociază în numele senatului la condoleanţele exprimate de d. Negruzzi, iar în nu­mele guvernului vorbeşte d. minis­tru Trancu-Iaşi. Comunicări D. C. POPESCU (naţ. ţar.) a ce­rut din nou dosarul exproprierei unei moşii din jud. Brăila spre a desvolta o interpelare. In acelaşi timp d-sa se adresează d-lui­­subsecretar de stat al comuni­caţiilor, căruia îi comunică plânge­rile funcţionarilor cfr. cărora li s’au schimbat orele de biurou, fi­ind obligaţi să vină şi după amia­ză la serviciu — de fapt sunt im­puşi la noi cheltueli — ca tramvai. Mulţi din ei stau la mari depărtări aşa că e un adevărat sacrificiu şi de bani şi de timp. D. SUBSECRETAR DE STAT, din lipsă de acte şi date precise va răspunde mâine. Legea Casei Sănătăţei D. DR. A. DANIEL, raportor, combate opiniunile şi obiecţiunile ridicate de predecesorii săi, care susţineau că prin înfiinţarea Casei sănătăţii, se încalcă atribuţiunile ministerului. Casa sănătăţii nu se va amesteca în administrarea şi technica aces­tor aşezăminte, ea va fi în primul rând un organ de studiu de pregă­tire şi adunare de material, pentru coordonarea unui plan de execuţie, în al doilea rând de realizări efecti­ve prin construcţiuni de aşezămin­te publice, precum şi, după cum am mai spus un organ de procurare c­entralizare şi adunare de fonduri. D. raportor arată nevoia unei propagande nct­ive. In concluzie d-sa arată că şi în această chestiu­ne este nevoe de o politică unitară de stat. In faţa acestei probleme toa­te diferenţele de partid trebue să dispară. Făcând astfel veţi face o operă patriotică şi naţională. (A­­plauze). Cuvântarea d-lui ministru I. Lupaş D. I. LUPAŞ, ministrul sănătă­ţii publice, arată necesitatea aces­tei instituţiuni. Această necesitate a fost pentru prima dată semnala­tă de d. dr. Obreja, care a întocmit un asemenea proeet încă de acum 20 ani. D-sa la 1906 a elaborat un proeet care e regretabil că nu a de­venit lege. D. raportor a spus cu multă drep­tate că obiecţiunile ce au fost fă­cute în aparenţă numai, par a fi îndreptăţite. Pentru construcţiile sanitare au­ost ani dearândul când s’au găsit milioane dacă erau susţinute de u­­nele influenţe politice, dar nu s’au putut găsi câteva sute de mii de lei, pentru reparaţii urgente, dacă nu erau susţinute de politiciani. Tocmai pentru aceasta s’a insti­tuit Casa Sănătăţii. Face analiza tuturor obiecţiuni­­lor ridicate atât la Cameră cât şi la Senat, arătând netemeinicia lor. D. ministru cere ca să voteze le­gea (apl.). Legea se ia în considerare, începe discuția pe articole. La art. 2 se propun diverse a­­mendamente. D. ministru promite că va ţine cont de ele la întocmi­rea regulamentului, deasemeni se resping şi amendamentele de la ar­ticolul 8. La art. 23, după îndelungate dis­­cuţiuni la care au participat d-nii I. Nistor, Pangratti, Romanescu, dr. Meţulescu, etc. se aprobă un a­­mendament prin care comunele şi judeţele vor fi obligate la executa­ra lucrărilor prin Ministerul In­ternelor în urma cererii Ministeru­lui Sănătăţii, amendament propus de d. Romanescu. Restul se votează fără nici o mo­dificare. Legea în total e votată în unani­mitate. Şedinţa se ridică la ora 6 luni. Moartea lui Al. Bădărău La locuinţa sa din Iaşi a încetat din viaţă Duminecă pe la ora 1 dim, fostul ministru de Justiţie Al. A. Bădărău în etate de 68 ani, came în ultimul timp contractase o pneu­monie. Înmormântarea va avea loc Marţi 28 am­, la bisericuţa din corn. Copou­ unde defunctul are o pro­prietate. Mişcare în diplomaţie D-nii Radu T. G. Djuvara şi Mi­hail A. Arion, actuali consilieri de legaţiune, sunt înaintaţi pe ziua de 1 Aprilie 1927, la gradul de minis­tru plenipotenţiar clasa II, în locui­rile bugetare vacante. D-nii Nicolae Lucasiewicz şi Emil Zarifopol, actuali secretari de le­­gaţiune clasa I, sunt înaintaţi con­silieri de legaţiune, pe ziua de 1 A­­prilie 1927, în locurile bugetare va­cante prin înaintarea d-lor Dju­vara şi Arion. D. Ion Gheorghiu, secretar de le­gaţiune clasa I, actualmente în dis­ponibilitate, este rechemat în acti­vitate de serviciu, pe ziua de 1 Apri­lie 1927, în administraţia centrală a a ministerului afacerilor străine, în locul bugetar vacant prin înainta­rea d-lui N. Lucasiewicz. D. Vasile Stoica, actualmente se­cretar de legaţie clasa II, este îna­intat secretar de legaţiune clasa 1 în administraţia centrală a minis­terului afacerilor străine, pe ziua d­e 1 Aprilie 1927, în locul bugetar devenit vacant prin înaintarea d-lui E. Zarifopol şi cu aplicarea art. 50 din legea de organizare a ministe­­urlui afacerilor străine. ----------»*»------« Congresul general al medicilor In zilele de 18 şi 19 Aprilie se va ţine la Cernăuţi congresul general al medicilor din întreaga ţară. înscrierile medicilor se primele la «Asociaţia medicilor» până la 10 Aprilie. ■---------»*00------— ■---------00*00---------- , Pregătirea profesională a salariat­lor publici Duminecă, 27 Martie, orele 10 dimi­neaţa, d. St. Brădişteanu a ţinut la So­cietatea generală a funcţionarilor pu­blici o conferinţă despre «Pregătirea profesională a salariaţilor publici». In urma discuţiunilor ce au avut loc adunarea a aprobat, în unanimitate, ur­mătoarele deziderate: 1) Să nu se mai numească în func­ţiuni, să se suprime în primul rând toţi aceia care au fost numiţi fără titlurile prevăzute de statut. 2. Să se organizeze de urgenţă şi sis­tematic învăţământul profesional pen­tru toate categoriile de salariaţi pu­blici. 3) Să se înfiinţeze pentru funcţionarii publici administrativi şcoale profesio­nale inferioare, şcoale profesionale su­perioare sau licee administrative şi A­­cademii de Ştiinţe de Stat sau secţiuni administrative pe lângă facultăţile j­u­ridice. 4) Să se organizeze cursuri obligatorii de perfecţionare pentru salariaţii pu­blici existenţi. Adunarea s-a terminat la orele 12 şi jumătate. De la instanţele militare La Consiliul de răsboi al Corp­ii armată, se continuă instrucţia în chestiunea fraudelor de la institu­tul medico-militar. Consiliul superior de revizie al armatei, a sorocit pentru ziua de 5 Aprilie c. judecarea recursului Ioan Ştefanovici şi al locot. Enescu, con­damnaţi de către Secţia l-a a Cons, de răsboi al corp. II armată, pentru fraudele săvârşite la divizionul 1/2 art. grea Bricani. •---------po*so-----~ ---------«*oo---­ Comemorarea lui Anton Pan Implinindu-se un veac de când Anton Pan a pus adevăratele baze ale muzicei noastre bisericeşti. «A­sociaţia generală a cântăreţilor bi­sericeşti» va comemora pe Anton Pan printr’un festival dat joi, o­­rele 3 d. a., în sala Operei Române, ---------»*«--------­ Pelerinajul la mormântul lui Cerna Duminică 27 Martie, la ora 11 di­mineaţa a avut loc la cimitirul Bellu, pelerinajul prilegiuit de îm­plinirea a 14 ani de la moartea poe­tului Panait Cerna. Au participat: d-1 V. Goldiş, ministrul Cultelor şi Artelor, d-1 prof. Tzigara-Samurcaş din partea «Convorbirilor» d-1 prof. Rădulescu Pogoneanu, d. colonel dr. Panaite­­scu din partea soc. «Avântul» al că­rei membru fondator a fost Cerna, d. I. M. Sadoveanu din partea mi­nisterului Cultelor, d. C. Ardeleanu din partea S. S. R. d. prof. Garabet din partea Asociaţiei prof. secun­dari. Au vorbit d-nii V. Goldiş, prof. Rădulescu-Pogoneanu, I. M. Sado­­veanu, C. Ardeleanu, col. dr. Panai­tescu, Chiru Anghel din partea studenţilor constănţeni şi Mihăile­­scu din partea studenţilor brăileni toţi subliniind personalitatea lite­rară a lui Cerna. i­e vânzare!! Intre Turda şi Cluj, locul cel mai preţios din o comună mare. La lo­cul de oprire al autobuselor de pa­sageri. O vilă domnească comodă, în condiţii excelente, grădină cu pomi de 4 jugăre, un parc admirabil şi superedificate în stare bună. Adresa: Agentura LOFI, Turda. BlooNoles Istoria Spaniei A treia conferinţă a d-lui N. lorga Duminică dim. d. N. lorga a ţi­nut la Teatrul Naţional a treia con­ferinţă asupra «Spaniei din trecut». D. lorga a început prin a arăta greutăţi ficării unei linii de ur­mărire a istoriei Spane. Asupra originilor etnice ale ace­stei naţii, istoricii răni­t în dome­niul hipotezelor. Primelor popoare căci au locuit peninsula iberică le­­au lipsit tendinţele imperialiste, care i-ar fi îndemnat la organizare şi aşezare. Iată de ce nu s’a putut creia o unitate naţională din care să se desfăşure firul susţinut al is­toriei viitoare. In afară de aceasta nici popoa­rele cari fură ispitite de pământul Spaniei nu aduseră o concepţie de stat. Conferenţiarul a trecut la inva­zia arabă, descriind luptele teri­bile în timpul celor trei veacuri, dintre forţele califului de Cardova şi cele ale regilor aliaţi ai Castiliei şi Aragonului. Se poate spune că anul 1912 e în­ceputul poporului spaniol. In acest an cei trei regi spanioli s’au unit şi au biruit la Toleza pe arabi. Trist pentru Spania a fost şi sec. XIV. Conferenţiarul vorbeşte apoi de cealaltă etapă a istoriei moder­ne de la Filip al II-lea până la venirea Burbonilor cu Filip V. Ultimele decenii ale veacului trecut lăsară în jurul tronului spa­niol o atmosferă de romantism din pricina minorităţii Isabelei şi apoi a lui Alfons III, care legată mai mult monarhia de sufletul poporu­lui. D. Iorga sfârşeşte cu o vibrantă omagiere a virtuţilor de rezistenţă şi de sănătate — în ce e firesc şi naţional — ale naţiei spaniole. Universitatea Libera Miercuri 30 Martie ora 6 d. a. la Fun­daţia Universitară Carol I, va avea loc a 6 a conferinţă din ciclul literar «Mo­­tive ale creaţiei populare». Va vorbi d. Tiberiu Brediceanu des­pre «Motivul muzical în creaţia popula­ră» cu o audiţiune muzicală: canto d-na Clisa Băicoianu, pian d. Filionescu. Intrarea 10 lei. Biletele se găsesc la Magazinul «Furnica» *tr. C. A- Rosetti 7 şi la intrare. Studenţii şi elevii au intrarea liberă. —-----«*«—------­De la Teatrul Popular Mâine seară, se va da la Teatrul Popular, comedia de Locusteanu: «Funcţionarul de la domenii». Re­prezentaţia va fi în beneficiul d-nei Sylvia Georgescu, care va inter­preta principalul rol femenin. Vor da concursul d-nii I. Manu, de la Teatrul Naţional şi Lică Rădule­­scu. ((■im pien­ Hains. Han­g lei lom ----00*«—­ Solemnitatea dela Universitate Duminecă la orele 5 d. a. a avut loc în amfiteatrul «Spiru Haret» dela Universitatea din Bucureşti, o pioasă comemorare a decedaţilor profesori V. Babeş, I. Atanasiu şi Toma Ionescu. Această comemora­re s’a făcut din iniţiativa facultă­ţii de medicină în unire cu «Asocia­ţia profesorilor universitari». Solemnitatea a fost prezidată de di­rector Ermil Pangrati. D-sa a deschis seria cuvântări­lor evidenţiind meritele marilor dis­păruţi pe care profesorii universi­tari îi comemorează acum. D. prof. dr. I. Bălăcescu, decanul facultăţii de medicină, face o scur­tă biografie a profesorului Toma Ionescu, care a ilustrat atâta vre­me catedra de clinică chirurgicală a facultăţii de medicină şi arată contribuţia pe care marele dispărut a adus-o în domeniul şcoalei chi­rurgicale române, pe care a făcut-o cunoscută şi peste hotare. Rahianes­tezia descoperită de Toma Ionescu­­ a provocat o adevărată revoluţie în­­ chirurgie. Războiul mondial a dat prilej a­­cestui mare român să arate că este în domeniul patriotismului tot a­­tât de mare ca şi în ştiinţă. D. prof. dr. Marica Ude vorbind despre profesorul Babeş spune că el este acela care a introdus în ţa­ra noastră spiritul ştiinţific în do­meniul bacteriologiei. Graţie cercetărilor sale a fost con­sacrat maestru universal în anato­­mia­ patologică. D. dr. Dr. T. Popa, preşedintele «Asociaţiei asistenţilor universi­­tari», a vorbit despre viaţa, opera, şi personalitatea profesorului I. A­­tanasiu. ,, In acelaş sens a vorbit despre profesorul Atanasiu d. Titu Cure­­leanu, preşedintele soc. studenţilor în medicină. Solemnitatea s’a terminat la orele 7 seara. (UllJIi D-NII MOSCU SABETAY Şl IO­AN MAZ­ARE PUŞI IN LIBERTATE PRIN DE­­CIZIA CASAŢIEI S. N­ a înaltei Curţi de Casaţie, sub preşidenţia d-lui Matei Balş, a judecat ori recursul făcut de d-nii Moşca Sabetay şi Ioan Mazăre îm­potriva deciziei Camerei de punere sub acuzare din Bucureşti care res­pingea apelul făcut de aceştia îm­potriva hotărârei tribunalului Il­fov care confirma mandatele de a­­restare emise de d. judecător de in­strucţie al cap. 5 împotriva acestor doi domni. Motivele de recurs au fost des­­voltate de d-nii avocaţi Gh. M. De­­metrescu şi Iorgu Petrovici. înalta Curte a admis recursul d-lor Marcu Sabetay şi Ioan Ma­zăre, a casat fără trimitere decizia Curţei de Apel şi a anulat manda­tele de arestare emise împotriva lor de d. judecător de instrucţie al ca­binetului 5. CERCETĂRILE CU PRI­VIRE LA LUCRĂRILE PA­­LATULUI ADMINISTRA­TIV DIN IAȘI­ ­, judecător de instrucţie Ioan Stănescu, de la cap. 7, a continuat în tot cursul săptămânei trecute cer­cetările în afacerea aceasta, a nere­gulilor în care e implicat d. Iarca, fost director al contabilităţii din Ministerul de Justiţie. S’au ascultat martori, s’au ridi­cat acte în legătură cu lucrările pa­latului administrativ din Iaşi, acte cari urmează să fie verificate. S-au dovedit nereguli cu majorarea pre­ţurilor facturilor originale. Se păs­trează cel mai strict secret cu pri­vire la rezultatul acestor cercetări cari vor fi compromiţătoare pentru vuiii oameni bine situaţi ameste­caţi în această afacere. Spectacole OPERA ROMANA: Traviata. TEATRUL NATIONAL: Hoţii.­­• TEATRUL REGINA MARIA • Strigoii. TEATRUL MIC: 07/08.­­ TEATRUL FANTASIO: Azais TEATRUL POPULAR: Cinema­­tograful. Moartea profesorului EL Ludwig Duminică s-a stins din viaţă E. Ludwig, profesor la Academia co­mercială şi consilier technic al Ca­sei Şcoalelor pentru învăţământul ştiinţific. Decedatul a adus mari servicii pentru organizarea învăţământu­lui practic al ştiinţelor fizico-chi­­mice. El a fost organizatorul labo­ratorului modern de la Casa Şcoa­lelor şi al atelierului de confecţio­­nare a instrumentelor pentru ştiin­ţele fizice. —-------»*«------— '' Comunicatul ministerului instrucţie, In chestiunea caminelor sub­enteşti Ministerul instrucţiei a dat ori un comunicat în legătură cu chesti­unea cantinelor studenţeşti, In care arată că autoritatea supremă a cămin­urilor şi cantinelor studen­ţeşti este senatul universitar. Regulamentul respectiv —, spune comunicatul — nu atribui minis­trului instrucţiunii nici un amestec amestec în conducerea şi adminis­trarea acestor instituţiuni. Aceasta nu însemnează — sfâr­şeşte comunicatul __ că Ministerul de instrucţie, ca unul ce este direct interesat prin aceea că subvenţio­nează căminurile şi cantinele uni­versitare, se desinteresează de mer­sul lor, ci îşi rezervă dreptul de a lua la nevoie, anumite măsuri şi dispoziţiuni, dictate de solicitu­dinea pe care e obligat s’o aibă faţă de studenţime. ---------«*»---------­ In chestia măştilor de geze Din partea d-lui general Iliescu, primim următoarea scrisoare de care luăm act : Stimate d-'e Gongopol, Ne­cunoscând pe d-l Titus Ena­­covici, mă adresez d-tale, spre a­ţi declara că nu am nici un amestec cu «Uzinele chimice române», nici a fabricarea de măşti ’ contra ga­zelor. Un rău voitor al meu, a in­dus în eroare pe autorul articolu­lui care-mi atribuie o intervenţie la ministerul de război, în această chestiune, intervenţie care nu e­­­xistă Cu salutările mele distinse General, D. Iliescu. ----------00*----------

Next