Cuventul, aprilie 1927 (Anul 3, nr. 724-747)

1927-04-13 / nr. 734

i­mmmsg BUCUREȘTI A V^SĂISff*^ ST ft. HALGLOA Bl. EEE ARE 50 ANI de EXPERIENITA IN DEPOZIT permanent: 5­0.000.000 IEI MĂRFURI NOI K.^- .CUV ,\ 5 :' . - ‘Vi’ ^ ‘ i: .,• X'.;-1- .1 ^ -i ■ $ *•■ .,; • . 7;f*. *­« - --\V'­SIFOANE PÂNZETURI PÂNZA CERCEAfURI GPADEL 5HIRTING PERDELE DE O LANDURI LINOURI INDIAN PERCAL POPLIN 2EFIRURI PROSOAPE • FETE de MESE * SERVETE ETC. r­emediul , amti/eptic FCatie SE BUCURĂDE O REPUTATIUNE UNIVERSAIA SUNT PA­TIUSLE CARE EVITĂ ȘI C­OM­BAT TUIA,RĂCELILE,DURERILE DE GÂT, CATARELE, INFLUENTA GRIPA, ASTMA, LARINGITELE CRECENTE «ÎNVECHITEI BRONŞITELE (ACUTE SAU CRONICE),ETC. ifAC-Smil REDUS Al CUTIEI |H* ■*» DE VÂNZARE' LATOATeS^ farmaciile Sl DttOGHERIIUe STILLESI |erAEU3ifnrvTj­wjtTîî] aaâiT" ***** 'm Curierul judiciar RECURSUL UNUI JUDE­CĂTOR Cu prilejul alegerilor generale a fost un incident între d. Groza, fost ministru şi d. Octavian Petrescu, judecător provizoriu la tribunalul Hunedioara. Epilogul acestui incii­dent a fost că în urma intervenţiei d-lui Groza, judecătorul a fost sa­crificat fiind destituit. împotriva deciziei de destituire, d. judecător Octavian Petrescu a facut acţiune în contencios pe care Curtea de A­­pel din Iaşi i-a admis-o. împotri­va deciziei dată de Curtea de Apel din Iaşi, ministerul de justiţie a fă­cut recurs pe care s. III a înaltei curţi l-a respins declarând ilegală decizia de destituire şi a invitat Ministerul de Justiţie să-l reinte­greze. UN RECURS PERIMAT D. General C. Hepites a făcut în 1919 recurs împotriva deciziei de punerea sa în retragere din oficiu. Ne mai ocupându-se de acest re­curs, deci stând în nelucrare atâ­ţia ani, Ministerul de Război a fă­cut cerere de perimare. S. III a înaltei curţi a admis a­­ceastă cerere şi a declarat perdut recursul făcut de d. C. Hepites. AFACEREA CONSTRUC­TIEI HALATULUI ADmI­­NISTRaTIV din Iaşi D, judecător de instrucţie al cap. 7, Ioan Stfbnescu, a continuat ori cercetările cu privire la această a­­facere. D-sa a ascultat pe d. ingi­ner Nic. Cortaş, reprezentant al fa­­bricei Haug, care a făcut unele lu­crări la acel interminabil palat. A făcut apoi două descinderi. Cerce­­tările vor continua. PROCESUL UNUI FOST DIRECTOR GENERAL­ AL ÎNCHISORILOR S. N­ a tribunalului Ilfov a con­­tinuat ori de dimineaţă dezbaterile în procesul d-lui I. Ionescu-Mariţa, fost director general al închisori­lor, învinuit de nereguli în dauna acestei direcţii. Au fost ascultaţi mai mulţi mar­tori printre cari d-nii Lupaşcu, Du­mitriu, G. Popescu şi alţii cari au depus favorabil pentru d. Ionescu. Dezbaterile vor continua Vineri. BANCRUTA FRAUDU­LOASA D. procuror Aievra a deschis ac­ţiune publică împotriva comercian­tului P. Hoffman din calea Şerban Vodă 50 pentru bancrută fraudu- Meetin­gui ch.naşi.or O nouă întrunire a chiriaşilor convo­cată de «Liga Chiriaşilor» a avut loc Duminică dimineaţa in sala «Dacia». Prezidează V­­ar. Hăd­uiencu care des­­chizând întrunirea anunţă pe chiriaşi că M. I. Regele este astăzi in­convales­centă (Întreaga asistenţă in picioare a­­clamă pe buveran). Vorbesc apoi d-nii Bănică Ionescu, D. Frântiu, M. Aifanilari, loset loset, d.na E­vd. Simionescu, dr. Tom­a Simionescu, Die Dumitru, D­. Kaufmann şi avocat Magder, care dă citire unei scrisori din partea Uniunii generale a avocaţilor, scrisoare în care se arată lovitura ce se dă intelectualilor prin dispoziţiile nouei legi a chiriilor. In continuare D. Magder analizează tot proectul legii arătând toate lacunele şi nedreptăţile ce conţine. Spune că ter­menul e prea scurt, cotele exagerate şi împovărătoare­ Citeşte o scrisoare din partea d-nei Maria Col. Brâescu, mama raportorului legii chiriilor la Cameră, prin care a­rată mizeriile ce i le face proprietarul său Dr. Tomescu-In urmă d. Magder relevă dispoziţiu­nile periculoase de la capitolul evacuă­ri care trebuesc pur şi simplu înlătura­te. D. dr. Rădulescu arată contrazicerea dintre legea chiriilor şi cea a construc­ţiilor şi protestează împotriva dispozi­­ţiilor nedrepte. Vorbesc apoi d-nui avocat San* Ma­­rinescu şi deputat Aurel Dobrescu întrunirea s'a terminat la ora 1 jum. —-----«O*-«------­ cărui ocultist nu are acest aj­utor. Fa­cultăţile pe cari năzuieşte să le dez­volte şi să le organizeze — s’au a­­trofiat­ dealungul generaţiilor, ră­mânând inconştiente. Munca e cu atât mai grea. Rudolf Steiner socoteşte, însă, că oricine poate ajunge lumile superi­oare, prin voinţă şi perseverenţă. In această preţuire pe care o dă­ Steiner voinţă, personalităţii ome­neşti­­ se găseşte una din trăsătu­rile esenţiale antroposofiei. Misti­cismul ei nu e vag, incoherent şi ni­micitor al conştiinţei de sine. Nu e misticismul haotic oriental, nici nirvana budică (în înţelesul pe ca­re îl dau europenii), nici superfi­cialitatea teozofică. Antroposofia are o metodă, şi rezultatele ei pot fi controlate. ■Educaţia antroposofică, conduce la spiritualizarea Cosmosului, a fe­nomenelor, iar această spiritua za­­£e, acest substrat psihic ce se găseş­te înapoia materiei şi a senzaţiilor — n­u nimiceşte nici materia, nici­ senzaţia. Şi numai o conipiectează,­ îi dăruieşte un continut, o integrea­ză într un angrenaj spirit­ul. E foar­te greu de înţeles esenţa gândirii lui Steiner — acest mistic, ocultist, savant şi om de acţiune — fără a fi meditat în prealabil câteva pa­gini din Gthetmniehre sau Ikeoschie. Personalitatea lui e într adevăr co­vârşitoare şi cărţile pe cari le-a scris întrec cu mult producţia unui mistic de salon, ca Maeterlinck sau Kayseri Irig. Steiner a un mascul complet. Vo­inţa, raţiunea, puterea de muncă, multilateralele cunoştinţei, trepidan­ta viaţă sufletească, impulsul mis­­tic-metafizic, n­u’au înlăturat poe­tul şi omul de acţiune. Crearea Ser­cietâţii Antroposof­ice şi cărţile de popularizare au fost îndeplinite pen­tru educarea mulţimilor, pentru a-i ajuta să-şi găsească unitatea con­ştiinţei şi orientarea în viaţă lăun­trică. Dar marile lui opere — Die Ven­etf­iehre, de pildă — nu sunt înţelese. Şi nu vor fi încă mult­ timp. Sunt cărţi scrise de o minte care a pătruns prea departe pentru bietele noastre creere. Ştiinţa ocultă nu poate fi pricepută, în parte, de­cât după o serioasă muncă de pre­gătire şi după câte lecturi atente. E o lucrare de geniu şi de curaj. E o metafizică ce pare ridicolă ce­lor ce n’au pătruns nici un pas, dincolo. Doctorul Steiner a înţeles aceas­ta. Şi a publicat-o, totuş, pentru cei­va cetitori risipiţi pe glob, căro­ra le vor fi de folos revelaţiile ce reapă celorlaţi. I­­mens număr de manuscrise, însă, nu sunt publicate şi stau în­cinse în biblioteca şcoalei de la Dor­nach. Ele nu pot fi citite decât de şcolarii înaintaţi. Ceea ce nu e, încă, asigurare că vor fi înţelese. Mircea Eliade Mie­­nguri de protestare In Rusia contra ratificării min.ni­bandian­ei La Korca şi în diferite alte cen­tre din Rusia s’au ţinut în ultimile zile ale lunei Martie meetinguri de protestare contra ratificarei de că­tre Italia a tractaturii prin care se recunoaşte alipirea Basarabiei. Manifestaţii purtau pancarte cu inscripţia «Trăiască Basarabia so­vietică«, «Jos stăpânirea oligarhicâ a României». La aceste meetinguri au luat par­te şi delegaţi ai teroriştilor basara­beni aflaţi la Moscova, cari prin discursuri înflăcărate anunţau im­i­ţiunea că ceasul salvărei fraţilor a­­supriţi din Basarabia se apropie şi că armatele republicei moldove­neşti şi ucrainiene sunt gata a des­­robi Basarabia. Comisarul războiului sovietic nu aşteaptă decât strigatul de ajutor pentru a trimite aceste armate să işi îndeplinească menirea. ----------OOŞfcoO---------­ Dala teatul din Chişinău Chişinău, 11 Aprilie. — Comitetul Tea­trului s a întrunit ieri şi a luat in dis­cuţie chestiunea artiştilor- 8’a hotă­rât să se primească demisia artistului Florian, plătindu-i-se salariul pe 3 luni înainte. CUVÂNTUL CAPITALA RĂNI­REA DIN FUND. GROAPEI Lucrătorul cismar Gheorghe Ho­ţia, dom. in fundătura Groapei 6, venind eri spre casă, în drum s’a întâlnit cu un vechi duşman, anu­me Gheorghe Marin, cu care a’a luat la ceartă. Cearta a degenerat repede în bă­taie şi Marin Gheorghe, într’un’mo­ment de furie, a dat o lovitură de cuţit adversarului eftu, în partea stângă a pieptului. In stare gravă, trecătorii au tran­sportat victima la spitalul Brân­­covenesc, unde a fost internată. Criminalul a fost arestat, la cir­cumscripţia respectivă. OMORÂT DE AUTOCA­­RAMION Şoferul Gheorghe Soare, dom. în cal. Rahovei 438, pe când conducea autocamionul No. 491, proprietatea S. T. B-ului, la cuirea din bulev. Domniţei, în calea Călăraşi, a căl­cat pe muncitorul Haidiu Strul în etate de 72 ani. Victima a fost groaznic mutilată, astfel că în drum spre spitalul Col­­ţea, a încetat din viaţă. SINUCIDEREA UNUI ME­CANIC Fochistul Marin Ion Turcuţ, din serviciul Ateneului Român, intrând Duminică dimineaţa în sala maşi­­nelor, a găsit pe şeful său, mecani­cul Pavel Radu, în etate de 28 ani, spânzurat. Nenorocitul se legase cu o buca­tă de sârmă de cablu electtic, de un cablu, instalat la o oare­care înălţime în sala maşinelor. Nu s’a găsit nici o scrisoare prin care să se stabiliască, cauza sinu­ciderii. ARESTAREA UNUI ES­CROC La siguranţa prefecturei de poli­ţie a fost arestat ori un anume M. Florescu, fost agent de poliţie, care să dădea drept corespondent al re­vistei «Dreptul nostru», care apare la Sibiu. Sub acest titlu escrocul, făcea cu­noştinţe, intrând pe la diferiţi co­mercianţi pe care îi înşela cu dife­■te sume de bani, promiţându-le în schimb, că le va face diferite ser­vicii. Cu actele dresate escrocul a fost trimis la parchet. -------«O^SM---------■ Incendiul din comuna Biciureşi* Au aa*s 7 gospodării Eri la ora 2 d. a. un puternic in­cendiu s’a declarat în comuna BU-­ciureşti. Focul ameninţând aă ia proporţii­le unui dezastru s’ar telefonat la Bu­cureşti, cerându-se ajutorul pom­pierilor. La ora 3 d. a. au plecat de la pos­tul «Central» de pompieri două ci­sterne automobile sub comanda d­­mi lopot. Petaleanu. După o muncă de cinci ore pom­pierii au reuşit să stingă focul sal­vând numeroase gospodării. Au ars complect 7 case ţărăneşti cu gospodării cu totul. Pompierii s’au înapoiat în Capi­tală la ora 1 noaptea. -----—ootl-oo----------­ n mor marmita ceputa­tiuu ihr. Luiintueenu Duminica sa fâcut înmormânta­rea lui Ohr. Bolintineami, deputat de Durostor, preşedintele consiliu­lui de administraţie al casei de cre­dit şi fost subdirector general al poştelor. Corpul defunctului a fost expus în aula Casei de Credit şi acoperit cu coroane şi flori naturale. Au luat parte la înmormântare d-nii: general Averescu, preşedin­tele consiliului de miniştri; Gr. Trancu-Iaşi, ministrul muncii; P. Papacostea, director general al poş­telor; Al. Oteteleşeanu, vice­preşe­­dinte al Camerei deputaţilor; G. Pleşoianu, secretar general al mi­nisterului muncii; Richard Frana­­sovici, Pucerea-Taşcă, I. Pitulescu, fost director general al poştelor; M. Oitulescu, Ghibfunescu, Cezar Papa­costea, întregul personal superior şi inferior P. T. T. Serviciul religios a fost oficiat de P. S. S. Arhimandritul Galac­­tion Gojduri asistat de numeroşi preoţi. Au rostit cuvântări d-nii: M. Roşea, subdirector general P. T. T., deputat Lalu insp. general P. t. I. Mihail D. loan. La cimitirul Sf. Vineri a vorbit de insp. P. T. T. Aievra. înhumarea a avut loc la orele 6.30 în care timp, conform dispozi­­țiunilor date de d. P. Papacostea, directorul general al poştelor, ser­viciul a fost suspendat în întreaga ţară timp de 5 minute, în semn de doliu. Adunarea genera­l a insti­tutului român de energie «Institutul Naţional Român pentru studiul amenajări şi folosirei izvoare­lor de energie» (I K. R.) înfiinţat în Iunie 1926 de un grup de oameni de ştiinţă, technicieni şi industriaşi in scop de a contribui in studiul in legătură cu problema energiei, a ţinut Duminică 10 Aprilie 1927 prima sa Adunare Genera­­lă statuata sud preşedinţia d-lui C­ Bu­­silă, pentru a satisface prevederile legei. Secretarei General a dat cetire rapor­tului anual, în care se expune progra­mul ca Institutul şi-a trasat pentru a aduce o contribuţie economiei naţionale, arâtându-se şi activitatea desfăşurată în primele luni de activitate. în urmă s’au îndeplinit formalităţile prevăzute in lege cu privire la gestiu­nea anului 1926 şi stabilirea bugetului pe 1927. --------eoTj’-ao— D-l Tafrall e foarte activ: se ocupă de arta byzantinâ, de archeologia cla­sică, de mormântul lui Tut­ank-Amon, cu antichităţile greco-thrace, face săpă­turi la Callatis, şi acum in urmă a pus de gând că tac brazdă şi In preistorie. Vedeţi, un domeniu de activitate vast şi disparat. Până acum nimic de spus. Dar d-l Tafrall irrupând trepidant In toate aceste­­domenii de activitate ştiinţifică, o face de o manieră care stârneşte invi­dia îngâmfaţilor savanţi specialişti. Ast­fel la noi există o Întreagă şcoală «a În­gâmfării, a invidiei şi a urii» cum spu­ne d-sa într’un articol din «Viitorul» 1 Aprilie 1927, în care apără pe elevul d-sale d-l Horovitz pe care din impru­dentă l’am atacat. Și această «școală» m’a pus pe mine să-l atac pe d-sa și pe elevul d-sale. Eu, fricos, m’am învoit cu savantul francez Uietz, — și el în culpă de invidie fața de d-l Tafrali,­­ care a tipărit în două publicaţii franceze o drastică deşi discretă desminţire a unor afirmări de o surprinzătoare nevinovăţie ale d-lui Tafrali. Anum­e, era vorba de nişte inscripţii din Callatis unde apărea un basileus, Simos, magistrat eponym cu caracter religios, pe care d-l Tafrali jonat de mediocritatea unei astfel de nia­gistraturi îl înaintase la rangul de re­ge thrac. Acum, aflu dela d-l Tafrali, Glotz m’a trădat. Căci într’o scrisoare îi spune d-lui Tafrali că­ci numai hă­rnicite că Simos nu e rege thrac. Bine înțeles nu mă descurajez de slăbiciunea lui Glotz, faţă de d-l Tafrali, şi voi încerca să-i lămuresc ce e Simos; căci trebue să-i fie greu să ştie, după atâ­ta afirmaţii contrare: e rege thrac, nu­mai bănuit, sau nu-i de loc) Nu e rege thrac; întâi pentru că numele lui Simos e curat, grecesc, se vede în orice dicţio­nar, nu thrac sau scut cum din scăpare de vedere lasă să se înţeleagă d-l Ta­frali. Apoi în cetăţile greceşti când e vorba să se spună într'un decret «pe vre­mea cutărui rege (domnitori» se între­buinţează prepoziţia hyper, nu epi cum­­ e pe inscripţia cu Simos, care epi se în- I trebuinţează pentru datarea cu magis­­t­­ratul eponym. In fine în cetăţile dorie­­ne se găseşte acest magistrat, basileus, anume în Calchedon, în Megara, bunica lui Callatis, şi chiar în CALLATIS. Spun lucrurile astea tot pentru lămuri­­rea d-lui Tafrali care se resemnează în articolul citat: «rămâne de văzut da­că în cetăţile doriene exista un astfel de magistrat». Ca să nu caute prea mult îi trimit, la cerere, notiţa cu manualele şi publicaţiile unde se află aceste lu­cruri, pe care d-l Tafrali neştiindu-le se expune la invidia specialiştilor. Că şi Cotys, deşi veritabil rege thrac nu a­­pare ca «domnitor» pe cea de a doua in­scripţie din Callatis, ci ca magistrat e­­ponym şi el, fiind prezentat cu aceiaşi formulă ca şi Simos, cred că e clar pen­tru d-l Tafrail acum, după lămuririle servite.­ După cum se vede activitatea d-lui Ta­frail în antichităţile clasice e făcură să nască o puternică «invidios la specia­lişti. Şi încă unil sunt multe lucruri de «in­vidiat» în lucrările d-sale, în direcţia as­ta N’am citat decât un caz mai răsu­nător: la novoc îl pot lămuri pe d-l Ta­frali şi asupra­­amplasamentului ira­nian înconjurat de tumulh(l) de lângă Callatis, ca şi asupra sculptorilor «bar­bare» pe care le-a găsit acolo, precum şi asupra multor alte lucruri ce pot naşte invidie. Deocamdată văd că şi In arta byzantină, specialitatea d-sub­ din­­tr’u început, d-l Tafrali a rău invidiat. Cl. W. Lamberton, savantul byzantino­­log american, manifestă în American Journal of Archaeology, 30, 1926, 3 p. 330 sq., o nemăsurată invidie luată de ul­tima lucrare a d-lui Tafrali «Le trésor du Monastére de Toutua», Pars 1925. Iar Philologische Wochenschrift din Berlin îşi însuşeşte părerea lui Lamberton, pu­blicând pasagii caracteristice din recen­zia acestuia, anume: cMonografia e nu­mai un catalog descriptiv total necritic. («Gänzlich unkritisch»}. Amorul nu face nici o încercare de a ordona bogatul material in chip istoric-artistic». « încă vre-o două cuvinte. D-l Tafrali îmi face anumite recomandaţii. In esen­ţă, să judec cu creerii proprii. II fac a­­tent că sunt vot atât de independent, cât e d-sa de străin de lucrurile cu care ne­astâmpărat se ocupă. Şi dealtfel am lip­sa de modestie să socot că pentru cine e pregătit nu e o primejdie să judece cu­ «creerii proprii», — cum am arătat că e cazul cu d-sa. Cât privește pe plenul d-sale, d-l Horovitz, pe care d-l Tafrali continuă a-l lăuda, deși nu respinge nici unul din argumentele mele, cred că am arătat suficient în articolul meu din «tăi vântul» din 25 Martie a. c., — fără, pâ­nă In prezent, dovada contrarie — că nu ştie să judece nici cu «creerii proprii» şi nici cu ai altuia. 1. Nestor BlooNoles „Farsa în ştiinţă“ LĂMURIRI mim D. TAFRtiLI IULIU CESAR de Enrico Corradini la Arenele Romane Aflăm că d- Alex Hodoș, directo­rul Teatrului Natinal, a hotărât ca reprezentarea lui Iuliu Cesar, dra­ma istorică a lui Enrico Corradini, ce trebuia să aibă loc pe scena Teatrului National, să fie jucată la Arenele Romane, din Parcul Carol, sub cerul liber. Credem că hotărârea directoru­lui Teatrului Naţional este demnă de laudă, căci pe nici o scenă re­prezentarea lui Iuliu­­Jesar, nu s’ar putea desfăşura în toată amploarea lui istorică, cu tot fastul cuvenit unei evocări a celei mai splendide perioade din istoria romană, ca in Arenele Romane. Această mare frescă istorică, sin­teza imperialismului şi grandoarei romane, care este Iuliu Cesar de Eurico Corradini, vom asculta-o şi vom vedea-o desfăşurându-se într’o montare demnă de măreţia subie­ctului şi a dramei, în cadrul evo­cator al arenelor Romane,­­ la mijlocul lunei Mai a acestui an. Enrico Corradini, acest mare maestru al energiei naţionale ita­liene, indepărtându-se de la concep­ţia istoricilor (Ferorro) cari văd un Iuliu Cesar un democrat, expo­­nent al maselor, îmbrăţişează con­cepţia realistă a lui Mommsen, şi creiază un luliu Cesar aristocrat, autoritar, stăpân pe mijloacele sale, şi care reintroduce în haosul ro­man din vremea aceea disciplina de fier, şi ierarhizarea valorilor pa urma cărora autoritatea Statului trece în primul plan. luliu Cesar a fost scris în 1902, în vremea când Enrico Corradini, punea bazele partidului naţionalist italian, acel partid din care mai târziu trebuia să ţâşnească idee­a doctrinei fasciste. După 24 de ani, în 1926, Enrico Corradini revede prima versiune a lui Iuliu Coşar, dând personajului principal caracterul unui simbol, şi întruchipând în el energia naţio­nală a statului italian care tinde, prin mijloace de disciplină, ierar­hie şi autoritate, să reînvieze Ro­ma imperială de altă dată, stăpâna R­um­ei antice. Asupra dramei lui Enrico Corra­dini, vom reveni pe larg, într’unul din numerile viitoare­ Prob­ema monetară şi tendinţele doctri­nare din Italia Conferinţa d-lui Prof. Gh. Taşcă «1ZF«0---­ In ciclul de conferinţă organizat de Institutul de cultură italiană a vorbit Duminică 11 cor. ora 5 p. m. d. prof. Gh. Taşcă despre «Proble­ma monetară şi tendinţele doctri­nare din Italia». D. conferenţiar arată că: Problema monetară după războiu a căpătat o importanţă convârşi­­toare. Războiul a distrus o canti­tate imensa de bunuri şi Statele be­ligerante, pentru a-l putea suporta, au scontat nu numai averea prezen­tă, dar şi pe aceia a generaţiunilor viitoare. Datoriile contractate sunt aşa de mari, încât era cu neputinţă sa fie plătite. Datoria României, aproximativ 40 miliarde datorie internă şi aproape tot de atât datoria externă, ar fi fost cu neputinţă de plătit când în­treaga avere naţională după evalua­rea făcută de Xenopol, era de 21 miliarde. Astfel fiind Statele beligerante și cele învinse ca și cele învingă­toare au găsit un sistem elegant de a face faliment. Prin emisiuni mari de hârtie monedă, valoarea mone­dei a scăzut. Unitatea de măsura monetară devenind de 40 de ori mai mic­ă, plata datoriei de 80 miliarde devenea posibilă. Starea de lucruri creată prin in­flaţie însă nu mai poate dura. Pentru însănătoşirea monetară se propun două sisteme: 1) Revalorizarea, adică aducerea monetei la valoarea ei dinainte de războiu. 2) Stabilizar­ea, adică oprirea va­­riaţiunei monedei la valoarea ei din momentul de faţă Desigur că publicul necunoscător a consecinţelor ei, a fost multă vre­me pentru revalorizare. Doctrinarii, ca d. Rist şi anii se pronunţa pentru stabilizare. «Re­vue des Deux-Mondes», încă de la 1925 a luat atitudine hotărâtă împo­triva revalorizărei şi este pentru stabilizare. La 1926 formează gu­vernul de uniune naţională, care exi metodă şi energie reuşeşte să stabilizeze, în fapt, moneda de cur­sul de 125 fr. livra st. In Belgia în urma unei încercări nereuşite a d-lui Jansen de a face stabilizarea la 107 fr. livra st., for­­mându-se guvernul de uniune na­ţională de 174 fr. lira sterlină. in Italia profesorii: Gustave del Vecchio, prof. Einandi, Olivetti, ra­portorul proectului pentru împru­mutul de 100 milioane de dolari, A­­moroso, Bachi, Zuccoli, directorul Băncei franceze pentru America de Sud, Bianchini preşedintele asocia­­ţiunei industriaşilor italieni, sunt toţi pentru stabilizare. Ea poate cu atât mai mult fi în­făptuită imediat la noi, cu cât pre­gătirea s’a făcut prin o schimbare a bugetului, prin o consolidare a datoriei publice şi chiar şi a celei particulare, prin o aşezare de taxe vamale. Pentru a da şi convertibilitatea biletului ar fi nevoe pe deoparte de un împrumut în străinătate, din rezultatul căruia să se sporească stocul Băncei, şi de un credit des­chis la Băncile de emisiune cu mari rezerve metalice. „Oraşul, centru economic“ Conferinţa d-lui V. Madgearu Duminică, 10 col. d. V. N .Madgearu şi-a dezvoltat conferinţa sa asupra «O­­raşului centru economic». Cercetează mai întâi obârşia oraşelor, discutând i­­potezele d-lui N- Iorga şi I. N­is­tor­ Gă­seşte că oraşul a fost de la început un centru de consumaţie, în legătură di­rectă cu nobilii sau mănăstirile. Comer­ţul s’a alăturat mai târziu. Caracterul comercial al oraşelor s’a menţinut până astăzi. Ceiace trebuie să se realizeze cât mai curând, e oraşul industrial. Condiţiile de existenţă ale ţării noastre ne face să nădăjduim îm­plinirea cât mai repede, a oraşului in­­dustrial. Pentru monumentul lui Avram lan­cu Un număr de 80 de eleve şi elevi ai şcoalei normale din Abrud au sosit în Capitală sub conducerea d-lui Ioan Micu, director. In dorinţa de a strânge foudu­­rile necesare pentru a adica o sta­tua la Abrud eroului naţional Avram Iancu, şcolarii au organi­zat un festival, care se va da as­tăzi, la orele 4 d. a. la «Teatrul Popular». D. I. Micu va conferenţia despre Avr­am Iancu. Va firma apoi poemul «Avram Iancu» compus din cinci bucăţi co­rale: «Colo’n munţii Tebei», «Ar­mele Iancului», «Murgul Iancului», «Pe drumul Aradului» şi «Marşul Iancului». Vor urma apoi recitări şi dife­rite dansuri caracteristice Moţilor, jucate de elevi şi eleve. Muzicale D. Edgar Istratty care şi-a a­­nunţat concertul la Palatul Ateneu- I.ni, nefiind încă deplin restabilit de pe urma unei gripe, se vede ne­voit a remite concertul său, pen­­tru Vineri 29 Aprilie ora 9 seara irevocabil. Biletele vândute sunt valabile. De la Operă Direcţiunea Operei Otomane, dat fiind că opera «Aleodor» a d-lui Victor L. Gheorghiu necesită o montare specială, de acord cu au­rul a stabilit premiera în prima lună a stagiunei viitoare Conferinţe Sub auspiciile comitetului naţio­­nal român al Micei înţelegeri a Presei, d. Vasile Stoica, va vorbi joi 14 Aprilie, ora 6 seara, în sala Sindicatului Ziariştilor din Bule­vardul Carol, despre­ «Relaţiile ro­­mâno-cehoslovace din trecut şi pre­zent». Intrarea liberă. Joi 14 Aprilie, la ora 9 seara, va avea loc la «Fundaţiunea Universi­tară Carol I» conferinţa cu proec­­ţiuni a d-lui avocat dr. Dion Mol­dovan (fondator al primului ziar zilnic din Statele­ Unite «Româ­nul»). Subiect : «Activitatea Românilor din Statele­ Unite în timpul războ­iului mondial». , Şezători Clubul Sportiv C. F. R. secţia culturală a ţinut Duminică 10 Apri­lie a. c., în sala atelierelor princi­­pale C. F. R. Griviţa a 4-a şeză­toare. La ora 4 juni. p. m., şezătoarea se deschide prin Marşul Regal de u. Muzicescu cor mixt executat de elevii ucenici. S’a cântat frumos bucata popu­lară «Bat-o Focul» cor mixt de Ga­­linescu după care conferenţiază d. Gh. Lungulescu despre evenimentul care se apropie, — Învierea Dom­nului. La or­ele 7 luni, şezătoarea a luat sfârşit. De la Teatrul Ordinea spectacolelor: Marţi 12 Aprilie Hoţii. Miercuri 13 Aprilie O scrisoare pierdută. Joi 14 Aprilie matineu Păcală, seara Hoţii. Vi­neri 15 Aprilie matineu­­; Şcoala «Carmen Sylva», seara O scrisoare pierdută pentru şoc. Studenţilor în medicină. Sâmbătă 16 Aprilie ma­tineu O scrisoare pierdută; seara Doamna cu Camelii. Duminică 17 Aprilie matineu Hoţii, pentru asis­tenţa socială a primăriei; seara O scrisoare pierdută. Astă-seară Marţi 12 Aprilie cor. Teatrul Naţional reprezintă din nou drama romantică a lui Schiller «Hoţii» cu d-nii Nottara, Bălţăţea­­nu, Vraca, I. Sârbu, Calboreanu iv rolurile principale şi Angela Lun­cescu, în rolul Amaliei. • In foaere se repetă zilnic în di­­r­ecţia de scenă a d-lui Vasile E­­nescu «Sapho» de Alfonse Daudet, având ca interpreţi principali pe d nele Maria Filotti, Eug. Ciucu­­i­escu, El. Parizianu, Puia Ionescu, Maria Negrea, Lidi Teodorescu şi d-nii: Al. Demetriad N. Sorea­nu, Bălţăţeanu, Sârbu, Duţulescu, Oren­­dy şi Corabie. Deasemeni se mai repetă în di­recţia de scenă a d-lui Paul Gusty «Veşnicul tânăr» de Alex. Engel. Spectacole Opera Română: Butterfly. Teatrul Naţional: Hoţii. Teatrul Regina Maria: Necunos­­cuta. Teatrul Mic; 07/08- Teatrul Fantasio: Azala

Next