Cuventul, octombrie 1927 (Anul 3, nr. 882-912)
1927-10-30 / nr. 911
LUIEMW TESTA LINISTITOR FARA GRES AL DURERILOR tiuRERI IR BRATE jUNGHIURI NEVRALGII DURERI DE CAP (MIGRENE) in ł GUTURAI DURERI DE DINTI I'rIiMTURO »RA PERECHE CONTRACELEI SI GRIPEI CERETI IN FAR MACHiDROOVER/l «CTVANi u.2 « « • • iu mu n cuci ni ie ni ai fascismului (Continuarea articolului din pag. l a) -----00*00----- atunci când judecă fascismul, să facă profeţii. Cum va evolua fascismul, ce va rămâne, atunci când printr’o altă acţiune revoluţionară fascismul s’ar prăbuşi, cum va putea să semeni,.nu un regim de stânga, şi ce excepţionale însuşiri va trebui să aibă pentru a putea acoperi amintirea fascinantă a lui Mussolini (în cazul unei lichidări revoluţionare a Iasinului), sunt întrebări inactuale. Cei cinci ani de disciplină fascistă, ampla personalitate a Ducelui s’au merutat în cugetarea, în sensibilitatea italiană; fiecare an ce se va adăuga, va însemna o adâncire mai accentuată a unei noui concepţii politice, între ideia afirmării naţionale primează ideia afirmării individuale—fără nici o constrângere a disciplinii de patrie. Nimeni nu poate nega că, în mijlocul ascensiunii agresive a socialismului generator de anarhie, prin Mussolini naţionalismul s’a afirmat ca o putere de viaţă şi de adaptare la nevoile statului modern, restaurând milenara disciplină a cugetării latine. Şi azi, când fascismul îşi serbează aniversarea de cinci ani a intrării în Roma, Germania îşi pregăteşte un dictator financiar cu puteri discreţionare şi fără responsabilitate în faţa parlamentului. Este un simptom, drept e prea puţin măgulitor pentru parlamentarism, dar verificativ pentru fascism. La primii cinci ani ai fascismului, bilanţul se închee cu un excedent al autorităţii creiatoare faţă de limbuţia stearpă a parlamentarismului. E o bază sigură pentru viitorul Italiei- Pamfsl Şeicaru abrogarea ligii impozitului pe proprietatie agricole şi clădiri ---00* »Noul proect al ministerului de finanţe , Ministerul de finanţe a luat dispoziţia ca legea privitoare la aplicarea impozitului pe proprietăţile agricole şi clădite, lege întocmită la 31 Decembrie 1926 să fie abrogată. In acest scop s-a întocmit un nou proect de lege care cuprinde cinci articole. Terenul pentru stabilirea impunerilor periodice ale venitului imobiliar este cel prevăzut de art. 4, 18 și 75 din legea pentru unificarea contribuţiilor directe. Legea de revizuire prevedea că termenele pentru stabilirea impozitelor se vor fixa prin legea bugetară, adică se desfiinţează recensământul cum şi bazele de evaluare a impunerilor. Valoarea locativă ce servă la aşezarea impunerilor proprietăţilor agricole şi clădite se stabileşte potrivit normelor cuprinse în legea contribuţiilor titlul 2 cap. 1 şi 2. Se va avea ca punct de plecare valoarea obiectivă după contracte, calitatea pământului, etc. Pentru proprietăţile clădite şi locuite de proprietar din 1914 baza de impunere se va lua socotindu-se de trei ori impozitul din 1923. Reducerea de 5 la sută cotei impozitului imob ' ■ ■ v prevăzut de art 22 din legea contribuţiilor directe se prelungeşte pe 5 ani în condiţiuni fixate de art. 22 din aceiaşi lege. -------exp—--- stare afectivă. Cam erau argumentele1? Asemănarea fenomenelor exterioare la mistici şi nevropaţi, în deosebi isterici. Toţi cunosc pe Ribot, Leuba şi Janet. Numai că, studiindu-se mai îndeaproape fenomenul mistic s-a observat că elementele externe nu au decât o foarte redusă importanţă- Gesturile şi masca facială a unui morbid nu se pot pune în raport de egalitate cu cele ale unui sfânt. Ceia ce interesează, e conţinutul de conştiinţă, şi intensitatea. «Toute exagération de fonction n’est pas morbide» scrie dr. Grasset (Le psychisme inférieur). Nevroza, departe de a fi cauza , s’a dovedit a fi un obstacol superiorității intelectuale (cărțile lui Pacheu). «L’annihilation de la pensée, coînme la suppression de faction, les phénoménes nerveux et les visions, caractérise une forme de mysticisme, mais n’en constitue pas l’essence» conclude Delacroix (Etudes d’istoire et de Psychologie du Mysticisme p. 391). Aşadar, fenomenele externe sunt un aspect, o restrângere în carne a experienţei mistice. Cine o produce atunci? Cine iluminează conştiinţa până a o răpi din raporturile sensoriale, prin acel tainic sens al prezenţei unei forţe, unei mari conştiinţi?... Religia răspunde: Dumnezeu. Psichologia mai nouă, mântuită de materialismul diletant şi medical, răspunde: subconştientul- El e acela care dă senzaţia unei altei persoane. Experienţa mistică, aşadar, ar fi o halucinaţie Misticul — răpit fiind din pricina temperamentului — se socoate în prezenţa lui Dumnezeu, Universul mistic, o auto-sugestie. Valorile etic-religioase, pricinuite de experienţa mistică — închipuiri, prejudecăţi, naivităţi. Acei ce scriu asemenea lucruri, nu cunosc nici texte mistice, nici istorie religioasă, nici disciplina monastică, nici încai antroposofia d-rului Steiner. Pentru că, acest Deus ex machina, «subconştientul» — nu e un lucru nou- Sf. Tereza şi San Juan de la Cruz l-au cunoscut, l-au diferenţiat, şi au atras mereu atenţia asupra-i: «duhul crede că cuvântă cu Dumnezeu, şi cuvântă cu el însuş!» Iar Sf. Ignaţiu de Loyola era foarte prudent faţă de farsele subconştientului. Aşadar, psiehologii n’au descoperit «cauza» Adevăraţii mistici n’au fost victime halucinaţiilor pentrucă au cunoscut aceste halucinaţii şi au ştiut să se ferească. De altfel, cine a citit «Libro de su vida», sau «Exerciţiile spirituale», sau cărţi de dr. Steiner — ştie că se atrage luarea aminte asupra acestor lucruri-Prezenţa conştiinţei într’un univers strein, experienţa mistică pricinuită, în creştinism, prin contemplaţie şi dragoste — este traducerea unei reale evadări, dincolo. Ce este acest dincolo? Notele de faţă,nefiind teologice, nu răspund. De altfel, un teolog, pseudo-Areopagitul, scrie: «Dacă văzând pe Dumnezeu se înţelege ceea ce se vede, n’a fost Dumnezeu ceea ce s’a contemplat, ci un oarecare lucru ce vine dela El şi pe care noi o putem cunoaşte». (Ep. I). Experienţa mistică nu se poate tălmăci în cuvinte, raporturi cauzale, noţiuni. Ea se răsfrânge, cel mult, prin conştiinţa obicinuită — şi transfigurează pasta acestei contiinţe, modulând-o şi structurând-o altfel. De aceia marii mistici au fost mari gânditori, mari poeţi, mari oameni de acţiune. Se întâlneşte echilibrul şi sănătatea aceast® Creionarea e insuficientă, dar am făcut-o în economia «Itinerariului». (Am făgăduit că voiu reveni). Ceea ce interesează — e poziţia generaţiei noastre în faţa misticismului. Nu e — şi nici nu poate să fie — unică Unii au găsit, alţii caută încă, însuşi mistica se reduce la căutarea şi găsirea lui Dumnezeu. Dar noi ne-am mântuit, cel puţin, de surogatele mistice: tolstoism, teozofie, umanitarism, etc- Gravităm — şi trebuie să gravităm, împinşi de conformaţia noastră sufletească — spre două focare. Le vom cerceta Ceea ce trebue să se înţeleagă e faptul că noi simţim necesitatea unei noui sinteze, unui echilibru care nu chinuise celelalte generaţii. Nu ne-am cristalizat religiozitatea- Dar ştim că avem una, că ea nu e din carnea noastră, şi că, în curând, trecând timpul experienţelor, va trebui să ne oprim şi să apărăm o poziţie, Mircea Eliade , neobicinuită - subconştient?-, la un torturat de Consolidarea bonurilor de tezaur din Italia. Consfătuirea de la finanţe Joi seara a avut loc la ministerul de finanţe o consfătuire la care au participat d-nii V. Bratianu, Titulescu, ministru Italiei, marchizul Durazzo, Victor Rădulescu, secretarul general la finanţe şi Giuan directorul general al Despăgubirilor de război. S’a discutat chestiunea consolidării bonurilor de tezaur din Italia căutându-se a se ajunge la un acord cu creditorii italieni. Deasemeni marchizul Durazzo a ridicat și chestiunea exproprierii unor italieni din Basarabia — rugând guvernul s’o soluţioneze cât mai neîntârziat. O sinucidere Botoşani, 28. — Fata Agafiţei Deleni fiind necinstită de individul C. Murariu şi-a uns capul cu gaz, dându-şi foc. CORPURILE LEGIUITOARE Şedinţele de la 28 Octombrie 1927 CAMERA Zi de plictiseală. O somnolenţă contagioasă pluteşte pe culoarele Camerii şi se lasă greoae în incintă. Discuţia la mesaj nu mai pasionează. Nici opoziţia şi nici majoritatea, nu mai conţin tinere talente în plină expansiune retorică. Din rândurile opoziţiei s’au rostit atâtea cuvântări, s’au măcinat la moara frazei atâtea subiecte încât repertoriul este aproape epuizat şi talentul excepţional, capabil de a spune ceva inedit pe teme învechite, nu se prea vede. Cei din rândurile majorităţii în schimb ar avea de spus, cu pasiune, cu vigoare, cu noutate dar obiectivul nu ar putea fi decât propriul lor partid aşa că resemnaţi fiecare se retranşează în tăcere. Dacă mai adăugăm şi faptul că d-l Ionel Brătianu este absolut indiferent, ca şi ASPECTE consecventa sa absenţă, faţă de orice manifestare de talent şi nici când nu a decernat gradele după însuşirile intelectuale, atunci vom avea, explicaţia totală a absenţei retorice a ambiţiilor majoritare. Se chiamă la apel câţiva înscrişi la discuţia mesajului, dar nimeni nu răspunde şi fără întârziere şedinţa se ridică. Afară multă lume aştepta ca în preajma unui templu al misterelor. Biata iluzie ce pâlpâe în candidul suflet al tâmpelor mulţimi, cum se aşterne iluminată iluzia colectivă asupra incintei Camerii căscate a somn şi plictiseală ! Ce vor fi crezând că se petrece în Cameră oamenii de ispravă ce aşteptau în curtea mitropoliei ? Ciudată curiozitate şi prost întrebuinţată lene. P. S. D. AUREL VLAD (naţ.-ţăr.) semnalează d-lui ministru de justiţie cazul unui magistrat vinovat de fapte pedepsite de codul penal. D. CONCIATU face o comunicare asupra averilor grănicereşti a comunităţii de avere din Caransebeş, care prin felul cum a fost administrată a plecat pe drumul pierzaniei făcând ca peste 14.000 de săteni să plângă averile agonisite cu atâta trudă de străbunii lor. D. C. ARGETOIANU: Este adevărat că administraţia acestei averi nu se face aşa cum trebue deoarece şi acolo s’a încuibat politica. D. D. R. IOANIŢESCU: Cine este comisar al guvernului ! D. C. ARGETOIANU: D. Lalescu. Continuând, d. ministrul Agriculturii arată că a instituit o anchetă şi când va avea rezultatul ei îl va aduce la cunoştinţa Camerei. D. V. MADGEARU în chestie de regulament spune că în şedinţa precedentă s’a întâmplat un lucru reprobabil. Soţia fostului subsecretar de stat Manoilescu a fost evacuată din oramândoi mulţumiţi, d-ta unde eşti* biroului_Spsmine _ comuni, şi eu unde sunt. (Ilaritate). " 1 0 10 - Se spunne ,comunicându-i-se ca guvernul nu doreşte ca d-sa să asiste la şedinţă Nu ştim de unde a pornit ordinul dar este regretabil că se împinge lipsa de delicateţă până a opri pe spiţa unui om acuzat de lucruri grave tocmai când are loc şedinţa care formează obiectul acuzaţilor ce i se aduc. D. ST. VAN care prezidează răspunde că biroul va cerceta cazul. Şedinţa se ridică la ora 4 luni. In sfârşit, în ziua de 4 Ianuarie, când s’a instituit Regenţa, după o altă audienţă la defunctul rege, iarăşi atât noi, cât şi partidul naţional, am votat contra Instituiiei Regenţei. Prin urmare nu a fost nicio deosebire; mai mult, întreaga atitudine a fost fixată în deplin acord între partidul naţional şi cel ţărănesc (aplauze pe băncile partidului naţional-ţărănesc). D. I. G. DUCA, D. Mihalache menţine rectificarea făcută la sumar. Comunicări ---£jjoosr»---------— ŞEDINŢA Şedinţa se deschide la orele 3 jum. sub preşidenţia d-lui N. N. Săveanu. Pe banca ministerială d-nii I. G. Duca, Argetoianu, Inculeţ, St. Popescu. O rectificare La sumar d. DUVA ţine să facă o rectificare cu privire la chestiunea discutată ori, deoarece d. prim ministru nu poate participa la desbateri şi anume: D sa a spus că la 4 ianuarie partidul naţional şi partidul ţărănesc au avut aceiaşi atitudine. Lucrurile nu stau aşa. Partidul ţărănesc a aprobat hotărârea consiliului de Coroană fără nici o rezervă, ceea ce nu este cazul partidului naţional. D. D. R. IOANIŢESCU: Acestea sunt obişnuitele calomnii. (Proteste la majoritate). D. I. G. DUCA: Nu d-ta eşti în măsură să discuţi această chestie; te-ai plimbat în toate partidele aşa că este firesc ca în capul d-tale să fie o confuzie. D. IOANIŢESCU voeşte să dea explicaţii la tribună dar este împedicat de vociferările majorităţii. Vacarmul continuând preşedintele suspendă şedinţa. La redeschidere d. D. R. IOANIŢESCU în chestie personală declară că este inexact că d-sa a peregrinat în toate partidele.’N’am fost transfug — subliniază d-sa — și chiar în fuziunile cari au urmat am plecat cu grupul politic. Am plecat cu d. Argetoianu din partidul averescan din cauza nemulțumirilor interne de partid. D. C. ARGETOIANU: Nu este totul să pleci dintr’un partid ci să ajungi ceva. (Apl. la majoritate). D. D. R. IOANIȚESCU: Decât să ajung ministru la liberali mai bine prefer să rămân aci. D. C. ARGETOIANU: Suntem eu D. D. R. IOANIŢESCU: Prefer să rămân aci. Totdeauna — continuă d-sa — am făcut politica masselor; n’am luptat niciodată contra intereselor ei. Amintiţi-vă acţiunea mea cu extrema stângă contra d-lui Garoflid. Cât priveşte pe d. Duca, care m’a apostrofat, d-sa rămâne pentru mine un farsor de ultima speţă. (Zgomot la majoritate: Se cere chemarea la ordine a d-lui D. R. Ioaniţescu). Precizările d-lui Mihalache asupra consiliului de coroană din 1926 D. ION MIHALACHE: Domnule preşedinte, domnilor deputaţi, În şedinţa de ori, domnul prim ministru a recunoscut că partidul ţărănesc, cu ocazia Consiliului de Coroană, a avut aceeaşi atitudine ca şi partidul naţional. Domnul ministru de interne Duca, cu autorizaţia domnului prim ministru, a ţinut să rectifice aceste spuse în felul următor: «Este o eroare pe care d-sa (dl. prim ministru) cere să o rectific, partidul ţărănesc atunci a aprobat hotărârea fără nici o rezervă, ceea ce nu a fost cazul partidului naţional», îmi pare foarte bine că mi se dă prilejul, să afirm de la tribuna Camerei, că domnul prim ministru a spus adevărul, afirmând că între partidul naţional şi între cel ţărănesc, nu a fost nici o deosebire de vederi în Consiliul de Coroană, ci a fost pur şi simplu o nuanţă în procedare. Este aci pe banca ministerială cineva, care știe foarte bine acest lucru. Anul trecut, când noie gazete au căutat să stabilească o deosebire între punctul de vedere avut de cele două partide, mi-a permis ca, printr-o scrisoare a- tresată ziarului «Cuvântul», să fac cuvenita rectificare şi să adaog şi fie documente. Cum funcţiona cenzura, şi pe atunci ca şi pe acum, — atunci mai pe faţă decât acum —■ atât scrisoarea cât şi documentele au ajuns în mâna ministrului de interne, d. Goga, şi astfel nu mi-a fost dată putinţa să fac această rectificare. O fac acum şi mulţumesc domnului ministru de interne că mi-a dat prilejul-Audienţa la Regele Ferdinand Domnilor, atitudinea, pe care a avut-o partidul ţărănesc în Consilul de Coroană, a fost luată In de, din acord cu partidul naţional. In ele 25 de minute, cât am avut onoarea să fiu în audienţă la defuncul rege Ferdinand, în numele partidului ţărănesc m-am opus şi am rătat că se face o mare greşală cu grave consecinţe şi pentru viitorul ţării dacă se primeşte abdicarea. Şi numai când regele a cerut a nu slăbim din autoritatea actului regal, am declarat că nu ne opunem, dar declinăm întreaga răspundere. Deosebirea între noi şi partidul naţional constă numai în aceasta că, noi nu am repetat acest apel şi în şedinţa oficială din Consiliul de Coroană, ceea ce partidul naţional a făcut. Dar, şi din puţinele cuvinte, pe care le-am spus în Consiliul de Coroană, se vedea clar că partidul ţărănesc îşi declină răspunderea în ce priveşte acest act. Guvernul are răspundere şi pentru că să nu mai rămână nici un fel de îndoială, aci, în Cameră, am cerut domnului prim ministru de atunci, Ion Brătianu, ca să-şi asume personal răspunderea, căci nu este constituţional să lase a se înţelege că răspunderea ar plana asupra factorului constituţional, şi nu asupra primului ministru care este, după Constituţie, singurul răspunzător (aplauze pe băncile partidului naţional-ţărănesc). Şi aci în şedinţă, domnul prim ministru a declarat că îşi asumă personal răspunderea. Naţional-ţărăniştii şi Regenţa Această atitudine am avut-o iarăşi în acord cu partidul naţional. SENATUL Şedinţa se deschide la orele 3 şi 35 minute. Prezidează d. Const- Nicolaescu. Pe banca ministerială d-nii Al. Lapedatu şi O Cipăianu. La ordinea zilei discuţiunea generală asupra proectului de răspuns la mesagiul tronului • Comunicări D. M. POLICRAT face o comunicare întrebând pe d. ministru de justiţie dacă se confirmă ştirea cu privire la suprimarea unor judecătorii din Dolj. D. Policrat roagă pe d- ministru de justiţie să nu procedă la nici o suprimare, în cazul când nu poate mări numărul judecătoriilor actuale. Discuţia la mesaj D. EM. CATELL, luând cuvântul la răspunsul la Mesaj, relevă operile marelui rege Ferdinand printre cari se numără şi reforma agrară din Basarabia In continuare d. Oateni califică chestiunea optanţilor denumind-o un proces de provocare-PE. URZICA (naţ.-ţăr.) evocă figura regelui Ferdinand şi a încoţonărei de la Alba Iulia. Cere să se instaleze în incintă busturile celor trei senatori omorâţi cu prilejul odiosului atentat de la Senat. Descrie activitatea depusă pe terenul economic şi cultural de românii din Ardeal, înainte de unire. Azi elementele ardelene sunt cu totul dezbinate, fiind înregimentate în diferite partide Trăim sub un regim de teroare şi samavolnicii, cu negaţiunea tuturor libertăţilor cetăţeneşti. Pentru că dv. vă opuneţi dezideratului nostru de a dizolva parlamentul şi a reintra în legalitate, eu am o mare nădejde în congresul de la Alba Iulia care va fi o etapă nouă în istoria neamului-La ora 5 şedinţa se ridică Şedinţa viitoare azi la orele 3 după amiază. -----—oxo----— Un răspuns d-lui Stelian Popescu «Universul» din 29 o1. Răspunzând articolului nostru asupra desfiinţării proiectate a judecătoriilor de ocoale încearcă să desmintă cele publicate de noi. In realitate însă le confirmă întocmai. Cităm : «Desigur că acolo, unde se va constata prin nouă repartiţie a judecătoriilor de ocoale că activitatea acestora este redusă fiindcă procesele sunt prea puţine, ele se vor desfiinţa. Cât priveşte insă grija ministrului de justiţie pentru o mai bună administraţiune a justiţiei, mărturisim că dorim cu plăcere realizarea ei cât de grabnică, însă cu condiţia să corespundă stărilor de fapt a căror Remediu se impune imperios şi nu intereselor pe cari de obiceiu, le serveşte d-l Stelian Popescu. —------xox-------- BlooNotes Cronica dramatica Teatru! cu tain Regina Maria: „TAINA" piesă in 4 acte de Edmond Guiraud -----00*00----- După delicioasa comedie «Familia Bliss», teatrul Bulandra — (Storin și Manolescu fiind doar, anexe decorative, în firmă), — a ţinut să ne dea o piesă menită să justifice milioanele luate în subvenţie de la Ministerul Artelor pentru propăşirea meşteşugului actoricesc şi a gustului public în materie de teatru. Am avut un moment,—adică două acte, — de uluială complectă; nu înţelegeam unde mă găseam, şi mai ales în ce an, deşi prezenţa — într’un rol potrivit, de altfel — pe scenă a d-nei Lucia Sturza Bulandra îmi preciza perfect anul reprezentării. Cam ce rost are această melodramă somniferă, lacrimogenă, în măsura în care căscatul cu pârâeli de fălci provoacă o iritare a glandelor lacrimale? Vroia d. Ion Manolescu să aibă un rol? (dreptul coproprietăţii într’un teatru)? Atunci, — pe aceeaşi temă, — avea pe «Papa Lebonnard» al lui Jean Aicard, o melodramă mai puţin ostenitoare şi cu un pic de umanitate, — acceptabilă prin firescul expresiei dramatice. Ar fi fost şi o explicaţie dacă jucau «Papa Lebonnard», un rol care a tentat pe orice actor iubitor de succes facil. Jucând «Taina» («Le Bonheur du Jour») de Edmond Guiraud, nu ar putea invoca decât o singură scuză: s-a jucat şi la «Odéon» cu Férandy în reprezentaţie. Dar în această scuză este şi dovada slăbiciunii teatrului «Regina Maria». Lipsit de o preocupare unitară de artă urmărită printr’o neîntreruptă dorinţă de realizare într’un repertoriu închegat după anumite norme (Teatrul Bulandra & Comp. şi-ar fi putut justifica subvenţia de milioane), cu părere de rău întâlneşti la fiecare nouă premieră aceiaşi dezolantă preocupare negustorească. «Să fie bani la casă», iată deviza admirabil negustorească, revoltătoare din punct de vedere artistic, şi direcţia acestui teatru nu înţelege că, oricât de larg (de o suspectă elasticitate) a fost încheiat acest contract de subvenţie, totuşi rămân încă suficiente obligaţii şi sancţiuni pentru a se interzice reprezentarea unei melodrame stupide ca «Taina». Şi dacă Ministerul Artelor nu apără banul public, ne simţim obligaţi noi să forţăm pe d. Al. Lapedatu să amintească teatrului «Regina Maria» că un contract încheiat se poate anula, atunci când benifierarii lui îşi fac de cap. «Taina» unei mame care face un copil cu primul venit, fiindcă respectivul soţ este cam slăbuţ în materie de creaţie — gestaţie, — «taina» soţului încornorat care acceptă cu eroism progenitura străină fără să facă nici o mustrare nevestii (femee nobilă ce a făcut o mezalianţă, fiind la strâmtoare bănească), — care e sigură că soţul habar nu are de coarnele ce i le-a pus, — «taina» aflată mai târziu de fiul ce, indignat, face pe «aviatorul», şi o şterge pe un front nedefinit. Totul este idiot: subiectul, ţesătura evenimentelor, falsa psihologie, convenţionalul dramatic al personagiilor, desnodământul, tonul didactico-retoric al dialogului şi sincopele conflictelor. Străduinţa d-lui Ion Manolescu,— ca şi a d-nei Lucia Sturza-Bulandra, — nu a putut anula presiunea somniferă a melodramei... Să mai adăugăm şi enervarea apariţiei profund antiteatrale a d-nei S. Cocorăscu, cu dicţiune foantă şi abondenţă de polipi în nas, a cărui afectată exuberanţă stimulează un abia stăpânit fluerat? Faptul că d-rei S. Cocorăscu i s’a încredinţat un rol (şi probabil altele, în perspectivă) are o explicaţie: face parte din cohorta nulităţilor drăgălaşe, fără talent, dar eftine, nu por lefuri mari, deci capitală însuşire pentru deviza negustorească a teatrului «Regina Maria»Dar nervii spectatorului? Dar prestigiul artistic al teatrului? Chestiuni secondare. întâi subvenţia, — tainul.. Parafat Şeicaru D. DEKOiRA LA ATENEU -----00*00--!—I La intrare încercând să intru la conferinţa romancierului Dekobra — în sala «Ateneului Român» (!) — am fost oprit la uşă de un grup de soldaţi înarmaţi, din mijlocul cărora, detaşându-se, un căprar autentic mi-a strigat, că nu se mai poate intra, nemai fiind bilete (aşa dar — succesul impresarului —* asigurat). Strigătul lui a fost însoţit de un fel de gest care ne-a dat cu trei trepte de scară înapoi. M’am găsit astfel — prin această intervenţie neaşteptată — într’un alt grup, de studenţi şi liceeni, cari se agitau la uşă, ca să fie lăsaţi să asculte gratuit (ceea ce la urma urmelor,, e un lucru onest şi recomandabil). Aci, unul dintre ei, profitând de ocazia şocului produs, a găsit că e indicat să se deslănţuie în sens contrar — şi m’am trezit astfel, prins între ei, definitiv. Fiind întrebat, în ironie — «de ce nu intru» — m’am descoperit răspunzându-le: «Domnilor, venisem aci din curiozitate; ţineam să urmăresc atitudinea publicului românesc, de elită, faţă de ilustrul leader al pornografiei cosmopolite; n’am reuşit să intru — nu regret; vă asigur că nici d-stră nu aţi pierdut prea mult! (Aed., o rumoare curioasă, cu accentuarea busculadei; glume aspre; şi pălăria-mi strâmbată ca la o nuntă câmpenească). Am urmat, totuş, timp de un ceas; şi când poarta cea mare lăsa publicul să părăsească sala, îmi terminam şi eu conferinţa de pe trotuar cu: «Credeţi-mă domnilor, Dekobra nu-i altceva decât un Radu Cosmin al Franţei». La plecare, doi studenţi dintre cei prezenţi, au venit să-mi ceară lămuriri; le-am dat, şi i-am invitat să le mai dau şi altele. Mărturisesc acum: rareori am plecat mai mulţumit de la o conferinţă, ca în această seară, două suflete erau câştigate — pentru literatura adevărată. STELIAN MATEESCU In sală D. Dekobra a ţinut să vorbească în România. D. Dekobra se crede, poate, un tânăr spiritual. A aflat că românilor le place spiritul şi tinereţea. Şi d. Dekobra a vorbit despre «La rapsodie des sleepings ears». A încercat să fie sclipitor; a fost monoton. A vrut să strecoare bănueli de savuros erotism; a izbutit să povestească diverse anecdote mai mult sau mai puţin sexuale, mai mult sau mai puţin spirituale — pe care auditorul le cunoştea sau le ghicea cu câteva minute înainte de concluzie. D. Dekobra e un muncitor manual cu recunoscute calităţi. Ştie să antreneze cuconiţele, să satisfacă mondenele, să excite şcolăriţele. Poate mai ştie şi alte lucruri frumoase şi remuneratorii. A crezut că în Balcani se poate filozofa asupra sexului şi a morţii, în faţa unui public care a plătit — recitând reţete compilate prin garsoniere şi fiveof-clock-uri. Cu atât mai rău pentru d. Dekobra. Publicul nu s’a lăsat cucerit nici de bunele sale intenţii, nici de complimentele cu cari a deschis conferinţa, nici de afectata siguranţă în succesul pauzelor, mert de dulcile sale amintiri din Cairo, Stockholm sau California, nici de aluziile ce nu aveau încai meritul de- a fi afrosidiace nici de numele cutărui filosof romancier, sau medie celebra. Publicul a zâmbit, politicos, iar d. Dekobra a recitat- Câte o doamnă, sensibilă, râdea. Câte un domn, generos, aproba- Causeria tânărului spiritual si a continuat — pentru unii, penibil, pentru alţii discret — cincizeci de minute. D. Dekobra, a încheiat, cu un ieften paradox, a mulţumit anticipând aplauzelor şi a aşteptat- Câţi va spun că s’a aplaudat. Astăzi d. Dekobra ne părăsește Ei şi ? MIRCEA ELIADE HIPPISIIN FLOREASCA. ZIUA 14 Sâmbătă 29 Octombrie a. c. FAVORIŢII NOŞTRI H’capul Mocan (garduri): Polinoise, Porcea. Pr. Flag : Cocuţa, Curtici, Friponne. H’capul Best-Light : Fadol, Furca, S’o Vedem (surpriză Dâmboviţa). H’capul Sonia : Guy, Express, Roysterrer (lovit. Gouverneur). Pr. Bătăuş : Gândul meu, Scharfeneck, Turan (surpriză la plasă Vignette). Pr. Viforul (trap) : Civil, In, Contesse Folies. H’capul Daurdy (trap) : Groaznic, Iarca, Băţ, Ilona, Cocheta, Grizett, (Outsider Wr.). Spectacole Opera Română: Ebreea. Teatrul Naţional: matineu: Cyrano de Berjerae; seara: Omul cu mârţoaga. Teatrul Regina Maria; matineu: Familia Bliss; seara: Taina. Teatrul Mic: Camarazii. Cinema Frascatti: Calvarul unui tânăr. Cinema Eforia: Cei trei draci. . » —■ —3X0-----— Situaţia atmosferică Timpul probabil de la 28 Octorele 20 până la 29 Octorele 20-Timpul neschimbat cu cerul senin şi vânt slab din direcţiuni diferite. Dimineaţa şi seara ceaţă trecătoare. Temperaturile în creştere. In timpul nopţii timp rece (în regiunea muntoasă îngheţ slab).