Cuventul, octombrie 1927 (Anul 3, nr. 882-912)

1927-10-30 / nr. 911

LUIEMW TESTA LINISTITOR FARA GRES AL DURERILOR tiuRERI IR BRATE jUNGHIURI NEVRALGII DURERI DE CAP (MIGRENE) in ł GUTURAI DURERI DE DINTI I'rIiMTURO »RA PERECHE CONT­­­RACELEI SI GRIPEI CERETI IN FAR MACH­­iDROOVER/l «­CT­V­­A­N­i u­­.2 « « • • iu mu n cuci ni ie ni ai fascismului (Continuarea articolului din pag. l­ a) -----00*00-----­ atunci când judecă fascismul, să facă profeţii. Cum va evolua fascismul, ce va rămâne, atunci când printr’o altă acţiune revoluţionară fascismul s’ar prăbuşi, cum va putea să se­men­­i,.nu un regim de stânga, şi ce ex­cepţionale însuşiri va trebui să aibă pentru a putea acoperi amin­tirea fascinantă a lui Mussolini (în cazul unei lichidări revoluţionare a Iasinului), sunt întrebări inac­tuale. Cei cinci ani de disciplină fasci­stă, ampla personalitate a Ducelui s’au m­erutat în cugetarea, în sen­sibilitatea italiană; fiecare an ce se va adăuga, va însemna o adâncire­­ mai accentuată a unei noui concep­ţii politice, în­tre ideia afirmării naţionale primează ideia afirmării individuale—fără nici o constrânge­re a disciplinii de patrie. Nimeni nu poate nega că, în mijlocul ascensiu­nii agresive a socialismului gene­rator de anarhie, prin Mussolini n­aţionalismul s’a afirmat ca o pu­tere de viaţă şi de adaptare la ne­voile statului modern, restaurând milenara disciplină a cugetării la­tine. Şi azi, când fascismul îşi serbează aniversarea de cinci ani a intrării în Roma, Germania îşi pregăteşte un dictator financiar cu puteri discre­ţionare şi fără responsabilitate în faţa parlamentului. Este un simp­tom, drept e prea puţin măgulitor pentru parlamentarism, dar verifi­cativ pentru fascism. La primii cinci ani ai fascismului, bilanţul se închee cu un excedent al autorităţii creiatoare faţă de lim­­buţia stearpă a parlamentarismu­lui. E o bază sigură pentru viitorul Italiei- Pamfsl Şeicaru abrogarea ligii impozitului pe proprietatie agricole şi clădiri ---00* »­Noul proect al ministerului de finanţe , Ministerul de finanţe a luat dis­poziţia ca legea privitoare la apli­carea impozitului pe proprietăţile agricole şi clădite, lege întocmită la 31 Decembrie 1926 să fie abrogată. In acest scop s-a întocmit un nou proect de lege care cuprinde cinci articole. Terenul pentru stabilirea impune­rilor periodice ale venitului imobi­liar este cel prevăzut de art. 4, 18 și 75 din legea pentru unificarea con­tribuţiilor directe. Legea de revizuire prevedea că termenele pentru stabilirea impozi­telor se vor fixa prin legea buge­tară, adică se desfiinţează recensă­mântul cum şi bazele de evaluare a impunerilor. Valoarea locativă ce servă la aşe­zarea impunerilor proprietăţilor a­­gricole şi clădite se stabileşte potri­vit normelor cuprinse în legea con­tribuţiilor titlul 2 cap. 1 şi 2. Se va avea ca punct de plecare valoarea obiectivă după contracte, calitatea pământului, etc. Pentru proprietăţile clădite şi lo­cuite de proprietar din 1914 baza de impunere se va lua socotindu-se de trei ori impozitul din 1923. Reducerea de 5 la sută cotei impo­zitului imob ' ■ ■ v prevăzut de art 22 din legea contribuţiilor directe se prelungeşte pe 5 ani în condiţiuni fixate de art. 22 din aceiaşi lege. -------exp—---­ stare afectivă. Cam­ erau argumen­tele1? Asemănarea fenomenelor exte­rioare la mistici şi nevropaţi, în deosebi isterici. Toţi cunosc pe Ri­­bot, Leuba şi Janet. Numai că, stu­­diindu-se mai îndeaproape fenome­nul mistic s-a observat că elemente­le externe nu au decât o foarte re­dusă importanţă- Gesturile şi masca facială a unui morbid nu se pot pu­ne în raport de egalitate cu cele ale unui sfânt. Ceia ce interesează, e conţinutul de conştiinţă, şi intensi­tatea. «Toute exagération de fonc­­tion n’est pas morbide» scrie dr. Grasset (Le psychisme inférieur). Nevroza, departe de a fi cauza , s’a dovedit a fi un obstacol superiori­tății intelectuale (cărțile lui Pa­­cheu). «L’annihilation de la pensée, coînme la suppression de faction, les phénoménes nerveux et les vi­sions, caractérise une forme de mys­­ticisme, mais n’en constitue pas l’essence» conclude Delacroix (Etu­des d’istoire et de Psychologie du Mysticisme p. 391). Aşa­dar, fenomenele externe sunt un aspect, o res­trânge­re în carne a experienţei mistice. Cine o produce atunci? Cine iluminează conştiinţa până a o răpi din raporturile sen­­soriale, prin acel tainic sens al prezenţei unei forţe, unei mari con­­ştiinţi?... Religia răspunde: Dum­nezeu. Psichologia mai nouă, mân­tuită de materialismul diletant şi medical, răspunde: subconştientul- El e acela care dă senzaţia unei altei persoane. Experienţa mistică, aşa­dar, ar fi o halucinaţie Misticul — răpit fiind din pricina temperamen­tului — se socoate în prezenţa lui Dumnezeu, Universul mistic, o au­­to-sugestie. Valorile etic-religioase, pricinuite de experienţa mistică — închipuiri, prejudecăţi, naivităţi. Acei ce scriu asemenea lucrur­i, nu cunosc nici texte mistice, nici is­torie religioasă, nici disciplina monastică, nici încai antroposofia d-rului Steiner. Pentru că, acest Deus ex machina, «subconştientul» — nu e un lucru nou- Sf. Tereza şi San Juan de la Cruz l-au cunoscut, l-au diferenţiat, şi au atras mereu atenţia asupra-i: «duhul crede că cuvântă cu Dumnezeu, şi cuvântă cu el însuş!» Iar Sf. Ignaţiu de Loyola era foarte prudent faţă de farsele subconştientului. Aşa­dar, psiehologii n’au descoperit «cauza» Adevăraţii mistici n’au fost victime halucinaţiilor pentrucă au cunoscut aceste halucinaţii şi au ştiut să se ferească. De altfel, cine a citit «Li­bro de su vida», sau «Exerciţiile spirituale», sau cărţi de dr. Steiner — ştie că se atrage luarea aminte asupra acestor lucruri-Prezenţa conştiinţei într’un uni­vers strein, experienţa mistică pri­cinuită, în creştinism, prin contem­plaţie şi dragoste — este traducerea unei reale evadări, dincolo. Ce este acest dincolo? Notele de faţă,ne­­fiind teologice, nu răspund. De alt­fel, un teolog, pseudo-Areopagitul, scrie: «Dacă văzând pe Dumnezeu se înţelege ceea ce se vede, n’a fost Dumnezeu ceea ce s’a contemplat, ci un oarecare lucru ce vine dela El şi pe care noi o putem cunoaşte». (Ep. I). Experienţa mistică nu se poate tălmăci în cuvinte, raporturi cauzale, noţiuni. Ea se răsfrânge, cel mult, prin conştiinţa obicinuită — şi transfigurează pasta acestei co­ntiinţe, modulând-o şi structu­rând-o altfel. De aceia marii mistici au fost mari gânditori, mari poeţi, mari­ oameni de acţiune. Se întâl­neşte echilibrul şi sănătatea aceast® Creionarea e insuficientă, dar­ am făcut-o în economia «Itinerariului». (Am făgăduit că voiu reveni). Ceea ce interesează — e poziţia generaţiei noastre în faţa misticismului. Nu e — şi nici nu poate să fie — unică­ Unii au găsit, alţii caută încă, în­suşi mistica se reduce la căutarea şi găsirea lui Dumnezeu. Dar noi ne-am mântuit, cel puţin, de suro­gatele mistice: tolstoism, teozofie, umanitarism, etc- Gravităm — şi trebuie să gravităm, împinşi de conformaţia noastră sufletească — spre două focare. Le vom cerceta­ Ceea ce trebue să se înţeleagă e faptul că noi simţim necesitatea unei noui sinteze, unui echilibru ca­re nu chinuise celelalte generaţii. Nu ne-am cristalizat religiozitatea- Dar ştim că avem una, că ea nu e din carnea noastră, şi că, în curând, trecând timpul experienţelor, va trebui să ne oprim şi să apărăm o poziţie, Mircea Eliade , neobicinuită - subconştient?-, la un torturat de Consolidarea bonurilor de tezaur din Italia. Consfătuirea de la finanţe Joi seara a avut loc la ministe­rul de finanţe o consfătuire la ca­re au participat d-nii V. Bratianu, Titulescu, ministru Italiei, marchi­zul Durazzo, Victor Rădulescu, se­cretarul general la finanţe şi Giuan directorul general al Despăgubiri­lor de război. S’a discutat chestiunea consoli­dării bonurilor de tezaur din Italia căutându-se a se ajunge la un acord cu creditorii italieni. Deasemeni marchizul Durazzo a ridicat și chestiunea exproprierii u­­nor italieni din Basarabia — rugând guvernul s’o soluţioneze cât mai ne­întârziat. O sinucidere Botoşani, 28. — Fata Agafiţei De­leni fiind necinstită de individul C. Murariu şi-a uns capul cu gaz, dân­­du-şi foc. CORPURILE LEGIUITOARE Şedinţele de la 28 Octombrie 1927 C­AMERA Zi de plictiseală. O somnolenţă contagioasă pluteşte pe culoarele Camerii şi se lasă greoae în incin­tă. Discuţia la mesaj nu mai pasio­nează. Nici opoziţia şi nici majori­tatea, nu mai conţin tinere talente în plină expansiune retorică. Din rândurile opoziţiei s’au rostit atâ­tea cuvântări, s’au măcinat la moa­ra frazei atâtea subiecte încât re­pertoriul este aproape epuizat şi talentul excepţional, capabil de a spune ceva inedit pe teme învechi­te, nu se prea vede. Cei din rândurile majorităţii în schimb ar avea de spus, cu pasiune, cu vigoare, cu noutate dar obiecti­vul nu ar putea fi decât propriul l­or partid aşa că resemnaţi fiecare se retranşează în tăcere. Dacă mai adăugăm şi faptul că d-l Ionel Bră­tianu este absolut indiferent, ca şi ASPECTE consecventa sa absenţă, faţă de orice manifestare de talent şi nici când nu a decernat gradele după însuşirile intelectuale, atunci vom avea, explicaţia totală a absenţei re­torice a ambiţiilor majoritare. Se chiamă la apel câţiva înscrişi la discuţia mesajului, dar nimeni nu răspunde şi fără întârziere şedinţa se ridică. Afară multă lume aştepta ca în preajma unui templu al misterelor. Biata iluzie ce pâlpâe în candidul suflet al tâmpelor mulţimi, cum se aşterne iluminată iluzia colectivă asupra incintei Camerii căscate a somn şi plictiseală ! Ce vor fi crezând că se petrece în Cameră oamenii de ispravă ce aş­­­teptau în curtea mitropoliei ? Ciudată curiozitate şi prost în­trebuinţată lene. P. S. D. AUREL VLAD (naţ.-ţăr.) sem­nalează d-lui ministru de justiţie cazul unui magistrat vinovat de fapte pedepsite de codul penal. D. CONCIATU face o comuni­care asupra averilor grănicereşti a comunităţii de avere din Caran­sebeş, care prin felul cum a fost administrată a plecat pe drumul pierzaniei făcând ca peste 14.000 de săteni să plângă averile agonisite cu atâta trudă de străbunii lor. D. C. ARGETOIANU: Este a­devărat că administraţia acestei averi nu se face aşa cum trebue de­oarece şi acolo s’a încuibat po­litica. D. D. R. IOANIŢESCU: Cine este comisar al guvernului ! D. C. ARGETOIANU: D. Lales­­cu. Continuând, d. ministru­­l A­­griculturii arată că a instituit o anchetă şi când va avea rezultatul ei îl va aduce la cunoştinţa Came­rei. D. V. MADGEARU în chestie de regulament spune că în şedinţa pre­cedentă s’a întâmplat un lucru re­probabil. Soţia fostului subsecretar de stat Manoilescu a fost evacuată din or­amândoi mulţumiţi, d-ta unde eşti* biroului_Sp­smine _ comuni, şi eu unde sunt. (Ilaritate). " 1 0 10 - Se spunne ,comuni­­cându-i-se ca guvernul nu doreşte ca d-sa să asiste la şedinţă Nu ştim de unde a pornit ordinul dar este regretabil că se împinge lip­sa de delicateţă până a opri pe sp­iţa unui om acuzat de lucruri grave tocmai când are loc şedinţa care formează obiectul acuzaţilor ce i se aduc. D. ST. VAN care prezidează răs­punde că biroul va cerceta cazul. Şedinţa se ridică la ora 4 luni. In sfârşit, în ziua de 4 Ianuarie, când s’a instituit Regenţa, după o altă audienţă la defunctul rege, ia­răşi atât noi, cât şi partidul naţio­nal, am votat contra Instituiiei Re­genţei. Prin urmare nu a fost nicio deosebire; mai mult, întreaga ati­tudine a fost fixată în deplin acord între partidul naţional şi cel ţără­nesc (aplauze pe băncile partidului naţional-ţărănesc). D. I. G. DUCA, D. Mihalache menţine rectificarea făcută la su­mar. Comunicări ---£jjoosr»---------— ŞEDINŢA Şedinţa se deschide la orele 3 jum. sub preşidenţia d-lui N. N. Să­­veanu. Pe banca ministerială d-nii I. G. Duca, Argetoianu, Inculeţ, St. Po­­pescu. O rectificare La sumar d. DUVA ţine să facă o rectificare cu privire la chestiu­nea discutată ori, de­oarece d. prim ministru nu poate participa la des­­bateri şi anume: D sa a spus că la 4 ianuarie partidul naţional şi partidul ţărănesc au avut aceiaşi atitudine. Lucrurile nu stau aşa. Partidul ţărănesc a aprobat hotă­rârea consiliului de Coroană fără nici o rezervă, ceea ce nu este ca­zul partidului naţional. D. D. R. IOANIŢESCU: Aces­tea sunt obişnuitele calomnii. (Pro­teste la majoritate). D. I. G. DUCA: Nu d-ta eşti în măsură să discuţi această chestie; te-ai plimbat în toate partidele aşa că este firesc ca în capul d-tale să fie o confuzie. D. IOANIŢESCU voeşte să dea explicaţii la tribună dar este împe­­dicat de vociferările majorităţii. Vacarmul continuând preşedintele suspendă şedinţa. La redeschidere d. D. R. IOANI­ŢESCU în chestie personală decla­ră că este inexact că d-sa a pere­grinat în toate partidele.’N’am fost transfug — subliniază d-sa — și chiar în fuziunile cari au urmat am plecat cu grupul politic. Am plecat cu d. Argetoianu din parti­dul averescan din cauza nemulțu­mirilor interne de partid. D. C. ARGETOIANU: Nu este totul să pleci dintr’un partid ci să ajungi ceva. (Apl. la majoritate). D. D. R. IOANIȚESCU: Decât să ajung ministru la liberali mai bine prefer să rămân aci. D. C. ARGETOIANU: Suntem eu D. D. R. IOANIŢESCU: Prefer să rămân aci. Totdeauna — conti­nuă d-sa — am făcut politica mas­­selor; n’am luptat niciodată contra intereselor ei. Amintiţi-vă acţiunea mea cu ex­trema stângă contra d-lui Garoflid. Cât priveşte pe d. Duca, care m’a apostrofat, d-sa rămâne pentru mine un farsor de ultima speţă. (Zgomot la majoritate: Se cere chemarea la ordine a d-lui D. R. Ioaniţescu). Precizările d-lui Mihalache asupra consiliului de coroană din 1926 D. ION MIHALACHE: Domnu­le preşedinte, domnilor deputaţi, În şedinţa de ori, domnul prim minis­tru a recunoscut că partidul ţără­nesc, cu ocazia Consiliului de Co­roană, a avut aceeaşi atitudine ca şi partidul naţional. Domnul minis­tru de interne Duca, cu autorizaţia domnului prim ministru, a ţinut să rectifice aceste spuse în felul urmă­tor: «Este o eroare pe care d-sa (dl. prim ministru) cere să o rectific, partidul ţărănesc atunci a aprobat hotărârea fără nici o rezervă, ceea ce nu a fost cazul partidului naţional», îmi pare foarte bine că mi se dă prilejul, să afirm de la tribuna Ca­merei, că domnul prim ministru a spus adevărul, afirmând că între partidul naţional şi între cel ţără­nesc, nu a fost nici o deosebire de vederi în Consiliul de Coroană, ci a fost pur şi simplu o nuanţă în procedare. Este aci pe banca minis­terială cineva, care știe foarte bine acest lucru. Anul trecut, când n­­oie gazete au căutat să stabileas­că o deosebire între punctul de ve­dere avut de cele două partide, mi­-a permis ca, printr-o scrisoare a- tresată ziarului «Cuvântul», să fac cuvenita rectificare şi să adaog şi fie documente. Cum funcţiona cenzura, şi pe atunci ca şi pe acum, — atunci mai pe faţă decât acum —■ atât scrisoarea cât şi documente­le au ajuns în mâna ministrului de interne, d. Goga, şi astfel nu mi-a fost dată putinţa să fac această rec­tificare. O fac acum şi mulţumesc domnului ministru de interne că mi-a dat prilejul-Audienţa la Regele Ferdinand Domnilor, atitudinea, pe care a avut-o partidul ţărănesc în Consi­­lul de Coroană, a fost luată In de, din acord cu partidul naţional. In ele 25 de minute, cât am avut o­­noarea să fiu în audienţă la defunc­ul rege Ferdinand, în numele par­tidului ţărănesc m-am opus şi am rătat că se face o mare greşală cu grave consecinţe şi pentru viito­rul ţării dacă se primeşte abdica­rea. Şi numai când regele a cerut a nu slăbim din autoritatea actu­­lui regal, am declarat că nu ne opu­nem­, dar declinăm întreaga răspun­dere. Deosebirea între noi şi partidul naţional constă numai în aceasta că, noi nu am repetat acest apel şi în şedinţa oficială din Consiliul de Coroană, ceea ce partidul naţional a făcut. Dar, şi din puţinele cuvinte, pe care le-am spus în Consiliul de Coroană, se vedea clar că partidul ţărănesc îşi declină răspunderea în ce priveşte acest act. Guvernul are răspundere şi pentru că să nu mai rămână nici un fel de îndoială, aci, în Ca­meră, am cerut domnului prim mi­nistru de atunci, Ion Brătianu, ca să-şi asume personal răspunderea, căci nu este constituţional să lase a se înţelege că răspunderea ar pla­na asupra factorului constituţional, şi nu asupra primului ministru care este, după Constituţie, singurul răs­punzător (aplauze pe băncile parti­dului naţional-ţărănesc). Şi aci în şedinţă, domnul prim mi­nistru a declarat că îşi asumă per­sonal răspunderea. Naţional-ţărăniştii şi Regenţa Această atitudine am avut-o ia­­răşi în acord cu partidul naţional. SENATUL Şedinţa se deschide la orele 3 şi 35 minute. Prezidează d. Const- Nicolaescu. Pe banca ministerială d-nii Al. Lapedatu şi O Cipăianu. La ordinea zilei discuţiunea ge­nerală asupra proectului de răs­puns la mesagiul tronului • Comunicări D. M. POLICRAT face o comu­nicare întrebând pe d. ministru de justiţie dacă se confirmă ştirea cu privire la suprimarea unor judecă­torii din Dolj. D. Policrat roagă pe d- ministru de justiţie să nu procedă la nici o suprimare, în cazul când nu poate mări numărul judecătoriilor ac­tuale. Discuţia la mesaj D. EM. CATELL, luând cuvântul la răspunsul la Mesaj, relevă ope­­rile marelui rege Ferdinand prin­tre cari se numără şi reforma agrară din Basarabia In continuare d. Oateni califică chestiunea optanţilor denumind-o un proces de provocare-PE. URZICA (naţ.-ţăr.) evocă fi­gura regelui Ferdinand şi a încoţo­­năr­ei de la Alba Iulia. Cere să se instaleze în incintă bus­turile celor trei senatori omorâţi cu prilejul odiosului atentat de la Se­nat. Descrie activitatea depusă pe te­renul economic şi cultural de ro­mânii din Ardeal, înainte de unire. Azi elementele ardelene sunt cu totul dezbinate, fiind înregimenta­te în diferite partide Trăim sub un regim de teroare şi samavolnicii, cu negaţiunea tuturor libertăţilor cetăţeneşti. Pentru că dv. vă opuneţi dezide­ratului nostru de a dizolva parla­mentul şi a reintra în legalitate, eu am o mare nădejde în congresul de la Alba Iulia care va fi o etapă nouă în istoria neamului-La ora 5 şedinţa se ridică­ Şedinţa viitoare azi la orele 3 du­pă amiază. -----—oxo----— Un răspuns d-lui Stelian Popescu «Universul» din 29 o1. Răspunzând articolului nostru asupra desfiinţă­rii proiectate a judecătoriilor de o­­coale încearcă să desmintă cele pu­blicate de noi. In realitate însă le confirmă în­­­tocmai. Cităm : «Desigur că acolo, unde se va constata prin nouă re­partiţie a judecătoriilor de ocoale că activitatea acestora este redusă fiindcă procesele sunt prea puţine, ele se vor desfiinţa­. Cât priveşte insă grija ministrului de justiţie pentru o mai bună administraţiune a justiţiei, mărturisim că dorim cu plăcere realizarea ei cât de grab­nică, însă cu condiţia să corespun­dă stărilor de fapt a căror Reme­diu se impune imperios şi nu inte­reselor pe cari de obiceiu, le ser­veşte d-l Stelian Popescu. —------xox--------­ BlooNotes Cronica dramatica Teatru! cu tain Regina Maria: „TAINA" piesă in 4 acte de Edmond Guiraud -----00*00-----­ După delicioasa comedie «Fami­lia Bliss», teatrul Bulandra — (Sto­­rin și Manolescu fiind doar, anexe decorative, în firmă), — a ţinut să ne dea o piesă menită să justifice milioanele luate în subvenţie de la Ministerul Artelor pentru propăşi­rea meşteşugului actoricesc şi a gus­tului public în materie de teatru. Am avut un moment,—adică două acte, — de uluială complectă; nu în­ţelegeam unde mă găseam, şi mai ales în ce an, deşi prezenţa — într’un rol potrivit, de altfel — pe scenă a d-nei Lucia Sturza Bulandra îmi preciza perfect anul reprezentării. Cam ce rost are această melodramă somniferă, lacrimogenă, în măsura în care căscatul cu pârâeli de fălci provoacă o iritare a glandelor la­crimale? Vroia d. Ion Manolescu să aibă un rol? (dreptul coproprietăţii într’un teatru)? Atunci, — pe aceeaşi temă, — avea pe «Papa Lebonnard» al lui Jean Aicard, o melodramă mai puţin ostenitoare şi cu un pic de umanitate, — acceptabilă prin fi­rescul expresiei dramatice. Ar fi fost şi o explicaţie dacă jucau «Pa­pa Lebonnard», un rol care a tentat pe orice actor iubitor de succes fa­cil. Jucând «Taina» («Le Bonheur du Jour») de Edmond Guiraud, nu ar putea invoca decât o singură scu­ză: s-a jucat şi la «Odéon» cu Fé­­randy în reprezentaţie­. Dar în a­­ceastă scuză este şi dovada slăbi­ciunii teatrului «Regina Maria». Lipsit de o preocupare unitară de artă urmărită printr’o neîntreruptă dorinţă de realizare într’un reper­toriu închegat după anumite norme (Teatrul Bulandra & Comp. şi-ar fi putut justifica subvenţia de milioa­ne), cu părere de rău întâlneşti la fiecare nouă premieră aceiaşi dezo­lantă preocupare negustorească. «Să fie bani la casă», iată deviza admi­rabil negustorească, revoltătoare din punct de vedere artistic, şi di­recţia acestui teatru nu înţelege că, oricât de larg (de o suspectă elasti­citate) a fost încheiat acest contract de subvenţie, totuşi rămân încă su­ficiente obligaţii şi sancţiuni pen­tru a se interzice reprezentarea unei melodrame stupide ca «Taina». Şi dacă Ministerul Artelor nu apără banul public, ne simţim obligaţi noi să forţăm pe d. Al. Lapedatu să a­­mintească teatrului «Regina Maria» că un contract încheiat se poate a­­nula, atunci când benifierarii lui îşi fac de cap. «Taina» unei mame care face un copil cu primul venit, fiindcă res­pectivul soţ­ este cam slăbuţ în ma­terie de creaţie — gestaţie, — «tai­na» soţului încornorat care acceptă cu eroism progenitura străină fără să facă nici o mustrare nevestii (fe­­mee nobilă ce a făcut o mezalianţă, fiind la strâmtoare bănească), — ca­re e sigură că soţul habar nu are de coarnele ce i le-a pus, — «taina» aflată mai târziu de fiul ce, indig­nat, face pe «aviatorul», şi o şterge pe un front nedefinit. Totul este idiot: subiectul, ţesătura evenimen­telor, falsa psihologie, convenţiona­lul dramatic al personagiilor, des­­nodământul, tonul didactico-retoric al dialogului şi sincopele conflicte­lor. Străduinţa d-lui Ion Manolescu,— ca şi a d-nei Lucia Sturza-Bulandra, — nu a putut anula presiunea som­niferă a melodramei... Să mai adău­găm şi enervarea apariţiei profund antiteatrale a d-nei S. Cocorăscu, cu dicţiune foantă şi abondenţă de polipi în nas, a cărui afectată exu­beranţă stimulează un abia stăpânit fluerat? Faptul că d-rei S. Cocorăscu i s’a încredinţat un rol (şi probabil alte­le, în perspectivă) are o explicaţie: face parte din cohorta nulităţilor drăgălaşe, fără talent, dar eftine, nu por lefuri mari, deci capitală însu­şire pentru deviza negustorească a teatrului «Regina Maria»­Dar nervii spectatorului? Dar pres­tigiul artistic al teatrului? Chestiuni secondare. întâi subven­ţia, — tainul­.. Parafat Şeicaru D. DEKOiRA LA ATENEU -----00*00--!—I La intrare încercând să intru la conferinţa romancierului Dekobra — în sala «Ateneului Român» (!) — am fost oprit la uşă de un grup de soldaţi înarmaţi, din mijlocul cărora, deta­­şându-se, un căprar autentic mi-a strigat, că nu se mai poate intra, nemai fiind bilete (aşa dar — succe­sul impresarului —* asigurat). Stri­gătul lui a fost însoţit de un fel de gest care ne-a dat cu trei trepte de scară înapoi. M’am găsit astfel — prin această intervenţie neaşteptată — într’un alt grup, de studenţi şi liceeni, cari se agitau la uşă, ca să fie lăsaţi să asculte gratuit (ceea ce la urma urmelor,, e un lucru onest şi recomandabil). Aci, unul dintre ei, profitând de ocazia şocului pro­dus, a găsit că e indicat să se des­­lănţuie în sens contrar — şi m’am trezit astfel, prins între ei, defini­tiv. Fiind întrebat, în ironie — «de ce nu intru»­­ — m’am descoperit răs­­punzându-le: «Domnilor, venisem aci din curiozitate; ţineam să urmă­resc atitudinea publicului românesc, de elită, faţă de ilustrul leader al pornografiei cosmopolite; n’am reu­şit să intru — nu regret; vă asigur că nici d-stră nu aţi pierdut prea mult! (Aed., o rumoare curioasă, cu accentuarea busculadei; glume as­pre; şi pălăria-mi strâmbată ca la o nuntă câmpenească). Am urmat, totuş, timp de un ceas; şi când poarta cea mare lăsa publicul să pă­răsească sala, îmi terminam şi eu conferinţa de pe trotuar cu: «Cre­­deţi-mă domnilor, Dekobra nu-i alt­ceva decât un Radu Cosmin al Franţei». La plecare, doi studenţi dintre cei prezenţi, au venit să-mi ceară lă­muriri; le-am dat, şi i-am­ invitat să le mai dau şi altele. Mărturisesc a­­cum: rareori am plecat mai mulţu­mit de la o conferinţă, ca în această seară, două suflete erau câştigate — pentru literatura adevărată. STELIAN MATEESCU In sală D. Dekobra a ţinut să vorbească în România. D. Dekobra se crede, poate, un tânăr spiritual. A aflat că românilor le place spiritul şi tine­reţea. Şi d. Dekobra a vorbit des­pre «La rapsodie des sleepings ears». A încercat să fie sclipitor; a fost monoton. A vrut să strecoare bă­­nueli de savuros erotism; a izbutit să povestească diverse anecdote mai mult sau mai puţin sexuale, mai mult sau mai puţin spirituale — pe care auditorul le cunoştea sau le ghicea cu câteva minute înainte de concluzie. D. Dekobra e un muncitor ma­nual cu recunoscute calităţi. Ştie să antreneze cuconiţele, să satisfacă mondenele, să excite şcolăriţele. Poate mai ştie şi alte lucruri fru­moase şi remuneratorii. A crezut că în Balcani se poate filozofa asupra sexului şi a morţii, în faţa unui pu­blic care a plătit — recitând reţe­te compilate prin garsoniere şi five­­of-clock-uri. Cu atât mai rău pen­tru d. Dekobra. Publicul nu s’a lă­sat cucerit nici de bunele sale in­tenţii, nici de complimentele cu cari a deschis conferinţa, nici de a­­fectata siguranţă în succesul pauze­­lor, m­ert de dulcile sale amintiri din Cairo, Stockholm sau California, nici de aluziile ce nu aveau încai meritul de- a fi afrosidiace nici de numele cutărui filosof romancier, sau medie celebra. Publicul a zâm­bit, politicos, iar d. Dekobra a re­citat- Câte o doamnă, sensibilă, râ­dea. Câte un domn, generos, apro­ba- Causeria tânărului spiritual si a continuat — pentru unii, penibil, pentru alţii discret — cincizeci de minute. D. Dekobra, a încheiat, cu un ieften paradox, a mulţumit anti­cipând aplauzelor şi a aşteptat- Câţi va spun că s’a aplaudat. Astăzi d. Dekobra ne părăsește Ei şi ? MIRCEA ELIADE HIPPISIIN FLOREASCA.­­ ZIUA 14 Sâmbătă 29 Octombrie a. c. FAVORIŢII NOŞTRI H’capul Mocan (garduri): Poli­­noise, Porcea. Pr. Flag : Cocuţa, Curtici, Fri­­ponne. H’capul Best-Light : Fadol, Fur­ca, S’o Vedem (surpriză Dâmbo­­­viţa). H’capul Sonia : Guy, Express, Roysterrer (lovit. Gouverneur). Pr. Bătăuş : Gândul meu, Schar­­feneck, Turan (surpriză la plasă Vignette). Pr. Viforul (trap) : Civil, In, Contesse Folies. H’capul Daurdy (trap) : Groaznic, Iarca, Băţ, Ilona, Cocheta, Grizett, (Outsider Wr.). Spectacole Opera Română: Ebreea. Teatrul Naţional: matineu: Cyra­no de Berjerae; seara: Omul cu mâr­ţoaga. Teatrul Regina Maria; matineu: Familia Bliss; seara: Taina. Teatrul Mic: Camarazii. Cinema Frascatti: Calvarul unui tânăr. Cinema Eforia: Cei trei draci. . » —■ —3X0-----—­­ Situaţia atmosferică Timpul probabil de la 28 Oct­­ore­le 20 până la 29 Oct­orele 20-Timpul neschimbat cu cer­ul se­nin şi vânt slab din direcţiuni di­ferite. Dimineaţa şi seara ceaţă trecătoare. Temperaturile în creşte­re. In timpul nopţii timp rece (în regiunea muntoasă îngheţ slab).

Next