Cuventul, octombrie 1927 (Anul 3, nr. 882-912)

1927-10-19 / nr. 900

2 SSI A DOUA TRAGERE A LOTERIEI SINISTRAŢILOR — Se va face la 1 IAIULIA.MIE 192S ■ 1 — Darul de anul nou poate să fie de MILIOANE întreg tei 56­­ % loss tel 25 FfipSilI n LMM BHRIKllIUlfj I şi albe care nu îngălbenesc se obţin­­ numai cu ulei MONOPOL din fabrica ZIMMER 1 Echivalarea diplomelor Consiliul permanent al instruc­ţiunii publice, întrunit acum două zile a luat în deliberare referatul universităţilor noastre cu privire la acordarea echivalării diplomelor seminariale cu bacalaureatul­ In ur­ma celor discutate s’a decis. Absolvenţilor cursului superior al seminariilor li se va acorda e­­chivalarea numai cu absolvenţa cursului liceal în urma unui exa­men de diferenţă asupra următoa­­relor­ materii: limba latină, limba franceză, limba elină, matematicile, fizico-chimice. După acest examen de diferenţă absolvenţii semina­rişti vor trebui să dea examenul in­tegral de bacalaureat. Intrucât priveşte absolvirea cursu­lui inferior al seminariilor teologi­ce, consiliul permanent al instruc­ţiunii a decis să fie echivalată cu cele patru clase gimnaziale. proect de reorganizarea Mem­­­elitele in fimnie -----peifc»-----­ (Continuarea articolului din pag. I-a) Se poate o mai grozavă balonare cu oxigen? Pricina? Ceia ce spu­neam. Faţă de nivelul artistic al vremei, stimulat în cazul de faţă de veleităţi minoritare şi concurat de mercantilismul general, n’avem artă de ajuns — n’avem­ actori, reper­toriu, putinţe de montare etc—pen­tru alte cinei pieţe teatrale pe lângă cele mari de la Bucureşti. In al doilea rând, n’avem chiar public pentru o atare artă. Soluţa? 1) Să se împuţineze aceste pieţe, concentrându-se: 2) să li se dea, prin concentrare mijloace nouă de expansiune şi mai ales auxilia­rul altei arte, muzica, concertul sim­fonie şi opera. Şi atunci, cu creionul pe hârtie: Cele trei vegetante teatre de la Cernăuţi, Iaşi, Chişinău se vor reor­ganiza, fără nici un adaus bugetar, dacă vreţi, în Teatrul de Est (de­numirea îmi convine, din pricină că un teatru de stat provincial tre­­bue să înceteze să fie al unui oraş, ci să devie al unei provincii) com­pus dintr’un teatru naţional tur­nant şi o operă naţională turnantă. Cele trei teatre au un buget de câte şapte, nouă şi şapte milioane. In total 23 de milioane. Se vor da 10 teatrului de Est, cu sediu oficial la Iaşi, celelalte 13 operei de Est cu sediu oficial la Cernăuţi, oraşul meloman, unde de pe acum un Zirra şi un Popa sânt gata să ia conduce­rea destoinică. Ambele sânt absolut suficiente pentru un început sănătos. Mai ales că aceste două instituţii, înjghe­bate din elementele fruntaşe ale ce­lor disolvate şi din cele care a­­şteaptă la Bucureşti, cu o bună par­te din garderoba şi rechizita celor trei teatre în chestie, cum şi cu cele trei orchestre militare şi cea a Conservatorului din Cernăuţi care s-ar putea obţine foarte eftin şi amalgama uşor, nu numai că n­u ar pierde, dar ar câştiga sigur, ri­­dicându-şi astfel din primul an, bugetul la 30 de milioane. Da, dar cum rămâne cu velei­tăţile regionale, cu publicul şi mi­niştrii care îşi vor teatru în oraşul lor propriu? O mică socoteală va arăta că cele trei capitale nu-şi vor scurta nici stagiunea, nici nu-şi vor împuţina numărul spectacolelor se­rale. Singura deosebire va fi că în loc de un teatru, fiecare va avea un teatru şi o operă, care în noua for­mă ar putea juca nu la două zile ci în fiecare zi. Cele trei teatre au o stagiune maximul de şase luni (10 Oct. — 1 April. 15 Oct. — 15 Mart.). Mai mult nu pot juca. Ca orice teatru mare, teatrul de Est şi-ar începe stagiunea la 1 Sept. ca să o închidă la 1 Iunie (sau 15 August — 15 Mai). Şi atunci alternativ a m avea de­­pildă. In total şase luni de teatru şi o­­peră pentru fiecare capitală, cu de trei ori repaos de o lună, în care să se împrospăteze curiositatea publi­cului şi fiecare sală să-şi facă în­chirierile ca în trecut. Se mai poate pune la îndoială suc­cesul unui teatru dublu, cu buget de 30 de milioane, cu personal selec­ţionat şi public preschimbat şi cu enormul avantaj al unui repertoriu redus, dintr’odată, cu tot cortejul lui de cheltueli la o treime? (Fiindcă s’ar juca negreşit, acelaş lucru la fiecare din cele trei centre). Un teatru de vest se va putea la fel realiza cu Craiova, Timişoara, Cluj, Arad, etc. Intre aceste două teatre, cel de la Centru, cu o tradiţie pe care direc­tori destoinici ca cel actual vor şti mai înainte să o servească, va pre­zida la consolidarea prin artă şi cul­tură naţională a tuturor ţinuturilor noastre. Supun această părere , ca suges­tia unei simple experienţe — fos­tului meu şef... de la Arte care mi-a încredinţat odată direcţia unui tea­tru zguduit de criză, cum şi omului de cultură, colegul meu mai mare de la Universitatea din Cluj, con­vins desigur ca şi mine că teatrul, într’o capitală mică de Românie mare e a doua instituţie de cultură după universitate. Nich­ifor Crainic, cu mintea în­drăzneaţă pe cât de lucidă, o adop­tase în principiu şi ar fi înfăptuit-o anul acesta. Stimate domnule Lapedatu, con­­sultă-te cu domnii Nistor şi Inculeţ şi acum, în preajma bugetului celui nou, faceţi împreună operaţia. Lecţia drastică pe care teatrele naţionale de provincie o înfrig mi­nisterului Artelor, dein întemeierea lui şi până acum, n’ar avea niciun rost dacă minţile înţelepte n’ar pri­cepe în sfârşit că aceste simpatice şi răsfăţate instituţii trebue să în­ceteze odată de a mai fi mijloace parţiale de compromitere naţională. Braşţiîs Protonoitiescu Sept. Cernăuţi Opera Iaşi Teatru Chişinău Oct.— Opera Opera Noem­. Teatru— Teatru Januar Opera Teatru_ Februar— Opera Teatru Mart. Teatru— Opera April Opera Teatru— Mai— Opera Teatru Şi acum,, pentru aceşti bărbaţi, se mai poate vorbi de conspiraţie a tăcerii ? Când tăcerea publicisti­că e identică cu «gloria publicisti­că » mai e valabil termenul ? Ce poate lua «tăcerea», când «gloria», aşa cum e ea îngăduită astăzi, nu poate aduce nimic ? Acei câţiva pri­etenii, acel cerc restrâns de cere­brali înţelegători — se va aduna în jurul oricărei personalităţi, cu sau fără laurii presei literare. O­­rice conspiraţie, în faţa acestui cerc — singurul care contează — e neputincioasă-Atunci — de unde a izvorât mi­tul ? Ca întotdeauna, când e vorba de un mit literar — din mediocri­tatea cefenelelor, din insuficienţe­le hrănite cu şvarţ, din absenţa o­­rizonturilor largi şi personale. Ce voiţi să viseze poeţii şi prozatorii români, hrăniţi cu Alexandre Du­mas în adolescenţă, cu romane, cu filme, cu intrigi, cu adultere de o jalnică perversitate ? Fireşte — Gloria. Şi ce-i va face să dea de pragul morţii pe aceiaşi poeţi şi prozatori? Conspiraţia Tăcerii. Ia­tă faptele — crude şi silnice. Nu s’a găsit până acum niciunu' dintre a­­ceşti admirabili domni cari să ur­mărească altceva, mai nebunesc, mai imposibil, mai depărtat, mai inaccesibil, mai fascinant în scli­­pătul lui de pasăre cu lungi aripi negre stinse în sânge. Nu s’a găsit până acum nimeni ca să steargă fe­­restrilei, să lase vânt cu mireasmă de coajă tânără-Toţi domnii s’au milogit către a­­ceiaşi directori de reviste, au în­lu­ţit acelaş şvarţ la Capşa sau a­­iurea, au strecurat intriga cu ace­­iaş inconştientă răutate- Toţi au vieţuit aceiaş viaţă mediocră de ca­fenea, deşi, câteodată, în cărţi—au întrecut-o. • Dealtfel, conspiraţia e neputin­cioasă în faţa unui veritabil ta­lent- Talentul e recunoscut de mul­ţime, de presă, îndată ce s’au scurs generaţiilor care au conspirat-Cazul lui Ernest Hello, lui Masaryk. Cel dintâi, deşi îşi câştigase prieteni încă din viaţă, s'a făcut cunoscut în marele public îndată ce obtuzele creere anticatolice s’au fărâmat- Celalt — a aşteptat aproape întrea­ga viaţă, la început în hulă, apoi în tăcere. La sfârşit, venindu-i cea­sul, a învins. Cei puternici, cei născuţi ca să biruiască — pot aştepta- Pot aştep­ta recunoaşterea oficială şi populari­za­rea oficială- Pentru că — prie­teni au căpătat din vreme. Iar, în acelaş timp, publicul îi cetesc şi îl discută- Publicul nu poate fi tero­rizat de conspiraţie. Orice ofensivă e inutilă , atunci când cineva gân­deşte şi scrie frumos — e plăcut, e căutat, e discutat. Invidia croni­carilor e stupidă- Comentariile lui pot sau nu pot fi publicate- Intere­sul în jurul scriitorului cu talent, rămâne. Aşa­dar, nouă, celor tineri, za­darnic ni se zvârlă buturugi între picioare. Nu ne sfiim s’o spunem : avem braţe tari, şi sânge mult, şi frunte răsturnată. Şi mai iubim, şi mult urăm. Iar — siguri pe prie­tenii noştrii, siguri de gândurile noastre cari se rotesc în alte sufle­te şi rodesc în alte creere, — nu ne tipeşte nici o stahie publicistică. Nu putem decât continua datoria de a nărui — şi cu câtă uşurinţă!...— «gloriile» ridicate de ignoranţa, nă­tângia, spaima, viciul şi mediocri­tatea «societăţii» literare­ Şi nu ne putem decât înveseli — băeţi buni — în faţa conspiraţiei unei turme de cafenea-Aceasta — e bine să se ştie. Mircea Eliade A APARUT: I ii No. 42 / W V V V N/V- v-w mare revistă enciclopedică ilustrată cu totul reorganizată şi îmbunătă­ţită. Acest număr, cuprinde în 12 pagini mari bogat ilustrate: Evenimentul recentisim: In clipa despărţirii de ziariştii latini, de Th. Constant. II cunoaşteţi ?•••. O vizită la Maximilian Harden; Din «Capete»: Zola, de Maximi­lian Harden.­Anchetele „Orizontului“: Care e genu epocei noastre: teatrul sau romanul? Pășii de literatură: Post-belic, de Miguel Zamacois: Copacul (versuri), de Constant. Goran. Reculegeri. Vitrina „Orizontului“: Trincentenarul lui Bossuet; La vitrina librăriei, Studii, Romane, Ecouri. Adevăruri şi fantezii istorice: Amorurile Caterinei celei Mari sau Moralitatea Istoriei, de Jean Jacques Brousson; Clipe din viaţa artiştilor. Hoinăriri şi explorari: Cea mai pitorească ceremonie, o înmormântare japoneză ; Pu­ţul lui Visnn din Benares; basa focului vecinic; Unde se află Muntele Sinai. Kim. • Roman de Rudyard Kipling. Colţul recreaţilor instructive, dotat cu bogate premii. Exemplar LEI 6 Ori­cine poate avea gratuit. Orizontul graţie »Bonurilor« sale. Număr de probă gratuit trimite Editura »Emines­cu» București, Str. Parlamentului, 2. Spectacole OPERA ROMANA : Carmen TEATRUL NATIONAL : Omul cu mârţoaga. TEATRUL REGINA MARIA : Familia Bliss. TEATRUL CAR­AGI­A­LE : Cama­razii. CINEMA FRASCATI : Fan-Fan la Tulipe. CUVÂNTUL Manifestaţie de simpatie pentru „Cuvântul“ la Galaţi Galaţi, 17. I­eri la orele 10 dimi­neaţa a avut loc în sala teatrului Central o mare manifestaţie de sim­patie pentru ziarul «Cuvântul» cu ocazia conferinţei ţinută de către d. Nicolae Iorga, la şezătoarea dată de «Cultura veşnică» din Galaţi. D. Iorga spunând că ziarul «Cu­vântul» a deschis o listă de subscrip­ţie pentru refacerea tipografiei de la Vălenii de Munte publicul a făcut o caldă manifestaţie de simpatie pen­tru ziar, aplaudând şi aclamând în picioare. Conferinţa s-a terminat la orele 12 din zi. Raidul aviatic în jurul României, întrerupt Duminecă duni, la orele 6.20 avia­torii căpitani, Ionescu Emanuel şi Burduloiu Traian au plecat după aerodromul Pipera pentru a face ra­idul în jurul României. Aviatorii au parcurs drumul până la Chişinău trecând pe deasupra Galaţilor. Din cauza timpului nefavorabil, aviatorii au trebuit să-şi întrerupă raidul şi să se întoarcă la Bucureşti­­ -------exo-----­ înscrierea absolvenţilor la facultâti Ministerul instrucţiunii a comu­nicat telegrafic decanatelor tuturor facultăţilor din ţară, că în lipsa di­plomelor de bacalaureat să facă în­scrieri pe baza comunicărilor ins­pectoratelor şcolare sau în caz de urgenţă pe propria declaraţie a so­licitantului, care va fi verificată ulterior. Tot­odată ministerul instrucţiunii a intervenit din nou şi insistent că­tre preşedinţii comisiilor examene­lor de bacalaureat, cari n’au trans­mis încă rezultatele şi diplomele de bacalaureat să le înainteze de ur­genţă.­ ­» —oxo——■— împotriva închiderii şcolilor din Albania Duminecă,ţinut la «Societa­tea de cultură Macedo-Română» o întrunire în care s’a protestat împo­triva închiderei şcolilor române din Albania. Au vorbit d-nii Naşti, preşedintele societăţii studenţilor macedo­ româ­­ni , N. Bataria membrui al societăţii de cultură ; V. Muşi,advocat ; C. Noe, profesor ; Gheorghe Cronţ, pre­şedintele centrului studenţesc ; d. Brânzei şi Nica Mihail­ Apoi s’a ci­tit o moţiune în care se arată duşmă­nia guvernului albanez şi se cere in­tervenţia energică a guvernului român. -------OXO------­DIN ESCROCHERIILE CE­LOR DOI DIRECTORI AI SOC. «INTERESUL GENE­RAL» D. judecător de instrucţie a fă­cut descinderi la sediul asociaţiei «Interesul general» făurită de escro­cii Paul Avgherinos şi David Levy, un­de s’a găsit o cantitate de marfă, proprietate a d-nelor Barabas, cari reclamaseră când au văzut în ziare că aceşti indivizi sunt arestaţi pen­tru excrocare. Marfa a fost înapoiată păgubaşe­lor. O ESCROCHERIE INGE­NIOASA D, judecător de instrucţie al cab. 4, Al. Minculescu, a dat ordonanţă definitivă prin care trimite în jude­cată pentru excrocherie pe Ion Ma­rian, D. Niculescu şi magazionerul Const. Ionescu di­n gara Ploeşti cari au săvârşit următoarea excroche­rie : Cei doi dintâi a­u pus la vago­nul de bagaje doi saci declaraţi că conţin blănuri de astrahan. In reali­tate, sacii conţineau rumeguş, care, pe tot parcursul, a curs, căci ei, spăr­seseră sacii cari au fost apă arun­caţi pe linie. Au reclamat căei de bagaje, unde asiguraseră «marfa», care le-a plătit asigurarea­­Descope­­rindu-se, în urmă, excrocheria, a­­c­eii indivizi au fost reclamaţi par­chetului care a delegat pe d. jude­cător de instrucție Alexandru Min­­culescu să facă cercetările. CONFIRMAREA MANDA­TULUI LUI G. BAICAN Sâmbătă seara d. judecător de ins­trucţie al cabinetului 5, Papadopol, a emis mandat de arestare împotri­va lui G. Barcan, fost contabil al închisorii Văcăreşti şi director al închisorei Rădăuți. Mandatul de arestare a venit pri la confirmare. In urma concluziilor d-lui procuror Alevra, tribunalul a confirmat mandatul de arestare. Problema bacalaureatului Părerile şi lămuririle d-lui prof. C. Kiriţescu­, subsecretarul general al ministerului instrucţiunii Rezutatele examenelor de bacalau­reat au dat naştere la diferite dis­­cuţiuni, atât în presă cât şi în cer­curile intelectuale­ S’au adus o se­rie de argumente pro şi contra a­­cestor examene. Dorind să con­tribuim la lămurirea problemei ne­am adresat d-lui profesor Const. Kiriţescu, secretarul general al mi­nisterului instrucţiunii, care a bine­voit să ne facă următoarele intere­sante declaraţiuni : Ce credeţi despre rezul­tatele examenelor de ba­calaureat din anul acesta* Cea dintâi constatare este că se­siunile de toamnă acuză o regulată scădere a coeficientului celor reu­şiţi, faţă de sesiunile de Iunie a a­­celoraşi ani. Lucrul e uşor de ex­plicat : marea majoritate a candi­­dn­ţilor prezentaţi în Septembrie o formează cei căzuţi în Iunie, deci candidaţii pe care un prim triaj i-a respins ca slab preparaţi. Curba as­cendentă a rezultatelor prezintă în anul trecut un uşor salt — a cărui explicaţie prefer să nu o dau aci. Sporul reuşiţilor anului 1927 faţă de 1925 e de aproape 4% faţă de 1925 în sesiunea Iunie şi de 8% în cea de Septembrie-De fapt, progresul e cu mult mai însemnat. Ca să-l înţelegem, să com­­parăm numărul candidaţilor. El creşte considerabil de la an la anul următor. Aceasta se explică prin contingentul de căzuţi de la sesiunile anterioare, care îngroaşe din ce în ce mai mult numărul celor ce se prezintă la examen. Să scădem pe aceşti «repetenţi» ai bacalaureatului moştenire deficitară a seriilor pre­cedente, şi să considerăm numai pe cei ce se prezintă pentru întâia oa­ră, adică seriile noi, ieşite din li­ceu în anul respectiv,­­ nu am la îndemână pentru moment cifrele. Evident că procentul reuşiţilor va fi mult mai ridicat de­cât cel înfă­ţişat de tabloul de mai sus. Rapoar­tele preşedinţilor de comisii rele­­vează, de altfel, progresul ce se con­stată în cunoştiinţele seriilor noui de candidaţi la bacalaureat. Tot aşa profesorii Universităţilor constată ameliorarea calităţii seriilor noui de studenţi, trecuţi prin ciurul ba­calaureatului. — Credeţi într-o normali­zare a bacalaureatului ? — Cred că am dreptul să consider perioada de criză a bacalaureatului apropiindu-se de sfârşit. Reintrarea în normal se va face de­sigur în scurt tim­p. Numai să nu socotiţi că acest «normal» ar însemna trecerea sută în sută. Aş considera ca rezul­tat normal un procent de 75—80% reuşiţi, bine înţeles din seriile noul,­­ eliminând decret-urile seriilor ve­chi. Cred că ne apropiem de acea­stă cifră. — Cum s’ar putea obţine o ameliorare a rezultate­lor bacalaureatului ? — Cred că îmbunătăţirea rezulta­telor bacalaureatului e uşurată In primul rând prin triajul prealabil no care-1 face examenul de admitere în clasa V-a şi examenele de promo­ţie la sfârşitul claselor cursului su­perior liceal ; apoi, an cu an, cor­pul profesoral liceal se amelioareză, suplinitorii cu pregătire insuficien­ţi fac titularilor cu examene de capacitate. Mai sunt încă sigur că autorităţile şcolare vor aplica sincer dispoziţiile reglementare, care limi­tează efectivele claselor liceale­­Sen­timentul răspunderii va face pe con­ducătorii de diferite grade ale școa­­lei să nu mai contribuie la păgubi­­toarea congestionare a claselor. Mai presus de toate însă, elevii înscriși vor fi aflat, din seriozitatea exame­nului de bacalaureat, că nu serveşte la nimic eludarea şireată a obliga­ţiilor lor şcolăreşti... In câţiva ani nu se va mai putea vorbi de catastrofa bacalaureatului. Şi, ridicarea nivelului cultural al absolvenţilor liceului, va fi marele merit al iniţiatorului acestei refor­me, ca şi a celor ce au urmărit sin­cer­a ei înfăptuire cu consecvenţă şi energie, fără să se emoţioneze şi fără să se intimideze. — Nu credeţi că ar fi pre­ferabil ca controlul baca­laureatului să se facă prin profesorii proprii, cari cu­nosc pe elevi, de­cât prin profesori cari-i văd pen­tru prima oară ? — Controlul prin profesorii pro­prii nu e eficace. Convieţuirea de câţiva ani stabileşte un fel de legă­tură de familie între elevi şi profe­sor care face pe acesta să mani­feste o îngăduinţă paternală pentru lipsurile elevilor săi­ Să mai adaug un greşit amor propriu care împin­ge pe profesori la încercare de su­pravieţuire a elevilor lor faţă de ceilalţi şi de tăinuire a scăderilor lor. Aproape unanim, preşedinţii co­misiilor de bacalaureat cer ca Co­­­misiile să se alcătuiască în aşa fel în comparaţie cu cele din anii trecuţi ? Cum expli­caţi faptul că rezultatele sunt — pare-se — tot mai rele ? Urmărim cu interes rezultatele e­­xamenelor de bacalaureat şi nu sun­tem surprinşi de cifrele prin care ele se exprimă. Ele corespund cu ceea ce cunoaştem despre învăţămân­tul secundar. Când actualul minis­tru al instrucţiunii a înfiinţat în 1925 acest mijloc de control al învă­ţământului întrevedeam acest rezul­tat. Este o datorie a adevăraţilor ca profesorii să nu-şi poată examina proprii lor elevi. — Dacă una din principa­lele cauze ale slăbiciunii candidaţilor este slăbiciu­nea şcoalei care-i pregă­teşte, pentru ce nu înce­peţi prin îndreptarea aces­tui rău? Şi până atunci, nu credeţi că e nedrept să is­păşească candidaţii o vină care nu e a­­er? Nu s’ar cu­veni ca Comisiile să ţină seama de această situaţie şi să fie mai îngăduitoare? — Aţi pus degetul pe punctul sen­sibil, aş putea zice dureros al ches­­tiunei. E greu de răspuns în câteva cu­vinte, sau în câteva rânduri de ga­zetă. E o problemă cu caracter mai de­grabă social, decât didactic. Poa­te cu altă ocazie voiu căuta să o tratez cu toată amploarea cuvenită. Până atunci, vă voiu răspunde cu toată francheţa. Viaţa noastră şcolară se desfă­şoară după un ritm precipitat. Ca de altfel, întreaga noastră viaţă pu­­blică. Instituţiile şcolare se nasc re­clamate de ineluctabile trebuinţe sociale sau naţionale şi progresează cu paşi repezi, uneori uriaşi, spre a recupera întârzierea dezvoltării noastre istorice, fără a avea timpul să se consolideze. Rezultă de aici o criză de creştere a cărei urmare este că copacul nostru şcolar produce şi fructe crude, ce se trimit aşa pe piaţa de desfacere. Consolidarea ţi­ne pasul mai în urmă, mai încet şi mai pe îndelete. Am trecut în deca­da de după războiu în mod vertigi­nos dela 50 de şcoli secundare la 400 dela 20 de şcoli normale la 100. Stră­lucirea acestei opere e întunecată pe alocarea şi de puncte obscure. E de neînlăturat. Cine ar putea pre­tinde că trebue să renunţăm la imen­sele foloase ale unei întreprinderi, pentru că ea ar comporta şi oare­­cari riscuri ori scăderi ? S-ar putea oare susţine ideia că trebue să re­nunţăm de pildă la aviaţie, pentru că, înainte de a fi ajuns să se reali­zeze construcţii perfecte, se produc accidente mortale ? • Creşterea vertiginoasă a învăţă­mântului nostru secundar a fost în­soţită de oarecare lacune în ţesătu­ra lui. Ici, un procent cam mare de suplinitori fără suficientă pregăti­re, dincolo elevi moşteniţi din vechi şi streine stări de lucruri, cu bizare concepţii despre şcoală şi învăţă­mânt, mai departe conspiraţii ocul­te de sabotare a învăţământului na­ţional, mai peste tot compromisuri tacite între mediul social ori fami­liar, profesori şi şcolari , al căror rezultat a fost un sistem de trecere automatică din clasă în clasă, fără ca înălţimea instrucţiei căpătate să corespundă treptei urcate­ Aşa se face că, la un moment dat ne am vă­zut ameninţaţi, de invazia semi-doc­şilor cari, agitând certificatul şeo-­­ Iar în mâini, pretindeau zgomotos dreptul la conducerea statului. Ce putem face în faţa acestei pri­mejdii ? Eram oare obligaţi ca, pentru o teoretică consecvenţă cu noi înşine să tolerăm, cu ochii închişi, acest a­­salt al funcţiunilor de conducere, dat de neisprăviţii cu certificate de promoţie ? Am crezut că nu ne pu­tem condamna la sinucidere de dra­gul consecvenţei. Datoria supremă către patrie ne impune o măsură, poate aspră, dar salutară. Prin ba­calaureat am început să cernem pe absolvenţii liceului. Dăm drumul— pe calea Universităţii — spre func­ţiunile de conducere, celor bine pre­gătiţi. Oprim pe loc pe cei slabi, de­­rivându-i spre îndeletniciri mai mo­ret­e­— Dar bine, ei sunt victi­mele liceelor d-voastră , d-voastră i-aţi trecut din clasă în clasă, cu profeso­rii d-voastră slabi, cu cur­suri cari nu se termină, cu mijloace didactice insufi­ciente. De ce­­ loviţi acum la sfârşit ? — Vă înduioşează soarta celor căzuţi ? Şi pe mine, căci este un sen­timent omenesc. Dar să mă pui în cea mai bună ipoteză, în favoarea celor căzuţi, atribuind drept cauză principală cea spusă de d-ta, şi vă răspund prin altă întrebare: Ce vi­nă a avut soldatul care, în tranşee, a căzut jertfit pentru salvarea şi mărirea patriei ? Ce vină a avut pro oameni de stat să ştie să privească răul în faţă şi să aibă curajul să aplice — dacă e nevoie — remedii epice. Şi să nu uitaţi — adăugă in­terlocutorul meu zâmbind — că mi­nistrul instrucţiunii e şi chirurg... De altfel vindecarea se produce trep­tat şi sigur. Procentul celor ce reu­şesc la bacalaureat e în creştere pro­gresivă. Tabloul comparativ al re­zultatelor celor trei ani de funcţio­nare a bacalaureatului e doveditor, pentru cel ce ştie să citească cifrele. Iată tabloul : pru­tarul care a fost deposedat de bunul lui, cumpărat pe banii mun­ciţi, pe un preţ ridicol, pentru a se întări structura socială internă a ţării . Suntem într’o conjonctură ana­­loagă. Lupta ce s’a dat pe frontul arme­lor şi pe frontul economic, se dă a­­cum pe frontul culturii. Trebue să ne consolidăm pe terenul cultural. Cei capabili, bine înzestraţi şi bine utilizaţi, la locurile de frunte. Vor fi şi câteva victime. Le plângem, dar trecem înainte. An eu au, izbu­tim să utilăm mai bine armata cul­turii, îi dăm armele pe care grăbita ei mobilizare nu ne-a îngăduit s’o facem de­odată, de la început, şi vic­timele vor fi din ce în ce mai pu­ţine. Tânguiala pentru victime, chiar inocente, nu a oprit niciodată o armată din mersul ei spre victo­rie. Şi noi trebue să învingem, alt­fel vom pieri îngropaţi de concu­renţa rivalilor din afară şi dinăun-­ trul hotarelor ţării. S’a scris în presă de me*­dalîtâţă care să In­locuias­că bacalaureatul sau de intenţia Ministerului de a modifica legea. Ce e ade­vărat ? — Experinţa a trei ani a arătat nu numai necesitatea bacalaureatu­lui, dar şi buna lui întocmire tehni­că, îmbunătăţiri s’au adus şi se pot încă aduce în chestiuni de detaliu : ele sunt de natură regulamentară şi nu ating întru nimic esenţa lui le­gală. Faptul că a rezistat cu vi­goare şi unei schimbări de regim şi schimbări a trei miniştri fără să se clintească nimic, nici din fiinţa, ni­ci din organizarea lui, e cea mai bună dovadă că pruncul s’a nă­scut bine conformat şi viabil. Pot afirma că unanimitatea oamenilor de şcoa­lă îl aprobă. Cea mai bună garanţie a trăiniciei lui, stă însă în mâna celor chemaţi să-l aplice. De altfel cum se alcătuiesc comisiile exami­­­natoare atârnă în primul rând pro­ba utilităţii şi eficacităţii lui. Sper ca şi pe viitor, ca şi până acum comisiile vor fi alcătuite din tot ce învăţământul nostru are mai select ca pregătire didactică şi pedagogică precum şi ca înaltă înţelegere a rosturilor şcoa­lei. Criticele de detaliu — vorbesc bine înţeles de cele sincere şi justi­ficate — nu se raportă decât la rari cazuri izolate ; ele nu pot întuneca valoarea operei, considerată în în­tregul ei. Am reprodus exact declaraţiile pe care ni le-a făcut d-l Kiriţescu în convingerea că ele vor contribui la lămurirea problemei. Nădăjduim că aceste lămuriri vor prilejui o amplă discutare a ches­tiunii, atât îmn presa zilnică cât şi cea de specialitate , în ce ne pri­veşte nu vom întârzia a face comen­tariile şi observaţiile noastre. REZULTATUL EX. DE BACALAUREAT 1925—1927 Sesiunea Iunie Procentul Prezenţi Reuşiţi reuşiţilor 1925 3986 1878 46.92% 1926 4997 2631 52.65% 1927 5584 2795 50­ 05% Sesiunea Septembrie Procentul Prezenţi Reuşiţi reuşiţilor 1925 2748 987 35.91% 1926 3674 1954 44.81% 1927 4232 1865 44-06% G. Răzeşu --------xox-------­CAPITALA UN FALS SERGENT MAJOR La siguranţa prefecturei de po­liţie, a fost arestat­ă de comisarul Piţurescu,­­ Manea Vasile, care era îmbrăcat cu uniformă de ser­gent major, fără să aibă dreptul. La anchetă s’a dovedit că Manea Vasile, era urmărit de parchetul din Satu Mare pentru excrocherii. ÎNCERCARE DE SINU­CIDERE In dreptul Arcului de Triumf, de pe şoseaua Kiseleff, a fost surprin­să dri fata Ela Aurelia, domiciliată în strada Triumf 26, în momentul când intenţiona să se sinucidă. Trecătorii i-au tăiat sfoara cu care se legase de craca unui pom. Motivul sinuciderei ar, fi faptul că a fost abandonată de prietenul său. ACCIDENT DE TRAMVAI In timpul când eşea eri din cur­tea fabricei Wolf un camion al fa- Iricei Wolf la care erau înhămaţi doui cai, s’a ciocnit cu vagonul de tramvai No. 157 de pe linia a 8-a. Un cal a fost omorât pe loc. Vizitiul și un alt servitor au fost grav răniți.

Next