Cuventul, aprilie 1928 (Anul 4, nr. 1057-1083)

1928-04-10 / nr. 1066

-----po­rtoo - Idem­ unei conlucrări internaţio­nale a institutorilor s’a născut îna­inte de război. După diferite propu­neri ce au pornit din Elveţia, Bel­gia şi Franţa, cu ocazia expoziţiei de la Lüttich, s’a ţinut primul con­gres internaţional al institutorilor. Scopul acestei organizaţii a fost să înlesnească conlucrarea institutori­lor de peste tot, în interesul cultu­­rei şi al umanităţei. După război nu a mai fost posibil să se înpade firul rupt, totuş, o sea­mă de alte «Internaţionale» similare s’au născut. Acestea au avut însă la bază difer­ite idei politice. Scopul Federaţiei Sforţările celor ce urmăreau alte scopuri superioare aceleia de a servi o idee politică, au reuşit să creeze «Federaţia Internaţională a Asocia­­ţiunilor Institutorilor», organizaţie strict neutrală. Pornind de la principiul că o pace durabilă trebue să se bazeze pe e­ducarea şi creşterea copiilor în spi­ritul împăcărei popoarelor, organi­zaţia de mai sus şi-a propus să în­­drumeze educaţia popoarelor, conlu­crând la pacea generală. Pentru a realiza aceste frumoase scopuri, s-a creiat un serviciu care se interesea­ză de starea institutorilor, un ser­viciu de schimb internaţional de co­pii şi institutori şi un serviciu de călătorii de studii. Aceste organizaţiuni, care s’a năs­­cut­ în Aprilie trecut la Londra, s’au alipit organizaţiunile profesio­nale din mai toate ţările. Ce se va discuta la congres Primul congres al «Federaţiunei Internaţionale a Asociaţiunilor In­stitutorilor» va avea loc în Berlin, la jumătatea lui Aprilie curent. In legătură cu acest congres, asocia­ţiile institutorilor germani organi­zează un congres, asociaţiile insti­tutorilor germani organizează un congres care are ca temă : «Şcoala primară a timpului nou». Uzând ca mijloace de conferinţe, de o mare expoziţie şcolară şi de vizitarea diferitelor instituţii în le­gătură cu învăţământul, organiza­torii vor să dea un tablou complect şi instructiv al progreselor germane în acest domeniu. Pedagogi de sea­mă, ca profesor dr. Kerschensteiner şi alţii vor vorbi despre noile pro­bleme ale pedagogiei moderne. Pro­gramul, care este d­eja complect con­ceput prevede o mulţime de posibi­lităţi pentru cei ce vor să se pună la punct în acest domeniu. Până acum s-au anunţat peste 20(H) de congresişti şi organizatorii soco­tesc că vor lua parte în total cam 5000. Cu toate că România nu face par­te din «Federaţie», totuşi, după in­formaţiile căpătate, un mare număr de institutori şi institutoare şi-au anunţat participarea. (Z. S. — Berlin O delegaţie a Oltenilor, comerci­anţi ambulanţi, constituiţi în socie­tatea «Soarele», au înaintat zilele a­­cestea un memoriu, prin care îşi a­­rată doleanţele în chestiunea înzes­trării lor cu un cântar tip nou ba­lanţă, Ministerului de Industrie şi Comerţ şi Parlamentului. De aproape cinci ani, a luat fiin­ţă în Bucureşti Soc. Soarele, cu sco­pul de a susţine interesele oltenilor, cari isgoniţi de secetele care a nă­pustit prin judeţele Olt, Vâlcea, Dolj, Bom­avaţi, Gorj şi Argeş, au venit în Bucureşti, unde au îmbră­ţişat meseria comerţului ambulant. Oltenii cari fac parte din societate sunt în număr de peste 6000. OLTENII PLĂTESC DĂRI MARI Pentru exercitarea acestui comerţ ambulant, oltenii plătesc o taxă că­tre comună de 2150, plus alte dări, de la societate. Acest comerţ cu toate avantajele pe care le aduce în folosul cetăţeni­lor, era pe punctul de a fi desfiin­ţat. Graţie însă concursului acordat de Primărie, care a lăsat mai de­parte liber acest comerţ, societatea «Soarele» a avut prilejul să poată îndeplini opera de construcţie a că­minului. UN NOU BIR 11 APASĂ Dar după dările care cad pe ca­pul acestor năpăstuiţi comercianţi, dări cari trebuesc plătite către stat, judeţ şi comună, astă­zi un nou bir ameninţă să li se impună de către direcţia de masuri şi greutăţi de la Ministerul de industrie şi comerţ, prin schimbarea actualelor cântare sitem «Florenz»,­­ de care se ser­vesc aproape de 15 ani, şi să le în­locuiască cu un fel de cântare de­numite «cumpen­e cu greutăţi». Motivul schimbării, este explicat că actualele cântare nu sunt drep­te şi uşor se pot preta la incorec­titudini. NOUL CÂNTAR SE PRETEAZĂ LA ÎNŞELĂTORIE Experienţa a dovedit cu prisosin­ţă, că dacă este vorba de înşelăto­rie, noul sistem de cântar, se pre­tează cu mai multă uşurinţă la în­şelătorie de­cât, vechea balanţă sis­tem «Florentz». Oltenii după atâtea neajunsuri, în această criză generală, cer men­ţinerea cântarului actual întrucât aceată aprobare s’a dat şi negusto­rilor stabili angrosişti din piaţa Bi­bescu Vodă, care sunt într’o situa­ţie mult mai bună ca a acestor ol­teni. Acestor negustori direcţiunea ar putea să le impună noul sistem de cântar, de­oare­ce ei au comerţul­­stabil în piaţă. Noul cântar are o greutate de 6 kgr. şi socotind şi greutăţile pe care trebue să le aibă cu el, în afarii de marfă pe care o transportă, pe stră­zile capitalei, pe vremuri rele şi no­­roaie, olteanul va trebui să ducă în spinare o povară din care afară de grea. CE SE VOR FACE SUMELE IN­CASATE Dar afară de această povară, care va duce la sleirea olteanului cât de voinic ar fi, mai este şi chestiunea plăţei acestui cântar. Această schimbare se impune în cursul acestei luni, şi în sine, con­­stitue o nouă afacere, pentru cine ştie ce privilegiat al guvernului. Sumele care se vor încasa de pe spinarea oltenilor prigoniţi de soar­tă, vor constitui câştiguri mari în favoarea acelora cari sunt privilegi­aţi. Iată o nouă afacere, similară cu aplicarea aparatelor de taxat la a­utomobile, de unde s’a câştigat o importantă sumă de bani, a cărei destinaţie nu se cunoaşte. De acel defect însă nu sunt scu­tite aici cântarele sistem nou, la ca­re întrebuinţându-se greutăţi, li se Berlin 7 (K­ador). — Din Moscova se anunţă că autorităţile sovietice au respins cererea inginerilor ger­­poate cu uşurinţă scoate plumbul din­­­mani arestaţi în bazinul Doneţului, interior, fără a se viola de loc, si­giliul aplicat de direcţia de măsuri şi greutăţi. Dovada aceasta a fost făcută la în­trunirea oltenilor comercianţi, care a avut loc săptămâna trecută în sa­la Dacia. m­uli­iii! Noul sistem de cântar, care va fi introdus înseamnă o nouă povară lângu v­ereaşţi consumaţii mediocre în aşteptare. Boxe roşii, cu mese vişinii, cu scaune lustruite. Globuri cu voaluri albastre, lămpi discrete între paravane, tapeturi în culori dulci, scări coborând în dreptun­ghiuri galbene şi negre. La câte o masă zăream frumuseţi vieneze mu­tilate sub tiparul mondenei euro­pene. Ne-am oprit la Nachtfalter, după rugămintea baritonului, care ne mărturisea: — Dacă face dau... Odată sunt la Viena... dar să fie vieneza, schönste, scönste... Chelnerul ne-a socotit americani și ne-a pus pe masă o listă cu vi­nuri scumpe. Dar baritonul, pru­dent : — Die andere­­ist, mein Herr. Am cerut, deocamdată cafea. Din lojă, admiram tot ce îngăduia să i se admire dansatoarea care impro­vizase «Jalousie». După aplauze, orchestra a continuat cu «Für dich mein Schatz», acompaniată de gla­surile tulburi ale tuturor consu­matorilor. Tovarăşele se alintau sub insinuări, sub priviri, sub mân­gâieri discrete. Alături de noi, o bătrână fuma, râdea şi comanda porţii de gulaş pentru întreaga ma­să, îşi adusese două tovarăşe; una avea ciorapii căzuţi, cealaltă bucle negre şi multă bunăvoinţă faţă de domnii cari plăteau, consumaţia. Spectacolul era penibil. Am întors ochii, către evreica cu sâni înghe­­gaţi şi quiloţi arginti, care dansa pe o arie spaniolă. Mesele aplaudau zgomotos. Evreica se îmbujorase, fireşte, de oboseală. Trecuse miezul nopţii. Chelnerii aduceau după cafea, gulaș cu sos mult. Baritonul nostru se înflăcă­rase după vieneza cu ochi albaștri, care fuma liniștit într’un colț de masă. — Meneher, e nostimă... îndrăzneț, a chemat pe chelner și, arătând’o discret: — Was eostet siel. Chelnerul a zâmbit și a dat din umeri. După câteva minute, viene­za era la masa noastră, în altă boxă, vecină cu cea a unui ameri­can beat. Americanul se antrenase, încerca să charlestoneze singur, într’o încăpere cu perdele lăuoase, cu pian şi oglinzi. Pianistul tapa şi zâmbea. Alături, o brună grasă cu nas ascuţit şi bluză albă cânta. Perechea era menită să amuze pe cei cari coborau din boxe și se izo­lau, cu vin scump, în încăperea se­­miobscură, după fiecare dans, lin­guşea. — Oh ! der schöne Tanz!... Fetele rugau pe pianist, blond mustăcios şi chei, cu umeri plecaţi şi privire rătăcită. — Chuehi, Chuclii!... Noch ein­mal 1... Americanul avea obrajii roşii, şi râdea lovindu-se de canapele. Evrei­ca cu quiloţi argintii, acuma îm­brăcată,— şi-l păstrase. II silea să consume şampanie, şi el refuza, clă­tinând capul amuzat şi încăpăţânat ca un copil. O femee se apropie de masa noas­tră cu trei trandafiri. Vieneza i-a oprit; costau opt şilingi. Tovarăşii noştri îşi ziceau curaj. — Odată e Viena! — Odată, Ticule... Aflând că suntem români, pianis­tul a cotrobăit un maldăr de acte şi a aşezat la pupitru un caiet ma­nuscris. De la cea dintâi frază, ba­ritonul a recunoscut: — «Nu mă lăsa să mor, Mar­­ghialeL.» — Bravo, mă NeamţuleL. «Neamţul» zâmbea de explozia fe­licitărilor şi încurajărilor. — Sehr gut!... Mai schnell, mai starckl... După alte arii, urmă «Refrenul lacrimilor mele». Americanul ascul­ta, ostil. Văzându-ne pe toţi patru atenţi fredonând, ca orice funcţio­nar la Stat cuprins de nostalgii du­minicale — se înciudă. Se apropie. Asculta tot mai câştigat de tristeţea blândă şi vulgară, purtată de gla­sul baritonului. Vieneza ceru şam­panie; patruzeci şi cinci de şilingi sticla. Am ciocnit paharele. Petre­cerea lua acelaş aspect universal, cu acelaş sfârşit de noapte. Barul nu mai păstra nimic vienez. După romanţa românească urmă un cân­tec irlandez, pe care americanul îl primi cu un soiu de grohăit satis­făcut. Celelalte fete acompaniau cu glasuri voalate de ţigări şi de obo­seală. Ne am interesat dacă mai există localuri vieneze. Nimeni nu ştia să ne lămurească. Vienez e Praterul şi vieneze sunt berăriile, dar se în­chid odată cu miezul nopţii. După miezul nopţii, Viena e americană. Ş’apoi, vienezii sunt săraci; nu pot consuma nici o cafea în baruri. Ba­rurile sunt pentru streini; fiecare vizitator aleargă după specificul vienez tocmai acolo unde îl găseşte mai puţin. Ne-am hotărât să renunţăm, pen­tru noaptea aceasta. A doua zi, vom cutreera cafenelele şi berăriile. No­ta se apropia de o sută de şilingi Vieneza cu ochii albaştri, indispusă că baritonul și prietenul său nu mai repetă comanda șampaniei, ceru douăzeci de șilingi ca să ia mașina pentru casă. Cei doi se răs­­vrătiră. — Pă ce, Madame... Wir sind nicht Amerikanern — Danken schön... — Ce, o ștergi ! Păi așa merge ! — Bitte î -0X0-------­ Procesul inginerilor ger­mani arestaţi la Donet de a fi apăraţi de avocaţi din Ger­mania. De asemenea s-a respins ce­rerea soţiilor celor arestaţi de a face vizite la închisoarea din Ros­tov pe Don. -exp- Declaraţiile contelui N. Banffy, fost ministru de externe al Ungariei Contele Banfy, fost ministru de externe al Ungariei şi un fiu lite­rat, autor al mai multor volume de nuvele, romane, piese de teatru este iniţiatorul unei asociaţii-ligă «Hellykon» pentru consolidarea le­găturilor morale şi culturale între scriitorii români şi cei maghiari. D-sa a venit pentru câtăva vreme la Bucureşti în scopul de a provo­ca cercurile noastre culturale la apropierea menţionată mai sus. în­trebat de un redactor al nostru a­­supra rostului societăţii «Hellykon» contele Baufy a declarat următoa­rele: Rostul asociaţiei «Heilykon» Este o asociaţie formată din scriitorii unguri care reprezintă diferite opinii literare, reuniţi în­ acest grup din dragostea pentru artă fără nici o consideraţie de or­din politic. Această asociaţie tinde la stabi­lirea de legături trainice între cer­curile intelectuale maghiare şi cele româneşti.­ ­ Este înfiinţată de aproape 3 ani de zile şi are un scop de primă aju­torare artistică. Orice preocupare străină literaturii a fost înlăturată. Deşi scriitori de opinii diferite, lu­crau în perfectă armonie căutând să conciliem tendinţele literare con­servatiste ale unor autori cu ten­dinţele uneori prea progresiste ale altora. Conferinţe la Bucureşti Vom ţine un ciclu de conferinţe pentru a creia o atmosferă de con­cesiune intelectuală maghiaro-ro­­mână. Prima conferinţă o voi ţine la Bucureşti pe ziua de 12 Mai. Este prima oară când ieşim din Ardeal şi Banat unde am ţinut ase­menea conferinţe, pentru a veni la Bucureşti, centrul intelectual al Ro­mâniei şi centru proprice pentru o acţiune de cooperare între noi şi intelectualitatea românească. Contele Banffy va profita de şe­derea d-sale în Bucureşti ca să ia contact cu oficialitatea românească şi cu cercurile intelectuale româ­neşti, vizitând pe scriitorii noştri. isiun . Sporurile acordate sunt însufi­cente. Întâmpinarea unui invalid nr.r­ ap---­ Ministerul de finanţe prevăzând în bugetul pe 11­28 o sumă de o sut., de milioane pentru îmbunătăţirea pensiilor, a numit o comisiune pre­zi­dată de d. Tan­cred Constantinescu să studieze o modalitate de equiva­­lare a quantum­urilor existente. Din această comisiune făcea parte­ — bine­înţeles — şi dl. Ionescu Di­rectorul general al Casei Pensiilor, pionul şi prototipul vnu­tilist, care surghiunueşte de zece ani pe bieţii invalizi şi văduve de războiu, cu procese, ciupeli din drepturile lor în folosul statului şi ameninţări, fă­­cându-i pe cei mai slabi de înger, să dea declaraţii forţaţi de mizerie, prin care renunţă la dreptu­l din tre­cut, sau la alte drepturi, numai şi numai pentru a satisface mania ca poftă de economie a d-lui V. Brăti­­anu. Acesta este omul negru cum îl nu­mesc, cei care au avut nenorocirea să aibă nevoie de bunăvoinţa (!!) sa. Omul care îşi râde în barbă sa­tisfăcut ori de câte ori poate face vr'o şicană unui pensionar, sau ca­păta o iscălitură a ministrului pe vr’o hotărâre vitregă, arbitrară în chestiuni de pensionare. Sub indicaţiile şi sugestiile aces­tor doi călăi ai pensionarilor,d. Ian cred Constan­tin­eseu şi d. ionescu Directorul General al Casei Pensi­lor, a lucrat comisiunea ce avea » hotărască soarta acelor atâtea mii de infirmi cari aşteptau flămânzi îndreptare­a soartei. Să arătăm în câteva cuvinte neo­menoasele și arbitrarele măsuri lu­ate de această comisiune. 1) A fixat quantumuri cari varia­zâ între 4 — 15 mii lei pensie de la plutonier până la General invalid de războiu. Aceste quantumuri le-au stabilit la bunul plac, ne­gândindu se nici după lege, nici după scumpetea vie­ţei, ulei după equitate, ci doar după sgârcenia d-lui Vintilă Brătianu. Au căutat să lungească piciorul după cismă. 2) Au fixat un spor de 10 % gra­delor inferioare, cari primeau pen­sii între 100 şi 300 lei lunar. Deci i s-a mărit pensia cu 10—30 pe lună­ Citiţi d­ar vă rog zece lei pe lună Aşa a hotărât d. Tancred Constan­tinescu, căci aşa propusese d. Io­­nescu. 3) Au ştirbit din drepturile ofiţe­rilor şi sub­ofiţerilor invalizi, cari după, hotărârile Curţei de Casaţie câştigase pensii conform cu legea in vigoare.Acestora prin noile cote, — cam­ în nici un caz nu li se pu­teau aplica — li-a servit pe luna Aprilie pensiuni cu 4 până la 8 mii ei lunar, mai puţin. Dealtfel d. Director General Io­­nescu ameninţă cu această măsură arbitrară de doi ani pe toţi aceşti ofiţeri invalizi declarându-le că nu nu se va linişti până ce nu le va «tăia nasul». Şi în adevăr s a ţinut de cuvânt. Acest domn care n’a au­zit nici barem în vis glasul tunului, iată-l erijat azi în stăpân al pen­siilor manipulând fondurile după bunul plac şi inima-i neagră, pen­­siile acelor cari şi-au lăsat bucăţi din trup pe câmpiile ţării, pentru ca domnia sa să se lâfăiască din be­şug în Linişte la Palatul vămii poş­tei. Desigur că justiţia va avea din nou să se pronunţe şi în această chestiune, a diminuării unei pen­siuni servită timp de 2—3 ani unui invalid, un drept câştigat sub olce formă ar fi privit şi desigur că li se va face dreptate, acestor vitregiţi ai soartei. Inchipuiţi-vă ce mizerie se coboa­ră peste gospodăria unui pensionar care după 2—3 ani de aranjare a u­nui buget personal, se vede lipsit deodată prin o tâmpă măsură, de 4—5 până la opt mii de lei pe lună Iată ce minuni se pot petrece în ţara românească, sub guvernarea a­narhiei şi a bunului plac. lată cum ambiţiile bolnave şi bu­nul plac a unui om rău, poate să triumfe în dauna unei întregi cate­gorii, cari vor trebui din nou să a­­lerge la advocaţi, judecată şi dato­rii cu carnete neomenoase. Când va veni Doamne oare ziua răfuelilorîi UN PENSIONAR FARA PICIOR C­SÍ­V­A­NTUL BIOC-NOICS Moissi în România Marele artist german Alexandru Moissi, reîntors de curând după un triumfal turneu în America, va juca la începutul stagiunei viitoare în Bucureşti. Moissi a mai fost în România a­­cum­ şase ani când a obţinut succese formidabile. De astădată marele tragedian vi­ne însotit de un ansamblu de prim rang. Repertoriul se compune din «Strigoii» lui Ibsen, «Jedermann» de Hofmanstahl, « Henrich al III» de Pirandello și «Cadavrul viu» de Tolstoi. Seria spectacolelor din Capitală se va deschide la 15 Septembrie cu «Jedermann». Va fi un spectacol de gală în folosul cantinelor studen­ţeşti. In cazul când timpul o va per­mite, nu e exclus să asistăm la câte­va mari spectacole în aer liber cu «Jedermann­» în înscenarea regisoru­lui român Dumitrescu-Bumbeşti, intr’o grădină înconjurată de patru biserici. Va fi un spectacol unic în țara noastră. «O*» Regretele d-lui dr. Demetrescu-Brăila. Cearta liberalilor Deşi până la alegerile de la co­munitate nu mai e destul timp, to­tuşi, fruntaşii populaţiei israelite au început sâ se agite, nemulţu­miţi fiind de actuala conducere. Astfel, un fruntaş al opoziţiei ne-a declarat următoarele cu pri­vire la actuala conducere a comu­nităţii israelite: — «Cred că, a sosit vremea, când ia sfârşit, actualii conducători ai comunităţii israelite, îşi vor da seama că nu mai pot dăinui în fruntea comunităţii. «In definitiv, au stat nouă ani de zile, în care timp au fost negli­jate cultul şi asistenţa socială. Ni­mic nu s’a făcut pentru acestea. «Se cade, deci, că după nouă ani de zile, să mai facă loc şi altor e­­lemente mai destoinice. «11 stimez şi-l apreciez pe d. dr. M. Cobi, care-i actualul prezident al comunităţii, însă anturajul său, iasă mult de dorit. «Sper că, viitoarele alegeri de la comunitatea israelită, vor decurge în linişte şi populaţia evreiască ne va da nouă dreptate». Regretele eîrî«i dr. Dem­e­­trescui-Brăila Din ce în ce se vorbeşte mai cu insistenţă — în cercurile politice locale — că d. dr. Demetrescu-Brăi­la, va părăsi partidul liberal. Şi, era fatal să se întâui£fle, o­­dată, aşa, fiindcă temperamentul său nu se împăca cu vederile libe­ralilor, contra cărora a luptat timp de 25 de ani. Astăzi, când se vede izolat, nu numai ln partidul liberal, ci chiar de foştii lui amici politici, ar vrea să repare greşeala comisă, trecând iarăşi la naţional-ţărănişti, unde avea o situaţie strălucită. Naţional-ţărăniştii, refuză însă categoric, reprimirea d-lui dr. De­­­metrescu-Brăila, în partid. __ Singurul liman politic, a mai ră­mas partidul naţional al d-lui pro­fesor Iorga, către care se îndreap­tă privirile obosite ale fostului ministru al artelor. Va poposi oare în el­­! Vom vedea. Cearta liberalilor... „.nesatisfăcuţi, nu mai ia sfârşit. Fiecare pretinde câte ceva. „ Leonte Moldovanu, ca să împace spiritele în organizaţie, a promis solemn nemulţumiţilor, câte un ciolan de ros, în noua societate co­munală de iluminat electric. ---------OXO­ Teatrul Naţional ORDINEA SPECTACOLELOR: Luni 6 Aprilie: Păpuşele. Marţi 10 Aprilie: Institutorii. Miercuri 11 Aprilie: Raţa sălba­tecă. Joi 12, Vineri 13 şi Sâmbătă 14, nu sunt spectacole. In jurul interview-ului d-lui Mussolini • » —«ifcoo-Ardealul a fost totdeauna românesc. In ce proporfie este locuit de unguri Un senzaţional document maghiar a cunoscut faimosul interview pe care d. Mussolini l-a acordat nu mai puţin faimosului lord Roth­ermeere, prin care, primul ministru italian, cere retrocedarea către Ungaria a unei părţi de la graniţa de vest, în­tre care şi judeţul Arad, care ar fi locuită de peste 3 milioane de un­guri. Cum era şi firesc, interview-ul a­­cesta — care astăzi face atâta rău însăşi presei fasciste —, a stârnit o legitimă indignare în întreaga lu­me, unde intangibilitatea tratatelor este considerată ca o chezăşie a men­ţin­erei păcei, care este departe de a fi perfect consolidată. Cum se falsifică istoria Populaţia Ardealului, a fost întot­deauna numai românească, ea co­vârşind numărul ungurilor şi al ce­lorlalte popoare, ca şvabi, sârbi şi slovaci. Acest lucru îl ştiu ungu­rii de multă vreme. Şi, ca să se vadă că afirmaţiunile noastre sunt adevărate vom amintti că ani dea rândul în primăria oraşu­lui Arad, a fost o hartă demograf­ică pentru anii 1885—1910, a judeţului Arad HARTA UNGU­RESCA din care reese că judeţul Arad, este împărţit în aproape 380 de comune. Localităţile însemnate pe hartă cu galben şi care, numărate, ne-au dat 320, sunt locuite NUMAI de români, în timp ce ungurii, ocupă doar­ 8 localităţi, însemnate pe hartă cu ro­şu. Restul localităţilor sunt locuite de şvabi, sârbi şi slovaci. Repetăm, harta este oficială, alcă­­tuită de fostul stat austro-ungar şi a atârnat pe pereţii primăriei din A­­rad, de unde a fost luată de un citi­tor al nostru, Oanea Mihai, care ne-a trimis-o. Interesant însă, este faptul că şi o­­raşul Arad, la 1910 când a fost tipă­­rită harta, atât de disputat de un­­guri, este locuit numai 1­3 de ma­­ghiari, restul locuitorilor fiind ro­­mâni, şvabi slovaci şi evrei. Un tablou al «îngăduinţei» maghiare Harta judeţului Arad, de care ne ocupăm, prezintă însă un alt mare interes, prin aceea că ea arată până la evidenţă, «îngăduinţa» de care se bucurau popoarele de sub jugul ma­ghiar. La 50 comune româneşti, harta a­­rată o singură şcoală primară de stat, cu regimul ei atât de cunoscut. Numeroasele şcoli româneşti, erau întreţinute de popor, pe cheltuiala sa şi cu teama zilnică să nu fie în­chise. Astăzi, când dreptul nostru firesc, a triumfat şi când Ardealul s'a ali­pit la ţara-mumă, svorcolirile ungu­reşti sunt zadarnice. Niciodată, situaţia de astăzi nu va fi răsturnată, oricât ar spumega ti­grii şi oricâtă hârtie ar consuma cu presa maghiaro­filă a lordului Rot­­hermeere Scrisori Craiovene Ziua aviaţiei la Craiova. Culturale. Diverse -----Ofrîiao----­ Ziua de 8 Aprilie, ziua aviaţiei Române, a fost sărbătorită la Cra­iova aşa cum se cuvinea să fie sărbătorită această zi consacrată ar­mei viitorului. Asociaţia «Avionul Doljan» de sub preşedinţia d-lui General Const. Dumitrescu Comandantul Corpului I Armată a întocmit un bogat pro­gram al acestei sărbători,­­ care pentru Craiova a fi atât de înălţă­toare, cum a fost serbarea aviaţiei vara trecută. Pentru strângerea de fonduri şi propaganda, Dumineca dimineaţa, in toate bisericile din oraş după slujba religioasă s’a vorbit despre importanţa aviaţiei. Pe stradele oraşului şi în loca­luri publice s’a făcut o chetă. La societatea «Prietenii ştiinţei» şi la cinematograful «Apollo» s’au ţinut câte o conferinţă, iar după amiază, la toate corpurile de trupă din garnizoană şi la toate şcoalele secundare şi primare din oraş, au avut loc serbări culturale la care au fost chemaţi cetăţenii din car­tiere, cărora li s-a vorbit despre importanţa aviaţiei. La Teatrul Naţional a jucat în folosul aviaţiei piesa «Pentru Pa­trie», iar cinematografele din oraş, au rulat numai în beneficiul avia­ţiei. Iniţiativa asociaţiei «Avionul Doljan» — asociaţie care până a­­cum are un fond de Lei 900.000 este demnă de toată lauda şi noi în­demnăm pe­­Craioveni a o sprijini cât mai larg, făcându-şi astfel o datorie de buni patrioţi. Inspectoratul şcolar al regiunei VI din Craiova, în dorinţa de a sprijini cât mai mult opera de cul­turalizare a maselor populare a în­fiinţat în diferite centre Olteneşti 30 biblioteci săteşti. Aceasta numai în cursul lunei Martie. Luna aceasta va întocmi un pro­gram de serbări sportive şi corale ce se va executa în întreg cuprin­sul regiunei şcolare şi cu concursul şcoalelor secundare, în cuprinsul lunei Mai. Spre a stimula gustul elevilor pentru lucrările de artă şi lucru manual, pe ziua de 15 iu­nie se va deschide la Craiova o ex­poziţie permanentă cu cele mai de seamă lucrări ale elevilor şi ele­velor ca: desemn, caligrafie, pic­tură, lucru de mână etc. Cu timpul, d-nii lusp. Şcolar? Băleanu şi Petrescu Zoiţa, intenţio­nează a transforma această expo­ziţie într’un muzeu regional şco­lar. * Nici nu s’a isprăvit bine de vo­tat legea chiriilo­r, şi binefacerile sale au început să se simtă. In oraşul nostru, în str. Voinicu­­lui No. 12 femeia Ioana Hindulă a­­vea câteva odăi, pe care le-a închi­riat la câţiva oameni nevoiaşi. Văzând că legea vine cu spor de chirie ce se urcă până la de 32 chi­ria din 1916, proprietăreasa, — şi ca nevoiaşe — s'a dus la doi din chiriaşii săi să le pretindă sporul. Aceştia nu au fost de părerea le­giuitorului şi deci nici de acord cu cererea proprietăresei. De aci discuţie şi din discuţie ceartă. Chiriaşii Ion Bubosu şi Anica Iliescu cari dacă n’au căzut de a­­cord cu proprietăreasa, au căzut de acord între ei, i-au aplicat celei dintâi o probă de bătae, în urma căreia nenorocita proprietăreasă a fost trimisă la spital. Chiriaşii vor avea de frică acum cu autorităţile. St. ogor. — Ich liebe du! — Ohl... — Ascultă aici. Zehn shillings für Automobil... Aber ich gehe mit du. Ich spräche eă ich liebe dul — Nu face pă nebuna! Vieneza a vorbit patronului, ne-a strâns mâna și a plecat. — Zwei shilings für automobil, apucă să-i mai spue baritonul. A trebuit să plătim taxa pentru muzică şi bacşişurile. Pe străzi, nu­mai lumina globurilor şi câte un taxic stingher. Ne-am­ despărţit de cei doi­ scuturându-ne mulţumiţi mâinile. Ne-am dat întâlnire la un restaurant cu dejun ieften, pe a doua zi. — Ascultaţi-mă pe mine ne încu­raja baritonul. ...Odată e Vienal... Mână, bă!... Mir­cea Eliade Spală sângele Tembelismul edililor Capitalei Primim următoarea scrisoare: Domnule Director, Ca fidel cititor al «Cuvâtului», mi-aduc aminte că acum un an aţi atras atenţia primăriei asupra fe­lului cum se execută lucrarea din piaţa teatrului, înspre strada Câm­­pineanu. Ei bine, până astăzi n’a fost ter­minată această lucrare şi zidul din­spre str. Câmpineanu se dărâmă în fiecare zi mai mult. Să nu ne mirăm deci că din cau­za tembelismului balcanic al edili­lor noştri nu avem o stradă bine pavată în Bucureşti (pavajul nou de pe calea Victoriei a şi început să se strice) — şi că orice lucrare edilitară e o bătae de joc ! Nu sunt fonduri, spun cei de la primărie, vă dau însă mai jos un caz concret care demonstrează că nu atât lipsa de fonduri pe cât lipsa ,de organi­zaţie şi tembelismul cronic al edi­lilor sunt cauza halului asiatic în care se găseşte Capitala României Mari 11 Pe strada Ştirbey Vodă în faţa marelui stat-major, uzinele comu­nale au spart un şanţ de acurmezi­­şul străzei care a fost astupat până acuma de vre­o 5 ori (în decursul unui an) cu cărămizi şi distrus din nou în fiecare zi de enormele «La­­tif­uri» şi alte camioane ale pri­măriei care trec pe acolo. Ei bine, cinei reparaţii cu cără­mizi nu costă tot atât sau dacă nu mai mult, decât o reparaţie defi­nitivă cu beton şi asfalt ! Astfel de cazuri vă pot cita cu sutele, şi este, mi se pare o misiu­ne patriotică, de a reacţiona prin toate mijloacele contra unei stări de spirit dăunătoare care s’a încui­bat la primărie. --------exo--------- ------------exo----------­

Next