Cuventul, aprilie 1928 (Anul 4, nr. 1057-1083)
1928-04-10 / nr. 1066
-----portoo - Idem unei conlucrări internaţionale a institutorilor s’a născut înainte de război. După diferite propuneri ce au pornit din Elveţia, Belgia şi Franţa, cu ocazia expoziţiei de la Lüttich, s’a ţinut primul congres internaţional al institutorilor. Scopul acestei organizaţii a fost să înlesnească conlucrarea institutorilor de peste tot, în interesul culturei şi al umanităţei. După război nu a mai fost posibil să se înpade firul rupt, totuş, o seamă de alte «Internaţionale» similare s’au născut. Acestea au avut însă la bază diferite idei politice. Scopul Federaţiei Sforţările celor ce urmăreau alte scopuri superioare aceleia de a servi o idee politică, au reuşit să creeze «Federaţia Internaţională a Asociaţiunilor Institutorilor», organizaţie strict neutrală. Pornind de la principiul că o pace durabilă trebue să se bazeze pe educarea şi creşterea copiilor în spiritul împăcărei popoarelor, organizaţia de mai sus şi-a propus să îndrumeze educaţia popoarelor, conlucrând la pacea generală. Pentru a realiza aceste frumoase scopuri, s-a creiat un serviciu care se interesează de starea institutorilor, un serviciu de schimb internaţional de copii şi institutori şi un serviciu de călătorii de studii. Aceste organizaţiuni, care s’a născut în Aprilie trecut la Londra, s’au alipit organizaţiunile profesionale din mai toate ţările. Ce se va discuta la congres Primul congres al «Federaţiunei Internaţionale a Asociaţiunilor Institutorilor» va avea loc în Berlin, la jumătatea lui Aprilie curent. In legătură cu acest congres, asociaţiile institutorilor germani organizează un congres, asociaţiile institutorilor germani organizează un congres care are ca temă : «Şcoala primară a timpului nou». Uzând ca mijloace de conferinţe, de o mare expoziţie şcolară şi de vizitarea diferitelor instituţii în legătură cu învăţământul, organizatorii vor să dea un tablou complect şi instructiv al progreselor germane în acest domeniu. Pedagogi de seamă, ca profesor dr. Kerschensteiner şi alţii vor vorbi despre noile probleme ale pedagogiei moderne. Programul, care este deja complect conceput prevede o mulţime de posibilităţi pentru cei ce vor să se pună la punct în acest domeniu. Până acum s-au anunţat peste 20(H) de congresişti şi organizatorii socotesc că vor lua parte în total cam 5000. Cu toate că România nu face parte din «Federaţie», totuşi, după informaţiile căpătate, un mare număr de institutori şi institutoare şi-au anunţat participarea. (Z. S. — Berlin O delegaţie a Oltenilor, comercianţi ambulanţi, constituiţi în societatea «Soarele», au înaintat zilele acestea un memoriu, prin care îşi arată doleanţele în chestiunea înzestrării lor cu un cântar tip nou balanţă, Ministerului de Industrie şi Comerţ şi Parlamentului. De aproape cinci ani, a luat fiinţă în Bucureşti Soc. Soarele, cu scopul de a susţine interesele oltenilor, cari isgoniţi de secetele care a năpustit prin judeţele Olt, Vâlcea, Dolj, Bomavaţi, Gorj şi Argeş, au venit în Bucureşti, unde au îmbrăţişat meseria comerţului ambulant. Oltenii cari fac parte din societate sunt în număr de peste 6000. OLTENII PLĂTESC DĂRI MARI Pentru exercitarea acestui comerţ ambulant, oltenii plătesc o taxă către comună de 2150, plus alte dări, de la societate. Acest comerţ cu toate avantajele pe care le aduce în folosul cetăţenilor, era pe punctul de a fi desfiinţat. Graţie însă concursului acordat de Primărie, care a lăsat mai departe liber acest comerţ, societatea «Soarele» a avut prilejul să poată îndeplini opera de construcţie a căminului. UN NOU BIR 11 APASĂ Dar după dările care cad pe capul acestor năpăstuiţi comercianţi, dări cari trebuesc plătite către stat, judeţ şi comună, astăzi un nou bir ameninţă să li se impună de către direcţia de masuri şi greutăţi de la Ministerul de industrie şi comerţ, prin schimbarea actualelor cântare sitem «Florenz», de care se servesc aproape de 15 ani, şi să le înlocuiască cu un fel de cântare denumite «cumpene cu greutăţi». Motivul schimbării, este explicat că actualele cântare nu sunt drepte şi uşor se pot preta la incorectitudini. NOUL CÂNTAR SE PRETEAZĂ LA ÎNŞELĂTORIE Experienţa a dovedit cu prisosinţă, că dacă este vorba de înşelătorie, noul sistem de cântar, se pretează cu mai multă uşurinţă la înşelătorie decât, vechea balanţă sistem «Florentz». Oltenii după atâtea neajunsuri, în această criză generală, cer menţinerea cântarului actual întrucât aceată aprobare s’a dat şi negustorilor stabili angrosişti din piaţa Bibescu Vodă, care sunt într’o situaţie mult mai bună ca a acestor olteni. Acestor negustori direcţiunea ar putea să le impună noul sistem de cântar, deoarece ei au comerţulstabil în piaţă. Noul cântar are o greutate de 6 kgr. şi socotind şi greutăţile pe care trebue să le aibă cu el, în afarii de marfă pe care o transportă, pe străzile capitalei, pe vremuri rele şi noroaie, olteanul va trebui să ducă în spinare o povară din care afară de grea. CE SE VOR FACE SUMELE INCASATE Dar afară de această povară, care va duce la sleirea olteanului cât de voinic ar fi, mai este şi chestiunea plăţei acestui cântar. Această schimbare se impune în cursul acestei luni, şi în sine, constitue o nouă afacere, pentru cine ştie ce privilegiat al guvernului. Sumele care se vor încasa de pe spinarea oltenilor prigoniţi de soartă, vor constitui câştiguri mari în favoarea acelora cari sunt privilegiaţi. Iată o nouă afacere, similară cu aplicarea aparatelor de taxat la automobile, de unde s’a câştigat o importantă sumă de bani, a cărei destinaţie nu se cunoaşte. De acel defect însă nu sunt scutite aici cântarele sistem nou, la care întrebuinţându-se greutăţi, li se Berlin 7 (Kador). — Din Moscova se anunţă că autorităţile sovietice au respins cererea inginerilor gerpoate cu uşurinţă scoate plumbul dinmani arestaţi în bazinul Doneţului, interior, fără a se viola de loc, sigiliul aplicat de direcţia de măsuri şi greutăţi. Dovada aceasta a fost făcută la întrunirea oltenilor comercianţi, care a avut loc săptămâna trecută în sala Dacia. muliiii! Noul sistem de cântar, care va fi introdus înseamnă o nouă povară lângu vereaşţi consumaţii mediocre în aşteptare. Boxe roşii, cu mese vişinii, cu scaune lustruite. Globuri cu voaluri albastre, lămpi discrete între paravane, tapeturi în culori dulci, scări coborând în dreptunghiuri galbene şi negre. La câte o masă zăream frumuseţi vieneze mutilate sub tiparul mondenei europene. Ne-am oprit la Nachtfalter, după rugămintea baritonului, care ne mărturisea: — Dacă face dau... Odată sunt la Viena... dar să fie vieneza, schönste, scönste... Chelnerul ne-a socotit americani și ne-a pus pe masă o listă cu vinuri scumpe. Dar baritonul, prudent : — Die andereist, mein Herr. Am cerut, deocamdată cafea. Din lojă, admiram tot ce îngăduia să i se admire dansatoarea care improvizase «Jalousie». După aplauze, orchestra a continuat cu «Für dich mein Schatz», acompaniată de glasurile tulburi ale tuturor consumatorilor. Tovarăşele se alintau sub insinuări, sub priviri, sub mângâieri discrete. Alături de noi, o bătrână fuma, râdea şi comanda porţii de gulaş pentru întreaga masă, îşi adusese două tovarăşe; una avea ciorapii căzuţi, cealaltă bucle negre şi multă bunăvoinţă faţă de domnii cari plăteau, consumaţia. Spectacolul era penibil. Am întors ochii, către evreica cu sâni înghegaţi şi quiloţi arginti, care dansa pe o arie spaniolă. Mesele aplaudau zgomotos. Evreica se îmbujorase, fireşte, de oboseală. Trecuse miezul nopţii. Chelnerii aduceau după cafea, gulaș cu sos mult. Baritonul nostru se înflăcărase după vieneza cu ochi albaștri, care fuma liniștit într’un colț de masă. — Meneher, e nostimă... îndrăzneț, a chemat pe chelner și, arătând’o discret: — Was eostet siel. Chelnerul a zâmbit și a dat din umeri. După câteva minute, vieneza era la masa noastră, în altă boxă, vecină cu cea a unui american beat. Americanul se antrenase, încerca să charlestoneze singur, într’o încăpere cu perdele lăuoase, cu pian şi oglinzi. Pianistul tapa şi zâmbea. Alături, o brună grasă cu nas ascuţit şi bluză albă cânta. Perechea era menită să amuze pe cei cari coborau din boxe și se izolau, cu vin scump, în încăperea semiobscură, după fiecare dans, linguşea. — Oh ! der schöne Tanz!... Fetele rugau pe pianist, blond mustăcios şi chei, cu umeri plecaţi şi privire rătăcită. — Chuehi, Chuclii!... Noch einmal 1... Americanul avea obrajii roşii, şi râdea lovindu-se de canapele. Evreica cu quiloţi argintii, acuma îmbrăcată,— şi-l păstrase. II silea să consume şampanie, şi el refuza, clătinând capul amuzat şi încăpăţânat ca un copil. O femee se apropie de masa noastră cu trei trandafiri. Vieneza i-a oprit; costau opt şilingi. Tovarăşii noştri îşi ziceau curaj. — Odată e Viena! — Odată, Ticule... Aflând că suntem români, pianistul a cotrobăit un maldăr de acte şi a aşezat la pupitru un caiet manuscris. De la cea dintâi frază, baritonul a recunoscut: — «Nu mă lăsa să mor, MarghialeL.» — Bravo, mă NeamţuleL. «Neamţul» zâmbea de explozia felicitărilor şi încurajărilor. — Sehr gut!... Mai schnell, mai starckl... După alte arii, urmă «Refrenul lacrimilor mele». Americanul asculta, ostil. Văzându-ne pe toţi patru atenţi fredonând, ca orice funcţionar la Stat cuprins de nostalgii duminicale — se înciudă. Se apropie. Asculta tot mai câştigat de tristeţea blândă şi vulgară, purtată de glasul baritonului. Vieneza ceru şampanie; patruzeci şi cinci de şilingi sticla. Am ciocnit paharele. Petrecerea lua acelaş aspect universal, cu acelaş sfârşit de noapte. Barul nu mai păstra nimic vienez. După romanţa românească urmă un cântec irlandez, pe care americanul îl primi cu un soiu de grohăit satisfăcut. Celelalte fete acompaniau cu glasuri voalate de ţigări şi de oboseală. Ne am interesat dacă mai există localuri vieneze. Nimeni nu ştia să ne lămurească. Vienez e Praterul şi vieneze sunt berăriile, dar se închid odată cu miezul nopţii. După miezul nopţii, Viena e americană. Ş’apoi, vienezii sunt săraci; nu pot consuma nici o cafea în baruri. Barurile sunt pentru streini; fiecare vizitator aleargă după specificul vienez tocmai acolo unde îl găseşte mai puţin. Ne-am hotărât să renunţăm, pentru noaptea aceasta. A doua zi, vom cutreera cafenelele şi berăriile. Nota se apropia de o sută de şilingi Vieneza cu ochii albaştri, indispusă că baritonul și prietenul său nu mai repetă comanda șampaniei, ceru douăzeci de șilingi ca să ia mașina pentru casă. Cei doi se răsvrătiră. — Pă ce, Madame... Wir sind nicht Amerikanern — Danken schön... — Ce, o ștergi ! Păi așa merge ! — Bitte î -0X0------- Procesul inginerilor germani arestaţi la Donet de a fi apăraţi de avocaţi din Germania. De asemenea s-a respins cererea soţiilor celor arestaţi de a face vizite la închisoarea din Rostov pe Don. -exp- Declaraţiile contelui N. Banffy, fost ministru de externe al Ungariei Contele Banfy, fost ministru de externe al Ungariei şi un fiu literat, autor al mai multor volume de nuvele, romane, piese de teatru este iniţiatorul unei asociaţii-ligă «Hellykon» pentru consolidarea legăturilor morale şi culturale între scriitorii români şi cei maghiari. D-sa a venit pentru câtăva vreme la Bucureşti în scopul de a provoca cercurile noastre culturale la apropierea menţionată mai sus. întrebat de un redactor al nostru asupra rostului societăţii «Hellykon» contele Baufy a declarat următoarele: Rostul asociaţiei «Heilykon» Este o asociaţie formată din scriitorii unguri care reprezintă diferite opinii literare, reuniţi în acest grup din dragostea pentru artă fără nici o consideraţie de ordin politic. Această asociaţie tinde la stabilirea de legături trainice între cercurile intelectuale maghiare şi cele româneşti. Este înfiinţată de aproape 3 ani de zile şi are un scop de primă ajutorare artistică. Orice preocupare străină literaturii a fost înlăturată. Deşi scriitori de opinii diferite, lucrau în perfectă armonie căutând să conciliem tendinţele literare conservatiste ale unor autori cu tendinţele uneori prea progresiste ale altora. Conferinţe la Bucureşti Vom ţine un ciclu de conferinţe pentru a creia o atmosferă de concesiune intelectuală maghiaro-română. Prima conferinţă o voi ţine la Bucureşti pe ziua de 12 Mai. Este prima oară când ieşim din Ardeal şi Banat unde am ţinut asemenea conferinţe, pentru a veni la Bucureşti, centrul intelectual al României şi centru proprice pentru o acţiune de cooperare între noi şi intelectualitatea românească. Contele Banffy va profita de şederea d-sale în Bucureşti ca să ia contact cu oficialitatea românească şi cu cercurile intelectuale româneşti, vizitând pe scriitorii noştri. isiun . Sporurile acordate sunt însuficente. Întâmpinarea unui invalid nr.r ap--- Ministerul de finanţe prevăzând în bugetul pe 1128 o sumă de o sut., de milioane pentru îmbunătăţirea pensiilor, a numit o comisiune prezidată de d. Tancred Constantinescu să studieze o modalitate de equivalare a quantumurilor existente. Din această comisiune făcea parte — bineînţeles — şi dl. Ionescu Directorul general al Casei Pensiilor, pionul şi prototipul vnutilist, care surghiunueşte de zece ani pe bieţii invalizi şi văduve de războiu, cu procese, ciupeli din drepturile lor în folosul statului şi ameninţări, făcându-i pe cei mai slabi de înger, să dea declaraţii forţaţi de mizerie, prin care renunţă la dreptul din trecut, sau la alte drepturi, numai şi numai pentru a satisface mania ca poftă de economie a d-lui V. Brătianu. Acesta este omul negru cum îl numesc, cei care au avut nenorocirea să aibă nevoie de bunăvoinţa (!!) sa. Omul care îşi râde în barbă satisfăcut ori de câte ori poate face vr'o şicană unui pensionar, sau capăta o iscălitură a ministrului pe vr’o hotărâre vitregă, arbitrară în chestiuni de pensionare. Sub indicaţiile şi sugestiile acestor doi călăi ai pensionarilor,d. Ian cred Constantineseu şi d. ionescu Directorul General al Casei Pensilor, a lucrat comisiunea ce avea » hotărască soarta acelor atâtea mii de infirmi cari aşteptau flămânzi îndreptarea soartei. Să arătăm în câteva cuvinte neomenoasele și arbitrarele măsuri luate de această comisiune. 1) A fixat quantumuri cari variazâ între 4 — 15 mii lei pensie de la plutonier până la General invalid de războiu. Aceste quantumuri le-au stabilit la bunul plac, negândindu se nici după lege, nici după scumpetea vieţei, ulei după equitate, ci doar după sgârcenia d-lui Vintilă Brătianu. Au căutat să lungească piciorul după cismă. 2) Au fixat un spor de 10 % gradelor inferioare, cari primeau pensii între 100 şi 300 lei lunar. Deci i s-a mărit pensia cu 10—30 pe lună Citiţi dar vă rog zece lei pe lună Aşa a hotărât d. Tancred Constantinescu, căci aşa propusese d. Ionescu. 3) Au ştirbit din drepturile ofiţerilor şi subofiţerilor invalizi, cari după, hotărârile Curţei de Casaţie câştigase pensii conform cu legea in vigoare.Acestora prin noile cote, — cam în nici un caz nu li se puteau aplica — li-a servit pe luna Aprilie pensiuni cu 4 până la 8 mii ei lunar, mai puţin. Dealtfel d. Director General Ionescu ameninţă cu această măsură arbitrară de doi ani pe toţi aceşti ofiţeri invalizi declarându-le că nu nu se va linişti până ce nu le va «tăia nasul». Şi în adevăr s a ţinut de cuvânt. Acest domn care n’a auzit nici barem în vis glasul tunului, iată-l erijat azi în stăpân al pensiilor manipulând fondurile după bunul plac şi inima-i neagră, pensiile acelor cari şi-au lăsat bucăţi din trup pe câmpiile ţării, pentru ca domnia sa să se lâfăiască din beşug în Linişte la Palatul vămii poştei. Desigur că justiţia va avea din nou să se pronunţe şi în această chestiune, a diminuării unei pensiuni servită timp de 2—3 ani unui invalid, un drept câştigat sub olce formă ar fi privit şi desigur că li se va face dreptate, acestor vitregiţi ai soartei. Inchipuiţi-vă ce mizerie se coboară peste gospodăria unui pensionar care după 2—3 ani de aranjare a unui buget personal, se vede lipsit deodată prin o tâmpă măsură, de 4—5 până la opt mii de lei pe lună Iată ce minuni se pot petrece în ţara românească, sub guvernarea anarhiei şi a bunului plac. lată cum ambiţiile bolnave şi bunul plac a unui om rău, poate să triumfe în dauna unei întregi categorii, cari vor trebui din nou să alerge la advocaţi, judecată şi datorii cu carnete neomenoase. Când va veni Doamne oare ziua răfuelilorîi UN PENSIONAR FARA PICIOR CSÍVANTUL BIOC-NOICS Moissi în România Marele artist german Alexandru Moissi, reîntors de curând după un triumfal turneu în America, va juca la începutul stagiunei viitoare în Bucureşti. Moissi a mai fost în România acum şase ani când a obţinut succese formidabile. De astădată marele tragedian vine însotit de un ansamblu de prim rang. Repertoriul se compune din «Strigoii» lui Ibsen, «Jedermann» de Hofmanstahl, « Henrich al III» de Pirandello și «Cadavrul viu» de Tolstoi. Seria spectacolelor din Capitală se va deschide la 15 Septembrie cu «Jedermann». Va fi un spectacol de gală în folosul cantinelor studenţeşti. In cazul când timpul o va permite, nu e exclus să asistăm la câteva mari spectacole în aer liber cu «Jedermann» în înscenarea regisorului român Dumitrescu-Bumbeşti, intr’o grădină înconjurată de patru biserici. Va fi un spectacol unic în țara noastră. «O*» Regretele d-lui dr. Demetrescu-Brăila. Cearta liberalilor Deşi până la alegerile de la comunitate nu mai e destul timp, totuşi, fruntaşii populaţiei israelite au început sâ se agite, nemulţumiţi fiind de actuala conducere. Astfel, un fruntaş al opoziţiei ne-a declarat următoarele cu privire la actuala conducere a comunităţii israelite: — «Cred că, a sosit vremea, când ia sfârşit, actualii conducători ai comunităţii israelite, îşi vor da seama că nu mai pot dăinui în fruntea comunităţii. «In definitiv, au stat nouă ani de zile, în care timp au fost neglijate cultul şi asistenţa socială. Nimic nu s’a făcut pentru acestea. «Se cade, deci, că după nouă ani de zile, să mai facă loc şi altor elemente mai destoinice. «11 stimez şi-l apreciez pe d. dr. M. Cobi, care-i actualul prezident al comunităţii, însă anturajul său, iasă mult de dorit. «Sper că, viitoarele alegeri de la comunitatea israelită, vor decurge în linişte şi populaţia evreiască ne va da nouă dreptate». Regretele eîrî«i dr. Demetrescui-Brăila Din ce în ce se vorbeşte mai cu insistenţă — în cercurile politice locale — că d. dr. Demetrescu-Brăila, va părăsi partidul liberal. Şi, era fatal să se întâui£fle, odată, aşa, fiindcă temperamentul său nu se împăca cu vederile liberalilor, contra cărora a luptat timp de 25 de ani. Astăzi, când se vede izolat, nu numai ln partidul liberal, ci chiar de foştii lui amici politici, ar vrea să repare greşeala comisă, trecând iarăşi la naţional-ţărănişti, unde avea o situaţie strălucită. Naţional-ţărăniştii, refuză însă categoric, reprimirea d-lui dr. Demetrescu-Brăila, în partid. __ Singurul liman politic, a mai rămas partidul naţional al d-lui profesor Iorga, către care se îndreaptă privirile obosite ale fostului ministru al artelor. Va poposi oare în el! Vom vedea. Cearta liberalilor... „.nesatisfăcuţi, nu mai ia sfârşit. Fiecare pretinde câte ceva. „ Leonte Moldovanu, ca să împace spiritele în organizaţie, a promis solemn nemulţumiţilor, câte un ciolan de ros, în noua societate comunală de iluminat electric. ---------OXO Teatrul Naţional ORDINEA SPECTACOLELOR: Luni 6 Aprilie: Păpuşele. Marţi 10 Aprilie: Institutorii. Miercuri 11 Aprilie: Raţa sălbatecă. Joi 12, Vineri 13 şi Sâmbătă 14, nu sunt spectacole. In jurul interview-ului d-lui Mussolini • » —«ifcoo-Ardealul a fost totdeauna românesc. In ce proporfie este locuit de unguri Un senzaţional document maghiar a cunoscut faimosul interview pe care d. Mussolini l-a acordat nu mai puţin faimosului lord Rothermeere, prin care, primul ministru italian, cere retrocedarea către Ungaria a unei părţi de la graniţa de vest, între care şi judeţul Arad, care ar fi locuită de peste 3 milioane de unguri. Cum era şi firesc, interview-ul acesta — care astăzi face atâta rău însăşi presei fasciste —, a stârnit o legitimă indignare în întreaga lume, unde intangibilitatea tratatelor este considerată ca o chezăşie a menţinerei păcei, care este departe de a fi perfect consolidată. Cum se falsifică istoria Populaţia Ardealului, a fost întotdeauna numai românească, ea covârşind numărul ungurilor şi al celorlalte popoare, ca şvabi, sârbi şi slovaci. Acest lucru îl ştiu ungurii de multă vreme. Şi, ca să se vadă că afirmaţiunile noastre sunt adevărate vom amintti că ani dea rândul în primăria oraşului Arad, a fost o hartă demografică pentru anii 1885—1910, a judeţului Arad HARTA UNGURESCA din care reese că judeţul Arad, este împărţit în aproape 380 de comune. Localităţile însemnate pe hartă cu galben şi care, numărate, ne-au dat 320, sunt locuite NUMAI de români, în timp ce ungurii, ocupă doar 8 localităţi, însemnate pe hartă cu roşu. Restul localităţilor sunt locuite de şvabi, sârbi şi slovaci. Repetăm, harta este oficială, alcătuită de fostul stat austro-ungar şi a atârnat pe pereţii primăriei din Arad, de unde a fost luată de un cititor al nostru, Oanea Mihai, care ne-a trimis-o. Interesant însă, este faptul că şi oraşul Arad, la 1910 când a fost tipărită harta, atât de disputat de unguri, este locuit numai 13 de maghiari, restul locuitorilor fiind români, şvabi slovaci şi evrei. Un tablou al «îngăduinţei» maghiare Harta judeţului Arad, de care ne ocupăm, prezintă însă un alt mare interes, prin aceea că ea arată până la evidenţă, «îngăduinţa» de care se bucurau popoarele de sub jugul maghiar. La 50 comune româneşti, harta arată o singură şcoală primară de stat, cu regimul ei atât de cunoscut. Numeroasele şcoli româneşti, erau întreţinute de popor, pe cheltuiala sa şi cu teama zilnică să nu fie închise. Astăzi, când dreptul nostru firesc, a triumfat şi când Ardealul s'a alipit la ţara-mumă, svorcolirile ungureşti sunt zadarnice. Niciodată, situaţia de astăzi nu va fi răsturnată, oricât ar spumega tigrii şi oricâtă hârtie ar consuma cu presa maghiarofilă a lordului Rothermeere Scrisori Craiovene Ziua aviaţiei la Craiova. Culturale. Diverse -----Ofrîiao---- Ziua de 8 Aprilie, ziua aviaţiei Române, a fost sărbătorită la Craiova aşa cum se cuvinea să fie sărbătorită această zi consacrată armei viitorului. Asociaţia «Avionul Doljan» de sub preşedinţia d-lui General Const. Dumitrescu Comandantul Corpului I Armată a întocmit un bogat program al acestei sărbători, care pentru Craiova a fi atât de înălţătoare, cum a fost serbarea aviaţiei vara trecută. Pentru strângerea de fonduri şi propaganda, Dumineca dimineaţa, in toate bisericile din oraş după slujba religioasă s’a vorbit despre importanţa aviaţiei. Pe stradele oraşului şi în localuri publice s’a făcut o chetă. La societatea «Prietenii ştiinţei» şi la cinematograful «Apollo» s’au ţinut câte o conferinţă, iar după amiază, la toate corpurile de trupă din garnizoană şi la toate şcoalele secundare şi primare din oraş, au avut loc serbări culturale la care au fost chemaţi cetăţenii din cartiere, cărora li s-a vorbit despre importanţa aviaţiei. La Teatrul Naţional a jucat în folosul aviaţiei piesa «Pentru Patrie», iar cinematografele din oraş, au rulat numai în beneficiul aviaţiei. Iniţiativa asociaţiei «Avionul Doljan» — asociaţie care până acum are un fond de Lei 900.000 este demnă de toată lauda şi noi îndemnăm peCraioveni a o sprijini cât mai larg, făcându-şi astfel o datorie de buni patrioţi. Inspectoratul şcolar al regiunei VI din Craiova, în dorinţa de a sprijini cât mai mult opera de culturalizare a maselor populare a înfiinţat în diferite centre Olteneşti 30 biblioteci săteşti. Aceasta numai în cursul lunei Martie. Luna aceasta va întocmi un program de serbări sportive şi corale ce se va executa în întreg cuprinsul regiunei şcolare şi cu concursul şcoalelor secundare, în cuprinsul lunei Mai. Spre a stimula gustul elevilor pentru lucrările de artă şi lucru manual, pe ziua de 15 iunie se va deschide la Craiova o expoziţie permanentă cu cele mai de seamă lucrări ale elevilor şi elevelor ca: desemn, caligrafie, pictură, lucru de mână etc. Cu timpul, d-nii lusp. Şcolar? Băleanu şi Petrescu Zoiţa, intenţionează a transforma această expoziţie într’un muzeu regional şcolar. * Nici nu s’a isprăvit bine de votat legea chiriilor, şi binefacerile sale au început să se simtă. In oraşul nostru, în str. Voinicului No. 12 femeia Ioana Hindulă avea câteva odăi, pe care le-a închiriat la câţiva oameni nevoiaşi. Văzând că legea vine cu spor de chirie ce se urcă până la de 32 chiria din 1916, proprietăreasa, — şi ca nevoiaşe — s'a dus la doi din chiriaşii săi să le pretindă sporul. Aceştia nu au fost de părerea legiuitorului şi deci nici de acord cu cererea proprietăresei. De aci discuţie şi din discuţie ceartă. Chiriaşii Ion Bubosu şi Anica Iliescu cari dacă n’au căzut de acord cu proprietăreasa, au căzut de acord între ei, i-au aplicat celei dintâi o probă de bătae, în urma căreia nenorocita proprietăreasă a fost trimisă la spital. Chiriaşii vor avea de frică acum cu autorităţile. St. ogor. — Ich liebe du! — Ohl... — Ascultă aici. Zehn shillings für Automobil... Aber ich gehe mit du. Ich spräche eă ich liebe dul — Nu face pă nebuna! Vieneza a vorbit patronului, ne-a strâns mâna și a plecat. — Zwei shilings für automobil, apucă să-i mai spue baritonul. A trebuit să plătim taxa pentru muzică şi bacşişurile. Pe străzi, numai lumina globurilor şi câte un taxic stingher. Ne-am despărţit de cei doi scuturându-ne mulţumiţi mâinile. Ne-am dat întâlnire la un restaurant cu dejun ieften, pe a doua zi. — Ascultaţi-mă pe mine ne încuraja baritonul. ...Odată e Vienal... Mână, bă!... Mircea Eliade Spală sângele Tembelismul edililor Capitalei Primim următoarea scrisoare: Domnule Director, Ca fidel cititor al «Cuvâtului», mi-aduc aminte că acum un an aţi atras atenţia primăriei asupra felului cum se execută lucrarea din piaţa teatrului, înspre strada Câmpineanu. Ei bine, până astăzi n’a fost terminată această lucrare şi zidul dinspre str. Câmpineanu se dărâmă în fiecare zi mai mult. Să nu ne mirăm deci că din cauza tembelismului balcanic al edililor noştri nu avem o stradă bine pavată în Bucureşti (pavajul nou de pe calea Victoriei a şi început să se strice) — şi că orice lucrare edilitară e o bătae de joc ! Nu sunt fonduri, spun cei de la primărie, vă dau însă mai jos un caz concret care demonstrează că nu atât lipsa de fonduri pe cât lipsa ,de organizaţie şi tembelismul cronic al edililor sunt cauza halului asiatic în care se găseşte Capitala României Mari 11 Pe strada Ştirbey Vodă în faţa marelui stat-major, uzinele comunale au spart un şanţ de acurmezişul străzei care a fost astupat până acuma de vreo 5 ori (în decursul unui an) cu cărămizi şi distrus din nou în fiecare zi de enormele «Latifuri» şi alte camioane ale primăriei care trec pe acolo. Ei bine, cinei reparaţii cu cărămizi nu costă tot atât sau dacă nu mai mult, decât o reparaţie definitivă cu beton şi asfalt ! Astfel de cazuri vă pot cita cu sutele, şi este, mi se pare o misiune patriotică, de a reacţiona prin toate mijloacele contra unei stări de spirit dăunătoare care s’a încuibat la primărie. --------exo--------- ------------exo----------