Cuventul, iulie 1928 (Anul 4, nr. 1145-1175)

1928-07-24 / nr. 1168

i pregăteşte o concentrare a capitalului minoritar Tendinţele de fuziune a băncilor săseşti şi maghiare Schimbarea politicei financiare a guvernului a provocat un reviri­ment în cercurile financiare mino­ritare. Hotărârea de a stabiliza va­luta noastră a avut darul să pună în gardă aceste cercuri spre a nu fi surprinse de desfăşurarea evenimen­­ telor. ,­ Saşii schimbă politica lor bancară Primii cari s’au sezisat de această chestiune nu fixst saşii, cari au pro­­cedat imediat la o schimbare radi­cală a tacticei lor financiare urmată dela război încoace. In vreme ce înainte se urmărea crearea a cât mai multor instituţi­­uni financiare, fie ele cât de mici, dar aşezate în centre comerciale u­­neori de minimă importanţă, de da­ta aceasta a început o mişcare pu­ternică pentru concentrarea capita­lului. Imotivele concentrării capitalului Prin stabilizare vor fi lovite în­­primul rând băncile cu un capital mijlociu cam­ azi sunt totuşi în mă­sură să facă faţă situaţiunii finan­ciare. Or stabilizarea reducând ca­pitalul acestor bănci ele sunt ame­ninţate să devină instituţiuni de ordin secundar şi fără posibilităţi de a putea concura cu băncile mai mari ce au la spatele lor creditul străină­tăţii, care, precum se ştie, este în f­uncţie totdeauna, de capitalul intre­­prinderei. De aceia se procedează la concen­trarea capitalului ori fuzionarea băncilor mici cu alte instituţiuni similare mai puternice. Cine absorbă băncile mici Printre instituţiile săseşti exsistă în Ardeal două mari bănci cari prin situaţia lor şi-au asumat rolul con­ducător al instituţiunilor financiare săseşti şi cari au acordat întotdea­una sprijinul lor băncilor mici aşe­zate în diverse centre. Aceste două instituţiuni sunt: Cas­­sa generală de economii din Sibiu (Hermannstädter allgemeine Spar­kassa A. G.) şi Casa generală de eco­nomii din Braşov (Kronstädter alge­meine Sparkassa), care sunt bine fundate şi tot aşa conduse. La schimbarea­­activei şi politicei bancare a cercurilor săseşti era deci firesc că dela aceste instituţiuni să pornească idea absorbirii băncilor mai mici. Şi ea a fost transpusă în realitate. Astfel a urmat fuziunea lui Bur­­genlander Bank A­G. Braşov, Medi­­ander Bank Mediaş cu toate sucur­salele acestor bănci "şi Veroinate Sparkasse din Bistriţa cu Herm­ann­­städter allgemeine Sparkassa, Si­biu, în vreme ce Kronstädter Allge­meine Sparkassa a fuzionat cu Sie­­benbürgische Industrie und Handels­bank din Braşov şi «Transilvania» Bank für Handel und Industrie din Bucureşti. (Jr prin aceste fuziuni cele două bănci au sporit capitalul lor la 100 milioane lei, devenind astfel două instituţiuni bancare foarte puter­­­nice. In afară de aceasta ele dispun de credite însemnate în străinatate care vor fi sporite faţă de noile lor mijloace financiare dându-li-se astfel posibilitatea unei mari des­­v­ol­tări în viitor. Mişcarea de concentrare a capita­lu­lui săsesc nu s'a închis încă şi pentru moment urmează tratative­­ cu celelalte bănci cari n’au ade­rat încă la aceste planuri de fu­ziune. Ele însă vor fi forţate la acest lucru le evenimente. Mai în seamă când proiectele guvernului despre reglementarea con rip.lui bancar vor devmni realitate. Atunci aceste bănci vor trebui să şi spo­rească capit t­ul pen­tru ai putea e­­x­ista. Dar neavând sprijinul celor­lalte instituţiuni, vor fi nevoite să cedeze anindu-şi cu unul din cele d­ouă mari grupuri. Cercurile săseşti au întins trata­tivele de fuziune şi asupra insti­­tuţiunilor şvăbeşti din Banat, tra­tative cari au fost însă suspendate pentru moment. Şi capitalul maghiar se concentrează Aceleaşi tendinţe le urmăresc şi cercurile maghiare care desfăşură o activitate febrilă pentru concen­trarea capitalului ceia ce se mani­festă în fuziuni şi sporiri de capi­taluri ce se anunţă în continuu. A­­ceste cercuri contează — şi au chiar la spatele lor — sprijinul nepre­cupeţit al cercurilor financiare din Budapesta şi al capitalului străin care este în strânsă legătură cu a­ceste cercuri. Se crede că până la toamnă se vor termina aceste mişcări de co­masări de capitaluri minoritare şi economia ţării se va afla în faţa unor trusturi bancare minoritare cu o conducere unitară şi cu resur­se puternice. Repercusiunea aces­tor fapte nu vor întârzia desigur să se producă asupra economiei gene­rale a ţării. Ce fac băncile româneşti Intr’un viitor reportaj vom ară­ta care este politica bancară prac­ticată de cercurile româneşti, unde nu se urmăreşte până acum o con­centrare, ci dimpotrivă o destră­­­mare a capitalului naţional. »fre-pe--­ legea pentru înfrânarea şi reprimarea speculei ilicite, va da directive com­i­­siunilor de cercetare şi va urmări aplicarea acestor dispoziţiuni. Ministerul Industriei şi Comerţului va remite agenţilor arătaţi de art. 26 al legii formulare de citaţiuni de pe modelul arătat, va fi numit conform art. 2, alin. 2 al acestui regulament. Afară de membrii titulari, vor fi numiţi şi membri supleanţi, cari vor funcţiona în caz de absenţă a titu­larilor. Comisiunea va fi prezidată de de­legatul Ministerului Industriei şi Co­merţului. Ea poate lucra valabil cu 3 membri. In caz de paritate, votul preşedintelui este preponderent. Comisiunea va lucra zilnic şi îşi va fixa orele de consultare în aşa fel ca să nu producă întârzierea introduceri procesului-verbal la in­stanţa competentă în cele 24 ore determinate de lege. In capitalele de judeţ, în cari sunt Camere de comerţ şi de industrie, comisiunile vor lucra în localul acestor institute, în toate celelalte oraşe şi comune, în localurile primăriilor. In Bucureşti vor lucra cinci co­misiuni şi anume: una In localul Camerei de comerţ şi de Industrie, iar celelalte In localurile primăriilor. Comisiunea permanentă ce funcţio­nează pe lângă Ministerul Industriei Monitorul Oficial, publică în nu­mărul său de ori decretul regal prin care se aprobă modificarea art. 16 şi 17 din legea speculei. Art. 16. — Agenţii arătaţi în art. 26, alin. 1 al legii, afară de judecă­­tătorii de instrucţie, membrii parche­telor, judecătorii ocoalelor rurale şi ajutorii lor, de îndată ce vor încheia procesele verbale de constatare a infracțiunii, vor prezenta aceste pro­­cese-verbale împreună cu celelalte do­vezi sau indicii de vinovăţie, pe cari le-ar fi adunat, unei comisiuni de cercetare, care îşi va da avizul asu­pra pricinei ce formează obiectul procesului-verbal. Odată cu încheierea procesului-ver­bal, aceşti agenţi vor cita pe cei presupuşi culpabili şi în faţa comi­­siunii, remiţându-le o copie de pe pro­­cesul-verbal. Ora de prezentare în faţa comisiunii va fi în­totdeauna fixată înăuntrul termenului arătat în art. 26, alin. 4 al legii. Dacă agentul nu fixează ora de prezentare în faţa comisiunii, cei presupuşi culpabili vor putea sesiza direct comisiunea în termen de cel mult 12 ore dela data încheierii pro-, * Comerțului, în baza art. 39 din cesului-verbal. Dacă din circumstanțele arătate în procesul-verbal sau cam­ rezultă din celelalte dovezi ce însoțesc acest pro­­ces-verbal se constată că fapta nu întrunește elementele vreuneia din in­fracţiunile pedepsite de lege, com­i­­siunea de cercetare va face cunoscut avizul­ său negativ agentului res­pectiv. In cazul când agentul este de a­­cord cu avizul negativ al comisiunii, procesul-verbal nu va mai fi îna­intat judecătoriei de ocol, iar citați­­unea emisă conform art. 28 din lege se va anula. Dacă comisiunea a dat un aviz favorabil pentru urmărire, precum și în cazul când agentul care a încheiat procesul-verbal nu este de acord cu avizul negativ al comisiunii, procesul-verbal va fi înaintat jude­cătoriei de ocol, împreună cu avizul comisiunii, în termen de cel mult 24 de ore de la încheierea procesului­­verbal. Când agentul care a încheiat pro­cesul-verbal nu a fost prezent în fața comisiunii, sau când comisiunea a fost sesizată numai de cererea învinuitului, avizul, va fi remis în­vinuitului, care îl va prezenta ins­tanţei de judecată, sau va fi trimis direct acestei instanţe de către co­­misiune. In toate cazurile, avizul comisiunii este obligator pentru reprezentantul Ministerului Industriei şi Comerţului, care stă în instanţă, conform art. 30 din lege. Acest reprezentant este dator să susţină avizul comisiunii în faţa jurisdicţiilor de judecată. CUM VA FUNCŢIONA COMI­SIUNEA Art. 17. — Comisiunea arătată în articolul precedent, va funcţiona in fiecare municipiu, comună urbană re­şedinţă sau nereşedinţă de judeţ, şi se va alcătui din: Un delegat al Ministerului Indus­triei şi Comerţului; Un delegat al Camerei de comerţ şi de industrie; Un delegat al municipiului sau pri­măriei; Un delegat al consumatorilor, care , îl şi ridicologramă de MIRON GRINDEA lată trei termeni noui cari se cer iorescu. Terapeutica însă, dela în­­introduşi nî dicţionarul limbii neas­­ceput, se arăta infructuoasă, cu toa­tre, înţelesul lor îl bănuiţi desigur, prin analogie cu termenii din fizi­că: 1) aparat pentru înregistrarea ridicolului, 2) studiu ocupându-se cu măsurarea cantităţilor de ridicol şi 3) schiţă care să reprezinte re­zultatele înregistrate şi riguros cal­culate ale cifrelor. E cert că avem un ridicol speci­fic al nostru: ridicolul scrisului. In nici una din ţările culturale (...y compris) nu există credem, o mai înspăimântătoare pletoră de imbe­cili... literari ca la noi. Fenomenul nu e nou deşi multiplicat şi hyper­­trofiat enorm în gravitatea abuzu­rilor, după războiu şi şi-a avut Un teribil seismograf, de o surprinză­tor de drastică potenţa în Titu Ma­-------eo---ao------­te procedeele ei nete, covârşită de prolificitatea literară autohtonă. E curios cum gel­a Maiorescu încoace, nu s’a dat acestui implacabil delict indigen decât o slabă atenţiune, mar­când, bonom şi steril, o uşoară iro­nie şi o prudentă rigurozitate de cenaclu. Temperamentele cele mai impetuoase chiar ale criticei noas­tre n’au făcut în definitiv decât să apere, în strategia lor polemică, in­terese şi veleităţi de şcoală (aceas­ta în cazurile cele bune). Nu e de mirare, deci, cum ultragiile necur­mat comise şi neîngrădite de nici o instanţă critică, au înscris pe ră­bojul îndestul de firavei noastre culturi, un capital jalnic de necu­viinţă şi inconştienţă, care, prin permanentizarea lui în continuă creştere, ameninţă să devină o ade­vărată plagă socială. Se impune o precizare: nu e vor­ba aici de gimnastică jurnalieră a atâtor nechemaţi într’ale publicisti­cei. De literaturizările elegant con­­torzionate ale atâtor oameni de trea­bă, cu reale virtuţi civice, cari, înscriu, mai mult sau mai puţin cotidian, la mulţumirea lor de ce­tăţeni cumsecade, dlom­a ingrată a renumelui scriitoricesc, precum nici nu este vorba de echilibristica gra­vă, cele mai adesea, a atâtor exis­tenţe nobile de cărturari şi savanţi, cari nu pot rezista ispitei de a «lărgi» cadrul activităţii lor cu di­vertismente străine de obiectul spe­cialităţii,­­atenuate însă,, generos, de valoarea operei strict ştiinţifice). E vorba numai de literatura şi gazetăria orăşelelor de provincie. Fiecare târg al României­ Mari îşi are pe lângă cinematograf, sală de biliard, pavilion de popice şi una sau mai multe societăţi «culturale­­artistico-sportive», alcătuite exclu­siv din preşedinte, vice-preşedinţi şi ceilalţi membri ierarhizaţi întru conducerea onorabilelor asociaţii. Acum, comitetul acestor cercuri, o­­bişnuiesc, adesea să scoată câte-o revistă, cu program bine determi­nat, de­ obicei, bilunară, tipărită din osârdia entuziastului comitet, până ce patronul frizeriei şi-a dat calfa din întâmplare, cenzorul socie­tăţii­ ori doi-trei părinţi circums­pecţi controlează banii de buzunar ai fiilor lor, (iarăşi membri frun­taşi ai grupării de conducere şi de sacrificiu). Epilogul, trist deslăn­­ţuit, nu reprezintă garanţia nici unui corectiv. Prodigioasă pasăre Phönix, revista decedată, reînvie, pentru a exista tot bilunară, încă un simestru. Şi se ştie, sper, că pă­mântul e rotund. Am în faţă o revistă de provin­cie. Se numeşte «Cronica Ardealu­lui» şi e literaro-artistico-sportivo­­cinematografică. Autentic. Schiţe un sfârşit de nuvelă «Glasul cor­nului» semnată de d. Al. Iliescu- Caracal (7, VII, 1927, Temişoara) va să zică străin de judeţ, poezii şi poezioare, dintre cari într’una da­torită d-lui Milan!! Cărciumăreseu aflăm că pământul se învârte, când pe-o rână, când pe spate», cronică cinematografică, și o surprinzătoa­re pagină de analiză, pe care vrem s’o considerăm o autentică profesiu­ne de credință a întregului... comi­tet. Articolul se cheamă. Tristă cu­getare. Dedesupt: Criticilor... Cerem de mai ’nainte iertare cititorilor că citându-l aproape în întregime, pen­­tru ca să-şi poată da seama că afir­maţiile noastre alarmante de mai sus nu-s tocmai lipsite de temeiu. «...Sie homo, sie vita»... Iată gla­sul înfiorător al unui adevăr fatal.. Ce crud adevăr — ce amarnică re­­zemnare (sic). Pare a fi vorba de incapacitatea omului de «sacrificiul cel sfânt de­ aşi înăbuşi glasul fu­nest al amorului propriu». Apoi aflăm că lumea e împărţită în două: cei cari îşi frământă creerul scân­teind, fiecare pe cât îi e putinţa, ideea călăuzitoare spre progresul şi civilizaţia lumii­­dintre aceştia fa­ce parte şi autorul Tristei cugetări, d. Piu Labiry, şi cei cari urmează calea descoperită. De raza sfântă a spiritului celor dintâi ctitorii d-lui Piu Labiry. «Printre cei de-al doi­lea rând se găsesc aceia cari, che­maţi să împlinească ţinta sforţări­lor nefericite a celorlalţi, drept quasi-călăuza exploatatoare, pe calea luminată de spiritul celor cari se istovesc pe loc, sacrificând totul spre a emite raza care alungă întu­nericul ce învăluie şi rătăceşte mul­ţimea cea neputincioasă»... Apoi d. Piu Labb­y mărturiseşte, ca o concluzie imediată a celor de mai sus:­­ ( «Sărman articol (Tristă cugeta­re).!... Sărmană revistă (Cronica Ar­geşului)!... Sărmani tineri rătăciţi şi nenorociţi cari scrieţi într’ansa». Ce spuneţi de auto-flagelarea aceas­ta de un sadism nebănuit1? Mai de­parte: «O revistă nouă şi ridiculă prin tot ce e şi chiar prin ea aspiră a fi!» Ei bine asta-i prea de tot Autorul... monologiază cu propriul său articol: «Sărman articol! De-ai şti câţi nu s’ar găsi spre a-ţi do­borî glasul tău nepriceput (exage­rezi, d-le Labb­y), copilăros, deşi la întreaga lor faptă se spune glasul sfânt al unui adevăr în faţa cărui toţi ar trebui să-şi plece capul des­coperit (?) mulţi (oh!), doar în gând rostind cuvântul de închinare... Autorul urează «sărmanei revis­te» să crească mare, spre «binele acelui mefisto care o ucide» şi ter­mină cu vorbele: «Sic homo, sie vi­ta»!... Adică, aşa cum e d. P. L. aşa e şi... sau viceversa. Nu interesează însă aci. Fapt că eseuri similare cu­­prind şi Buciumul Dorohoiului şi Cimpoiul Vasluiului şi Răcnetul Ca­racalului. Există regimente de ase­menea inşi, cari în loc să citească o carte, să joace foot-ball ori po­pice, îşi screm substanţa cenuşie şi apoi, după asalturi nereuşite la por­ţile redactoratelor din Capitală, îşi nemuresc produsele cerebelului în «sărmana revistă» din orăşelul lor. Exemplul pe care l-am citat e din cele mai fericite. Posedăm perle mult mai preţioase, cari trec în do­meniul celor de necrezut. N’ar fi lipsit de folos un buletin săptămânal care să înregistreze, câ­­te­va din producţiile beletristicei provinciale. Perspectiva s’ar arăta atunci neînchipuit jalnică şi n’ar mai constitui un simplu agrement de siestă. O terapeutică radicală care să termocauterizeze imediat plăgile, să­ desinfecteze terenul, bântuit de min­­erabi, ţânţari şi marasme, se cere imperios aplicată. Şi este imposibil ca o etuvă la 80 de atmosfere, să dea grea CUVÂNTUL. CONGRESUL INTERNAŢIONAL AL PROFESORILOR SECUNDARI ZIUA IV-a dri dimineaţă au continuat la «Fundaţia Carol», desbaterile celui de al X-lea congres al «Uniunei in­ternaţionale a profesorilor secun­dari». Şedinţa s-a deschis la orele 10 sub preşedinţia d-rei Colette (Fran­­ţa). Crucea roşie a tinerimii La ordinea de zi a desbaterilor: «Crucea roşie a tinerimei». D-na Filitti (România), preşedin­ta seg. «Crucea roşie a tinerimei», a făcut un amănunţit raport asupra originei, activităţii şi rolului «Cru­cii roşii a tinerimei» în România. Ideia organizării unei asemenea instituţiun, pornită în timpul răz­boiului, a fost adoptată, după răz­boi, de profesorii de pretutindeni. Astăzi, profesori şi ele­vi, depun o «muncă asiduă pentru «Crucea ro­şie» în scopul salubrităţii copiilor din ţările respective. Astfel a luat naştere prima sec­ţiune a «Crucii roşii a tinerimei». In România instituţia aceasta s’a înfiinţat în urma apelului principe­sei Elena. Mii de copii au răspuns acestui apel, contribuind cu obolul lor. Rolul secţiunei române nu este numa de a ajuta şi ameliora starea sănătăţii copilului ci şi de a uşura educaţia cinică în raport cu vârsta ş clasa elevului. Corespondenţa interscolară naţio­nală şi internaţională, organizată de «Crucea roşie a tinerimei», este menită să contribue la desvoltarea sentimentelor de solidaritate ome­nească. Numărul membrilor secţiu­nii româneşti se ridică la aproape 60.000 copii.­­ , S-au organizat cursuri elementa­re de «prim ajutor» căutându-se să se infiltreze în sufletul copilului i­­deia datoriei de a face bine aproa­pelui. Crucea roşie a tinerimei» este o operă eminamente şcolară şi deci profesorii trebue să fie colaborato­rii ei cei mai fideli. D. Melsone (Franţa) delegat al «Crucii roşii a tinerimei» din Fran­ţa, spune că înfiinţarea acestei in­stituţiuni a fost, mai în tote ţările, opera profesorilor şi a institutori­lor. Ea a luat naştere din spiritul de solidaritate şi ajutor recproc. Astăzi, în toate ţările, «Crucea ro­şie a tinerimei» numără peste 10 mi­lioane de copii cu peste 350.000 mem­brii ai corpului didactic. Peste 40 de etate au asemenea organizaţiuni. D-sa face un călduros apel la con­cursul membrilor corpulu didactic secunar din ţările pentru desvolta­rea acestei mişcăi în proporţii cât mai grandioase. D-ra Colette (Franţa) citeşte apoi următoarea Rezoluţie Congresul constatând că acţiu­nea «Crucii roşii a tinerimei» are cele mai fericite repercusiuni asu­pra stărei morale şi fzice a tnere­­lor geeraţii. Constatând, pe de altă parte, că «Crucea roşie a tinerimei» nu cau­tă să introducă nici un sistem pe­dagogic particular, dar că, numai prin simplul fapt al acţiunei sale, ea pune în mânile corpului didac­tic un instrument de prima ordine pentru atingerea scopului urmărit de orice educator, îşi exprimă do­rinţa ca membrii corpului didactic să intensifice mai mult sprijinul pe care îl dau «Crucii roşii a tine­rimei» şi sforţându-se să facă cu­noscută această mişcare, care prin universalitatea şi permanenta ei ac­ţiune, serveşte primordialele intere­se ale umanităţii. ÎNCHIDEREA congre­sului Un omagiu Reginei Maria D. Claviére (Franţa) anunţă că or­dinea de zi a congresului a fost e­­puizată, se va proceda la închiderea desbaterilor congresului. D-sa dă preşidenţa d-lui prof. Şt. Pop, pre­şedintele federaţiei române şi apoi relevă federaţiei române şi apoi re­levă faptul că fiind ziua onomastică a M. S. Reginei Maria, congresul trebue să trimită omagiul său Suve­ranei. Congresiştii prin lungi acla­maţii aprobă trimiterea unui me­saj omagial. D. Claviére anunţă apoi afilierea la «Uniunea internaţională a profe­sorilor secundari» a federaţiei pro­fesorilor secundar apărit o­ri.­­ Termină aducând mulţumiri gu­vernului român, ministrului instruc­ţiunei şi corpului profesoral secun­dari români pentru frumoasa pri­mire făcută oaspeţilor străini, a adăuga, scumpi amici, duceţi spru­ ţările voastre toată dragostea noa-­­ stră şi toate urările, ca nobilele d-voastre sforţări de conciliare şi colaborare să fie încununate de cel mai complet şi cel mai durabil suc­ces. Mai vorbesc apoi mulţumind în numele delegaţiilor respective d-nii: Miguel Allué Salvator (Spania), Par­ker şi Hudson (Anglia), Sigmund Denter (Polonia), Adamescu, d-na Rădulescu-Pogoneanu şi Şt. Pop (România), care d­clară închise des­baterile celui de al X-lea congres internaţional al profesorilor aecun­dări. După amiază congresiştii au luat parte la o recepţie dată la «Azilul Elena Doamna». Ţinem să relevăm faptul că în tot timpul cât a durat congresul o echi­pă de elevi şi cercetaşi au dat un nepreţuit concurs prin îndeplinirea unui bun serviciu de corespondenţă şi colportaj. . Printre sârguincioşii elevi am no­tat pe următorii: Costinescu N. G. liceul «Spiru Haret», Cameniţă G. Al., Mirescu Mircea, Nuţescu Mir­­cea şi Ştefănescu Mircea (toţi de la liceul «Cantemir»), precum şi pe ur­mătorii cercetaşi din cohorta «Păs­torul Bucur»: Constan­tinescu A. V., Crăciun G., Feiller Eugen, Haryton Leon, Popovici Gr., Zimbal Mariul şi Grigorescu Grigore. Congresiştii au plecat astăzi di­mineaţă la orele 6 şi un sfert, din Capitală într-o excursie de 7 zile. Se vor vizita următoarele localităţi: Ploeşti, Slănic-Prahova, Vălenii de Munte, Câmpina, Breaza, Sinaia, Buşteni, Braşov, Sibiu, Păgăraşi, Să­lişte, Coz­ia, Căciulata, Călimăneşti, R. Vâlcea şi Curtea de Argeş. I Băncile străine şi funcţionarii români întrunirea „Asociaţia funcţionarilor de bancă” dri dimineaţa la orele 9 a avut loc la sediul «Asociaţiei funţio­­narilor de bancă» din Bulcv. Ca­rol 7 (Palatul Sindicatului Ziariş­tilor) o mare întrunire la care au asistat numeroşi funcţionari ai băncilor din Capitală. A prezidat dl. I. G. Iliescu care a pus în discuţiune următoarele chestiuni: Orariul în bănci, orele suplimentare şi cazurile de con­cedieri şi nedreptăţile de la «Ban­ca Comercială Italiană şi Româ­nă» şi «Banque Belge pour l’Etranger». După ample discuţiuni la cari au luat parte reprezentanţii func­ţionarilor de bancă «Unirea», «Unirea funcţionarilor din co­merţ, industrie, bănci şi birouri» şi ai «Asociaţiei funcţionarilor de bancă», s’a hotărît în unanimitate ca orariul în bănci pe timpul ve­rei dela 1 Mai la 1 Octombrie să fie dela ora 8 la 14 adică 6 ore fă­ră întrerupere, iar pe timpul ier­­nei dela 9 la 15. In ceea ce priveşte orele suplimentare, avându-se în vedere abuzurile aproape genera­le şi permanente, atât din punct de vedere material şi fizic, prin aceea că regimul orelor suplimen­tare extenuează peste măsură for­ţele salariaţilor, periclitându-le sănătatea, unele bănci plătind a­­ceste ore cu sume derizorii iar al­tele de loc, făcând să sporească astfel numărul şomerilor, s-a ho­tărât să se ceară ministerului muncii, respectarea strictă a legei care nu îngădue sub nici un motiv munca suplimentară. Luându-se în discuţiune regi­mul la care sunt supuşi funcţio­narii români ai «Băncii Comer­ciale Italiene şi Române», regim desonorabil, umilitor şi de teroa­re, precum şi concedierile abuzive delii «Banca Belgiană», s’a hotă­rât începerea unei mari companii de protestare şi intervenţiuni la toate autorităţile în drept, pentru încetarea acestor triste stări de lucruri. Se va cere o audienţă d-lui prim ministru V. Brătianu pen­tru a i se arăta tratamentul la care sunt supuşi funcţionarii ro­mâni în instituţiunile bancare şi financiare străine, întrunirea a luat sfârşit la ore­le 1 d. a. I Teatrul Cărăbuş­­istase are senzaţionalul debut al excentricilor dansatori negri de la Coloseum din Londra în revista Cioc! Cioc! Cioc! de N. Kiriţescu Biletele la cana Teatrului Cuvântarea d-lui C. Kiriţescu D. Const. Kiriţescu, secretarul ge­neral al ministerului instrucţiune! a rostit următoarea cuvântare: In momentul de a încheia lucră­rile celui de al X-lea congres inter­naţional al corpului didactic secun­dar, ţin de datoria mea, atât ca re­prezentant al domnului ministru al instrucţiunii, cât şi din partea co­mitetului de organizare al congre­sului, să vă reînoiesc expresiunea profundei noastre recunoştine pen­tru marea cinste ce ne-aţi făcut, de a vă întruni în Capitala regatului nostru. Guvernul român, pe de o parte, corpul profesoral, pe de altă parte, au făcut tot ce le-a stat în putinţă, pentru ca lucrările dv. să aibă loc în atmosfera de cordială colegiali­tate, care e o condiţie indispensabi­lă pentru reuşita ori­cărei lucrări colective. Profesori, noi ştim în practica noastră profesională, că sentimen­tul de simpatie e la baza ori­cărei acţiuni de educaţie. Acest senti­ment, noi am căutat să-l transplan­tăm, de la raporturile noastre cu elevii noştri, la raporturile dintre noi. Dacă nu am reuşit totdeauna şi peste tot, vă rugăm iertaţi-ne! Dacă, uneori poate, sforţările noa­stre în acest scop, v’au părut prea insistente, şi au lipsit de discreţie, vă rugăm iarăş, iertaţi-ne! In adâncimea limpede a suflete­lor noastre, veţi găsi, ceea ce n’am putut întotdeauna să exteriorizăm prin cuvintele şi prin acţiunile noastre. Vom fi cei mai fericiţi oameni din lume dacă, plecând în ţările domniilor voastre, veţi duce cu d-voastră şi imaginea fidelă a ţării şi a poporului nostru. Mâine veţi porni în călătorie peste câmpiile, dealurile şi munţii noştri. Veţi ve­dea ţinuturi frumoase şi bogate, veţi cunoaşte un popor de oameni blânzi şi prietenoşi, cari nu au cu­noscut niciodată sentimentul Urii, în a căror inimă nu a încolţit nici­odată sentimentul răsbunării şi cari, trăgând din vicisitudinile is­torice o nuanţă de fatalism, a aş­teptat totdeauna sfârşitul grelelor încercări spre a întinde mâna în semn de uitare şi de împăcare ce­lor ce Vau vrăjmăşii, şi de caldă şi inalterabilă recunoştinţă celor ce Vau ajutat. » Pe acest popor, devotat muncii grele pentru ridearea şi întărirea patriei lui, pe acest popor mândru de origina lui — fără vanitate, — generos şi primitor, tradiţonalist fără frică de lucrul nou, iubitor al pământului patriei, — fără şovi­nism, — îl veţi cunoaşte de aproape. Şi veţi înţelege atunci, care e baza psihologică naturală pe care noi, corpul didactic român, am clă­dit pornirea noastră către colabo­rarea internaţională şi către pace. Vom fi fericiţi dacă scurta d-voa­stră şedere printre noi, va avea ca rod, afară de importantele rezultate technice pe care le-au adus discu­ţiile din şedinţele congresului, şi convingerea că aci, la porţile Orien­tului, există o naţiune tânără şi vi­guroasă, care doreşte cu toată sin­ceritatea şi care lucrează cu toată realitatea, ca să ia loc alături de glorioasele sale înaintaşe, pe fron­tul luptei pentru cultură şi pace. Domnilor colegi şi, permiteţi-mi Farmaciile de serviciu AZI 23 IULIE Al. Alifanti, Griviţei 217; I. Lo­zinca, Griviţei 104; V. Thüringer et O. Lascar, Victoriei 78; C. Roşu, Moşilor 45; G. Berbier, Moşilor 164; Farmacia «Academia», Academiei 2; Vasile Novian, 11 Iunie 49 ; M. Vartolomeu, Dudeşti 93; Al. B. Ni­­colaescu, Şerban Vodă 147; I. Alexi, şos. Ştefan cel Mare 24; V. Gheor­­ghiu, 13 Septembrie 2; Şt. Panea, Văcăreşti 223. Parastas pentru Regele Ferdinand la Paris Paris. 22. (Rador). La Biserica română din Paris, a avut loc un parastas în memoria defunctului Rege Ferdinand I. La slujbă, a luat parte de Diamandy, minis­terul României la Paris, întreg personalul Legației, precum și membrii Colonii române. PARCUL OTETELIŞEANU fiecare seară FLORETTE PATAPON Piesă in 3 acte de Hennequin şi Weber pusă în scenă de ION IANCOVESCU şi jucată de COMPANIA DRAMATICA „Teatrul Nostru” V­ECHIA Tipsor„ Julim!“ S’a Redeschis şi execută orice lucrări IEFTIN ŞI PROMPT JEAN SABETAY STR. ANTIM No. 19 OGLINDA LUMII Cea mai răspândită, cea mai ve­che, cea mai interesantă şi * cea mai variată revistă ilustrată de actualitate. — 7 Lei Exemplarul Lei 7 — RESTAURANT CAPSA ATHENEI! Duminică 15 Iulie 1928 DESCHIDEREA TERASELOR şi GRADINEI RESTAURANTULUI ATHINTE PALACE ORCHESTRA IORDĂCHESCU Intrarea prin Hotel, sau str. Episcopiei, Băile Homorod BĂILE HOMOROD. Băi cu apă conţinătoare de Radium. Se deschid la 14 Iunie şi se închid la 1 Sep­tembrie. Băile Homorod la înălţime de 729 m. sunt recomandate de mediei con­tra anemiei, gălbinării, în caz de afecţiunile organului respirator şi digestiv, la boli femeieşti de rini­­chi, băşică, mitră, de nervi, neu­ras­­tenie- Sunt folositoare reconvales­­centelor după orice boală în deose­bi debilitor, pentru brădetul ce în­conjoară băile cu aer curat şi rLi­nişte. Isvoarele de borviz (apă mi­­nerală) în imediata apropriere cu conţinut mare de radia­mbună con­tra anemiei, bolii de rinichi, stomaci vindecă pe deplin patarele organe­­lor respiratoare şi întăreşte nervii. Băile sunt înconjurate de regiuni frumoase pentru excursiuni. 1 cameră pe zi costă de la 60—89 lei. Bucătărie omenească. Cofetă­­rie, vinuri ardelene şi de Drăgăşa­­ni. 1 baie caldă costă 30 lei, rece 21 lei. Muzică stabilă. Circulaţie zil­nică de autobus între Odorheiu şi Mercurea Cine prin Băile Homo­­rod. Poştă şi telefon în loc. Doritorii se pot adresa primăriei comunei

Next