Cuventul, decembrie 1928 (Anul 4, nr. 1298-1326)

1928-12-11 / nr. 1308

Arcul de Triumf (Continuarea articolului din pag. I-a) autorul arcului de la Şosea, nu poate realiza un arc de triumf. Dar trecând peste aceste conside­raţiuni, momentul ridicarea acestui arc conţinea elementele capabile sa dea o operă de artă? Căci după câte ştim, răsboiul nos­tru, graţie păturei conducâtoare, n’a fost un motiv de reculegere şi de oţelire a virtuţilor. La 1921 suntem în plină criză mo­rală : fraude, febra procopselor fă­ră muncă, lipsa completă a unei conştiinţe naţionale constructive, ascensiunea secăturilor care nu a­­veau alt merit de­cât intuiţia pre­cisă a mijloacelor sordide, capabi­le să învingă în dezordinea mora­lă ce se deslănţuise, şi care dezor­dine a continuat, accentuându-se până la catastrofa de astăzi. Partidele de guvernământ, ca în­cununare a situaţiei morale, n’a­veau ceva mai bun de făcut de­cât să se lupte pentru confiscarea în folosul lor, a serbărilor comemora­tive. Şi cum nu conta decât ziua comemorărei, cu discursul ocazio­nal şi decorarea respectivilor exhi­ban­ţi( ne închipuim ce puţină im­portanţă aveau toate acele înjghe­bări permanente, care formau ca­drul serbărei şi care erau singurele care rămâneau să vorbească poste­­rităţei. In grabă deci, cât mai la repezeală, ca nu cumva o neprevă­zută schimbare de regim să aducă pe altul la prezidiul serbărei. Şi în asemenea condiţiuni de gra­bă şi dezordine morală, s’au înce­put Catedrala de la Albă Iulia, du­pă expedientul istoric al d-lui Ior­­ga (o copie după biserica domneas­că din Târgovişte) şi Arcul de Tri­umf de la Şoseaua Kiseilef. O schiţă mică, desvolţată la iu­ţeală de atelierul de ornamentaţii de clădiri al d-lor Iordănescu şi Nănescu a fost toată munca artis­tică premergătoare execuţiei arcu­lui de triumf. Iar noi, acuma, după atâţia ani de reculegere, discutăm cu gravita­te şi ne revoltăm că nu i se dă un minut mai de­vreme granitul care să-l transmită veacurilor. Cred că suntem cel puţin ridi­­cii! Ne vom schimba pe viitor men­talitatea? Cel puţin pe viitor! Ia curând vom avea marile ser­bări ale Unirei. Nu cunosc detalii­le. S-a scăpat totuşi informaţia că, cu poezia acestor serbări, la 10 Mai se va pune piatra fundamentală, în Bucureşti a Catedralei ortodoxe, care va fi în acelaş timp şi Cate­drala ortodoxiei române. Până la 10 Mai chiar dacă am porni imediat la lucru, şi încă ar fi greu să avem toate pregătirile artistice necesare, — concursuri, — machete — spre a ne putea fixa a­­supra unui plan. Trebue deci să procedăm cu multă circumspecţie şi fără grabă. O catedrală nu este o operă de o zi, ca un pavilion de 10 Mai. Nu de alta, dar să nu păţim ca şi cu arcul de triumf şi catedram de la Alba Iulia. Sp. Ce-tissReami RADIO Programul pentru Luni Bucureşti ioa­m. Orele 17: Orchestră. 17.45: Informaţii 18: Orchestră 18,15 Con­ferinţă. Higiena socială 18.35: D-l Ni­­ţulescu (corn) Hon a ta în fa major (Be­ethoven). L. Teodorian (bariton): 1) Disputa cântăreţilor, Monologul lui Ja­­go. La­mia M­andara, Der Lenz, Doui Grenadiri, d-l George Boskoff (piano): Andante în fa major, Nocturna, Mazur­ca (Chopin) 22.45: Informaţii. 23: Or­chestra. Berlin 48i nt. Stettin 326 m. Orele 18.30 Lectură. 19.30: Limba engleză. 20.30: Con­ferinţă. 21.30: Festival austriac, concert dirijat de prof. Heger. Bratislava 300 m. Orele 17,30: Concert. 18,50: Muzică reprodusă. 18,20: Seara Blovavă 21: Conferinţă. 21,30: Concert internaţional. Informaţii. Breslau 322,6 m. Orele 11,30: Muzică uşoară. 19.25: Conferinţă technică. 20.20: Conferinţă despre ski. 20.45: Revistă artistică şi literară. 22.15: Lectură. 23: Cutia de scrisori. Budapesta 555,6 m. Orele 17: Sfaturi pentru femei. 17.45: Ştiri. 18.10: Confe­rinţă literară. 18.45: Orchestra de ţi­gani. 19.45: Limba germană. 20.30: Con­cert filarmonic. 22.30: Ştirb 23.45: Mu­zică de cameră. Constantinopol 1200 m. Orele 17: Con­cert. 18,30: Bursa de cereale. 19: Muzi­că turcească. 21,40: Concert. Muzică de dans. Hamburg 391,7 m. Orele 18: Pentru copii. 18,30: Conferinţă. 19: Propaganda radiofonică. 20,25: Conferinţă. 23,50: Bursa din Frankfurt. 23,15: Ştiri şi sport. Königsberg 303 m. Orele 17,30: Concert. 20,30: Lectură engleză. 21: Povestirile lui Hoffman. 23,45: Muzică de dans Londra 361,4 c. Raventry 1562 m. Ore­le: 19,15 Lecturi pentru copii. 20: Pen­tru gospodine. 20,45: Ciclul Schubert 21,15: Intermezzo muzical. 23: Informa­ţii. 23,20: Concert de orchestră. 24: Mu­zică de dans. Paris 1750 .*• Orele 17,30: Bursa din Paris, New-York, Alexandria şi Liver­pool. 17,45: Concert simfonic. 20,30: Co­municat agricol. 21,30: Contabilitate. 22: Conferinţă horticolă. 22,15: Radio Con­cert. Roma 447,3 m. Orele: 17,40 Ştiri. 17,50: Jurnal. 18,30: Concert. 20,50: Ştirb 21,45: Muzică uşoară de dans. 2350: Ştirb Viena 517,2 m. Orele: 17 Muzică uşoa­­ră. 18,45: Impresii din Peking. 19,45: Prin Austria. 21,25: Ştiri. 21,30: Concert. Trei sferturi de veac 08­a înfiinţarea şcoalei „Centrale“ Duminică, la orele 4 d. a., s-a sărba-8 rit a 75-a aniversare a şcoa­­lei „Centrale“ de fete din­ Bucu­reşti. D-n­a Elena Redulescu - Po­gor­neanu, directoarea şcoalei, a ţinut o frumoasă cuvântare, arătându-şi mul­ţum­irea de a vedea la această săr­bătoare pe reprezentanţele şi fostele directoare ale acestei şcoale, înce­pând cu polcovniceasa Jacobshon şi terminând cu penultima directoare, d-na Delavrancea. Actualul local al şcoalei este opera arhitectului Min­en care a ţinut să înfăptuiască, pe lângă o clădire sănătoasă, şi o operă de artă. Mulţumeşte comitetului şcolar, şi în special d-lor arhitect Iotzu şi inginer Flipescu, cari au dat ne­preţuitul lor sprijin pentru organi­zarea serbării. In urmă s’a executat un bogat program artistic de către elevele şcoalei. S’a jucat feeria „Sânziana şi Pepelea“ a lui V. Alexandri, după care a rulat un film cu scene din trecutul școalei „Centrale“. e obositoare, deprimantă prin ne­­sfârşita-i monotonie. ...Cerul Mediteranei, şi digurile portului, şi farul alb al Alexan­driei... Sunt clipe în cari trebue să ţipi, orice amenajare a emoţiei, orice regulare a manifestării bru­tale — e dureroasă. Am ţipat, sin­gur pe punte şi mulţumeam vân­tului că risipeşte glapul gâtlejului sugrumat de porniri necunoscute. Când părăsesc un port — cânt. Cânt ce-mi vine în minte, un tan­go sau cavalcada Valkiriei, o ro­manţă sau tempo . I din Simfonia V. Vecinii pot spune ce vor. Şi niciodată n’am să iert acelui om de serviciu de pe vasul «Pierre Loti», care m-a adus la masă tocmai în timpul când părăseam, într’un a­­murg de Mai, golful Neapolului Seara întreagă am rămas pe pun­te căutând prilejul; dar emoţia nu s’a mai repetat. Păstrez şi acum materialul inform de senzaţii, du­reri şi desfătări care trebuia să şi prindă formă şi să mă părăsească... Văzând ţărmul Egiptului, nici-o m­etode nu mi-a svâcnit în sânge. Ci numai o poftă însângerată de-a urla şi de a strânge în braţe. De unde izvorau atâta primitivism şi atâta copilărie dintr’un suflet pe care îl credeam cioplit? Mi-am a­mintit numeroase şi erudite expli­caţii psihologice. Ohi dar pe bord, dimineaţa, în faţa Alexandriei, cât de puţin cântăresc explicaţiile ceti­te într’o sală de bibliotecă. Orien­tul se trădează de pe cheiu. Engle­zii, înainte de a ajunge pe cheiu. Sunt acele sute de arabi şi ne­gri, hamalii celebrii din atâtea po­vestiri de călătorie, înalţi şi spă­­toşi ca statuetele egiptene, cu vest­minte lungi vărgate ş turbane ro­şii. In timp ce vasul se apropie — după două ceasuri de cercetare po­­liţiei­­atică şi sanitară — hamalii strigă, invită, asigură, leagă prie­tenie cu cei de pe bord, râd, se tu­­guiesc, oferă servicii, le discută, le angajează. E o zarvă de bazar şi de piaţă. Toate acele siluete mascu­line gesticulează cuprinse de pani­că. Iar în clipa când ceara atinge cheiul, hamali avizi de greutăţi nă­pădesc punţile, răstoarnă, apucă tot, încarcă, pătrund prin coridoa­re, urlă, fac semne — şi dispar. Peste câteva minute îi zăreşti jos, pe cheiu, păzindu-ţi bagajele de o ceată întreagă de adolescenţi arabi cari se oferă să poarte şi ei ceva: o geantă, o cutie de pălării, un bas­ton, un ziar, o portocală. Sunt ire­­ziutibili, şi procedează direct, ra­pid, definitiv. Sunt o plagă dar o suporţi pentru că e pitorească şi ieftină. Hamalul arab e obraznic numai când îi dai mult şi întârzii la vorbă. Fără să mă înveţe cineva — descopăr mijlocul cel mai efica­ce, ofer foarte puţin, iar când îmi întinde moneda înapoi — cu acel cunoscut şi delicios gest al refuzu­lui indignat — o iau şi o bag în bu­zunar. Arabul e de fapt generos; acceptă, la sfârşit, şi o zecime din ceia ce ceruse... Oh! de ar fi numai Arabii... Dar Egiptul e o ţară civilizată, şi ser­viciul sanitar obligatoriu. Ca să poţi rămâne în Egipt îţi trebuesc un num­ăr oarecare de bilete colo­rate: unul ca să ţi se dea voie să cobori de pe vapor, altul ca să te poţi urca în tren, un al treilea ca să te prezinţi la serviciul sanitar din oraşul pe care îl vizitezi, un al patrulea ca să te prezinţi după cinci zile la acelaş serviciu spre a se convinge că nu suferi de holeră, ş. a. m. d. Aceasta nu se petrece însă cu călătorii cari sunt transit. Ei trebue să meargă mai întâi, pe la poliţie, apoi la câteva serviuni sanitare. Lucrurile ar fi simple da­că n’ar exista acea mulţime de dragomani cari te întovărăşesc la început la poliţie apoi îţi plătesc taxa de vamă, îţi dau sfaturi, te prezintă doctorului, cere cafele pen­tru d-ta în cont propriu, cheamă birjar, îţi ia bilet de tren­­ şi la urmă se recomandă cu o sută de la cinci sute de lei în sun. De aceş­tia nu poţi scăpa decât în compar­timentul vagonului, dându-le trei­zeci de piaştri din o sută, cât cer, lăsându-i să se tânguiască şi ame­ninţându-i cu policeman-ul către care te îndr­epţi simulând o furie cumplită. Experienţa dragomanului în A­­lexandria e indispensabilă şi obli­gatorie. Ea constă într’o liră ster­ling, trei ceasuri de enervare, des­­gust de călătoria care abia începe, desperare şi dureri de cap. Dea­­cum, Egiptul aşteaptă cu deşertul său aproape, cu mormintele Regi­lor, cu minunile arabe. Dar în A­­lexandria nu mai pot rămâne. Tre­nul către Cairo — e singurul lucru pe care îl doresc pătimaş după o zi neobicinuit de violentă. Mă plâng vecinului meu de compartiment, un tânăr egiptean de o rară frumuse­ţe. Zâmbetul lui are atâtea înţele­suri... Alexandria? E un port cu diguri şi un far alb. Cairo, 29 Noembrie. Mir­cea Eliade Prim şi ultim răspuns IN CHESTIUNEA GRADINEI BOTANICE După «răspunsurile» neserioase, pline de inexactităţi şi de acuzaţii noi aduse... în apărarea d-lui pro­fesor M. Vlădescu, directorul gră­dinei Botanice din Bucureşti, de către d-nii Sandu Bogdan (neano­nim) şi dr. Constantin Popescu, pro­fesor la şcoala superioară de agri­cultură de la Herăstru şi şef de secţie pentru Botanica apli­­­cată la Institutul Botanic, nu pot decât să menţin cele afirmate în articolul care a provocat «răspun­surile» şi să adaug, deocamdată, că acolo se petrec şi alte numeroase abuzuri şi incorectitudini a căror enumerare o pot face oricând com­i­siunii de anchetă pe care ar nu­mi-o ministerul Instrucţiunii. GHEORGHE POPOVICI Abonamente la „Cuvântul" JLISI 700 pe an m 350 „ 6 luni „ 200 „ 3 „ Pentru Bauet instituţiual gi Aumb Distraţii Publice, lUtiU anual Pentru străinătate, au uu ttffii, 8 laai i luni MJU Abonamentele uicep laldbcil fie­cărei luni ti U­A­M­f­ti . Dictatura omului standard Memoriile senzaţionale ale d-lui B. G. Baj­ano­v, fost secretar al lui Stalin In ziarul rusesc «Vosvrodjenia» (Renaşterea) ce se tipăreşte la Pa­ris, apar memoriile fostului secre­tar al lui Stalin. Atenția presei eu­­ropene n’a fost încă atrasă de aces­te destăinuiri care au o valoare e­­pocală, atât fiindcă le semnează un om ce a stat la pândă şi a surprins cum s’au ţesut iţele dictaturei sta­­tiniste, cât şi fiindcă sunt un model de scris ştiinţific, obiectiv, sec. Suntem, după cât ştim, cea dintâi gazetă, care se preocupă de ele. Rusia se desparte de Europa printr’un zid ideologic mai de na, pătruns ca zidurile de beton armat. Frământările de acolo ne sunt perfect necunoscute, iar când svo­­nul lor răsună până la noi, mintea noastră raţionalizată, pervertită de logică tradiţionalistă le înţelege exact pe dea’ndoaselea. Bolşevismul se îngâmfă cu platoşa sa de prin­cipii fără greş. Europa e incredulă. Dar cu incredulitatea ovreiului fa­ţă de tovarăşul său de călătorie. El îmi spune că pleacă la Cracovia ca să cred că pleacă la Lemberg — dar tot la Cracovia cr­ed că pleacă!.. Şti că personalităţi conduc des­tinele Rusiei şi totuşi fiindcă dic­tatura se doseşte după principii exceptăm principiul ca pe o axi­om­ă. Personalitatea lui Ianov , pentru întâia­ dată când un fruntaş al vieţii comuniste, care a văzut desfăşurându-i-se sub ochi, războiul civil, a văzut cum creşte dictatura stalinistă, care fugit din Rusia face destăinuiri complete B. G. Bajanov e originar din Mo­ghilău (Podolia). Anul 1918, i-a a­­flat băiat de 18 ani, cu liceul dea­bia isprăvit. Până la venirea bolşevicilor s’a înscris la facultatea de ştiinţe fi­­zico­ chimice din Kiev. După câte­va luni a fost nevoit să-şi întreco, flă studiile. S-a întors la Moghilău A început să se orienteze prin lu­mea ce se prăbuşia. A pornit să se iniţieze în marxism, dar tempera­mentul său cu înclinaţii individua­liste, a găsit în însăşi ideologia marxistă argumentele protivnice. A plecat la Moscova. A simulat un comunism excesiv. Cetia cu pasi­une, se agita prin mici comitete şi ducea o viaţă de asceză. Lua parte la acţiunea comunistă ca marcant om de partid standardizat, fără ve­leităţi personale şi-şi urmăria ca­­riera, specializându-se în direcţia secretariatului. Bolşevismul era lip­sit de elemente pregătite: Bajanov cunoştea franceza, germana, engle­za şi stenografia. Graţie perseve­renţei s’a impus: în 1923 a fost nu­mit secretar al Biroului de organi­­z­are ca ajutor al lui Molotov şi a­ I doi ca secretar al Biroului politic, secretar ca ajutor al lui Stalin. In timpul războiui civil a crezut că se va produce o lovitură bonapartis. tft. Şi bonapartismul trebuia să se ivească din sânul armatei. Fiind în mijlocul învălmăşelii bolşevice era încredinţat, că va putea da o îndrumare spre dreapta Rusiei. Dar steaua bonapartistă n’a fulgerat la orizont. In 1924 desesperat că lovi­tura nu se mai produce­­a rugat pe Stalin să-l concedieze — după ce-1 servise timp de 1 an și jumă­tate. In mintea lui se născuse un nou plan : să participe la răsturnarea bolșevismului cu ajutorul unei lo­vituri înlăuntrul partidului , dar nici de astă dată nu s’a arătat un conducător bolşevic în stare de ac­ţiune. A plecat dela biroul politic, s’a specializat în finanţe. A condus şcoli şi gazete economice şi a fost mereu spionat de poliţie. In 1920 a fugit din Rusia prin Aschabad pe realul Caspicei, lângă Persia. A­­cum, ascuns într’un oraş din Eu­­ropa, îşi publică memoriile. Graţie prieteniei d-lui Alexis Nour mi te­ am putut procura. Stalin descoperit — Portretul lui Stalin — Ce reprezintă Stalin ? Cum a venit la putere ? Cum s’a menţinut în postul de dictator ! Stalin e un om mijlociu ca statu­ră, cu figura de mitocan, dar calmă, de tip oriental. «E îmbrăcat simplu, cu ghmnas­­tiorcă şi cizme, de o simplicitate naturală (şi nu în costum quasi­­muncitoresc, cum se poartă de pildă Bucharvin, un derivat de cos­tum tolstoian). E liniştit, nu se în­fierbântă, nu gesticulează. Umblă Un, încet, ca ca un răţoi, expresia feţii sale e a unui gospodar onest şi binevoitor, dar nu prea, prea. Faptul că e liniştit dă impresie de inteligenţă. E un om lipsit de cultură. Nu ştie să se orienteze nici în probleme politice, nu pricepe ni­mic din finanţe şi economie, nu cu­­noaşte nici o limbă străină, nu cu­noaşte măcar literatura rusă şi nu sesizează faţetele politicei. Nu ci­­teşte niciodată nimic. Nu pâlpâie flacărea inteligenţei şi curiozităţii într’însu­l. Nu glu­meşte niciodată. O glumă a lui S­iaţâtt Într’un an şi jumătate cât a lucrat Bajanov cu dânsul l-a auzit o singură dată glumind. Vor­bia cu un ajutor al său Tavstacha, (în u­­ktrameşte: bondoc şi gras) un tip totuşi înalt şi uscăţiv. Stalin avea expresia f­igurii gravă ca şi cum ar fi vrut să spună ceva extrem de im­­portant. — Tavstacha, spune Stalin, mama mea avea un ţap, aidoma cum eşti tu. Dar nu purta ochelari. După a­­ceasta, Stalin se întoarse mulţumit în cabinetul său, întovărăşit de râ­­suleţul servil al lui Tavstacha. . Ascensiunea lui Stalin La început Stalin era membru intr'un comitet revoluţionar al unei armate. Ignoranţa şi incompetenţa lui Stalin au provocat nemulţumiri. A fost revocat şi adus de Lenin la Moscova. O vor­bă a lui Lenin A fost numit la comisariatul po­porului al inspecţiilor muncitoreşti şi ţărăneşti precum şi al minorita­­ţilor. La şedinţa «Sovnar cornului» în care s’a produs numirea lui Stalin, unii au spus că nu e inteligent. Le­nin a răspuns: — Acolo nici nu tre­­bue un om inteligent. Să-l trimitem acolo pe Stalin! La comisariatul inspecţiilor Sta­lin a dat într’o jumătate de an o singură dată, iar la celalt minori­tăţilor niciodată, Lenin îşi selecţio­na «vi­te volante». Lenin concepea în cabinet loviturile. Menţinea pu­terea manevrând cu masse largi. Revoluţia ce scos însă la suprafaţă partidul. El a văzut că Centrul va conduce. Şi atunci şi-a selecţionat în conducerea partidului trei per­soane cenuşii, simpliste: Stalin, Mo­lotov şi Mihailov. Cum se menţia de Stalin Trăsăturile de bază ale caracteru­­lui său: ascuns, şiret, răzbunător. Nu împărtăşeşte niciodată şi nimă­nui planurile sale secrete. Fără ne­voie imperioasă nu vorbeşte. In toate are gânduri ascunse. Nicioda­tă nu vorbeşte sincer. Nu iartă a­­finsele. Marele cunoscător de oa­meni care a fost Le­vin (care în tes­tamentul său a şi cerut îndepărta­rea lui Stalin de la secretariatul par­tudului) l-a definit: — Nu vă încredeţi în Stalin! Va luneca spre orice compromis mâr­şav şi va înşela! După disoluţia triumviratului Ka­menete—Zinoview—Stalin, toată pu­terea a început să se concentreze în mod automat. Pe măsură ce pute­­rea trecea de la soviete la partidul comunist, toate puterile se concen­trau în mâinile secretarului gene­ral, Stalin. Dictatorul e un bărbat sobru, re­zervat, ştie s’aştepte. Niciodată n’a strigat. E un om la care toate exi­genţele sunt atrofiate, afară de una singură care se accentuiază: setea de putere. Nu cunoaşte niei un fel de distracţie, niei un fel de sport, nu bea, nu fură, altă femeie în a­­fară de nevastă-sa nu există pentru dânsul. Orator e sub-mediocru, po­lemist de loc. Când trebuie să răs­pundă unui adversar găseşte fraze neutre. — Nu e bine. Nu e bine asta! N’o să iasă nimic din asta! Sunt con­­tra! Sec, schematic, lipsit de orice i­­magine. O legendă spulberată Se crede că e un om de mare vo­­inţă. Nimic mai puţin adevărat. E precaut numai. Ştie să se îmbibe de atmosfera unei adunări şi să re­zume în puţine cuvinte opinia una­nimă. De aceia şi moţiunile sale sunt totdeauna primite de majori­tate. Are o minte trează, simplă, mujicească, de care nu se lipeşte nici o idee metafizică. A pus în slujba partidului numai pe oamenii săi, s’a fortificat pe bază de clien­telă politică. El nu mai are de ma­nevrat cu mossa ca Lenin ci cu «iurme votante» de partizani. Dar n’am făcut decât să spicuim unele amănunte din senzaţionalele memorii. Caracteristice pentru «în­tâmplarea» care l-a scos la supra­faţă pe Stalin. Ion Călugăru Ancheta ministerială Basarabia (Continuarea articolului din pag. I-a) -------po^îes--------­ «Basarabia, din teak punctele ele vedere este su mult însporată față de restul țarai. Pentru readu­cerea ei pa acelaș plan de progres cu cealaltă parte a României trebuesc alo­cate în buget sume impor­tan­te speciale sre a se fa­ce îmbu­nătăţîri absolut ne­casare fără de care servi­ciile publice nu vor putea funcţiona. , • Soluţii eroice Chestiunile cari au format obiec­tul cercetărilor d-lui subsecretar de stat sunt variate, ţinând de do­meniul politic economic, juridic şi social. Declaraţia de mai sus dovedeş­te că nu e vorba de doleanţe cari s’ar mulţumi cu simple paliative; orice provizorat în problema basa­rabeană nu poate decât dăuna. Tre­­buesc măsuri eroice, o străduinţă te­nace în vindecarea răului, căci a­­fără de povestea tulburărilor spe­culată politiceşte de liberali în aju­nul alegerilor, nevoile Basarabiei, sunt organice, strânjenesc desvolta­rea, ei din toate punctele de vedere, lucru ce ar ţine-o multă vreme în­depărtată sufleteşte de noi.­ ­ Vom examina în numerele viitoa­­re,­­ după o prealabilă schiţare a situaţiei politice din Basarabia, ra­porturile de forţă între partide a­­cum în preajma alegerilor , greu­tăţile basarabene în ordinea impor­tanţei lor, stăruind în special asu­pra LIPSEI DE DRUMURI, des­­centralizări administrative, agitaţii­lor pe chestia calendarului, foame­tea care a ucis oameni, nevoilor şcoalelor, spitalelor, funcţionărimei etc. De asemenea vom consacra un ca­pitol special pentru a examina, în lumina celor văzute la faţa locului măsurile pentru intensificarea pa­zei pe Nistru, soluţiile indicate de reprezentanţii corpului grăniceresc, sporirea mijloacelor de control in interior etc. URODONAI Curata rinichii Blo­gNotes I —a— „IECENDAJ1EACRA“ Conferinţa d-lui J. de Catenas, m­nistrul Spaniei «La legenda negra» (Legenda Nea­gră) Conferinţa Ministrului Spaniei d. J. de Cardenas, a atras un numeros şi select public în sala de conferinţe a Academiei de înalte Studii Comercia­le. Cu o preciziune de istorie şi cu ardoarea unui poet inspirat. Ministrul Spaniei şi-a dezvoltat conferinţa sa, a cărei temă este scoaterea în eviden­ţă, prin citate şi date de o viguroasă exactitate istorică, a adevărului ,asu­pra rolului pe care Spania l-a jucat în istoria omoaire. Servindu-se în majori­tatea iazuritor de părerile literaţilor şi istoricilor altor naţiuni, d. de Car­denas face dovada că omenirea dato­rează mult poporului spaniol, care a fost totuşi atât de des, şi in mod atât de injust, acuzat de lucruri oribile pa care nu le-a comis. De exemplu măreţ este spre exemplu acela dat de Carol V Regele Spaniei, care ordonă spaniolilor ce au adunat bogăţii în colonii să nu aducă averile in Spania, ci să facă să prospereze cu ele ţările din America cucerite şi ci­vilizate de Spania, căci se cuvine ca banii câştigaţi şi strânşi în colonii să rămână acolo pentru binele şi propăşi­rea acelei colonii D. de Candenas n­-a terminat apre­ciata sa conferinţă cu un călduros apel către scriitorii din ţările de cultură la­tină, ca măcar ei, să-şi ia solemnul an­gajament să nu ponegrească nici­odat în viitor vreo altă ţară latină. 8253BS SPECTACOLE T eatr® OPERA ROMANA: Matineu Boe­ma, seara Dama de pică. TEATRUL NAŢIONAL: Matineu Romeo şi Julietta, seara Papagalii. REGINA MARIA: Sfântul Am­brosius. TEATRUL ALHAMBRA: Mişca. TEATRUL MIC: Florette şi Pa­­tapou. TEATRUL INTIM: Vrăjitorul. TEATRUL LIPSCANI (sala de sus) Turneul Lydia Pototzkaya. TEATRUL EFORIE : Intre cio­­­can şi nicovală. Cinematograf­e CERCUL MILITAR: Banditul galant. BULEVARD PALACE: Prinţul student din Heidel­bergul de altă dată. SCALA: Secretul tăcerii şi re­vista Ca la mama acasă. TRIANON: La­bele Helene. CAPITOL: Roşu şi Negru. CINEMA SELECT: Looping the pop cu Werner Krauss, Jenny Jugo, Gina Manes şi Warwick Ward şi Ufa-Jurnal. LIPSCANI: Jocul cu dragostea. ODEON: Cântecul prizonierului. ELITE: Primul sărut. VOLTA BUZEŞTI: Copiii nimă­nui. MARIA: Iubita guvernatorului ELITE: Urmaşul lui Caasnova. Conferinţele Ate­neului «II. Iorga» Luni 10 Decembrie, ora 5 d. a. se va ţine la Teatrul Mic (Piaţa Pa­latului Regal) a Vll-a conferinţă din ciclul organizat de Ateneul N. Ior­ga. Va vorbi d. prof. I. Bianu des­pre: «Rolul Blajului în lupta pen­tru unirea naţională». Vor mai da preţiosul concurs: Maestrul Coust. Nottara va spune versuri: d-na Elena Zamora, d. Mi­hail Vulpescu de la Opera din Mod­­e Carlo; Quartetul de coarde «Re­gina Maria». La pi­an d. Kulibin. Biletele se găsesc la agenţia Jean Feder şi la cassa Teatrului Mic. -----­ S W CI M T Fiarele scandal de la Sidoli Sub teroarea publicului, juriul dă o decizie falsă îm matchul Spakow*Nour --------poîtîa »îjtao — ■«— Am publicat cri, rezultatele reu­­niunei de box care a avut loc Sâm­bătă seara la Circul Sidoli. Reve­nim astăzi cu amănunte, fiindcă nu putem să trecem cu vederea scandalul fără precedent care s’a deslănţuit la matchul Spakow - Nour. Cronicari imparţiali, trebuie să spunem de la început că Spakow putea câştiga mat­­­chul prin out. Nour s’a urcat pe ring în halul care reamintea pe Dezideriu în ultimele lui apari­­­ţii. Complect lipsit de noţiunea ce­lor mai elementare noţiuni de box, Nour s’a angajat în luptă, cu un adversar hotărât superior, şi a căutat să provoace, prin condiţ­iu­­nile de cari le-a imprimat matchu­­lui, descalificarea lui Spakow. Fă­ră vlagă, lipsit complectamente de suflu, în inposibilitate de a ține piept adversarului, Nour, a prefe­rat să lupte cu... spatele. De aci, scandalul. A fost lovit nereglemen­tar, chiar din vina lui. Adversarul i-a telegrafiat lovituri unde nime­rea, și nu s’a oprit din martel­a­­ decât atunci când intervenea ar­bitrul. Ceea ce e și foarte natural, pugilistul nu trebue să se oprească până la intervenţia arbitrului. Pro­fitând de condiţiile pe care Noul intenţionat le-a imprimat luptei, novicii în box, — dar printre ei şi anumiţi interesaţi, pentru cari şi anumite elemente din preajma bo­­xeriului Lancia, — au provocat un scandal formidabil. Ringul a fost înconjurat, s’a produs un vacarm îngrozitor, şi s’au format în pu­­­blic două tabere, gata să se încaere. Nouf şi-a dat seama de atmosferă, şi a continuat să boxeze cum i-a convenit. Cu toate acestea, Spakow şi-a asigurat un covârşitor avan­taj de puncte, martelându-şi incon­­tinu adversarul. Totuşi juriul, din­­tr-o concepţie tembelă, pretextând teroarei massei, a dat match nul. Spakow a avut, cu siguranţă un avantaj de cel puţin zece puncte. Scandalul de Sâmbătă e profund regretabil, şi nu va face decât să arunce discret asupra boxului. Dar, ne închînni î­u par­o­cnur­ă principală a scandalului o constitue faptul în­scrierea în program a unui element azi mediocru, ca Nour, contra unui pugilist consacrat, și de clasă. Rezultatul de Duminică Deşi condiţiile atmosferice n’au fost favorabile desfăşurărei unei ac­tivităţi sportive normale, majorita­tea matchurilor prevăzute în pro­gramul de Duminecă s’au disputat la orele fixate. Toiul iernei, s’a resimţit numai în ce priveşte publicul. Matchurile au fost frequentate de un număr foarte restrâns de spectatori. Cifra maximă s’a realizat la Ciocanu, unde la matchul Unirea Tricolor-Macabi, au asistat 301 persoane. Singurul match oficial zilei, a fost partida promotionalilor Belve­­dere-Sparta. Matchul acesta, s’a terminat cu rezultatul 3-0, în favoarea echipei Belvedere. Scor categorie, care nu este de­cât oglinda fidela a m­atchului Spar­ta în urma acestui rezultat, va tre­bui să se mulţumească, cu locul al treilea in clasamentul promoţiei. Aceasta până la primă­r, când si­tuaţia în clasament poate fi ra­dical schimbată. Din informaţiile cari le-am cules, reese că Sparta a fost lipsită de serviciile mai mul­tor titulari. La Ciocanu Macabi a cedat Utu­rei Tricolor cu 3-1 (2-0). Matchul de-o factura modestă, a fost bogat in peripeţii. Unirea tricolor a furnizat o par­tidă mai bună în prima repriză, în timp ce după pauză a fost la per­fectă egalitate cu Macabi. Pentru Unirea Trico­rr, au mar­cat Popescu (2) şi Mihai, iar pen­tru Macabi, Carniol. Matchul a fost arbitrat de d-l C. Rădulescu. Colţea răsturnând toate pronos­ticurile a învins pe Sportul Studen­ţesc. Scorul 4-1 pentru Colţea, nu pare să reprezinte, diferenţa reală intre combatanţii de eri dimineaţa. Ambele cluburi, s’au prezentat cu echipe pestriţe. Venus-Pr. Mihai anunţat la ora 15 pe terenul C. A. R. nu s’a juisat. DIVERSE M. Koher a c...l..at încercarea de batere a recordului. PAOLINO a boxat la Filadelfia cu negrul Harwell. Campionul Europei a învins la puncte. Viitorul match a lui Paolino va avea loc la 27 Decembrie cu cana­dianul Renault. • Issy Schwartz a părăsit Parisul Miercuri dimineața. Schwartz a fost chemat telegrafic în America. Nurmi a plecat Mercuri spre A­­merica, finlandezul va face un tur­neu de un an. LUililllllllli.'llÜTI.jltlIl.'jUül'li'iitlíiIiílliilUllliliiilliiiCi g^PîiinnîiiniimnmimiiniiimmHfmM;miiiiii;imffi»TnTTOiiiii!]iiii»!ii!IlIEgBimigiSEB  Tea ral ALHMVIB3A In fiecare seară MIŞCA cu jklena Zamora, R. ds Jassy G. Chamel, Ion Bruna Tanizi Cuîava-Bsrozzi Cuplete noui — Dans — Montare.

Next