Cuventul, decembrie 1928 (Anul 4, nr. 1298-1326)
1928-12-16 / nr. 1313
Otrăvitorii cu spirt metilic menţinuţi in stare de arest După ce tribunalul sec. 1 a confirmat mandatele de arestare emise de d. judecător de instrucţie al cap. 7 împotriva celor patru otrăvitori cu spirt metilic: Paul Altersohn, Marcu Cohn, Heinrich Haimsohn şi Herman Schoder, în nădejdea că vor găsi o instanță superioară mai clementă cu... nenorocirea lor, au făcut apel la Camera de punere sub acuzare. tkceasta instanță n’a as» csuinat ori nici argumenteie die drept invocate «ie ei, nici SamentărEie Ic«* și le«a respins apelurile ce le fă»cuse împotriva hotărâre! de celificare şi i-a menţi»nut «nai departe în stare te arest» Instrucţia are irevoe de ei şi opinia prali că cere satisfacţie pentru asasinatul lent ce-l săvârşeau aceşti criminali, iar... neu»» rocirea Ier este o lecţie pentru alţi nelegiuiţi încă n©descoperiţi de organele judecătoreşti. (Continuarea articolului din pag. 1-a provincie. Universităţile din provincie nu vor trebui să mai conlucreze cu Universitatea din Bucureşti până când Facultatea de Drept a acesteia nu va înţelege. «ura şi interesele personale n’au ce căuta la şcoală, fiindcă o degradează, şi că între Facultăţi există egalitate». ♦ Până atunci suntem convinşi că d. Ministru al Instrucţiunii Publice, care e un vaşnic apărător al dreptului fiecăruia, va lua grabnic toate măsurile pentru ca în învăţământul nostru universitar să domnească legea, dar aplicată cu moralitate. Şi resortul de acţiune îl va găsi în însăşi numirile ilegale de profesori cari s’au făcut, fie chiar a fiilor de profesori. Noi ne vom face datoria până la capăt, urmărind toate isprăvile d-lui Basilescu şi dând la iveală o serie de lucruri cari vor fi simţite de cei interesaţi. ------------002XXOO-—— »*• RAD SO Programul pentru Sâmbăta Bucureşti 402 m. Orele 17: Orchestră. ÎS: Informaţii. 1815: Orchestră. 18,35: Sufletul copiilor. 19: Orchestră. 21: Serată de sonate. 22: Conferinţa Rolul femeii în viaţa modernă. 22,15: O. Fotino D. O. Cristescu. 22,45: Buletin Meteorologic. 23: Jazz Band. Bratislava 300 m. Orele 19: Plăci de gramofon. 19,30: Franceze. 19,50: Pentru copii. 20,30: Opera « țăranul iacob». 23: Stat. 23 25: Din Fraga. Königsberg 303 m. Orele 17: Concert. 19 15: Conferinţă. 21,05: Concert. Muzica populară de pe valea Rinului. 23,15: Meteorul şi sport. 23,30: Muzică de dans. Braga 348,9 m. Orele 17,30: Conferinţă 17,30: Concert. 19: Emisie germană. 20,31: Din Bratislava. 23,25: Muzica de dans. Londra 361,1; Daventry 1604,3 m. Orele 21,45: Concert popular de orchestră. 22 45: Quartet vocal. 24: Muzică de dans. Leipzig 395,8 m. Orele 17,30: Concert de Mandoine. 18.45: Recitări. 19,30: Spaniola. 20.30: Lessing. 21: Cântece. 23: Presă. 24: Muzica de dans. Hamburg 394,7 m. Orele 17,30: Muzica. 211: Cântece de Crăciun. 21: Concert lessel. 23,30: Știri şi Sport. Roma 447,8 m. Orele 18,30: Concert instrumental şi vocal. 21,45: Otella 4 acte de Verdi. Berlin 448 m. Orele 17: Sport 17,30: Lectură. 18: Concert la 2 piane. 18,30: Muzică de dans. 21: Teatru «Ural Aeosta». 23,30: Lecţii de dans. Viena 517,2 m. Orele 17: Concert al orchestrei Geyer. 18,45: Lectură. 19,30: Conferinţa sportivă. 19,45: Conferinţă mineralogică. 20,15: Concert vocal. 2141: Meteorul. 21,15: «Echinoxul» dramă în 4 acte. xx Concert de muzică uşoară. Budapesta 555.fim. Orele 17: Conferinţă juridică. 17,45: Informaţii. 18,10: Impresii din America. 19,20: Orchestra ţigănească. 20,20: Opera. 23,30: Informaţii. 2345: Muzică uşoară. Constantinopol 1200 m. Orele 17: Concert. 18,30: Bursa de cereale. 19,15: Muzică turcească. 21,40: Concert de orchestră. 23: Ştiri. Varşovia 1111 m. Orele 17: Concert de gramofon. 21,30: Concert orchestră. 23: Sport. 23.30: Muzica de dans. Paris 2650 m. Orele 19: Concert Pasdelon. 21.30: Jurnal. Diferite conferințe. »pORT Scaii® Ei flola Circul smoli Ultima reuniune pugilistică a sezonului are loc astăzi, în arena Circului Sidoli. Putem considera această reuniune ca ultima, întrucât, imposibilităţi de ordin practic, exclud perspectiva unor organizări înainte de luna Martie. Ţinând seama de caracterul acestei reuniuni, organizatori, sun străduit s’o înzestreze cu un program, bine chibzuit. Au reuşit şi aceasta se poate constata la cetirea programului. Afară de 2 matchuri internaţionale, căteva întâlniri interesante între bo- ixeurii indigeni. Ca match vedetă, vom avea întâlnirea Franz Boya-Spakow. Un match de mare interes, între doi boxeuri perfect autorizaţi să reprezinte categoria lor. Pranz boya este un ambasador al pugilismului german, iar scrisorile sale de acreditare le formează o serie de performanţe strălucite. Nu ne vom ocupa de recordul lui Boga, compus din victorii de mare interes. Vom ataşa importanţa unui singur rezultat care formează un criteriu de apreciere deosebit de pozitiv. Boga, între victimele sale numără şi pe Krausch. Acest rezultat nu poate fi trecut cu vederea. Spakow în condiţii de formă excelente va trebui să dea replica excelentului boxeur german. Misiune dificilă pentru Spakoto. Avem totuşi încredere în popularii «Moţi». O victorie a culorilor noastre, ar însemna un franc succes al boxului românesc. Negoiţă-Franchi un match între doi excelenţi semi mijlocii. Ultima dată Franchi a dispus de Negoiţă pun knock out. Lucrurile nu au schimbat. Negoiţă este mult ameliorat şi va fi pentru francez un adversar redutabil. Franchi poate bate prin knock out, Negoiţă la puncte. Un match care promite este Vilau Bunea. Campionul uşorilor va primi asaltul, celui mai bun dintre protagoniştii categoriei. Vilău între victimele făcute în timpul campionatelor, numără şi pe Bunea. Materiul are deci, caracterul unei revanşe. Preferinţele noastre merg către Vilău. I Campionul regional amator al categoriei Uşoare D. Cinteza, se întâlneşte cu Em. Acesta din urmă, are şansele de partea sa. Lucian Popescu va avea de luptat cu Coculescu, un element de mare valoare. DIVERSE Juriul reuniunii treia Circul Sîdoli, va fi alcătuit din domnii: Papagheorghe, N. Ionescu şi Radovici • D-l C. Murgăşeanu va funcţiona ca speaker al reuniunei de box, de astăzi. La 1930, vor loc la Stockholm, campionatele mondiale de atletism. * Olympiada din 1936 va avea loc în orașul Moudijon, urmând să fie organizată de Spunia. • Din cercurile atletice engleze aflatm că în anul 1930 se va organiza un cross la care vor participa 10 ţări. Nurmi a sosit în America. • D. Leuculia preşedintele Comisiei centrale de football a fost ales deputat. Sportul va avea în dsa, un excelent reprezentant în parlament. La primul congres a Federaţiei franceze de football se va ducti la chestiunea introducerei profesionismului în Franţa. Se vorbeşte în mod insistent despre o demisie care va produce senzaţie. E vorba de un preşedinte al unui mare club din Capitală. Cântărirea boxeurilor, va avea loc astăzi, în localul «Gazetei Sporturilor». lemn de palmier, cu ghirlande de flori parfumate, cu terase şi peşteri artificiale. Ezbekieh, Ezbekieh.. Ridic ochii din veranda unde scriu aceste pagini şi o văd, crescută straniu în mijlocul străzilor celor mai populate din Cairo. O străjuesc palmieri cu trunchiu golaş. Ficuşi enormi fac umbră copiilor cari se joacă — şi aici — cu aceleaşi cercuri. Câţiva baobabi îmi prevestesc viziuni viitoare, aşa cum cel dintâi lepros, cu mâinile mâncate, mi-a prevăzut, azi dimineaţă, ţările către cari îmi îndrept paşii. Gide a cântat, cândva, grădiniţe, îmi blestem memoria; nu ştiu dacă grădina din Cairo se află în rondeul din «Les nouritures terrestres». Ca să mă împac, scriu pentru mine o laudă grădinei Ezbekieh. Aflu de la un student egiptean că floarea roşie care-mi place atât de mult, şi pe care am văzut-o acoperind agăţătoare zidurile vilelor, se numeşte Giehan Nomiha. Repet cuvântul, şi floarea roşie îmi place şi mai mult. ....Vizită în Bazaar Musky, mângâind cu ochii tot ce- au puteam cumpăra. Mă indispun imitaţiile egiptene: brăţara,Cleopatra, pandantii Tutankhamon, butoni-scarabei, ac de cravată-mumie, etc. Nu cumpăr nimic. Privesc trist perechea de englezi cari lasă adresa hotelului pentru un enorm serviciu de cafea marocan. Gonesc reflecţiile asupra inegalităţii oamenilor cu o cutie de ţigări scumpe, Sultan Special, pe cari le fumez furios — renunţând la masă Ţigările costau exact dejunul. M’am mulţumit cu două banane şi m’am întors în grădină.9 Piramidele. Dacă cineva m’ar întreba cum sunt, i-aşi răspunde: «ca în fotografii». Niciodată n’am văzut o asemănare mai formidabilă... Ajung pe o cămilă, conştient de ridicolul vast pe care îl îmbrăţişam cu toată voia bună. Soarele bătea crunt şi ghidul inevitabil îmi explica, sumar, tot ce se ştie despre piramide. Sfinx şi temple. Pronunţa cu o importanţă deoreebită numere egiptene, puţin arabisate. Mă prefăceam uimit de tot ce-mi spunea. Lovită cu băţul, cămila se pleacă răgind — şi scobor ca să vizitez templul subteran al Sfinxului. Ghidul îmi arată felurile de marmoră şi, nu ştiu de ce, pronunţă numele dinastiei XVIII. Atunci îl întreb ce crede despre reforma religioasă a lui Amenhotep IV, unchiul lui Tutankhamon, şi despre ţara Punt, de care pomeneşte naraţiunea expediţiei din timpul reginei Hatsopsitu. Şi mai pun şi alte asemenea întrebări, cu un aer modest şi feroce. Ghidul fu cuprins de panică, încercă să schimbe vorba, dar o întrebare de cronologie thebană îl ţintui pe loc. Se scuză, luându-mă şi numindu-mă (nu ştiu de ce) «Herr Direktor». Cel puţin, scăpasem de explicaţiile lui bune pentru englezi.... Cu cămila ajung până în faţa deşertului. Privirile se aştern rănite pe nisipul gălbui. Petrec câteva ceasuri vizitând săpăturile. Un arab îmi ghiceşte în palmă: că vin de departe, că plec departe, că norocul mi se va schimba în opt zile, că cineva se gândeşte la mine (de ce nu am bucuraţi...) etc. La Sfinx nu m’am uitat. Am ascultat tăcerea ,pe o piatră în umbra marei piranade. Credeam până acum că expresia e osimplă licenţă poetică. Apropierea deşertului mi-a descoperit o tăcere pe care simţurile nu o mai gustaseră până acum. Reîntoarcerea către seară, prin Mena, sat alb cu palmieri îmbrăţişaţi deasupra curţilor pământii. Revărsări întârziate erau risipite prin canale, pretutindeni. Insămânţarea nu se sfârşise. Vilele nobile, pe malul celalt al Nilului, cu terase umbrite de flori, cu cactuşi dealungul zidurilor, cu slujitori nubieni. In autobuz zăresc cele dintâi femei frumoase, cu voal îndoliat sub ochi. Au pleoapele puternic fardate şi privirile — ca întotdeauna în Orient — şerpuitoare. Merg foarte puţine pe stradăîn timpul zilei. In tramvaie au compartiment special, de unde zvârlă ochiade militarilor chipeşi sau glumesc zgomotos cu taxatorul. Singura arabă pe care am văzut-o fără voală lăsa să se vadă şi genuchii...“ A trecut seara cu farmecul luminilor văzute prin sticlă. Noaptea, Cairo începe o viaţă nouă. Dintr’un gang vecin, îmi ajung zvonurile unui duet de stranie melancolie. S’ar spune, o rugăciune, o mărturie de dragoste sau cântecul unui drumeţ singuratec. Cineva, vorbind despre deşertul din Tripolitauia, mi-a spus: noaptea, în deşert, viaţa e primejduită la fiecare pas; deaceia, nu se avântă într’însul decât îndrăgostiţii sau nebunii. Dar cel ce merge singuratec — ce ei privesc cu oarecare nostalgie patul cu voal, veranda, masa de lucru, începusem a mă obicinui cu colţul acesta tăcut, cu ferestrile în grădina Ezbekich. Mâine, trenul mă va duce la Port-Said, și deacolo.,,, Mircea Eliade Cairo, 30 Noembrie I Congresul învăţătorilor ardeleni la Cluj CONVOCARE Comitetul central al Asociaţiei învăţătorilor din Ardeal, Crişana şi Maramureş şi Comitetul Fundaţiunii Gheorghe Lazăr, convoacă prin aceasta a X-a adunare generală a Asociaţiei şi a VIII- a adunare generală extraordinară a Fundaţiunii Gheorghe Lazăr, pe zilele de 27 şi 28 Decembrie a. c. în oraşul Cluj, sala prefecturii judeţene, cu următoarele ordine de zi: ŞEDINŢA I-a A ASOCIAŢIEI IN 27 DECEMBRIE 1. Participarea la serviciul divin. 2. La ora 10 deschiderea adunării generale. 3. Raportul Comitetului central. 4. Raportul casierului general, proiectul de buget pe anul 1929 şi gestiunea Căminului fetelor de Învăţători pe anul 1927—28. 5. Raportul administraţiei şi Redacţiei revistei «învăţătorul». 6. Alegerea a trei Comisiuni pentru censurarea rapoartelor. 7. Socotismul şi educaţia fizică», conferinţă de profesor universitar dr. Iuliu Caţieganu. 8. Masa comună. ŞEDINŢA 1-A A FUNDAŢIUNII GHEORGHE LAZAR In aceiaşi zi la ora 4 p. m... 1. Deschiderea adunării generale. 2. Raportul Comitetului. 3. Raportul Casierului. 4. Raportul Directorului Casei învăţătorilor din Cluj şi prezentarea gestiunii pe anul financiar 1927. 5. Alegerea a două Comisiuni pentru censurarea rapoartelor şi a gestiunii. 6. «Tolstoi ca pedagog», conferinţă de D. V. Toni. ŞEDINŢA II-A A ASOCIAŢIEI: LUNI 28 DEC. ORA 9 DIM. 9. «Reorganizarea serviciului de control al invaţămânuului primar şi în legătură cu acesta constatări asupra activităţii anumitor persoane aplicate in teritoriul provinciilor unte». 10. Legea pensiilor. Consideraţiuni cu privire la pensionarea corpului didactic primar. Raportor d. Alexandru Duvlea». 11. Problema culturii gogorului in Munţii Apuseni», rap d. N. Nistor. 12. Rapoartele edmsiunilor de sub p. 6. 13. Alegerea Comitetului central al Asociaţiei pe un period de 8 ani, conform Art. 18 din Statute. 14. Eventuale propuneri. 15. închiderea adunării generale. ŞEDINA lI-A A FUNDAŢIUNII GHEORGHE LAZAR: LUNI 28 DECEMVRIE ORA 4 D. A. 7. Rapoartele comisiunilor de sub p. 6. 8. Stabilirea cotizaţiilor pentru membrii fundaţiunii Gheorghe Lazăr. 9. Eventuale propuneri. 10. Închiderea adunării. Consiliul general al Asociaţiei se va întruni in şedinţă în 26 Decembrie c. ora si d. a. in Cluj. Fiind la ordinea zilei alegerea comitetului central pe un nou period de 3 ani, toate secţiile judeţene, vor lua măsuri ca membrii delegaţi în consiliu general al Asociaţiei, să ia parte negreşit la congres, având fiecare delegaţie în scris de la preşedintele secţiei. (Art. 15 din statute). Secţiile judeţene se vor mai îngrijit ca până la data adunării generale, să-şi reinduscă comitetele şi să delege noii membri în consiliul general, dacă cei actuali au vechimea de 3 ani. (Art. 18 din statute). Propunerile pentru adunarea generală se vor Înainta biroului central al Asociaţiei (Cluj, Casa învăţătorilor), cu 8 zile înainte. Incartiruirea se va face de către comitetul secţiei Cluj. Preşed. Asociaţiei: Traian Şuteu; preşed. F. Gh. Lazăr, Toma Rosu, secret, general: Gavril Almășianu; secretar: Andrei Pora. Cluj, la 1 Decembrie 1928. Matrieuri literare Programul noului director al Teatrului Naţional, vorbea şi de inaugurarea unor matineui, adevărate matrieuri acestea, literare. Aşezate după orarul simfonicelor, înainte de amuză, Liviu Hebreanu le vedea precedate de o conferinţă, alcătuită din lecturi făcute de autori, încheiate, poate, cu contribuţii actoriceşti. Ar fi, după modelul experimentat pe scenele de seamă pariziene, adevărata oră de literatură, de poezie. Nu pentru că poezia ar fi de multe ori absentă din literatura dramatică, de pe scena Naţionalului. Teatrul e prea autonom ca să nu se poată lipsi — cum de atâtea ori se întâmplă — de graţia Muzelor. Dar scriitorul Liviu Hebreanu, el însuşi, autor dramatic, ţine să restabilească un echilibru, de atâtea ori nesocotit. Matrncele literare ar fi continuarea şezătorilor scriitoriceşti, începute cu atâta succes, acum aproape douăzeci ani de Emil Dârleanu, întâiul preşedinte şi mai ales întâiul preşedinte activ al Societăţii Scriitorilor Români. Dar şi acele şezători ca şi acelea de mai înaintea lor de pe vremea «luptei pentru limba românească» de la sfârşitul epocei de aur a semânului distrilut, aveau totuşi, o latură vulnerabilă. Regizate, in vederea unei propagamle, nobilă, evident, ca orice propagandă etnică, făceau loc unei importante literaturi retorice. Cu totul astfel s’au prezentat şezăturile scridoriceşti de acum 2 ani de zile, de la Funauf la Carol, de sub conducerea actualului director al Naţionalului. Concepute după un plan, asemănător mutineurilor astăzi proectate, ele începeau cu o conferinţă şi se urmau cu lecturi ale poeţilor şi profesorilor contemporani. Frecvenţa şi entuziasmul cu care au fost urmărite tot timpul, au bucurat pe profesioniştii literelor. Dacă nu le-au continuat, aşa cum desăvârşitul lor succes ar fi îndemnat, se datoreşte acelor împrejurări proprii în primul rând breslei scriitoriceşti, acelui scepticism, acelui spirit de iniţiativă practică,absent. Şi iată că astăzi, noul director al Naţionalului, şi nu mai puţin activul prezident al Scriitorilor, reia tradiţia căreia i-a dat o reală strălucire, acum doi ani. Folosul unor astfel de matinuri literare nu mai are nevoe să fie predat. Album vivant al literaturii contemporane, publicul e amator oricând să-şi cunoască scriitorii. Că idolatriile acestea nu vor ajunge niciodată la nălţimea adoraţiilor din vremea operetei şi aşilor ci sau pe acelea de astăzi, ale vedetelor şi stelelor cinematografului, nu e nici un motiv de întristare. Tot mai sunt fecioare romantice pe lumea asta, oricât lucrul ar părea de paradoxal. Şi ca să revenim. Matricele literare sunt asigurate, mai dinainte, de succes. Le trebueşte numai un program. Şi Liviu Rebreanu e suficientă garanţie. Perpessicius Expoziţii «Artele Decorative» (Câmpineanu 17) sub direcţiunea lui M. H. Maxy expoziţie permanentă de: covoare, obiecte de artă, lucrări în fier forjat şi aramă, legătorie de cărţi etc• Salonul de gravură şi desen 192 o expoziţie de desemn şi gravură (Pavilionul Artelor, Şoseaua Kiseleff No. 9).9 D-nii Marcel Iancu, Maxy, Victor Brauner și Cornelia Mihailescu* vor expune colectiv în cala «Artelor Decorative» (Câmpineanu 17). van túl «Şi nu e de loc o imperfecţie a desenului, că n’are culoare; dimpotrivă perfecţiunea sa stă într’o linie închisă dar care e deajuns Nimic, aici, nu vorbeşte simţurilor, ca la culori şi sunete. Singură, diferenţa abstractă, vorbeşte; e judecata, în sfârşit, care vorbeşte judecăţii». Să fie sugestia acestor aforisme din «Sistemul de Arte Frumoase» al lui Alain (rânduri, pe care, dimpreună cu altele le-am fi dorit înscrise — pe când şi la noi obiceiul prefeţelor autorizate? — în fruntea catalogului expoziţiei de desen şi gravură), să fie însăşi natura calmă, abstractă, depersonalizată, a desenului, acela care deosebeşte, aşa de radical, ecoul public al suplimentului acesta de Salon, iernatic, de zarva, pasiunea, polemica şi toate celelalte arme care însoţesc «Salonul Oficial» de pictură şi sculptură, din primavara fiecărui an? Se prea poate. După cum s’ar putea să fie o simplă coincidenţă. Faptul însă, rămâne. Salonul de desen şi gravură, care ocupă cele două săli mari, dimpreună cu tutierul dela intrare, ale pavilionului Artelor de pe şoseaua Kiselefî, nu cunoaşte alarma zilelor de primăvară, când şi cel mai tutan ramonesc dintre cronicarii plastici iese din hrubele istorice, la lumină, priveşte, judecă şi condamnă. Spectacolul acela, de astă dată a lipsit. Şi poate că e mai bine. Lăsat propriei tale înţelegerişi scutit de colbul oricărei contradicţii, treci prin anticamera desfrunzită a şoselii —o frescă naturală redusă la linii — şi poposeşti în sălile luminoase. Albul şi negrul cartoanelor te îmbie. Sunt 431 de lucrări, patronate de peretele cu desene, ale marilor înaintaşi Grigorescu şi Lukian. Nu e numai un act de condescendenţă. Este o filiaţie şi o spiritualitate, care se recunoaşte şi se cinsteşte pe sine, în cinstirea maeştrilor. Este în acelaş timp o bună educaţie, pentru spectatorul din public, morală şi artistică. Să vorbesc de vaporozitatea creionului la Lubian, în peisaje, sau de expresia dureros«» •» debuni acelui portret de femee? Mucenicul acesta al culoarei a pus aceeaşi crispaţie şi în linie. «Studiile» lui Grigorescu, «Rodica» ca şi şi celelalte imagini de cărbune, ale unei rusticităţi idilice, conving de calitatea, în primul rând, de desen, a picturii celui mai accesibil şi idolatrat» dintre pictorii noştri. Dar iată desenele propriu zise, dacă se poate spune, desenele nude, desenele schemă, desenele îi un, pentru că adevăr grăeşte Aiain, când află propriul desenului, acea absenţă a materiei, prin care se deosebeşte de pictură ca şi de sculptură. Şi în primul rând stă Iser. Acest poet al liniei pure, a reprezentat mulţumitor în cele trei planuri ale desenelor sale, aşa de expresive, aşa de fixate, nuduri, chipuri orientale şi de ţară. Ştefan Dimitrescu, în al doilea rând, cu peisagii de Mangalia şi arbori prinşi cu coroane cernite de umbră. Regretatul Horaţiu Dimitriu cu viguroase xilogravuri; Păpuşile şi Guiguoiul personal al d-nei Lucia Demetriade-Bălăcescu; linia materializată a desenelor lui Lucian Grigorescu; gravurile savante ale lui Steriade; «Athosn!» lui Demian; sumbrele desenuri ale lui Petraşcu; minuţioasele compoziţii ale Adinei Moscu; decorativele panouri ale Olgăi Greceanu ca şi constructivele compoziţii ale Nadiei Buliganu; pitoreştile vedetei, ale lui Bacalu şi Daniel — lată tot atâtea prilejuri de meditat. Intr’adevăr, desenul nu alege. Pentru desen, obiectul nu interesează. Alegerea stă în linie şi nu în lucru. Şi în atâtea din aceste cartoane — fără să ne oprim la inevitabilele lucruri de început şi de exerciţiu — citeşti severitatea aceea abstracta a liniei, stăpânirea de sine a artistului, acea politeţă profundă care măsoară gesturile şi te spiritualizează. Dar nici să încheiăm aceasta vizită, fără să fi notat sugestivele peisagii de calcar, de la Bistra, ale lui C. Constantinescu şi desenele apăsate de furtuni interioare ale lui Lascar Viorescu. Cu viziunile acestea intrăm în literatură. Şi-atunci două vorbe de ilustraţiile lui R. Iosif pentru Creangă. Ele sunt — pentru cazul când ar fi — pentru oricine, dar pentru Creangă, nu. Poate şi din cauza acelei fatalităţi originare, care face ca literatura, romanul, pagină definitivă de amintire plastică, cum e la Creangă, să eclipseze orice alt interes. Dar poate şi din cauza desenatorului care n’a râvnit sa şi individualizeze liniile, să le ridice pe planul de personalitate definitivă a povestitorului. Premise pentru capitolul textelor ilustrate. Peistapo din Anchete literare HIM II SfilfMll ®f IOT TATAROAICA CU COPIL de DUMITRESCU ST. Opoziţia UC marine ştiubei Cunoscutul pictor Ştiubei a deschis în sala din fund a galeriei de artă Mozart a doua sa expoziţie de marine. Cea de anul trecut fusese o adevărată revelaţiune. Artistul dovedise că ştie să interpreteze spectacolele sumbre sau surâzătoare, carne sau tumultuoase ale mării cu o exactitate care nu exclude poezia, cu o remarcabilă virtuozitate, nn redarea celor mai fugitive aspecte şi a celor mai misterioase nuanţe. Şi mai presus de orice, pânzele sale respirau o pasiune arzătoare pentru elementul căruia îşi consacrase aptitudinile sale creatoare. Anul acesta, după o călătorie mai îndelungată prin centrele maritime ale Alanticului şi ale ilediteranei, artistul expune vreo paisprezece tabuuri in ulei şi vreo şaizeci de aquarele şi guaşe... Aceiaşi fluiditate neimitabilă încă in pictura românească, a apei, aceiaşi transparenţă in luminozitate a valurilor, aceiaşi vigoare in redarea zvârcolirii apelor biciuite de furtună („sub furia cerului»), aceiaşi graţie languidă in momentele de calm («Inserat», «Sub rozele soarelui»). Ceea ce ne aduce nou, este o manieră mai colorată, o notă mai exotică în interpretarea privelelor marine («Salonic», «Caravanele lui Columb»), Marea Religră şi ţărmurile ei, au fost până acum obiectivele exclusive ale atenţiunii artistului. Călătoria i-a îmbogăţit orizontul vizual, i-a variat mijloacele şi ,’a silit să descopere pe paleta sa noi combinaţiuni de nuanţe, adăugând sobrietăţii sale de albastru, alb, cenuşiu şi verde o întreagă gamă polichromă. Este o expoziţie de certă maturitate artistică, care face cinste artistului şi picturii româneşti. Al. Kiriţescu Libertatea scrisului... S’a întâmplat zilele acestea în lumea cafenelei un mic fapt divers nici mai interesant decât cele obişnuite acolo, nici mai civilizat, nici mai ingenios. Dar cu un înţeles, pe care e bine să-l subuniem. Vizat de articolul unui confrate, un scriitor a procedat simplul expeditiv şi autohton, l-a înjurat. In gura mare, la colţ de stradă, teribil şi direct. Autorul acestui platonic atac a nimerit bine: confratele înjurat e poet şi nu ştie să mânuiască bastonul, tot atât de bine ca şi versuL Se întâmplă încă că acelaş agresor a fost pe acelaş motiv atacat în acelaş timp de cinci gazete deosebite. Nu mai departe «Cuvântul» sub iscălitura a doi din redactorii săi a discutat, puţin graţios, situaţia votanţilor de la S. S. R. Prudent încă, omul a tăcut atunci când ştiuse că peniţele în chestie au facultatea de a se transforma şi în stilet şi în iatagan după capul intimatului. Şi a răbufnit mânios şi prost crescut acolo unde era sigur că bunul simţ nu va şti să răspundă decât în tăcere. Nu e o problemă de moravuri scriitoriceşti numai. E un caz constituţional. Libertatea scrisului garantată de pactul fundamental al statului, trebue invocată întru apărarea Literaturii, acolo unde buna cuviinţă nu ajunge, ...şi limba franţuzească Dar rândurile de mai sus amintesc o întâmplare mai veche, savuros de potrivită personagiului implicat. E o necdotă care circulă cu succes. Adevărul nu — dar verosimilitatea i-o garantez. La Capşa. La o masă un pofesor de provincie, om ciudat, singuratec şi mânios din principiu. Uşa se deschide larg şi lasă să intre silueta personagiului: mustaţă romantică, lavalieră. Profesor de franceză şi polemist sumar. «Dom’le! am cetit o carte admirabilă. Nouveaux causer ies du Lundi de Saint-Beuve. — «Cum? cumî suieră brusc provincialul profesor. Poetul profesor răspunde calm. — «Nouveaux causeries du Lundi» La aceasta celălalt exclamă repezit cu un gest crunt și concludent. — «Ce face? Intâiu și întâiu află dela mine stimabile că nu se spune nouveaux causeries ci nouvelles. In al doilea rând Saint Beuve n’a scris decât numai Causeries du Lundi. Şi în al treilea rând..... mă-si pe Apoldor din Damasc că a făcut pod peste Dunăre să intre guşaţii în România. Te-am salutat». A urmat o uşe trântită, un oftat și o tăcere. Amynftas Artele decorative O veche prejudecată artistică şi nemotivată fudulie a creatorilor de valori spirituale şi plastice, au pus la index artele aplicate. Obiectele de utilitate casnică, mobilierul au fost socotite creaţii minore, mecanice. Romantismul, mai ales, prin înclinaţia sa, pentru vetustitate, senzibleme şi zorzoane precum şi scârba sa pentru pământe*, actual, în primul rând, iar mai apoi distrugerea micei industrii casnice şi ieftinirea obiectelor lucrate în serie, au devalorat artele aplicate. Dacă artiştii se desinteresau de ele, lăsându-se în seama ipsosarilor, tâmplarilor, pirogravorilor, zugravilor şi celorlatlţi impresari ai interioarelor, — omul mijlociu, decomentat, cu spiritul ospitalier pentru toate ideile, se lăsa la rândul său terorizat iar negustorul de antichităţi îi confecţiona interiorul. Că nu corespundea nici necesităţilor vieţii, nici cerinţelor sale nu se preocupa omul mijlociu. Casa se distribuia între dormitor, salon, sufragerie, deopotrivă de odaie de lucru, deopotrivă de mohorâte, neconfortabile- Lipsia o disciplină, o viziune. 9 Spiritul modern a revalorizat meşteşugul, a reînviat industria casnică. Curiozitatea sa omnilateterală n’a aţintit şi asupra interiorului — continuitatea exteriorului arhitectonic al casei. Arhitectul îşi impune concepţia. Mobila se împuţinează, spaţiul se lărgeşte şi odăile se luminează. Interiorul e aranjat ca să corespundă profesiei, nevoiei de confort de higienă, utilitate şi economie. Omul nu trebuie să fie un îngăduit în propria ca casă, covârşit de un mobilier greu, inutil. Aceste principii au călăuzit pe iniţiatorii expoziţiei «Artelor decorative» din 1925 dela Paris. înrâurirea ei s’a resimţit şi la noi, în toamna aceasta, la expoziţia de la şosea- Ca în orice început s’au resimţit întîă vechile concepţii — dibuirea. N’a fost neîndoios, ceiace arta casnică franceză — a ultimului deceniu a produs mai de gust şi simplu. A însemnat totuş o spărtură, în 1i p..a de preocupare pentru Interior, bucureştean. . O pildă ilustrată de orientare, un preludiu a înfăptuirei unei gospodării pe bază de viziune artistă. Harot . Bibliografii Au apărut în editura Cărţei româneşti: Necazurile părintelui Ghedeon de d. Damian Stănoiu. Hronicul Măscăriciului Vălătuc de d. Alexandru O. Teodoreanu. Din seria de Cunoştinţe folositoare: «Industria zahărului» de C. I. Baboeanu.