Cuventul, aprilie 1929 (Anul 5, nr. 1417-1444)

1929-04-09 / nr. 1423

2 Siliţii in­ a ipisi iii din Ardeal Un progres îmbucurător De conferenţiar dr. Emil Gh­eor­­ghiu, directorul Medicinei de pe lângă Casa Centrală a Asigurări­lor Sociale, a inspectat zilele ace­stea Casa Centrală din Cluj. Cu acest prilej, d-sa a constatat numai fapte îmbucurătoare. Organizaţia medicală a asigură­rilor din marile centre din Ardeal a făcut mari progrese sub admini­straţia românească. Servciile spitaliceşti, cliniciale şi dispensariile Casei Centrale a Asi-i gurărilor sunt în prezent supra­încărcate de bolnavi. Pretutindeni personalul medical românesc desfă­şoară o activitate medico-socială, demnă de toată lauda, fapt confir­mat de altfel şi de minoritari, cari recunosc desvoltarea occidentală pe care au căpătat-o serviciile spi­taliceşti sub administraţia româ­nească-D. conferenţiar dr. Emil Gheor­­ghiu, a avut prilejul să stea de vorbă şi cu unii fruntaşi ai oraşu­lui printre cari foarte mulţi unguri. Toţi aceşti intelectuali, cari la început erau sceptici au recunos­cut marea desvoltare a instituţiu­­nilor spitaliceşti. D-sa a mai constatat cu prilejul acestei inspecţii că localurile spi­taliceşti au devenit neîncăpătoare pentru a face faţă nevoilor prezen­te ale populaţiei suferinde. Pentru aceasta e nevoie a se clă­di cât mai urgent un dispensar pentru muncitorii asiguraţi pe lo­cul cumpărat de Casa Centrală a Asigurărilor Sociale. Faptul acesta se impune deoare­ce a sporit populaţia oraşului cât şi raza din jurul Clujului. Constatările făcute de reprezen­tantul facultăţii de la Bucureşti şi delegatul Casei Centrale a Asigu­rărilor Sociale, cât şi aprecierile minoritarilor constitue o chezăşie şi un îndemn. ——c=a«n«g=3-----­ Scrisori din Cernăuţi Deteriorarea podului de peste Prut şi re­ducerea circulaţiei pe linia Vijniţa- Grigore-Ghica-Vodă - Cernăuţi 5. — Podul C. F. R. de peste Prut între staţiile Grigore Ghica-Vodă-Bărbeşti, fiind de lemn şi foarte vechiu, prezenta de mult un pericol pentru călătoria cu tre­nul. Acum o săptămână, sloiurile de ghiaţă l-au strâmbat şi trenurile nu mai pot trece peste el. Chiar trecerea pietonilor este periculoasă. Trenurile de noapte sunt suspenda­te şi actualmente circulă numai un tren pe zi cu transbordare la podul de peste Prut. Trenul mixt pleacă odată pe zi: din Vijniţa la 5,45 dimineaţa şi din Grigore Ghica-Vodă la 9 dimineaţa Din­­această cauză ziarele şi co­respondenţa sosesc în localitate cu mari întârzieri. JEFUITOR ARESTAT LA GARA HUMORULUI Exprocul Gheorghe Vasile Oprea din Slătioara a jefuit luna trecută pe d-na Elisabeta Miron care mer­gea la gară, smucindu-i din mână poşeta cu 11000 lei. Fiind urmărit a tras două focuri de revolver spre a intimida pe ur­măritori, apoi a dispărut. Poliţia oraşului însă a reuşit să-l prindă încă în aceeaş noapte la Bucşoaia. Au fost găsite asupra lui atât poşeta cât şi revolverul. Cu actele dresate a fost înaintat parchetului din Câmpulung. DELA COMUNITATEA ISRAE­­LITA DIN GARA HUMORULUI In ziua de 28 Martie a. c. s-a con­stituit consiliul administrativ al comunităţii israelite din localitate ales acum trei săptămâni. Consti­tuirea are deocamdată caracter pro­vizoriu. Preşedinte a fost ales cu u­­nanimitate de voturi industriaşul Carl Raichmuth. Protestul unui grup de alegători nemulţumiţi a fost prezentat de prefectură ministerului de interne. CONSILIU COMUNAL DISOL­­VAT Din cauza neregulilor în ziua de 28 Martie a fost disolvat consiliul comunal din comuna Mănăstirea Humorului. Fostul primar Gheor­ghe Moldovan a predat agendele comunale girantului numit de pre­fectură, d. Damian Tudoraș. DIVERSE Postul de administrator silvic la comuna Gura-Humorului, vacant de doi ani a fost ocupat de d. ingi­ner loan Krotki.­­ Miercuri în ziua de 3 Aprilie a fost găsită în agonie în faţa ca­sei No- 87, din str. Romană femeea Nastasia Solomeica din Gud­urul Mare. Sinucigaşa suferind de mai multă vreme de epilepsie a vrut să-şi curme zilele bând o cantitate mare de spirt denaturat. A fost transportată cu Salvarea la spitalul Central unde i s-au dat îngrijirile necesare. Sunt puţine şanse de scăpare. CADAVRU GĂSIT — In ziua de 30 Martie a fost gă­sit sub un pod de cale ferată pe teritoriul comunei Linţeştii de Jos, cadavrul unui copil nou născut de sex masculin. TAIAT DE TREN — In noaptea de 4 Aprile, pe la orele 2 dimineaţa s’a găsit pe linia ferată nu departe de strada Petru Rareş, trupul unui om tăiat în două de tren. Indentitatea cadavrului nu s’a stabilit. bay au fost cinematografiate fapte mult mai impresionante. De pildă, Deshbandhu rupând fiare cu sim­pla tresărire a muşchilor, sau în­­doind drugi cu degetul. Pentru un cunoscător al fizicei yoga, aceste miracole se reduc la simple jocuri de forţă, iar controlul muşchilor e treapta inferioară a exerciţiilor. De aceia, gazda nici nu s’a obosit să-l realizeze personal. — Sahib, îţi voi arăta acum Dhâ­­râna... Aceasta e a şeasea treaptă din seria exerciţiilor yoga, însem­nând meditaţia prin fixarea unui singur punct. Conştiinţa se identi­fică cu obiectul, ajungând obiectul în sine, dizolvând relaţia. Eu — o­­biect şi categoria timpului, prin care această relaţie se caracteri­zează. Gazda noastră e prodigioasă. Luând poziţia Asana, pe care fie­care o cunoaşte din statuetele lui Buddha, obi d­e concentrarea cu o repeziciune extraordinară. El poate descrie, astfel, tot ce se petrece în trup, poate descrie cei mai dificil de găsiţi nervi, cum se mişcă muş­chii, cum bate inima, etc. Obţine o dlairevoyance cu nebănuite precizii. — Cela ce e impresionant, îmi spu­ne doctorul, e faptul că oamenii a­­ceştia cunosc perfect anatomia fă­ră să fi făcut disecţii. Pot descrie Piese pe care numai un îndemâna­tec anatomist, şi numai cu excelen­te instrumente chirurgicale, le poa­te descoperi... După aceasta, urmează oprirea pulsului, după voinţă, când la o mână când la cealaltă. Amintesc de sugestie. — Sugestia, zâmbeşte doctorul, e un excelent metod de a persista în ignoranţă, şi noi, europenii, îl folo­sim de câte ori nu putem explica un fapt. Dar asupra opririi pulsului s’au luat radiografii... Faptul care m’a emoţionat, a fost oprirea bă­tăilor inimei timp de şease secunde Experienţa s’a repetat de patru ori, pentru fiecare oprire a inimei tre­buind şease secunde de acceleraţie preliminară, şi şease secunde de reintrare în normal. Aceasta pre­zintă o vădită asemănare cu cazul lui Desbandhu. Se poate spune ast­fel, că ritmul de şease secunde e un fapt general în aceste fenomene cardiace. Urmează înghiţirea limbei. A­­ceasta îngăduie o acţiune directă a­supra nervului Kundalini, după teo­ria d­rum­i Rele. Cum, însă, nu în­drăzneam să pun prea multe între­bări şi nu cunoşteam hindustani — n’am putut obţine rezultate intere­sante. Ne pregătim de plecare. Gazda ne dăruieşte fructe, răspuns la daruri­le noastre din oraş. Atunci îmi fac curaj şi îi adresez o întrebare în sanscrită. O adevărată revoluţie, îmi vorbeşte, îmi vorbeşte... Zâm­bind, îl lămuresc că ştiinţa mea în sanscrită nu îl poate urmări. A­­tunci, se adresează doctorului în hindustani. — El spune că tot ce ne-a arătat nu preţuieşte nimic, că tainele nu ni le-a dezvăluit. Dar, dacă vrei, rămâi doisprezece ani cu el, sau cu unul din tovarăşii lui, şi vei izbuti să înţelegi... Ii mulţumesc, con­fuz- Oh! indienii aceştia cari spun doisprezece ani cum am spune noi două săptămâni... Din nou, discuţie asupra sentimentului şi conceptu­lui timpului în India. Destăinuiesc doctorului părerea mea: India nu are noţiunea timpului. — De ce te uimeşti, Yoga numeş­te precis acel nerv Sushumna, «de­vorator al timpului». Influenţat şi controlat, procesul vital se opreşte, şi viaţa se prelungeşte după voinţă. Poţi atinge dacă vrei, un fel de pseudonemurire... Aici, doctorul zâmbeşte foarte bi­ne dispus. Eram ispitit să-l întreb: «D-ta de ce nu vrei să-ţi prelun­geşti viaţa?» Dar mă gândeam că humorul lui de ştienţiat şi te en­glez mi-ar fi putut răspunde: «Şi cine îţi spune că nu mi-o prelun­gesc?...», Mircea Eliade Nu regre­ta­ţi o călătorie la TARGU-MUREŞ şi vă veţi convinge, că puteţi cumpăra favorabil,­eftin şi bine şi cu plată în rate Székely & Réti Fabrică da Mobile —Rare asortiment la olane şi pianino — La cerere trimitem şi reprezentantul nostru de mostre. ( Fabrica DE ARTICOLE DE SARMA BRAŞOV Livrează prompt împletituri de sârmă şi Pânze de ori­ce fel ——›=x=----­ (Continuarea articolului din pag. 1­ a) cărui superficialitate şi lipsă de o­­biectivitate am vorbit în atâtea rânduri. Trebue să punem la Direcţia C. F. R. un om care să ştie cel puţin a­­tât cât ştie domnul Leverve. Dacă guvernul va veni iarăşi cu o soluţie mediocră şi debilă, nu ne ră­mâne altceva de făcut decât să în­fiinţăm o rubrică zilnică în care să arătăm — pentru cine se interesea­ză — toate greşelile şi insuficienţele administraţiei de mâine a căilor fe­rate. Lângă noi vor veni toţi cunoscă­torii şi doritorii de bine ai acestei instituţii oropsite. Este singurul serviciu ce putem face viitorului ministru de Comuni­caţii, guvernului şi ţarei. Corindon 'l? Starea precară a portului Brăila SE IMPUNE REDUCEREA TA­RIFULUI PE C. F. R. In nenumărate rânduri s’a scris despre starea de decadenţă a portu­rilor noastre şi în special a portu­lui Brăila, care înainte şi imediat după războiu, forma plămânul ţă­rii. A fost de-ajuns ca acum trei ani să se sporească tariful pe p. f. r. şi vagoanele cu cereale să apuce alte direcţiuni. Mai înainte soseau în portul nos­tru câte 4.500 vagoane cu cereale zilnic, astăzi vagoanele cu cereale, ocolesc portul Brăila. Pe când porturile din streinătate se bucură de un regim de favoare, la noi e o adevărată vitregie din partea statului român, care a ştiut să aplice numai tarife prohibitive. In străinătate se acordă subven­ţii şi scutiri de taxe, acelor vapoare cari-şi fac, în portul respectiv, un acces regulat. La noi, ce s’a făcut pentru por­turi ? S’au ridicat excesiv taxele pe c. f. r. şi s’au alcătuit proecte, cari au dus la ruina de astăzi a porturilor. Ne gândim la înfiinţare de zone libere, adică la trasitarea mărfuri­lor streine, fără să ne dăm seama că n’avem ce transporta, şi nici ta­rif comercial pentru mărfurile noas­tre în interiorul ţării, la punctele de plasare. Deci, remedierea situaţiei critice a porturilor — în deosebi a portu­lui Brăila — ar fi reducerea actua­lului tarif pe c. f. r. şi atunci vom vedea reînflorind întreaga viaţă economică. Ştiri din Podul Iloaiei CHESTIA APEI.­­ In urma a­­larmei dată de primăria Iaşi, în chestia aprovizionărei cu apă a ora­şului nostru, edilii au stabilit un acord cu primăria urbei Iaşi, în urma căreia Podul­ Iloaiei să con­tinue a se alimenta cu apă prin ra­cordul ce face legătura cu conducta Timişeşti. Astfel, primăria Iaşi a ameninţat cu ruperea legăturei cu conducta Timişeşti, sub motiv că primăria locală nu a fost în curent cu plata datoriei în contul apei că­tre primăria Iaşilor. In urma achi­­tărei datoriei, oraşul nostru va con­tinua să aibe legătura cu conducta Timişeşti, astfel că aprovizionarea cu apă să nu fie stingherită. OBORUL DE CEREALE.­­ Ca­mera de Comerţ din Iaşi, şi-a dat avizul în ceea ce priveşte comitetul local al oborului de cereale. Noul comitet se compune din d-nii: G. Borhan, preşedinte; F. Dascal, vice­preşedinte; I. Lehel, Tudose și Ian­­covici, membrii; agent delegat d. V. Ghemu. ------oooxxxooo----— CUVÂNTUL Cuvân­tu­l literar și artistic 30.000 UC editori Intr’o revistă de demult (numărul 3 din Flacăra 1913) găsesc următo­rul anunţ pe care îl reproduc: «Primim la redacţie diverse scri­sori, prin care ni se cere retipări­rea întâiului număr al revistei noastre. Facem atent publicul, că cel mai bun mijloc de a se asigura lectura regulată a Flăcării este a­­bonamentul. Nu putem garanta ce­titorului cu numărul, că îşi va gă­si totdeauna revista căutată, fiind­că se epuizează repede. Numărul­­ de exemplu, deşi tipărit în 30.000 de exemplare, nu s’a mai putut gă­si nicăeri, patru zile după apariţie». Nu era desigur o reclamă groso­lană. Cifra trebue să fi fost exac­tă. Cine îşi aminteşte de rogna ex­traordinară, pe care o avusese îna­intea războiului această revistă, răs­pândită în toate casele cum se cade, înţelege că cei 30.000 de cetitori ai săi existau realmente. Aşa­dar acum 17 ani, când Româ­nia era jumătate cât este astăzi, când populaţia ei înumăra ş­apte milioane de oameni, când procentul analfabeţilor era apreciabil mai mare, când nu aveam licere supra­populate şi când universităţile nu deveniseră insuficiente, acum 17 ani în condiţii sociale enorm infe­rioare celor de azi, o revistă litera­ră a izbutit să intereseze r’­la în­tâiul său număr 30.000 (c­u trei­zeci de mii) de oameni. Reţineţi cifra şi comparaţi. Ce publicaţie de literatură bună (care ar corespunde astăzi nivelului este­tic stabilit atunci de sumarul Flă­cării) este cetită de atâţia cumpără­tori în ziua de astăzi? Răspund fă­ră a putea fi desminţit: niciuna M­nuna dela răsboiu încoace n’a marcat vreodată un astfel de suc­ces. Când «Universul literar» al lui Camil Petrescu ajunsese să aibe 15.000 de lectori, considerasem fap­tul drept un eveniment. Naivitate! Căci iată, cu atăţia ani în urmă, Petru Locusteanu izbutise fără e­­fort să obţină un dublu succes. Ei bine, aceşti 30.000 de cetitori tre­bue să existe. Am fi îndreptăţiţi să credem — date find împrejurările de azi — că numărul acesta poate fi triplat. Normal, fără sacrificii, fără riscuri, fără subvenţii. Trebue regăsit acest popor de lec­tori şi pentru aceasta trebue consti­tuit un nou tip de revistă. Căci altfel această criză generală a cetitului nu devine numai un jal­nic semn al lenei şi incompetenţei noastre ? Să reflecteze toţi aceia, pe care soarta cărţii româneşti îi intere­sează, la acest simplu fapt, IN 1913 AU EXISTAT 30.000 DE CETI­TORI. Concluziile sunt elementare. Amyntas CERSERIPLASTIC Str­ Karagheorghevici 7. Expozi­ţia d-nei Luki Galaction Zambra. Galeria Franklin. Expoziţia Vis­­conte (Nocturne). Cartea Românească, Expoziţia de acuarele a d-nei Rodica Maniu- Mut­­zner. Salonul «Regele Mihai I», Banca­­ Urbană. Expoziţia pictorului M. A. Georgescu. Str. Atena 29. Expoziţia I. Theo­­dorescu-Sion. Artele Decorative: Expoziţia de artă nouă: Marcel Iancu, Maxy, Cor­­neliu Mihăilescu, Victor Brauner, Mattis Tenteh, d-na Milita Petraşcu. Muzeul Simu deschis astăzi Dumi­nică.. Ateneul Român: Expoziţia de pic­tură a d-nei Lucie Rachenberg, pic­torul Vartanian, a d-nei Ananescu şi a sculptorului Călinescu. Căminul Artelor Regina Maria (Calea Victoriei 83) expoziţia picto­rului Tonitza, expoziţia de pictură a d-rei Titina Căpitănescu, expozi­ţia d-rei Adina Paula Moscu. English (Calea Victoriei): Expozi­ţia d-rei Dimiu şi a pictorului D’Arg. Sala Mozart: Expoziţia pictoriţei d-ra Florenţa Pretorian. Din Sighişoara STAREA TIMPULUI,­­ înce­pând din ziua de 30 Martie an­o­­timpul s’a schimbat, începând cu o ploaie de măzăriche, continuând a­­poi cu zăpadă şi ploaie. A doua zi de Paşti a nins, dând impresia unei zile de crăciun, iar în ziua de 4 Aprilie ninsoarea a atins grosimea de 5-6 cm. In zilele acestea de iarnă nefi­rească, în convalescenţa unei gripe de sezon, accepţi drept singură lec­tură neobositoare şi drept amuza­ment revistele literare ale anilor trecuţi şi le citeşti cu dubla curio­zitate de a afla lucruri, care prin uitare au redevenit noui, şi de a-ţi controla în perspectivă aprecieri de altă dată. Am scos deci dintr’un dulap, ui­tat undeva într’o cămară, un vraf de reviste vechi: primii doi ani ai Gândirii, Flacăra de după războiu, Universul literar al d-lui Perpes­­sicius, Contimporanul în prima lui formaţie, Cuvântul literar etc., etc. V-ar fi greu să bănuiţi cât de in­structivă este o astfel de revedere. O adevărată lecţie de revuistică (cred că «revuistica» este o ştiinţă) ar putea deduce cineva din această modestă experienţă. Publicaţii, ca­re în momentul apariţiei lor dă­deau impresia unei preţioasa ener­gii şi a unei tinereţi reale, apar a­­cum­, după doi trei ani, veştejite şi depăşite de vreme cu inexplicabilă distanţă. Viciul cotidianului, care constă mai puţin în data apariţiei (există articole de gazetă, care îşi păstrează inalterabilă substanţa dealungul anilor) cât în structura intimă a scrisului, a dărâmat lent cărămizile unei bune părţi din a­­ceastă trecută literatură a revistei. Flacăra bunioară. Flacăra d-lui Minulescu. Cronicile ei străine, în care pentru întâia oară se agitau numele lui Proust, Gide, Claudel, James Joyce, Unamuno, recenziile ei uluind prin noutatea subiecte­lor, şarja lor modernistă «lăsată moale» din când în când, dezbate­rile ei abstracte, tot acest material, care uimia în provincie elevii de liceu şi în Capitală studenţii, cre­­ease atunci o publicaţie ideală. Se părea că revista are nerv şi orien­tare. Vă poftesc să-i revedeţi colecţia. E uimitor cum o pagină, valoroa­să pe vremuri, se poate deprecia cu atâta promptitudine. Fronda cronicilor străine e astăzi de un haz apreciabil. Lipsa de informa­ţie, diletantismul opiniei, evidente. Şi vorbesc desigur despre «armă­tura» revistei, despre directivele ei ideologice. Căci regăsesc în colec­ţie acea formidabilă traducere în româneşte a elegiei lui Jammer că­tre Semain, esseurile d-lui Davi­­descu, ciudatele armonii epice ale lui Leon Donici... Linie redacţiona­lă însă, temeiurile publicaţiei, reac­­ţiunile ei critice, atitudinea ei, toa­te acestea dezolează prin veştejire. Şi egale constatări poţi face răs­foind mai departe alte colecţii şi alte reviste. Mai toate surprind printr’o perfectă neînţelegere a ac­tualului lor, îşi dădeau probabil seama că pentru a câştiga cetitorii, trebue să-i intereseze direct cu ceea ce aparţinea momentului aceluia. Dar nu ştiau că actualitatea întru atât devine interesantă şi fecundă, întrucât este raportată unei valori constante. Confuzia între «actual» şi «varia-­ bil» nu era un viciu caracteristic conducătorului de revistă (mă voi sili într’un articol să dovedesc că această confuzie caracterizează în întregime viaţa noastră culturală) dar îi aparţinea şi lui. Revista înregistra pur şi simplu faptul contimporan ei, fără să-l ju­dece în raport cu o unitate de mă­sură personală, fără să-l trateze, fă­­ră să-i dea într’un cuvânt punctul de stabilitate, care îl lega de un ansamblu mai profund, decât în­tâia lui înfăţişare. Ignorând esenţiala deosebire din­tre cronică şi critică, mai toate re­vistele o exersau pe cea dintâiu, însemnând cu o manie şi o precizie calendaristică tot ce se întâmpla. Cred că pentru aceste motive, re­vistele scoase acum din dulapul meu uitat, pentru divertismentul­ unei convalescenţe plictisite, au luat această tristă arătare de hai­ne zdrenţuite şi vechi. Şi din aceleaşi motive, dar din­­­tr’o atitudine a lor opusă, au fost în acest vraf de hârtii câteva, care m’au pasionat ca o veste recentă şi mi-au câştigat continuu atenţia. Am recitit bucuros unele numere din Gândirea, toată colecţia Revis­tei Române şi toate numerele Ce­tăţii literare. Ceea ce dovedeşte ea cine ştie ce vrea ştie ce serie.­­ Mihail Sebastian • IN MIC­I ANCHETA CETIND REVISTE VECII... Aventura D-lui Dorian Seria strălucită pe care o face la Teatrul Regina Ma­ria comedia d-lor Nic. Vlă­­doianu și Victor Trodan, «A­­Ventura d-lui Dor­­an», o re­liefează drept unul din cele mai importante succese ori­ginale, ale ultimelor sta­giuni teatrale, bucureș­­tene. Pe de o parte tema — ne­cazurile căsniciei — pe de altă parte verva, cu care este tratată, pe de alta, în­­sfărșit, interpretarea bri­­liantă, pe care d. V. Maxi­milian a știut s’o dea perso­nagiului central al piesei, eroului tragico comic Cos­­tache Dorjan, toate aceste elemente de succes au co­laborat în chip fericit la tri­umful, pe care Teatrul Re­gina Maria îl înregistrează în acest sfârşit de stagiune. In adevăr, «Aventura d-lui Dorjan» a făcut până acum peste treizeci de spec­tacole cu săli arhipline. Are este aşa­dar de mira­re faptul că «Aventura d-lui Dorjan» a atras şi atenţia oamenilor de teatru străini fireşte mereu în căutare de succese. Putem anunţa astfel că «Aventura d-lui Dorjan» va fi tradusă în ungureşte, pentru a fi reprezentată în viitoarea stagiune pe scene­le minoritare din Ardeal şi apoi la­­Budapesta. Pe de altă parte, d. Mihai Tican Rumano, distinsul nostru confrate care a pu­blicat în Spania numeroa­se volume de mare răsunet şi care se află acum în Ca­pitală, a văzut comedia şi s’a hotărât a se ocupa de traducerea în spanioleşte, şi de reprezentarea ei la Barcelona, unde d. Tican locueşte. *Aventura d-lui Dorian» va fi aşa­dar încă unul din succesele noastre teatrale, care vor trece peste ho­tare. Comedia d-lor Nic. Vlădo­­ianu şi Victor Rodan se re­prezintă astă seară la Tea­trul «Regina Maria» cu dis­tribuţia de la premieră. Ultimele spectacole ale Teatrului Mic Astăzi se închide stagiunea Tea­trului Mic (Compania Teatrul Nos­tru) cu Moritz al II-lea, glorioasa comedie care se joacă atât în mati­neu la ora 3 cât şi seara la or­a-In rolul titular excelentul Costi­­că Toneanu, creatorul dublului rol al celor doi Moriţi. Restul distribu­ției îl completează Stanca Lambru, Anicuia Cârje, Marieta Diculescu, Vasile Brezeanu, O. Hoc­ung, N. Antonia. Biletele ca loc, 80, 60 şi 30 lei. '-------=□==—— Cea mai mare re­leid de sărbători... la teatrele din Capitală, a realizat-o Teatrul Naţio­nal în seara de Luni 1 Apri­lie, când s’a reprezentat co­media d-lui Alexandru Ki­­rițescu «Marcel & Marcel, rochii și monturi.» încasarea serală a atins recordul de 62.112 lei. Succesul moral a egalat pe cel material. Interpreţii in frunte cu Agepsina Ma­cră şi M. Bălţăţeanu au fost aclamaţi. Din cauza doliului emi­nentului societar d. Ion Sârbul, comedia d-lui Ale­xandru K­ir­iţesc­u nu se va reprezintă săptămâna ce vine. A şaisprezecea reprezen­taţie va avea loc Marţi sea­ra 16 Aprilie. D. ALEXANDRU KIRIŢESCU SPICIMON­ OPERA: Mignon. TEATRUL NATIONAL: Nora. TEATRUL REGINA MARIA: A Ventura d-lui Dorian. TEATRUL ALHAMBRA: Viaţa e frumoasă. CARMEN SYLVA: Intrigă şi amor Cinematograf Bulevard Palace: Râzi paiaţă. Capitol: Cadavrul viu. ODEON: Fuga din Infern. SCALA: Sclava albă şi revista: Teoria chibritului. Trianon: Piccadilly. CERCUL MILITAR: Circul şi revista: Ce a fost verde s’a uscat. Elite: Prinţul carnavalului ! Select: Crinul galben. EFORIA: Vasul fantomă «Em­den» şi Pat şi Patachon vânători de lupi. LIPSCANI: Le chasseur de chap Maxim’s; seara: Satirul. MARNA: Verdun. VOLTA BUZESTI: Torentul. GOLESCU: Cavalerul rozelor. Teatre A APĂRUT No. 14 cu următorul sumar: Sosirea la Paris a Reginei Ma­ria. — Instalarea d-lui Hoover ca preşedinte. — Împăcarea din­tre Vatican şi Quirinal. —­­ Ma­reşalul Foch. — In vederea re­gatei Oxford. — Cambridge. —* Prinţi englezi în Germania.­­—­ Când zăpada era mare în Turcia. —Căsătorie princiară la Madrid. — O prinţesă printre croitorese. Păpuşii de toate naţionalită­ţile. — O cursă pe broaşte ţes­­toase. — Căsătoria unui tovarăş al lui Nobile. — O nouă scenă de dans. — Cum celebrează Chine­zii Anul Nou. — Centenarul po­liţiei din Paris. — Vagonul-salon al Papei. — Un tort de 175 kilo­grame. — Războiul civil din Me­xic... — Cel mai mare dinte din lume. — Un nou mijloc de recla­mă. — Nou costum de baie. *­* 8 LEI EXEMPLARUL 8 LEI A APARUT No. 179 Giud­a le teils cu următorul sumar : Pagini din marea literatură contimporană: Jocul periculos, de Stefan Zweig. Reflectoare din lumea artelor: Glosse la «Viaţa e frumoasă», de Eman­ Cerbu. Caleidoscopul vieţii: Noua mi­rată sexuală. La ordinea zilei: Inundaţie ! Pe liniile secundare; Şomaj; Du­reroase peregrinări. Să ne înveselim; Săptămâna umoristică; Ce trebuie să ştim; De la lu­me adunate; Descoperiri şi cu­riozităţi; Femeea şi căminul ei; Inşiră-te mărgărite; Clipe din viaţa celebrităţilor; Ecranul ani­mat; Sporturile; Cimilituri» etc­, etc. Lei 7 Exemplarul 7 Lei- MINISTERUL JUSTIŢIEI­­­Direcţiunea judiciară D. Leib M- Kohn născut la 31 Au­gust 1903 în corn. Galaţi jud. Con­vurlui, domiciliat în Galaţi str. Adormirei No- 6, a făcut cerere a­­cestui minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Kohn în acela de Leib Henry Da­­jou.­­ Ministerul publică aceasta, con­form art. 9 din legea asupra nume­lui, spre ştiința acelora cari ar voi să facă opoziţiune în termenul pre­văzut de aliniatul II al suszisului articol. •|| »— ....................­­..........................—E URODONAL __ • • •_• -• - - • ’ • ' 7 - • \ Curăță rinichii • |

Next