Cuventul, mai 1929 (Anul 5, nr. 1445-1474)

1929-05-05 / nr. 1449

•——poc=Q. (Continuarea articolului din pag. I-a)­ te integrantă din aceasta, a contri­buit şi actualul ei director, vechi institutor definitiv, licenţiat în ste­re şi filozofie, autor de numeroase şi reputate cărţi didactice, de trei ori premiate de Academia Română ,de două ori premiate de Casa şcoa­lelor, un preţios şi nobil îndrăgos­tit al meseriei sale, stimat şi pre­ţuit de toţi oamenii de treabă cari l’au­ cunoscut stimat şi preţuit de un Mihalache. O podoabă a învăţământului la o podoabă a şcolilor capitalei. Dar vai, acest om avea un cusur: fie prea multă şcoală n’avea vre­me să facă şi politică, iar la parti­dele noastre cine nu-şi lasă şcoala pentru a face pe trepăduşul şi agen­tul electoral, poate fi cu stea în frunte căci nu găseşte la nimeni a­­părare. . Acest naiv copil al nimănui a­­junsese prin minune directorul u­­nei şcoale din centru pe care o do­reau mulţi cu proptele la Ierusa­lim. E adevărat că avea titluri ilustre, era de o competenţă recunoscută şi era fără pată. Dezarmează asta pe cineva la noi? Ce are a face! Daia avem inspectorii şi Consiliul Per­manent? Căutaţi umbra unui motiv şi ancheta e gata, iar la anchetă, las pe noi. Motivul fu găsit sub guvernul averescan.­­ O «Academie» particulară de «be­le arte», se încuibase la şcoala pri­mară cea mai frumoasă, dar preo­cupările «sculpturale» ale membri­lor şi membrelor, părând nu tot­deauna edificatoare părinţilor co­piilor şi Comitetului şcolar, acesta din urmă a cerut şi obţinut prin tribunal evacuarea «Academiei» buclucaşe, iar directorul a căpătat autorizaţia de a-i evacua. Iată mo­tivul găsit. Directorul a scos în stra­­dă mobilierul unei «instituţii cul­turale». O anchetă putea fi deci fă­cută, iar pentru ca aceasta să iasă precum voiau cei cari doreau direc­ţia şcoalei, se alege ca anchetator un domn inspector a cărui carte o ilustrase, însăşi directorul «Acade­miei» evacuate. Aşa­dar domnul inspector, (cel cu cartea ilustrată) vine dispus bine la anchetă. Şi acuma să vedem cum se face o anchetă de organele de control. Ancheta privitoare la o acţiune ordonată de Comitetul şcolar o face inspectorul fără a interoga pe nici unul din membrii Comitetului şco­lar şi pe nici unul din ceilalţi co­­legi activi ai anchetatului. Nu poa­te spune totuşi mai­ mult de­cât că directorul nu sa purtat cum se cu­vine» cu «Academia» (textual!). Dar odată venit în anchetă pen­tru scopul adevărat, trebuiau gă­site capete de acuzaţie în afara mo­bilului anchetei. Şi găseşte în adevăr lucruri mi­robolante. Iată-le: 1. Că «dom­nul director» trăeşte rău cu colegii săi (cu cari? căci n’a întrebat pe nici unul). 2. Că le dă din fondurile adunate de Comitetul şcolar gratificaţii de câte 1000 lei pe an (acestor colegi cu cari se poartă rău şi tuturor fără excepţie!).­Să remarcăm că nu directorul ci Comitetul şcolar aprobă şi deci poa­te da gratificaţii, învinuirea se a­­­duce deci Comitetului şcolar. Să mai remarcăm contradicţia între «duşmănia» lui cu colegii şi «gratificaţiile nemeritate» pe cari le dă? Ambele acuzaţii se contrazic în mod imbecil şi prima e în plus şi complect neadevărată. 3. Dar acest minunat «inspector mai aduce şi alte tot aşa de minu­nate acuzaţii: a) că la o reparaţie, făcută cu forme în regulă, cu aprobarea una­nimă şi controlul constant al Co­mitetului şcolar nu s’a observat în 1926, formele prescrise de regula­mentul legii apărute în 1927. (Ce trebue oare să admirăm aci mai mult, inteligenţa ori buna credin­ţă a organelor de inspecţie ale mi­nisterului?) b) că acest director a împrumutat chiar din banii săi şi fără dobândă Comitetul şcolar ca să termine a­­ceste lucrări, petru ca şcoala să nu sufere. Ei dai Aceasta e un grav cap de acuzaţie Auzi ticălosul de director să aibă obrăznicia în joc să fure, ca alţii, să mai dea şi banii lui mun­ciţi, obţinuţi din vânzarea cărţilor model premiate de Academie. E inutil să continuăm. Am văzut cum se face inspecţia să vedem cum se judecă. Iată şi aceasta: pe aceste baze naive, imbecile, ilegale şi în con­trazicere între ele, Consiliul perma­nent liberal, compus din vestiţii d-nii Ştefan Ion şi Valaori după ce aude şi pe «acuzat», se gândeşte 20 de zile şi-l găseşte vinovat pe el de punctele 1-3. Aşa judecă o comisie fără apel, asta e conştiinţa datoriei lor profe­sionale. Şi acum să vedem şi inteligenţa acestei comisii de judecată. Punctele principale de acuzaţie 2 şi 3 sunt în realitate aduse de d-lor Comitetelor şcolare. Comite­tele şcolare au însă prin lege o jurisdicţie şi un control special, aşa că Consiliul permanent şi-a depăşit grav competenţa în acest caz. Am întrebat pe unul dintre cei mai de seamă jurisconsulţi ai Con­siliului legislativ, competent în ma­terie, am întrebat advocaţi celebri şi m­i s-a spus: judecata şi hotărâ­rea Consiliului permanent în acest caz e nulă de drept şi formal tre­bue considerată ca neavenita. De aceia fostul ministru dr. An­­ghelescu nici n’a aplicat-o. Am din gura însăşi a d-lui Ghi­­ţescu, la întrebarea mea precisă şi de faţă ca martori, mărturia că cea ce s’a petrecut a fost o greşală şi o nedreptate şi că Popescu Bă­­jenaru este absolut nevinovat şi ne­dreptăţit. Am comunicat toate acestea d-lui ministru şi d-lui secretar general, ambii a­u promis o contra anchetă obiectivă (da care nici nu mai era nevoie). Interesaţii au prins însă de veste şi au dat curs hotărârei Consiliului permanent (pe care însăşi dl-ul An­ghelescu avusese scrupule să i-o­ aplice), în scopul de a pune pe mi-1 grijiare, care să fie cauza, nistru în faţa unui fapt împlinit. I a) Oare să lipsească bunăvoinţa Iată deci, un caz tipic de felul cum se face o anchetă, de felul care se fabrică o vină şi o acuzare de către organele de control. Şi iată cum judecă fără apel oa­menii fără conştilită cărora o lege cu tâlc i-a făcut stăpâni pe situa­ţia şi bunul nume al învăţătorului acest umilit dar preţios apostol al neamului. Am văzut în fine cum procedează faţă de ministru, organele sale subalterne. Intr’un articol viitor sesizaţi de acest caz concret vom trece la pro­blema generală. Dan Rădulescu Profesor universitar, Cluj 2 •SEsaas. a sufletului secat de inutilitatea definitivă a unui elan panteist. Rodul târguelilor lumei, e zădăr­nicie. Dă-mi vin ! Temelia scumpă a o­­mului e zădărnicie. Numai prezenţa Celui Drag păs­trează sufletul şi inima. Altminteri, ca şi inima, sufletul sterp e zădărnicie­.. .•Fericirea e de a ajunge, fără ca inima să sângere, la sâna­ţi. Raiul, şi însetata căutare a Raiu­lui, e zădărnicie... sTot ce trece, tu o ştii, asemenea undei, o zădărnicie... chiar încercarea de a descrie su­ferinţa e zădărnicie (verset 9), izolarea e cumplită. Dumnezeu e­­ undeva, în ceruri sau în moschei ■ —dar păcatul, soarta, neantul îl­­ întunecă. Atunci — strigătul: «dă-mi vin !» „­­ Evident, vinul lui Hafiz nu e în­totdeauna alegoric. «Prin vin noi înţelegem, pierderea de sine», spu­ne Hafiz. «Dă-mi vin!», adică, poar­­tă-mă, înalţâ-mă, ucide-mă în îm­­brăţişiarea ta, necunoscut şi infi­nit amant­. Dar nu întotdeauna calmul şi beatit­ f­inea se pot că­păta prin dragostea divină. Atunci vinul Şirazului, atunci beţia întu­necată a Persiei, despre care Go­­bineau a scris cândva pagini de justă înţelegere. După cum senzualitatea Asiei e pudică şi depărtată, deosebită de senzualitatea europeană al cărei scop e însăşi experimentarea ei, satisfacerea imediată şi egoistă — tot astfel beţia asiatică e specifică şi diversă de cea europeană. O comparaţie va lămuri, atât cât poate lămuri o comparaţie. Grecii antici beau pentru a gusta farme­cul lent şi ascendent al intoxicaţiei. Voluptatea o culegeau treptat, o amplificau, o adânceau. Prin expe­rimentarea unei pasagere situaţii privilegiate, rupte de durerile lu­meşti sau de întrebările fără răs­puns — Grecii obţineau acele cea­suri de relativă dar concretă bea­titudine, balsam sufletului lor izo­lat, neputincios de a lua­ contact real (creştinesc) cu Absolutul. Dim­potrivă, persanii nu tind în beţie decât la final, la acel final incon-_­ştient, vegetal, obscur — când for­ţele sufletului renunţă la funcţiu­nile lor, renunţă să ch­inuie. In be­ţia persană e o accentuată dorin­ţă de evacuare a sensibilităţii, a fenomenalităţii în genere- Se în­ţelege, deci, de ce vinul e pentru poeţii persani aleanul durerilor e­­rotice sau mistice. Când sufletul e sterp şi când senzaţia sterilităţii doare — e preferabilă intoxicaţia. Acesta e vinul propriu. Din orientarea diversă a beţiei — estetic-senzuală la Greci, metafizi­că la Persani — se pot obţine in­teresante rezultate. Deasemenea, din înţelegerea problematicei căr­­nei în Asia, Persia exprimă mult prin carne — dar ea nu se desco­peră decât Celui Drag, om sau Dumnezeu, şi numai lui. Dealtfel, raporturile dintre dra­gostea trupească şi cerească sunt tot atât de nedesluşite pentru cei ce nu se pricep în rosturile vieţii religioase — chiar în mistica oc­cidentală. Cazul S­tei Tereza. Există, însă, un poem ebraic mult cunoscut şi mult gustat în Europa, deşi sufo­cat sub tâlcuiri alegorio-teologice. Se numeşte «Cântarea Cântărilor». El sugerează minunat posibilitatea de a experimenta pe tărâm uman şi suprauman, aceiaşi frază, ace­iaşi poruncă: «Sărută-mă cu săruta­rea gurei tale!». Strigătul acesta de sinceră carnaitate poate fi şi s strigătul sufletului însetat de dul­ceaţa speranţei cereşti. Nu e vorba de interpretare simbolică, de joc alegoric, de cabală. E experienţă — şi într’un caz, şi în celalt. Atât numai, că majoritatea oamenilor nu pot striga decât prin trup. Nu e nici o ruşine­.­.. Pentru Hafiz, vinul se află şi in cupă­t şi în ceruri. Duşmanii lui sunt acei sacerdoţi ai Legei, cari interzic libera degustare a lui Dum­­nezeu în afară de litera Coranului şi alinarea pustiului prin vin-­­Eu, să renunţ la rubinul buzelor iubite, la pupa-mi ! Iertaţi-mă, evlavioşilor; doctrina mea e diferită! (26, 6). Bea deci ! Oricine a văzut unde se sfârşesc toate lucrurile şi-a încălzit sufletul de cum a apucat paharul proaspăt (67, 8) Imbată-mă într’atât însă să ajung să nu mai ştiu cine păşeşte în visurile mele... (43, 4) Ceasul e acum al vieţei, al nepăsă­rii şi al dulcilor desfătări cu vin (15, 4) Dă-mi să beau, te voi învăţa tai­nele Destinului, îţi voi spune ce obraz îmi arde sufletul şi care e parfumul ce mă îmbată (27, 3) Când durerea se vesteşte de depar­te, cheamă vinul. Vindecarea e sigură, şi leacul iz­bândeşte într’o clipă (35, 3). Nenumărate sunt Ghazelele (prin­tre ele No. 17, 18, 48) şi Rubayatele No. 2, 5, 6, etc.) închinate vinului. De cele mai multe ori, Hafiz expri­mă deziluzia în dragoste, tristeţea sufletului cuprins de acetia sau ob­sedanta Iii teroare a zădărniciei. Ghazelul 5 e unul dintre cele nu­meroase şi traductibile poeme- Ridică-te dă-mi cupa şi toarnă-mi să beau ! ,­­ Moarte sunt grijile noastre — moarte memoriei lor !­­..Toarnă-mi să beau! Şi minunea­­ză-te cum le îngroapă, vinul, toa­te aceste zădărnicii... Dar Hafiz e departe de a fi poe­tul vinului — ceresc sau lumeţ. Sufletul lui e devastat de dragoste, de patimă, de beatitudine nostal­gică şi de întrebări — anevoie se lasă prins în formule. Nu e nici mistic nici beţiv, nu e nici gândi­tor nici trubadur. Sufletul şi ge­niul său e străbătut de revelaţii, de emoţii, de gestaţii diverse. Mai presus de toate, însă, Hafiz e poe­tul dragostei- Pe acesta încă nu L'am cunoscut. Şi pe acesta îl ado­ră Asia. La hotarul dintre lumină şi umbră, poemele lui Hafiz se al­cătuiesc în versuri cu vedenii, cu păliri, cu despletiri de suflet. Fe­minitatea aceasta nuanţată şi pa­lidă, alături de robustă inspiraţie şi verticală atitudine în faţa Des­tinului — constituie geniul lui Ha­fiz din Shiraz. Calcutta, 11 Aprilie. Mircea Eliade A APARUT No. 183 cu următorul sumar: Pagini din literatura contim­porană: «Cine poate ştii?...» un act de Roger Ferdinand. Caleidoscopul vieţii: Tipul nou al femeii americane. La ordinea zilei: Casa cu sta­fii. — Există fantome? (Anchetă noastră). Nuvelele de acţiune: «Desordi­­nea din baie», de Arthur Moris­son. Clipe din viaţa celebrităţilor: Thiers şi laknia de morun; Mă cunoşti, Al? Să ne înveselim; Săptămână u­­moristică. Ce trebue să ştim: Reflectoare­­din lumea artelor; Buletinul li­terar; De la lume adunate; Des­coperiri şi curiozităţi; Femeea şi căminul ei; Ecranul animat; Inșiră-te mărgărite; Sporturile; Cimilituri, etc., etc. CRIZA VITICOLA şedinţa comisiei interimare a sectorului­­ Hamen Sindicatul Tio Panda cere demisia d-lui Iiaroilid Anarchia în regimul spirtoaselor a­dus pe producătorii cinstiţi în si­tuaţia de a sta cu mărfurile lor ne­­văndute, în timp ce fabricaţiunea clandestină, a inundat ţara cu pro­dusele ei otrăvitoare. D- O. Garo­­flid, a promis podgorenilor amelio­rarea situaţiei lor, care în loc să meargă spre îmbunătăţire se agra­vează pe zi ce trece. Sindicatul viticol din Panciu, u­­nul din cele mai importante din ţa­ră, exasperat de lamentabila situa­ţie creată podgorenilor prin­ extin­derea plantaţiunilor de vii la şes, a cerut d-lui Garoflid să se demită din demnitatea de preşedinte al U­­niunei sindicatelor viticole. Iată scrisoarea pe acest sindicat a adresat d-lui Garoflid: Domnule Preşedinte, Pe baza procesului verbal încheiat în ziua de 2 Aprilie crt., în şedinţa ţinută la Panciu, între membrii sin­dicatului din Panciu şi cel din Ti­­feşti, suntem obligaţi să vă facem prezenta adresă Punctul cardinal către care tinde de ani de zile mişcarea podgoreni­lor din ţară este cucerirea legilor de reglementare a replantărilor de vii la şes şi deal şi legea de protecţiune a viticulturei. Noi am sacrificat pe bătrânii no­­ştrii conducători, ca d. C. Iarca şi neuitatul Nicoleanu şi alţii, soco­tind că acest dureros sacrifiu este cerut de interesele cauzei şi reuşita unei cauze mari, poate cere sacri­ficii aşa cum realizarea idealului unui neam, cere sacrificii de sânge în războiu. V-am aclamat ca preşedinte, soco­tind că întrupaţi mai bine decât oricare altul realizarea doleanţelor noastre, pe care le trâmbiţăm de ani de zile. Ne-a îngrijorat însă, înainte de sărbători, slaba atenţiune ce Uniu­nea a dat pregătirei terenului pen­tru realizarea acestor legi, ne-a a­­larmat apoi mai greu publicaţia gazetelor, în care se arată lista pro­­ectelor legi, ca se vor lua în cer­cetare de către parlament în sesiu­nea actuală, listă în care viticultu­ra este cu totul ignorată, contrar tuturor aşteptărilor noastre. Noi întrebăm acum, cu adâncă în­actualului guvern şi în special a d-lui ministru Mihalache? Dar noi ştim că ne bucurăm de întreaga bunăvoinţă a d-lui mini­stru Mihalache şi cunoaştem do­rinţa sa de a ne trece proectele de legi, ce ne-ar reorganiza viticultu­ra, azi în tristă debandadă. b) Oare Uniunea noastră, să nu aibă­ proectele necesare studiatei Ar fi aceasta o justificare, care ar compromite iremediabil actualul Comitet al Uniunei, cu atât mai mult cu cât există un anteproect depus de dv. în Senat acum vre’o doi ani, un alt anteproect studiat de­­ Gh. Cipăianu, ca ministru, al­tul publicat în broşură de Uniune, acum un an. c) Cauzele mai sus fiind exclusa, s’ar acredita versiunea că bunfivo­inţa dv. ar fi neutralizată de pre­siunile ce suferiţi la Sindicatele A­gricole. De pe timpul regretatului mini­stru Costinescu, s’a încercat intro­ducerea unui proect de lege asupra reglementărei replantărilor. S’au ridicat atunci agriculturei şi proectului căzut. Noi ştiam că iteresele noastre, cu acele ale agriculturei se încruci­şează şi se ciocnesa Noi cunoaştem precis, limbajul pe care îl ţine de deputat Lucasievici, la sindicatele agricole, contra noa­stră. Noi cunoaştem atmosfera nepriel­nică nouă, în care dv. lucraţi cu Sindicatele agricole, zi cu zi. Şi cu acelaş cavalerism deschis cu care v-am provocat în adunarea generală a Uniunei noastre la 17 Fe­bruarie trecut, spre a sparge echi­vocul şi a vă clarifica atitudinea faţă de noi, vă rugăm azi, pentru a doua oară, să ne explicaţi deschis situaţia în care se află cauza noa­stră viticolă şi posibilităţile dv. per­sonale, de a ne aduce la îndeplini­re doleanţele noastre. Coarda aşteptărilor noastre este prea întinsă, ca să mai găsim for­mule diplomatice, şi de frică ca a­ceastă coardă să nu plesnească, vă rugăm, d-le Preşedinte, să ne scoa­teţi din dubiul în care ne aflăm. DE LA OAMENI MARI AŞTEP­TAM GESTURI MARI Dacă dv. aveţi convingerea că pu­teţi realiza doleanţele noastre, mer­geţi înainte. Dar dacă însuşi dv. a­­veţi dubiul, de a putea rezolvi grea­ua problemă de a împăca capra şi varza, şi că numărul mai mari de voturi ale agricultorilor v’ar influ­enţa mai mult decât numărul mai mic de voturi ale viticultorilor, atunci faceţi gestul eroic, de a ne lăsa deschisă calea să alegem drept conducător, un podgorean, care să nu aibă de apărat decât numai vi­ticultura. Cred că ar fi nemerit să convo­caţi la Bucureşti, toate sindicatele Viticole şi să ne luminaţi asupra situaţiei-Numirea Comisiunii la Ministerul de Finanţe destinată să elaboreze marea lege a băuturilor alcoolice, ne arată iar, că problema noastră viticolă este la o mare răspântie şi că noi trebuie să fim acum mai a­­tenţi ca oricând şi apărarea noastră să fie încredinţată în mâini destoi­nic. Nu uitaţi, d-le Preşedinte, că la Panciu, v’am făcut la 3 octombrie 1926, o primire de rege nu de mini­stru, atunci când ne-am agăţat mul­te speranţe de dv. şi ca atare avem dreptul acum, să vă cerem o lămu­rire cinstită, fără supărare, atunci când sămânţa îndoielilor a încolţit în sufletele noastre. In alt ordine de idei, vă rugăm să ne comunicaţi ce măsuri de apă­rare a­ţi luat faţă de d. Anastasiu din Arad, care cade victimă dato­riei sale şi faţă de care, credem, că avem datoria morală de a ne soli­dariza. Apoi, dorinţa mulţimei de aci, este ca creditul agicol să se înfi­inţeze, să fie cu totul deosebit de creditul viticol. Nouă ne este frică de această tu­telă, deşi suntem datori să ajungem la cea mai deplină armonizare a în­­tregei producţiuni din ţara româ­nească. Primiţi, vă rugăm, d-le Preşe­dinte, asigurările celei mai deose­bite considera­ţi­uni. Preşedinte, (ss) Ad. Căpăţână. Secretar, (ss) Const. Bitu Deocamdată, afacerea e — precum se vede — strict profesională. Acu­zaţiile cai se ridică însă în potri­va sindicatelor agricole în genere sunt prea grave, pentru ca ches­tiunea să nu aibă, într’un fel sau altul, urmări. R­API­D Programul pentru Sâmbătă București 396. Orele 17: Orchestra 17,50: Știri. 18: Concert vocal. 18,25: Săptă­mâna artistică europeană. 18,40: Orches­tra. 21: Orchestra. 21,45: D- O, Topâr­­cenn­u lectură. 22: Concert vocal. 22,40: Presa. 23: Dans.­­Bratislava 254. Orele 17,30: Din Praga. 18,30: Teatrul 19: Pentru copii. 20: Se­rată veselă­ 23,25: Muzică de dans. Praga 343. Orele 17,10: Pentru doam­ne. 17,30: In onoarea generalului Stefa­­nik. 18,40: Pentru lucrători. 20,45: Conf. 23,25: Concert cu muzică populară. Neapole 333. Orele 18: Orchestra. 21,55: Cronica portului- 22,02: Opera. Barcelona 350. Orele 19,30: Orchestră. 20,10: Sextetul postului. 23,10: Concert. 24,05: Din Madrid. Londra 358. Daventry 1562. Orele 19,30: Concert de soprană. 19,15: Pentru copil- 20,40: Concer de pian. 21,80: Fanfară mi­litară. 23,35: Cabaret. 0,35-2: Dans. Berlin 475. Orele 17,30: Gramofon. 18: Concert din Bach. 19,10: Conferinţă mi­litară. 20: Conferinţă arheologică. Viena 519. Orele 17: Radiofotografii. Concert de după amiază. 20350: Conferin­ţă. 21,10: Teatru. Orchestra Geiger. Budapesta 554. Orele 13,05: Orchestră de ţigani Pertis Ienö. 19: Gramofon. 21: O piesă de studio. 23,30: Concut de or­chestră cu muzică uşoară. Discuţia in jurul pavarei şoselelor pânâ la cealura de tenul Membrii comisiunei interimare a sectorului I (galben), s’au întrunit în şedinţă publică, ori la ora 5 d­e. sub preşedinţia d-lui Dem. Do­brescu, asistat de d. I. Roban, se­cretarul general. Luându-se în discuţiune­­­avarea şoselelor situate dincolo de raza oraşului şi până la Linia fostelor forturi, d. Dem. Dobrescu, spune că cu toate că aceste şosele prin legea drumurilor şi legea specială a Municipiului, sânt în sarcina statului, sau a prefecturei de ju­deţ, totuşi în vederea utilului se poate preciza chestiunea de drept, şi Primăria să contribue cu o su­mă, la pavarea şoselelor. D. col. Marin Somescu, susţine că este datoria­ Statului, de a parti­cipa la sarcinile de întreţinere, a şoselelor radiale, vecinale, judeţe­ne etc. Dacă primăria nu dispune deocamdată de fondurile necesare, de­oarece se prevede un excedent bugetar pe anul 1928, excedent care va fi repartizat în luna Iulie sau August, urmează ca până la aceas­tă dată, primăria va contracta un împrumut temporar la casa de de­puneri, sau prefectura de județ să execute lucrarrea, urmând ca pri­măria să-i restituie cota, la tim­pul cerut de lucrări. D. D- Niculescu, crede că înainte de pavarea şoselelor, din afară de raza oraşului, ar fi mai necesar pa­­varea sau şoseluirea stradelor din interiorul oraşului. D. dr. Deculescu, prefectul jude­ţului Ilfov, explică obligaţiunile organelor administrative judeţene, faţă de şoselele ce-i aparţin. Dacă municipiul înţelege necesitatea pa­­vărei şoselelor, atunci trebue să con­tribue băneşte la această lucra­re*. In caz contrar, dacă municipiul preferă executarea altor lucrări, a­­tunci d-sa, nu poate de­cât să-şi ex­prime regretul, de a nu-i fi fost înţeleasă intenţia. După ce discuţia continuă, între membri comisiei interimare, în con­tradictorie, în concluzie d. Dem. Dobrescu, cere răgaz de câteva zi­le, în care timp continuând trata­­tive cu casa de depuneri şi banca Naţională, se va vedea între timp posibilitatea obţinerei unor împru­muturi.­­ Şedinţa se ridică, la ora 8 seara, şedinţa comisiei interimare a secto­rului 111 (albastru) Membrii comisiei interimare a sectorului III (albastru), s-au în­trunit ori seară la ora 5, în şedinţă publică sub preşidenţia d-lui Chi­­riţă Vasilescu, asistat de d. V. Con­­stantinescu, secretar. „D. Manole Constantinescu, arată mersul lucrărilor făcute la Sanato­riul Techirghiol. ■ D. Andrei Ion­escu, cere cu in­sistenţă să se trimeată copiii de şcoală şi la munte. Comisia a hotărât să se formeze o comisiune, din d-nii: Andrei Io­­nescu, Gogu Rusu, pentru organi­zarea serbărilor la cimitirul Ghem­cea. S-a hotărât anularea expropriere! terenului din str. Radu Vodă, pro-, prietatea d-lui avocat Rădulescu Durnea. După ce se mai discută chestiuni edilitare, şedinţa se ridică la ora 8. ----------«lOXXXOO-----------­ 0 Adunarea generală de geografie Aseară la orele 5 s’a ţinut, în au­la «Fundaţiei Carol», adunarea ge­nerală a «Soc. regale române de geografie», sub preşidenţia princi­pelui­ regent Nicolae, asistat de d-nii Al. Tzigara-Samurcaş şi Oro­­molu. D. E. OŢETBUIŞANU a făcut o interesantă comunicare asupra ier­­nei anului 1928—1929. D-sa a spus că orid­ecăteori a fost o slăbire a circulaţiei atmosferice, am avut ierni grele. Acest lucru s’a întâm­plat şi în iarna care a "trecu­t Din cauză că, anul", acostă, curentul Gpolfstream­ a fre­viat din poziţia să, gheţurile pertare au coborât spre Sud mai i­ult ca de obicei, fapt care a adus temperaturi scă­zute. De asemenea scăderea pate­rei de radiţie a soarelui, în mod temporar, poate­ influenţa asupra atmosferei aducând ierni grele. D. AL. TZIGARA-SAMURCAŞ a făcut o comunicare despre influen­ţa mediului geografic asupra artei româneşti. D-sa a susţinut că solul are şi el o influenţă asupra manifestărilor de artă, dar că partea principală în aceste manifestări rămâne tot su­fletul. La noi, arta este şi nu este un produs al solului. Acolo unde pământul a fost roşiatic , s’a dat naştere ceramicei, unde a fost pă­duri am avut frumoase lucrări în lemn. Fără îndoială că în­ aceste produse de artă a intervenit şi su­fletul poporului nostru. Caracteris­tica artei româneşti este varietatea culorilor. Dela toate popoarele care au trecut pe pământul no­stru, românul a luat câte ceva din arta lor, dar a știut să pună sufletul său dând produselor de artă un ca­racter de originalitate. D. MANCIUNEA a vorbit despre basinul Tărcăului. D. OROMOLU a făcut apoi da­rea de seamă asupra mersului șoc. în anul 1928, care s’a aprobat S’a aprobat, de asemenea, importul cen­zorilor și s’a dat descărcare ges­tiunea comitetului. Explozie pe un vapor turcesc Constanţa 3. O puternică explo­zie s-a produs în camera maşine­­lor a vaporului „Angora” sub pa­vilion otoman pe când acesta tra­versa canalul Mitilene. Mecanicul şi doi focari au fost ucişi. Cerând ajutor prin radio un va­por de salvare a fost trimis de la Constantinopol care a remorcat va­sul avariat aducându-l în port. SPORT formaţiile echipelor care joacă mâine Cluj: Satmari; Doci, Chifor, Ghi­­lezan, Bradea, Baba; Huniade, Istvanfy, Marshall, Giurgiu, Cipci­gan. Ploeşti: Corvin; Lang, Dragomi­rescu, Muller, Popescu. Anastase­­scu; Mieluţă, Nemeş, Dumitrescu, Frunzescu, Curna. Bucureşti: Fesei; Bucşa, Simsi­­noviei; Borbil, Wetzer II, Russen, Dobo, Melchior, Fopescu, Nicolae­­scu, Fronic. Bucureşti B; Zauber; Botescu, Georgescu, Pavelescu, Pipa Weiss II; Niculescu I, Nicul­ecu II, Ior­­dăchesc Kroner, Cristescu. ECHIPA IUGOSLAVIA Mihelcici; Ivcovici, Belzlin, Ar­­senievici, Prem­il, Gheorghevici, Marianov, Hitrec, Porsko, Ghen­­dric, Giller. COMUNICAT ? In şedinţa de Miercuri­ 1 Mai, co­mitetul Moto-Clubului Român a decis închiderea înscrierilor cu simplă intrare în cursa de coastă pe muntele Păduchiosul care se va alerga irevocabil în ziua de 10 Mai. Pentru cei întârziaţi M. O. R.-ul a lăsat termen de înscriere până astăseară la ora 20, cei ce doresc a-şi prezenta adeziunile urmând să plătească taxa dublă. Iată înscrierile înregistrate până în prezent: Categoria 250 cmc.: Gheorghe Na­­du, Guzzi; Marin Moraru, Ariel; Hans Turmus, D. K. W. Categoria 350 cmc­; Marin Mo­raru, Ariel; Robert Panek, Dia­mant; Petre Assan, H. Davidson; Stefan Bonciulescu, Sarolea; Wil­helm Appel, B. S. A. Categoria 500 cmc; Marin Moraru­­; Grabani, Sarolea; Alexandru Baer, Sarolea; I. Martini, Sarolea; Gheorghe Nadu, Guzzi. Categoria Nelimitat: , Gheorghe Nadu, Guzzi; Cristo Stoyanoff, Sa­ rolea; Basile B. Assan, H. David­son. Motociclete cu ataş.; Categoria Ne­limitat. Alexandru Baer, Sarolea; Iosef Wackernell, Harley David­son. Arestarea unor spioni in franţa Strasbourg, 3 (Rador). Doi in­divizi dintre cari unul german au fost arestaţi. Ei încercaseră să ob­ţină o schemă sau câteva piese ale unei noui arme franceze, de curând ieşită din atelierele militare ale sta­tului. Arestaţii au făcut mărturi­­­ siri,­­ O precizare Intr’un număr trecut al ziarului no­­­stru, ara întrebat F. S. S. R.-ul dacă are cunoştinţă că d. căpitan Medeea­­nu a ridicat, fără chitanţă, o sumă de aproape 60 mii lei dela matchurile bulgaro-române. Punem întrebarea, a­­firmând că membrii ai comsiei finan­ciare se plâng în public că nu au chitanţe, şi că putem da nume. De­oarece d. Medeeanu s’a ostenit să vină la redacţie, pentru a ne cere precizări şi cum noi nu iam adus nici o vină, suntem gata să dăm pe această cale o lămurire. Faţă de un redactor al nostru, şi faţă, de martori, d. A. Ro­senberg, oficial în F. S. S. R., s’a plâns că d. Lucescu, e disperat, nea­­vând chitanţe pentru sumele ridicate de d. Medeeanu. Restul afirmaţtiilor cu privire la d. căpitan Medeeanu, făcute de d. Rosenberg, nu interesea­ză publicul. Atât în ceeace priveşte pe d. căp. Medeeanu. Restul, menţinem ceea ce au­ spus: s’a furat!... .­­ • Hippism FLOREASCA - ZIUA XI SAM­­BATA 4 MAI a. o. ^ ; FAVORITII NOSTRII H’CAPUL CERNA: Babetta, Curtiei, Mufti, (surp. posib. Moș Teacă). ,­­ PR. BĂLĂRII: Dehogyisnem, Fa doi. #' PR. OITUZ: Friponne, Gobe. PR. SIGNOR: Nuntaș, Ghazi. ' PR. NEAJLOV: Cimpoi, Kobold. Habitus. | PR. DOAGA (gard.): Bertrand, Galiba. 1 PR. BARSZA (trap): Karneval, Cont-Folies, Barmaid, (Iov. Vég­­ré). ! i PR- TRAC (trap.): Kino KiimguL Bruma, Zerline, Ofelia, Blanka. REPRIZA II: Fag, Jakab, Tom­bola, Fuga, Madar. (Wr.y SPECTACOLE Teatre OPERA: Mireasa vândută.­­ NAŢIONAL Matineu: Meşterul Manole; seara: Papagalii, REGINA MARIA: Topaze. TEATRUL ALHAMBRA: Viaţă­ e frumoasă. CARMEN SYLVA: Intrigă şi amo.. Cinematograf ODEON: Diana. , CAPITOL: Vila Falconieri. • SCALA: Păţania unui reporter şi revista Paştile calului. TRIANON: Cântăreţul de jazz. ELITE: Moulin Rouge.­­ SELECT: Vipera şi Napoleon şi Josefina. EFORIA: Uraganul. LIPSCANI: Văpaia tinereţii. MARNA: Femeile nebune. VOLTA BUZEŞTI: Eu sunt Suzl Saxofon. ' »NI I- , .r. -«.« i’î

Next