Cuventul, iulie 1929 (Anul 5, nr. 1505-1535)
1929-07-01 / nr. 1505
„Tranzit Universal“ N. STOLERII București, I - Str. Mamulari, 18 EXPEDiTiDNi $i vandri Cel mai prompt serviciu de vămuire De vânzare vilă Construcţie nouă, 5 camere, dependinţe, confort modern, parchet, electrică, baie instalată, curte singură. Cartierul Lemaître. înlesniri de plată. Informaţiuni la administraiţia ziarului. B-dul Elisabeta. 12. TRIBUNALUL TIMIŞ - TORONTAL Secţia I Extras No 4845/1926. Reuniunea notarilor comunali şi cercuali şi a funcţionarilor comunali şi cercuali din Judeţul Timiş-Torontal. Se înfiinţează cu titlul de mai sus cu sediul central în Timişoara o asociaţie profesională, având drept scop desvoltarea administraţiei române comunale, apărarea intereselor morale şi materiale a notarilor comunali şi cercuali şi a tuturor funcţionarilor comunali, şi strângerea legăturilor de colegialitate între notarii din cuprinsul judeţelor Timiş—Torontal. Chestiunile politice sunt cu desăvârşire excluse. Consiliul de direcţie şi administraţie D-nii Teodor Crăciun preşedinte; Horaţiu Cruciu vice-preşedinte; Adalbert Obert vice-preşedinte; Petru Han prim notar; Isac Isac notar; Iosif Albucăsar; Iosif Leu, Autoniu Tompa; Ciril Dimitrievici;IosifFacies; Vasile Bogdan; Aurel Petcu, Dumitru Roşu; Cornel Clindea; Alexandru Ligezan; Francisc Muller; Nicolae Olariu; Wilhelm Pramer; Adam Albu; Gheorghe Todan ; Petru Popovici; Gheorghe Petrovici; Iosif Iorgovici; Carol Moravetz; Ioan Martin; Antoniu Asier; Alexandru Mureşean; Iuliu Cwallibog; Petre Grofşoreanu şi Trifu Urcan, membrii în consiliul de administraţie. Victor Giurgiu, Ioan Cure; Dragomir Cutieni; George Haraszthy, membrii rapleanţi în consiliul de administraţie. Timişoara 8 Aprilie 1929 Grefier, (ss) A- Mico GREFA Tribunalului Ilfov Secţia Civ. Cor. EXTRACT Conform art. 92 din legea pentru persoanele juridice și 18 din regulamentul acestei legi. Prin sentinţa acestui tribunal No. 66/928 rămasă defintivă s’a acordat personalitatea juridică societăței «intreţinerea» cu sediul în Bucurati str. G. Corbescu No. 5, trecându-se în registru special sub No. 54/928. GREFA Tribunalului Ilfov Secţia I-a Civ. Cor. Prezentul extract se vizează de noi spre a se publica prin ziarul Cuvântul. Grefier. Al- Constantin. No. 6403 — 1929 Ianuarie 31. Dos. No. 480'1928, I-a nele mai bune Dulapuri Frigorifere (răcstoare) vestate cu plută găsiţi numai la Soc. «FRIGUL» Bucureşti Calea Şerban Vodă ISO Telefon 326 59 şi 377/02 DE ÎNCHIRIAT De la 1 Octombrie 1929 sala de festivitate a sindicatului ziariştilor din Bucureşti din Palatul Sindicatului de pe bulevardul Carol, 7. Ofertele se primesc la Sindicatul ziariştilor strada Gogu Gr. Cantacuzino, 2. Expoziţia de tine de an a şcoalei profesionale din Buzău In prezenţa d-lui Ilie Dumitrescu, Inspectorul şef al regiunei şcolare Buzău, a unui delegat al primăriei, a unui consilier de la episcopie şi a corpului profesoral, a avut loc, la 27 cor. serbarea de fine de an o şcoală profesionale gr. I din Buzău, de sub conducerea d-nei Adela Răşcanu. Serbarea s’a deschis printr’o cuvântare rostită de d-na directoare, în care d-sa a scos în evidenţă importanţa învăţământului profesional, progresele realizate de şcoală in ultimii ani, dând poveţe şi îndemnuri elevelor şi părinţilor. Delegatul episcopiei a citit o adresă din partea episcopului Ghenadie al Buzăului prin care S. S., personal, a dăruit elevelor cari s’au distins 1590 lei, iar din partea episcopiei, 3000 lei. D. Ilie Dumitrescu a felicitat pe d-na Răşcanu şi pe d-nele profesoare pentru munca depusă. D. D. Predescu, institutor, a mulţumit profesoarelor şcoalei în numele părinţilor pentru munca ce o depun pentru educarea copiilor lor. Premiile în bani s-au distribuit elevelor Malancuri Aquitina, Dumitrescu Maria şi Petrescu Raliţa, câte 1000 lei; Buzoianu Angela, Drăgoescu Ana şi Melincof Elena, câte 500 lei. După aceasta s’a vizitat expoziţia alcătuită din frumoase lucruri de lingerie şi croitorie. A fost admirată în deosebi secţia de covoare şi pânză, cu covoare olteneşti reproduse după modele cu gust alese, aducându-se elogii măgulitoare d-nei directoare şi profesoarelor şcoalei pentru priceperea lor. Veşti strânse de confratele Bena- Ambutind îndeajuns pentru colorarea descifrat emoţionat manuscrisul lui în pejorativa înjositoarei formule, Iorumbescu, Vorobchievici, Bruch, care nu exprimă: — doamne fereşte! am privit cu mândrie românească tulnicele din munţii apuseni, viori şi cobze primitive lucrate de mâna ţăranilor noştri. Şi câte nu sunt de văzut şi de admirat în fundaţiunea muzicală de la Cluj. Cel ce îşi ia sarcina să vegheze cu atenţie şi perseverenţă asupra mişcării noastre muzicale, căutând să stabilească şi să expună obiectiv faptele, încercând să le desluşească semnificaţia, tinzând la clarificarea şi trezirea conştiinţei muzicale, la lămurirea şi intensificarea elanului vieţii muzicale româneşti, acela va fi adeseori dezamăgit şi frequent încercat de descurajare. Nu din pricina constatării faptelor, ci din pricina constatării sursei spirituale din care ele provin, necontenite decepţii pândesc pe recendentul mişcării noastre muzicale. Ne desprindem anevoios de ponosul «lâutărismului», sub care este cuprinsă, ca sub o formulă de dispreţ şi denigrare, muzica şi muzicanţii noştri. Ba, dimpotrivă, aceştia d dovedesc zilnic că se complac într’o asemenea atmosferă, stăruiind şi i se desconsideraţiune pentru arta neaoşe a trubadurului naţional, lăutarul român, ci exprimă dispreţ pentru moravurile de clan ale unei părţi din lăutari. Or, un asemenea «principiu», o asemenea degradantă mentalitate, care dăinueşte stăruitor în spiritul vremei noastre, influenţează, viciază şi alterează cele mai curate binevoinţi în mişcare muzicală românească, iar asupra faptelor proectează ceva din poliul «lăutărismului». Clanurile au însă numai moravuri şi porniri: sunt antiintelectualiste. N’au idei sau principii. Fundaţiunea d-lui Bena îşi are sorgintea în preocupări intelectuale. Ea este printre primele reacţiuni pe care o viaţă muzicală românească conştientă o vădeşte. Suntem datori să o semnalăm şi să o sprijinim. Ea este o vânjoasă reacţiune intelectuală împotriva moravurilor și pornirilor «lăutăriste». G. Breazul Nu regretam o călătorie la TARGU-MUREŞ şi vă veţi convinge, că puteţi cumpăra favorabil,eftin,bine şi cu plată în rate SzlkelijIiRtti FABRICA DE MOBILE lareasortiuripiistipiile La cerere trimitem şi reprezentantul nostru cu desene. Anunţ BANCA FRANCO-ROMANA face cunoscut clientelei sale, că toate serviciile funcţionează regulat şi debitorii sunt rugaţi a se prezenta la scadente pentru aranjarea datoriile de zi tând proteste, etc.Cuvantul literar si artistic Repertoriul permanent Nu s’ar putea spune lămurit şi numai dintr’o aruncătură de ochi în ce constă superioritatea actualei direcţiuni a teatrelor asupra celor precedente. O cercetare a bilanţului artistic al anului ce trecu nu ar vădi superiorităţi sigure. Repertoriul a cunoscut scăderi penibile, succese modeste şi puţine, foarte puţine realizări inegral bune. A fost adică pe linia de tradiţie a tuturor stagiunilor. Totuşi am avut continuu impresia unei deosebiri nete şi a unei direcţii orientate. Activitatea aceasta — deşi inegală — părea făcută după foarte certe puncte cardinale. Să fie voinţa tenace şi biruitoare a directorului 1 Să fie acide de autoritate şi de nestrămutată decizie, pe care din capul locului le-a făcut 1 Să fie disciplina reîntebată 1 Toate acestea sunt bune şi preţioase, dar numai pentru început. Teatrul Naţional e obligat să prezinte altceva decât o technică interioară corectă şi o ţinută cuviincioasă. Aceste sunt calităţi, care exclusive ar ajunge doar unui minister. Realizările positive în domeniul artei nu puteau întârzia mai mult. Iată de ce alcătuirea repertoriului permanent trebue socotită drept întâia serioasă încercare de construcţie. N’am socotit niciodată Teatrul Naţional drept un muzeu de antichităţi dramatice. Noi nu ne putem permite luxul de a avea o scenă a clasicilor, dedicată numai istoriei literare şi aniversărilor. Un soiu de «Comedie Franceză» e o imposibilitate materială şi o inutilitate artistică. Dimpotrivă politica culturală a Teatrului Naţional trebue să aibe supleţean unui laborator de experienţă, mobilitateaşi curajul inovărilor, a dibuirilor*, a eşecurilor fecunde. (Da, eşecuri fecunde. Căderea Mioarei d. ex.' '■& făcut mult mai mult pentru cunoaşterea moravurilor şi vieţei noastre artistice decât triumful sufletelor tari). Dar daca : Naţional nu poate dezerta de la acest oficiu primordial de atelier şi laborato^j^Au mai puţin trebue să-şi creeze^ir mătură solidă şi permanentă de valori, care să asigure şi să răscumpere încercările noui. După cum kpex bănci de emisiune îi trebue în anumită proporţie un depozit metalic cu circulaţie asigurată, Teatrului Naţional îi e necesar un registru de valori stabile, pe baza cărăiră să poată emite talente şi formula inedite. Asta înseamnă posibilitatea de a ţine viu im prestigiu inabordabil. Repertoriul permanent se cuvine salutat cu bucurie pentru toate aceste motive. In detalii şi în ce priveşte criteriile lui de organizare, ne vom osteni să-l discutăm curând întrun foileton. Problema jazz-ului nu şi-a consumat încă actualitatea. Şi cu drept cuvânt Arthur Hoerée îşi începea astfel un studiu asupra jazzului : «jazz-ul e întotdeauna la ordinea zilei. America, unde i-a fost leagănul, l-a declarat mort, dacă nu muribund. In Europa la unii a deslănţuit entuziasm, la alţii proteste. Unii văd în el stigmatele decadenţei inevitabile, fiindcă trebue să ne adresăm tocmai negrilor pentru a reînvia formele caduce ale artelor noastre plastice sau sonore. Pe de altă parte însă, câţiva tineri muzicieni şi oarecari poeţi, au fost subjugaţi de farmecul său, au gustat savoarea-i aspră, glorificând jazz-ul faţă şi contra detractorilor săi- Puţin importătoare. Lumea muzicală occidentală a urmat aceiaş cale- Compozitori şi esteticieni au căutat să explice această nouă architectură sonoră, atât din punct de vedere social cât şi din cel ştiinţific - muzical. La timpul lor revistele de specialitate s’au întrecut în «anchete». Studii aparte i-au fost consacrate de muzicologi. In toate aceste lucrări, plecânduse de la premiza că jazz-ul este o expresiune sonoră caracteristică, rasei negre, s’a studiat ca atare muzica lor, instrumentele, dansurile, etc. A căutat să se precizeze în timp geneza jazz-ului. Nici contribuţiunile Europenilor n’au fost neglijate. Circumscriind problema la viaţa noastră muzicală, ne putem întreba: care-i poate fi locul printre palidele noastre înfiripări sonore ? Dată a adopta maniera technică a jazz-ului? Este el o problemă estetică complect rezolvată, încât să ni se impue ca un monument demn de studiat pentru o cultură muzicală generală? Şi multe alte probleme trebuesc cel puţin teoretic rezolvate. 1 -Pentru rezolvarea acestora trebue să considerăm jazz-ul sub aspectul unei probleme de sensibilitate. Structura noastră sufletească — a massei întregi nu a câtorva — prezintă ca caracteristice ce ar face-o propie să-şi asimileze până ‘n stadiul unei identificări, această nouă manieră estetic-sonoră ? Dacă da, s’o îmbrăţişem, de unde nu, sâ încetăm cu acele caricaturi jazzbandiste. N’avem cel puţin scuza unui trecut creator. Fără a continua cu demonstrări, un nu categoric va fi răspunsul. Jazz-ul este o expresiane exclusiv a sensibilităţii negre Oricori alte structuri sufleteşti sunt neaderente procedeelor lui Arthur Hoerée forţând lucrurile pentru o demonstraţiune contrară, cade victimă propriilor sale argumente. Intr’adevăr el afirmă că jazz-ul este o interpretare neagră a unei arte a rasei albe de origină europeană. Și continuă arătând că indicele negru (ritm «decales», efect coral, melancolie, etc.) pe care-l savurăm în expresivitatea jazz-ului de azi, nu se găsea în fox-trot-ul dintre 1915—1918. El atinge toată puterea lui de persuasiune de abia când elemente de origină europeană (conturul sinuos al contratemelor o formă logic desvoltată, sensibilitate armonică etc.) îl domină. Adaugă însă, totuși numai câtorva muzicieni americani le-a fost dat să cristalizeze cu succes aceste diverse elemente-Prin urmare un individ străin de acea sensibilitate neagră, sau incapabil de-o asimilare perfectă, va da naştere unor monstruozităţi jazzband-iste- Şi însuşi Hoerne citează renumiţi compozitori moderni cari adoptând această manieră, n’au făcut decât să ilustreze neputinţa lor asimilatoare. Urmăreşte mai ales producţiunile lui Ravel (Chausous Ladecasses, l’Enfant et Ies Sortiages, precum şi Blue-ul ultimei sonate pentru vioară şi pian). Se cade oare ca noi să mai mărim numărul? Cred că nu. Muzica noastră aşteaptă rezolvarea altor probleme decât cele de mai sus. Şi apoi jazz-ul a evoluat într’o strânsă legătură cu o anumită tradiţie coreografică. Judece fiecare dacă muzica dansurilor noastre e propice unei asemenea estetici. Răspunsul în nici un caz să nu-i dea acei preocupaţi de «jazzer tont chose». Incidental menţionăm ciudata afirmaţiune, sau mai bine zis, aberaţiune, a unui convertit jazz-ist: «dacă Chopin ar fi trăit în zilele noastre n’ar mai fi scris nici mazurci, nici poloneze, ei fox-trot-uri sau blue-uri». Rămâne să vedem dacă sub aspectul unei noui technici muzicale ne poate fi de vre un folos. General privind lucrurile, din acest punct de vedere mijloacele de expresiune ale muzicei moderne au fost simţitor mărite. Cităm în primul rând reîntronarea ritmului, în special cel orizontal. Noui achiziţiuni armonice şi orchestrale tot jazz-ului se datoresc. Totuş, fără demonstraţiuni — inutile mai ales pentru acei cari au încercat — şi din acest punct de vedere realităţile noastre muzicale nu suportă asemenea procedee. Ar fi să supunem mielul la graţioasa îmbrăţişare a lupului. Lăsând însă cadrul lucrurilor privitoare mai mult pe specialişti şi trecând la massa publicului — greu de canalizat dealtfel — precum şi la tineret, jazz-ul trebue privit şi din punct de vedere educativ sau mai bine zis al unei stăvili ce creiază educaţiunei muzicale. In loc de anchetă Cred că nu s’a uitat umoristica propunere venită din Timişoara, de a se iniţia elevii în şcoli în tainele saxofonului, urmând poate ca mai târziu solfegierea unui foxtrot să le rotunjască educaţiunea artistică. Când cei în drept să veghieze nu iau seama se ajung şi la asemenea fapte. In şcolile speciale de muzică n’avem în mod complect catedre necesare unei clasice educaţiuni şi linii se şi gândesc la hazardate experienţe de estetică muzicală. Prin urmare atât din punct de vedere al sensibilităţei cât şi al technicei, jazz-ul prezintă o manieră estetică, absolut fără vre-o afinitate cu tendințele noastre creatoare. Deasemena nu-i încă o cristalizare definitivă, nici din punct de vedere formal, armonic, stilistic, etc. ca să ni se impue ca un monument muzical demn de studiat- ———ooxxxoo—-- în. ste. ( 0 ESTETICA NEAGRA Teatrele de vară Grădina Scala (Colos) ----O»*««. 01! Of! VOT0I1ON revistă în 8 tablouri de NICK & KEOPS Umoriştii de seamă, revuiştii experţi, fericiţii şi generoşii semănători de veselie şi antreno-nii Nick şi Keops, au oferit publicului bucureştean cea mai proaspătă a lor producţiune Of. O,I Voronoff, regal de calitate, spirit şi vervă scânteetoare. Acei cari au creat revista de spirit la noi, cari i-au risipit spuma pe nenumărate scene, din care au făurit scene de gen şi au stabilit tradiţia revistei de bulevard, nu au încetat ani dearândul să ne uimească cu fantezia, inventivitatea şi cea mai autentică originalitate în inspiraţie. Duceţi-vă să vedeţi o revistă de Nick şi Keops ! Veţi găsi acolo întotdeauna ceva ce n’a mai fost, ceva inedit, ceva creat anume, pentru ca seara pe care aţi petrecut-o să însemne ceva. De astăidată, autorii întrebuinţând sistemul lor favorit de a broda pe o temă, şi-au ales drept obiect şi mediu: vilegiatura Un extrem de reuşit prolog, cel mai original până acum, ne înfăţişează îmbarcarea bucureştenilor în trenurile de băi. In tabloul următor am ajuns în staţia de munte, perla Carpaţilor, unde jocul de bulă trezeşte viaţa legendară a cazinourilor. Două maimuţe din suita doctorului Voronoff produc imitaţiuni, impresii directe culese din recentul lor voiaj în România. De la munte trecem la mare şi apoi în tainele unui hotel, pentru ca să asistăm la cea mai truculentă distracţie estivală: distribuirea premiilor literare.. Acest mediu, savuros şi picant, a prilejuit spiritualilor autori să campeze şarje şi caricaturi de un extraordinar efect. Jocurile de noroc, maimuţele, don Juanii tomnateci-decepţionaţi de contramandarea vizitei lui Voronoff, victimele căsniciilor moderne, sketchul hotelului, care a recoltat cele mai copioase hohote de râs ce s’au auzit în vre-o grădină, au făcut pe spectatori să recunoască încă odată meritul acestor autori. Marele succes al serei a fost susţinut şi de o interpretare foarte pitorească. Ca totdeauna, în primul rând, se detaşează cu cele mai personale ovaţiuni şi mai largi ecouri în public, neîntrecuta Marilena Bodescu, steaua revistelor. Graţie uimitorului său talent, cel mai înzestrat element de compoziţie pe care îl avem, d-na Marilena Bodescu, a apărut în maimuţa Dârlaici cu o mască uluitoare, care a făcut publicul s’o însoţească cu aplauze la fiecare gest. „ Trecând apoi printr’o discretă notă sentimentală în rolul femeii ce-şi cântă romanţa dragostei delicate, apare triumfătoare în final, căruia îi imprimă acel impetuos elan ce-i este caracteristic. D-ra Morţun a frazat cu graţie şi muzicalitate cupletele, întărind frumoasele făgădueli ale debutului său. D-na Veve Cigalia a isbutit în şarje umoristice şi d-ra Consuela Dumitriu elegantă şi cu un punct de picanterie în scena de la plajă. D-nii Pizone, Bâeleşanu, Protopopescu şi Brătulescu, actori versaţi şi preţioşi revistei într-o excelentă dispoziţie au realizat excelente şarje şi caricaturi, iar tenorul N. Rabega în vădită ascensiune vocală a cântat cu sentiment şi graţie. Revista a mai avut norocul şi de colaborarea pictorului I. Anestin, autorul celor mai reuşite schiţe de decoruri şi costume. Of, Of, Voronoff ! iată o nouă serie ! Alexandru Kiriţescu iii! Miei jiftil (Continuarea articolului din par. I-a mărunt, mai mărunt decât o fimitură, licărirea sufletului său fimitură un suflet, când atacă pe de prieten, cel, care nu mai poartă condeiul în mână, să pună la punct o firimitură cu rost de pamflet. Nici n’am văzut un om, mai adulat în viață și mai oropsit după moarte ca nenea Călimănu. Nici prietenii de mese, nici prietenii politici, n’au scos din sufletul lor răsunetul simpatiei, ce cultiva el cu atâta dărnicie. Mese, suflet, bani... a risipit în vânt. Pentru comemorarea lui Căliman! Ba nu, s’a găsit la zece ani după moarte-i un bun prieten, să-i consacre într’o firi-Cornelia V. G. Morţun Şi doar sunt zece ani de atunci. Au avut vreme şi să-l slăvească şi să-l uite. Cât pentru felul cum Căliman a ştiut să-şi facă datoria către ţară, dejucând un diplomat , ca von dem Busche sau îndemnând pe ai noştri să nu se lase luaţi înainte de curentele de simpatii pentru ţări străine, ci să-şi păstreze mintea limpede, să vadă interesul ţării... numai posteritatea va putea judeca. Inaugurarea sanatoriului muncitoresc de la Tehirghiol Constanta 29.Cu trenul de Bucureşti sosit în localitate d. Răducanu ministrul muncii, însoţit de d-nii Alexandrescu şi Grigorescu director în ministeru muncii, pentru a luat parte la inaugurarea noului pavilion construit în vara aceasta la sanatoriul «Clement Popescu». Serviciul religios a fost oficiat de către protoereul A. Popescu. După slujba religioasă a avut loc un banchet la care a vorbit de ministru Răducanu. La orele 8 juni, solemnitatea a luat sfârșit. ---oooxxxpoo----- Adunarea generală a ateneului „N. Iorga” Miercuri d. a., ateneul «N. Iorga» şi-a ţinut adunarea generală. Au asistat profesori universitari, reprezentanţi ai diferitelor societăţi culturale din Capitală, reprezentanţii presei, etc., etc. S-a făcut bilanţul unei rodnice activităţi culturale, condusă de d. prof. I. Grigorescu, preşedintele ateneului. Distinşii vorbitori ai noştri au atacat cu deplină competenţă probleme din viaţa societăţii noastre. D. prof. N. Iorga şi-a continuat şi anul acesta activitatea la acest ateneu, făcând cunoscute publicului românesc viaţa trecută şi prezentă sub raportul istoric, cultural, politic şi economic a trei popoare: Norvegienii, Suedezii şi Armenii. D. prof. D. Guşti a prezentat «metoda monografică», aplicată la cunoaşterea şi organizarea satelor noastre. D. prof. D. R. Motru, a vorbit despre viitorul nostru cultural, d. profesor I. Petrovici despre «Viaţa şi opera lui I. G. Fichte»; d. Manoilescu despre Disraeli; d-nii Argetoianu, Ţiţeica, Ortiz, Bianu, Arghezi, Zarifopol, Puţurianu, Vianu, Micaela Catargi, Pillat, etc., etc., au prezentat probleme de vie actualitate. Se adaugă programele artistice, care au urmat fiecărei conferinţe, cărora le-au dat concurs Agatha Bârsescu, Marioara Ventura, Maria Giurgea, Sorana Topa, Marţian, Capeleanu, Alexandru Teodorescu, C. C. Nottara; scriitori ca: Tudor Arghezi, Bacovia, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Cinemat Pavelescu, G. Braescu, Claudia Minulescu şi cântăreţi străini ca Margareta Salvi. Au fost aleşi în comitetul anului viitor d-nii : I. Grigorescu, S. Brădişteanu, colonel Paneu, M. Vulpescu, M. Antonescu, N. N. Şerbănescu, M. Steriade și D. C. Amzăr, secretar, iar ca cenzori d-nii: C. Fotino, R. Antonescu și V. Cârlogea. Al Xl-lea congres internaţional al învăţământului secundar de la Haga Asociaţia generală a profesorilor secundari aduce la cunoştinţa membrilor săi cari vor să ia parte la al Xl-lea congres internaţional al învăţământului secundar de la Haga între 17 şi 24 iulie, pe lângă delegaţii oficiali aleşi de comitet, că pot să se înscrie de pe acum la sediul Asociaţiei Soc- Gutemberg No. 6, în toate zilele de la orele 6 seara în sus. Pentru luarea ultimelor hotărâri toţi doritorii de a participa sunt rugaţi să vină la o consfătuire astăseară Sâmbătă, orele 6 jum. d. a. Celor din provincie li se dau la cerere informațiuni în scris- —-ooxxxoo- «CUVÂNTUL» Ştiri Artistice Admirabila revistă «Of, Of, Vorenoff» a talentaţilor şi apreciaţi filor noştrii umorişti Nick şi Keops, a obţinut un răsunător succes la premieră, graţie spiritului şi fante- Mei autorilor şi a minunatei interpretări de care se bucură-Marea noastră artistă d-na Marilena Bodescu are prilejul să dovedească din nou Inepuizabilele sale resurse, iar alături de d-sa complectează armonios ansamblul d-nele Leni Mortun, Vevé Cigallia, Consuele Dimitriu, Nicolau şi d-nii Pine, Bădeşanu, Titu Protopopescu Rabega, Brătulescu, etc. etc. La pupitru maestrul Schwartzmmann. La Teatrul Nou din calea Văcăreşti, 34 au loc ultimele spectacole cu «FRITZ» comedie muzicală în 3 acte. In fruntea distribuţiei Elena Zamora cari alături de I. Brună, Gh. Chamnel şi Roland de Jassy sunt aplaudaţi la scenă deschisa. Dansurile executate de Ştefania Popescu Vilner şi I. Georgescu sunt bisate în fiecare seară. La pupitru maestru I. Blum. In plus mai rulează filmul «Mascarade d’Amour» realizat de A. Genina cu Carmen Poni în rolul principal. In curând «MIŞCA» comedie muzicală în 3 acte cu aceiaşi distribuţie. " * Cu toate că succesul revistei In plin de d. N. Kiriţescu, ce se joacă la Cărăbuş este departe de a se epuiza, totuşi compania de teatru Cănase a pus în repetiţie o revistă nouă Miss Revista de d. N. Vlădoianu şi N. Constantinescu. Grădina LiebtlichJignitza DER ZISSER BÜCHER», COMEDIE MUZICALA IN 3 ACTE DE A. P. NAGER Vechiul teatru-grădină Lieblich—Jignitza, situat în «ghetto»-ul bucureştean, adăposteşte în fiecare seară, de câţiva ani încoace, elemente teatrale de reală valoare. Anul acesta, însă, pare-se că a isiitit să se întreacă pe sine însuşi:in cadrul unei comedii muzicale, intitulată «Der zisser Bucher» «Băiatul dulce»), ni se înfăţişează o trupă teatrală excelentă. Iar în fruntea interpreţilor sunt trei elemente cari au descins la noi din America şi se impun simpatiei publicului. Menţionăm în primul rând pe d. Iruling Iacobsohn, un comic excelent, care culese salve de aplauze într’un rol de servitor. Succesul acestui foarte bun actor, îl împarte cu d-na Mau Schoenfeld, care dansează minunat şi cu d.na Jeanette Ringer, o servitoare nespus de amuzantă- . Muzica bună ca și corurile. In genere spectacolul oferă nu numai o atracţie specific evreească, ci constitue unul din spectacolele bune din vara asta în Capitală. Int. —-—ooxxxoo----- SPECTACOLE Teatre CĂRĂBUŞ: In plin. OTETELIŞANU: O aventură în ascensor. ELITE: Revista. Eu mâna ţi-o sărut madam şi filmul Infernul fecioarelor. TEATRUL NOU: Fritz şi filmul Mascarade d’amour. TEATRUL JIGNITA: Băiatul de zahăr. MARCONI: Păţania lui Don Vagmistru. TEATRUL COLOS: Revista OM Of! Voronoff şi filmul Ură şi dragoste. Cinematografe LUX: Pat şi Patachon detectivi. BOULEVARD PALACE: Grădina lui Allah- ODEON: Asasinul. CAPITOL: Şoricelul albastru. SOALA: Revista: Raiul pe pământ şi filmul: Domnul Marchiz. TRIANON: Tar Nicolaus I. SELECT: Femeia divină. La 8 şi 10 seara dr King şi mediul său Milly. VOLTA BUZEŞTI: încurcă lume şi filmul Omul în flăcări. MARNA: Vulpea argintie. -ooxxxoo- -oooxxxooo-