Cuventul, octombrie 1930 (Anul 6, nr. 1956-1986)
1930-10-14 / nr. 1969
m a folklorul românesc -----—Dew----— (Continuarea articolului din pag. I-a) ko în Cehia, cu Krohn şi Oldenburg în Finlanda şi Rusia, folklorul a fost smuls din preocupările profanilor şi ridicat la forţa şi autoritatea unei ştiinţe. Folklorul merge alături de etnografie şi filologie căreia îi furnizează forme şi expresii pentru fonetism şi lexic, iar pe de altă parte folklorul e imensul zăcământ de posibilităţi creiatoare din care au ţâşnit spre soare sclipirile de aur ale literaturii culte. Filologia foloseşte în laboratoriul său material folkloristic. De juste- Ble ţea şi de precizia cu care au fost culese şi notate forme dialectale depinde exactitatea concluziilor la care ajunge filologul. Şi din claritatea şi fineţea — izvorâte dintr’un ales simţ ştiinţific — cu care au fost înregistrate motive şi variante din câmpul folklorului românesc, va depinde putinţa precizării «locului poporului român în cadrul folklorului european», aşa după cum o spune dprofesor Caracostea în ultima sa lucrare. Tr. Ionescu-Nişcov Camăta în Bucovina la Rădăuţi, ca la Suceava, şi ca n Maramureş ---------»-0C00-------— De ce nu se aplică legea cametei ? In satul Vicovul de sus.» Opinci şi vin fiert RĂDĂUŢI. — Sunt încă vii în memorie tulburările din judeţul Suceava. Se cunosc şi cauzele lor. Criza actuală şi consecinţa ei cea mai dureroasă : Camăta. Ştie toată lumea că s’a dat alarma de nenumărate ori, ca să se pună odată o stavilă acestei racile şi se ştie iarăşi că nu s’au alarmat la vreme cercurile cari poartă răspunderea pentru liniştea ţării. De ce nu se aplică legea cametei ? Şi s’ar fi putut face treabă bună, dacă parchetele şi tribunalele îşi făceau datoria. Avem aci, în Bucovina, o lege împotriva camerei, destul de bună. Are însă un cusur. Nu se aplică. Odinioară — pe când stăpânia Austria peste aceste meleaguri româneşti — această lege se aplica cu toată rigoarea şi a fost destul de mare numărul cămătarilor cari au înfundat puşcăriile. Astăzi ?... Nu există caz de cămătărit care să nu fie clasat de parchete al initio, iar dacă se dă câteodată un rechizitor de urmărire, cămătarul este la sigur achitat de tribunale Nu fucţionează justiţia în Bucovina împotriva cămătarilor. Este, oare, o minune, dacă bieţii ţărani, cărora li se refuză dreptatea, apucă pe calea violenţei ! Am asistat, la Rădăuţi, la o convorbire. Un om de bine, într’o înaltă situaţie cu răspundere, a spus: «Ţăranul e răbdător, dar mă tem, că răbdarea lui e pe sfârşite». Era vorba de camătă. Şi respectivul domn are deplină dreptate. Am întreprins o mică anchetă. Am adunat într’un sat oarecare din judeţul Rădăuţi câţiva ţărani bântuiţi de acest teribil flagel. Li-am vorbit despre camătă şi despre dreptul lor legal, de a se apăra împotriva acestui flagel. Când i-am provocat să urmeze calea legii şi să aibă deplină încredere în justiţie, am citit desnădejdea de pe faţa lor. Am avut, în acel moment, convingerea, că, dacă-i provocăm să dea foc tuturor cămătarilor, eram urmat numaidecât. In satul Vincovul de sus Iată gospodari cari au înţeles să-şi înjghebe un cămin modest pe ruinele ce le-a lăsat războiul mondial. Sunt gospodari din frumosul sat Vicovul de Sus, odinioară curat românesc, astăzi inundat de elemente străine. Care-i îndeletnicirea lor ? Care-i rostul lor în această comună ? Să vedeţi: Sunt aşa zişi negusori. Vând orice marfă, mai ales alcool. Auorizaţiile pentru vânzarea de alcool s’au dat cu nemiluita, mai ales pe vremea vechilor liberali şi averescani. Opinci şi vin fiert Mai mult: Cine vrea să cumpere ceva făină, ovăz, săpun, sau Dumnezeu ştie ce marfă indispensabilă pentru casă, TREBUE să cumpere ŞI alcool. Vine ţăranul, iarna, după o pereche de opinci. Negustorul îl conduce la bucătărie, unde fierbe un ce ce miroase a alcol. Negustorul îl botează «vin fier». «Ce bine face vinul fiert» — renumitul «Gluebwein» al regiunei — «mai ales iarna. Tămădueşte toate bolile». Şi nu capătă ţăranul opincile, până n’a cumpărat şi un cihilogram de vin fiert. Ambele, fireşte, pe credit. Şi ţăranul nu poartă socoteala... Regimul camerei S’apropie vedeana. Ţăranul nu poate plăti. «Fă un vesel (poliţă) bade Gheorghe pe 3000 lei, atâta-mi eşti dator». Ştie badea Gheorghe, cât şi pentru câţi bani a luat elvin fiert, rachiu, ovăz, opinci . La iscălitura poliţei ţăranul trebue să pue jos, în numerar, 30 lei la mie sau trei luni înainte şi la scadenţă şi lună, drept dobândă pentru două se adaugă cheltueli imense de judecată. De la 3000 lei se trezește peste câteva luni cu 10.000 lei și mai mult. Deleghin. tegrare a celor trei elemente indispensabile funcţiilor economice: munca, capitalul şi patronul. Procesul de diferenţiere şi de integrare a acestor elemente economice simple va urma şi el procesul evoluţiei familiei, până la individualizare. întreprinderea va putea fi colectivă sau individuală. Munca, capitalul şi patronul se pot concentra într-un singur individ, luat izolat sau ca şef de familie. Atât social, cât şi economic, individul se confundă cu şeful de familie, întrucât între membrii familiei partajul averei se face egal, sub acest raport existând deci identitatea de interese. Tot aşa şi la familiile în care primul născut moşteneşte proprietatea sau întreprinderea integrală, individualitatea lui se confundă cu calitatea de şef de familie. Când întreprinderea va fi colectivă, adică munca şi capitalul diferenţiat« prin individualizare, acestea vor fi subordinate şefului întreprinderei, care va face cea mai importantă funcţie de integrare a lor. de creare şi conducere a întreprinderea Fără această funcţie patronală, nici capitalul, nici munca, nu pot forma o întreprindere, precum fără a fi integrate într-o întreprindere, nici capitalul, nici munca, nu pot face funcţie economică de producţie, schimb şi câştig. Ca şi familia, întreprinderea nu va avea caracterul permanent al instituţiilor religioase, militare sau politice. Permanent va fi numai tipul de întreprindere agricolă, industrială sau comercială, cum sunt tipurile speciilor animale. Ca şi organismele animale şi întreprinderile au o viaţă a lor, se nasc, ne desvolă, trăesc şi dispar, fără însă a li se putea fixa o limită de vârstă sau durată diferitelor perioade de desvoltare, ca la animale. Caracterul organic al întreprinderei exclude, deci, teoriile socialiste asupra întreprinderei perpetue. întreprinderea visată de socialişti este prin definiţie perpetuă, în afară de orice variaţii în forma şi structura ei. Dar nici în domeniul economic, alchimia nu va descoperi perpetuu mobil sau elixirul vieţei. Acest caracter organic al întreprinderei provine atât din natura funcţiei patronale, a capitalului şi a muncei, cât şi variaţiile din concurenţa pe care şi-o fac întreprinderile între ele, în baza luptei pentru existenţă, cât în sfârşit din cauze generale, sociale şi politice. Prin individualizarea elementelor care compun întreprinderea, ele capătă toate caracterele individualităţii, precum distincţia de interese, de conjuncturi, de însuşiri şi mai ales de intensitate a acelui instinct economic de care am vorbit. Apoi, individul este expus diferitelor mutaţii, cari fac ca să ajungă sau nu factor economic, fie capitalist, fie ca muncitor, fie ca patron, deodată toate, pe rând de toate, sau numai în una din aceste poziţii economice. Precum vor fi şi indivizi cari nu vor ajunge în nici una din aceste poziţii, rămânând în afară de sfera activităţei economice şi îmbrăţişând alte ramuri de activitate şi poziţii sociale. Dând această interpretare vieţei economice, înţelegem cât de falsă este teoria socialistă care combate atât întreprinderea organică, cât şi familia, adică tocmai cele două realităţi elementare economice şi sociale. In lumina acestor consideraţii, vom putea defini socialismul astfel: orice sistem care caută să înlocuiască întreprinderile organice prin asociaţii mecanice, în care toţi membrii corpului social vor deveni factori economici, muncitori şi stăpâni egali pe capitalul şi câştigul întregei societăţi, şi în care funcţia patronală, lipsită de mobilul ei firesc, intensul pentru câştig, s’ar reduce la o funcţie birocratică, supusă unor anume scopuri politice. Intr’o formulă mai scurtă, socialismul pune în funcţie economică întregul social. Dar prin aceasta nu se va realiza acea «fază istorică de evoluţie», pe care socialiştii o cred posibilă ca fiind superioară celei actuale. Ma întâi, această fază, întrucât ar representa o formă superioară de evoluţie, nu va fi istorică, pentru simplu motiv că istoria nu poate cunoaşte ceea ce nu a fost încă. Ea ar putea însemna doar o fază de decadenţă, pe care istoria o cunoaşte într’adevăr sub forma încercărilor sovietice, sau una inferioară sub forma societăţilor preeconomice, a triburilor de păstori, şi “Vânători în cari ştim că atât funcţiile economice, cât şi toate celelalte funcţii religoase şi politice, sunt îndeplinite de întreaga masă socială, fără organ şi fără instituţii, în care producţia se face numai în vederea consumaţiei şi consumaţia din proprie producţie, fără schimb, fără câştig, fără acumulare de capital, fără bani şi — în sfârşit — fără nici un interes. întrucât comunismul înseamnă aceasta, el nu poate reprezenta decât o fază inferioară, la care nu pot fi condamnate să se întoarcă toate societăţile omeneşti, întrucât în comunismul rusesc se vor produce şi unele fenomene de viaţă economică superioară, el va putea însemna doar o formă hibridă. Şi viaţa economică îşi are monştrii ei, după cum se vede. Fundamentul doctrinelor socialiste ne apare tot atât de şubred şi prin această teorie a fazelor de evoluţie, cât şi prin cealaltă, a luptei de clase. I. Constanţii!OoOoOoXoOoOo--- Cazarma grănicerilor Constanţa In legătură cu cele publicate deunăzi în «Cuvântul» cu privire la construirea cazărmii grănicerilor la Constanţa, ni se mai dau următoarele detalii: Grănicerii din Constanţa (Comp. la), până în prezent, erau încazarmaţi în nişte barăci sanitare de lemn, construcţii cât se poate lipsite de higiena şi confort. S’a decis construirea unei cazărmi moderne. Clădirea, dacă s’ar fi executat prin întreprindere, ar fi costat peste şase milioane; lucrându-se însă în regie, numai cu personal militar, mai mult sau mai puţin de meserie, va costa maximum două milioane. Construcţia, lucrată în beton armat, cuprinde la parter (900 m. p.) cazarmă pentru trupă cu toate dependinţele (săli de mese, spălătoare, dormitoare mari, cancelarii, etc.), iar la etaj, două compartimente complete pentru ofiţerii companiei şi un apartament de opt camere cu băi pentru ofiţerii vilegiaturişti ai corpului de grăniceri. Iniţiativa construcţiei a avut-o comandantul corpului de grăniceri, d. general Mihail Fiorescu şi şeful serviciului de geniu al corpului, d. colonel Bacaloglu. Planurile au fost întocmite de serviciul architecturii din Ministerul de finanţe (d-nii architect şef Ciortan şi Boloşin). Supravegherea technică a lucrărei o au d-nii colonel Bacaloglu şi inginer C. Popescu (Constanţa), iar supravegherea militară căpitan Chirculescu, comandantul comp. la Constanţa. Paralel cu această lucrare, se construesc la graniţe încă 80 piete din fondul de 16 milioane ce s-a alocat corpului de către fostul ministru de finanţe. ...........OOXXOQ Jaful din pădurile Maramurăşului *-------- militBr » ti‘ A- --------------Cum se fură la Borşa Deşi d. Mihalache, pe când era ministru ,al agriculturii şi domeniilor, a luat dispoziţiunea ca pădurile Statului să fie exploatate în regie proprie, aducând şi o lege in acest sens, totuşi această măsură este o parodie în centrul păduros al Maramureşului, în corn. Borşa. După cum la Vişăul-de-Sus îşi făcuse apariţia la orizont faimosul Groedel, aşa Borşa îşi are xilofagii ei în persoana oamenilor de afaceri, fraţii Frachter. E uimitor cum în această comună, unde nimeni nu are pădure proprietatea lui, excepţie de Anderco Cuza, există şase fabrici de scânduri cari umblă ziua şi noaptea având un material lemnos formidabil, nestânjenite de nimeni. Pentru a ne explica acest fapt curios, am stat de vorbă cu fostul primar al comunei, c. Ion Mihály, care ne-a declarat următoarele: CE NE SPUNE FOSTUL PRIMAR MIHÁLY «Oamenii neavând ce mânca, merg în pădurile Statului şi ale Composesoratului, de unde aduc lemne fără ştirea nimănui, vănzându-le pe preţuri derizorii proprietarilor de cherestea, fraţii Frachter. Nu capătă bani, ci nişte bonuri cu cari trebuie să ia marfă de la boldul (prăvălia) pe care o recomandă d-nul Frachter. Negustorul nu-i dă marfă decât cu condiţiunea să-i lase 30 la sută din capitalul iniţial. Banii ce-ar trebui să-i achite muncitorului fraţii Frachter (unul este în consiliul judeţean) îi dau boldaşului făcând cu el diferite tranzacţii. De altfel sistemul acesta nenorocit al bomerilor este uniformizat în tot Maramurăşul. Şi astfel, muncitorul vânzând 1 m.c. de lemne cu 100 lei, deoarece fraţii Frachter profită de situaţia economică deplorabilă, capătă marfă pentru 70 lei, iar 30 lei sunt partea boldaşului şi al fraţilor Fruchter. De multe ori se întâmplă că oamenii să fie prinşi de organele silvice şi atunci li se confiscă lemnul furat. Aşa, de la 1 Sept. şi până la 13 Sept, pădurarii au confiscat peste 200 bucâţi de lemna care l-au vândut fraţilor Fruchter fără licitaţie, fără nimic, iar pe ţărani i-au dat în judecată. Aşa, ţăranul rămâne şi dat în judecată şi cu lemnul luat. După aceea fraţii Frachter lasă lemnul ca să se învechiască o săptămână pentru a nu se cunoaşte că este proaspăt, ca să poată spune mai târziu că este exploatat de acum doi ani din Nicoroia şi Potica. CE FAC AUTORITĂŢILE LOCALE? Lemnul îl cară din pădure cu ajutorul unei linii ferate care are până în prezent trei morţi şi doi invalizi (muşamalizate în parte) transportându-i la ferestrăul lor din Borşa centru. Aceşti oameni, cari n’au nici un loc cu pădure confom cărţilor funduare, de două ori pe zi cară cu trei vagoane 30—40 metri cubi de lemne din creerul munţilor pentru a-i transporta la fabricile ce umblă Dumineca în văzul autorităţilor, al căror rol e să păzească ordinea şi legalitatea pe aceste plaiuri. DATORIA MINIŞTRILOR DE DOMENII ŞI COMUNICAŢII D. ministru al agriculturii şi domeniilor e dator să dea ordin ca să li se ridice imediat cuţitele ferestrelor, oprindu-i pentru totdeauna de a mai exploata lemnul furat de oamenii ce n’au ce mânca. Dacă se exploatează, în regie proprie, d-le inginer silvic de la Vişeul-de-Sus, de unde cară fraţii Frachter şi companie material lemnos umblând, fabricile ziua şi noaptea fără a-l putea termina vreodată. Să facă Statul şi în Borşa un ferestrău, cum a făcut pe Vaser exploatând pădurile seculare ale acestei comune, dându-le oamenilor de lucru şi micşorând astfel şomajul care este foarte întins în această regiune. Ministrul comunicaţiilorr să anuleze autorizaţiunea suspectă cu No. 12215 din 17 August 1929, emisă de direcţia technică a căilor ferate particulare, care dă dreptul fraţilor Fruchter de a exploata linia îngustă Borşa-Baia Borşa, din următoarele motive: Nu s-au făcut exproprierile legale pe locul unde este edificată linia, fiind construită în timpul războiului. Aşa cum funcţionează azi linia aceasta, ea are până în prezent trei morţi şi două invalizi, trece pe lângă şcoala primară de Stat, ceea ce interzice art. 332 din legea învăţământului, aceasta fiind un pericol permanent pentru şcoală. Această linie este făcută cu un plan diabolic ,de a defrişa pădurrile Statului şi ale Composesoratului. In codrii de odindară ai Maramureşului este numai plângere şi chin. Populaţia e indignată contra acestei ilegalităţi patronată de autorităţi. Recentele agitaţii au dovedit că organizţia putredă a acestui judeţ a început să pârâie. CONST. CHIORALIA Regresul economic ce patinează vertiginos spre dezastru, e clar, vizibil la noi, ca şi din oricare alt punct al globului. Eclipsă totală care merită a fi studiată cu atenţie de cei ce au pregătire şi căderea în atenuarea efectelor ei. Şi premiza porneşte de la tăria şi aspectele schimbului de mărfuri dintre ţara noastră şi ţările cu care ne legăm comercialmente. Părerile vameşilor ce stau de strajă la puncile de frontieră dinspre Ungarişi Polonia îşi au rostul şi pot fi motive de inspiraţie... economică. Porniţi să vizităm aceste vămi în scopul propus, ne-am aruncat privirile şi dincolo de frontiera română, la vecinii limitrofi şi am constatat (cu durere) că vămile şi funcţionarii lor, sunt mai impresionant echipaţi. Clădirile şi ţinuta funcţionarilor sunt considerabil superioare. Se vede că maghiarii şi polonezii au toată solicitudinea pentru punctele lor de frontieră şi fac însemnate sacrificii bugetare pentru întreţinerea lor şi a personalului lor. Parcă la noi nu s’ar putea face aşa ceva? Atât la Curtici, la Episcopia Bihorului, cât şi la graniţa poloneză, vama Grigore-Ghica-Vodă, ne-am putut face o idee de operaţiunile noastre de import-export, ceea ce e cam identic cu mersul schimbului de mărfuri. Prin buna voinţa şi afabilitatea şefilor vămilor respective, am văzut tot ceea ce era în sprijinul declaraţiunilor pe cari aceştia ni le-au făcut, şi cari, prin asemănare, denotă sinceritatea. DE CE E SLAB EXPORTUL D-nii Zaiţ dela punctul Curtici, Ioan Drăghici dela Episcopia Bihorului şi Drăgănescu dela Grigore- Ghica-Vodă, ne-au descris în culori reale gâtuirea exportului nostru de mărfuri şi unele favoruri pentru importul mărfurilor stăine, păreri cărora le dăm locul cuvenit. «Poducţia mizerabilă a solului, lucrat cu unelte primitive, reînviate prin efectele imediate ale aplicării reformei agrare, prin desfiinţarea marii proprietăţi, deci şi a maşinismului agricol, fac ca cerealele noastre să fie calitativ întrecute de cele ruseşti maghiare şi italiene. Deci, pe lângă concurenţa nereală a grâului ucrainian, mai avem şi uşurinţa hectometrică rezultată dintr’o sâmânţă OTSCiică şi un pământ primitiv zgâriăt de pluguri de lemn şi plivit numai de 1—2 ori în timpul creşterii. Putem, prin urmare, să ne consumăm sănătoşi cerealele sau să le depozităm pentru alţi ani, deşi banii ne trebue. Vitele, pe cari le exportam în Ungaria după o convenţiune lămurită, au început a fi suspectate şi şicanate de veterinarii maghiari, mergând până acolo încât au fost oprite de la export. Cu Polonia aveam un înfloritor export de fructe, vinuri şi cereale, care a început să lâncezească, din cauze pur băneşti. Creditul la băncile străine, care în mod obişnuit finanţau marfa românească, şi-a pus barierele, aşa că şi aceste surplusuri de produţie ne rămân ca zestre neproductivă şi inutilă. Prin urmare, dumping-ul rusesc, sicana veterinară din Ungaria şi restrângerea creditelor comercianţilor români la băncile străine neau pus într’o poziţiune economică atât de grea, încât exportul e completamente eclipsat de import, care literalmente ne înăbuşe. CE IMPORTAM Ce importăm? Articole de lux, parfumerie, giuvaericale, mătăsărie, dantelerie. Dacă sunt necesare sau nu, nu discutăm, dar banii româneşti călătoresc în afară de graniţe. De aci rezultă mizeria generală care se vede şi în traiul nostru al funcţionarilor de frontieră, şi în îmbrăcămintea noastră şi în impozanţa absentă a edificiilor vamale. MASURI CARI SE IMPUN Ce ar fi de făcut? Multe. Dar ceea ce ar mări veniturile Statului rezultate din vămuire, ar fi reducerea taxelor la mărfurile de lux, ceea ce ar contribui la împuţinarea contrabandelor de mătăsuri, dantelărie, etc. Unelte perfecţionate agricole, sămânţă selecţionată, creştere de vite fără cusur, creditul ţării renăscut atât înăuntru cât şi în afară de graniţe, — aceastea ar fi treptele ce ar contribui la complecta asanare a exportului nostru. SA SE SCHIMBE ÎNFĂŢIŞAREA LA FRONTIERE La aceste declaraţiuni cuminţi, stimulate de dragoste pentru înflorirea economică a ţării, avem şi noi de adăogat ceva, care s’ar putea satisface de guvern, fără mari sacrificii, dar cu multă bunăvoinţă. E vorba de îmbunătăţirea traiului funcţionarilor de la frontieră prin lefuri omeneşti şi port european, măcar identic cu cel al colegilor lor din Ungaria. Cu 8000—4000 lei lunar ei nu pot trăi. Numai chiria le înghite jumătate din leafă, iar copiii li se sălbăticesc departe de centrele de învăţătură, unde părinţii nu au puterea să-i trimită şi să-i ţină la gazde. Iată unde şi-ar avea rostul «cheltuelile de reprezentare» cu cari se gratifică amatorii de sofale, narghilele şi baruri din capitala atotînghiţitoare. Mizeria să nu se întindă până sub ochii acelor de ale căror credite şi afaceri comericale avem nevoie. Măcar la frontieră se cere niţică solicitudine pentru prestigiul extern al ţării. V. RADU La marginele ţării Constatări de la punctele vamale culmi, episcopia Bihorului $1 Olieorie-Ohira-Vadd CUVÂNTUL Un apel către absolvenţii şi absolventele Universităţii „Regele Ferdinand“ Primim : In zilele de 20 şi 21 Octombrie ort, Univeritatea «Regele Ferdinand I» din Cluj, va sărbători 10 ani de când, intrând sub stăpânire şi spirit românesc, a fost reintegrată în adevăratele ei rosturi. Regele Ţării va onora cu prezenţa această sărbătorire a instituţiei care poartă pe frontispiciu ilustrul nume al Părintelui Său. O seamă de personalităţi streine vor lua şi ele parte la acest ospăţ spiritual. Scrieri şi expoziţii ocazionale vor arăta lumii că Unversitatea din Cluj a fost sfinţită, în cei zece ani, de o muncă prodigioasă, închinată celor mai nobile idealuri ale naţiei şi ale umanităţii. Vom sărbători cea mai strălucită biruinţă a spiritului românesc în Ardealul desrobit. Zidurile cari au adăpostit odată numai gânduri duşmănoase pentru naţia noastră, se vor umplea de lumină, bucurie şi încredere în viitor, ca acum zece ani, când Regele întregitor de hotare a botezat solemn noua instituţie, în prezenţa reprezentanţilor lumii întregi. Dacă sărbătoarea de acum zece ani a fost numai bucuria învingerii dreptăţii şi a încrederii în viitor, sărbătoarea de acum va avea pe lângă acestea, satisfacţia datoriei îndeplinite cu prisosinţă. In cei zece ani de viaţă românească, Universitatea Daciei Superioare a mărit patrimoniul culurei româneşti cu o contribuţie considerabilă; şi-a cucerit, în cercurile internaţionale, un prestigiu de care este mândră , a creat cadrele celei dintâi elite intelectuale româneşti în Ardealul eliberat. Aproape 3000 de tineri au plecat de pe băncile ei, investiţi cu diplome de doctori şi licenţiaţi, pentru a-i duce învăţăturile pe întreg cuprinsul românismului, dar mai ales în Ardeal. Universitatea «Regele Ferdinand I» se va bucura de munca ştiinţifică şi opera ei culturală. Dar mai presus de toate o va umplea de bucurie cei 3000 de absolvenţi, cărora le-a dăruit suflet din sufletul său. Din acest prilej măreţ, tânăra Alma Mater îi strânge cu iubire pe toţi, la sânul său. Sărbătoarea ei este a românismului, dar înainte de toate, este sărbătoarea noastră a acelora cari am sorbit lumină din lumina ei adevărată. Nici imul din noi nu trebuie să lipsească In această zi dela ospăţul ei. Imbrăţişându-ne cu frăţească colegialitate, să ne folosim de acest prilej sărbătoresc pentru a Împrospăta în sufletele noastre nobilele ei Învăţături. Să alergăm cu toţi in jurul altarului ei curat şi să facem nou legământ, că în toate împrejurările vieţii vom lupta pentru biruinţa adevărului, binelui şi frumosului, întru preamărirea neamului nostru şi a umanităţii, aşa cum ea ne-a învăţat. Atât însă nu va fi deajuns. Recunoştinţa noastră trebue să o arătăm şi printr’o faptă demnă de iubita noastră Alma Mater. Căci puţine Universităţi au fost atât de darnice, ca a noastră. Câţi dintre cei 3000 — pentru a nu-i aminti decât pe ei — nu s’au împărtăşit nu numai din darurile ei spirituale, ci şi din cele materiale? Care din Universităţle româneşti — şi îndrăznim să simtem din străinătate — a oferit studenţilor lor atâtea mijloace de studii şi existenţă, ca cea din Cluj? Un grup din cei 3000, cari locuesc în Cluj, a crezut că gestul cel mai vrednic din acest prilej, ar fi înfiinţarea unei Asociaţii, care ar avea de scop ajutorarea morală şi materială a Universităţii Daciei Superioare. Din Asociaţie — care şi-ar ţinea adunarea de constituirea cu ocazia serbărilor — ar face parte înainte de toate foştii studenţi. Alăturea de ei s’ar înscrie însă toţi aceia cari vor să ajute cea dintâi instituţie culturală a Ardealului. Prietenii Universităţii din Cluj — căci astfel s’ar chema societatea noastră şi în ordinea morală, s’ar trudi, prin toate mijloacele, să ridice prestigiul Universităţii, să strângă legăturile dintre ea şi societate, să o facă preţuită în aşa măsură, încât societatea să sară oricând in ajutorul ei. In ordinea materială, prin taxe de membru şi donaţii, vor sprijini institutele şi munca ştiinţifică a Universităţii, vor ajuta pe diferite căi şi în limita posibilităţii pe studenţi. Ne dăm foarte bine seama că situaţia de astăzi a iubitei noastre Alma Mater, e cu mult mai grea decât atunci, când ne-a crescut pe noi. Criza economică generală a atins-o şi pe ea. Subvenţiile Statului au scăzut simţitor, de aceea taxele au fost mărite. Să-i sărim deci în ajutor, pentru ca activitatea ei să meargă în acelaş ritm încordat, în care a început. Să strângem rândurile în jurul ei, pentru a o aşeza la adăpostul oricăror lovituri. Să o împiedicăm să devină instituţie a privilegiaţilor soartei, ei, dimpotrivă, să ne trudim ca de binefacerile ei să nu fie lipsiţi nici unul din fii merituoşi ai ţării. Numai astfel iubita noastră Alma Mater va fi iubită şi stimată de neamul întreg, aşa cum noi o iubim şi o stimăm. Prietenii Universităţii să ajungă o rezervă de energie morală şi de dărnicie materială a Universităţii noastre. Veniţi deci toţi cei cari v-aţi împărtăşit din lumina ei; cei cari îi înţelegeţi măreţele rosturi; cei cari vreţi să-i încredinţaţi pe fiii voştri spre mobilare sufletească, veniţi ca în faţa Regelui Ţării să vă arătaţi recunoştinţa faţă de ea, înscriindu-vă printre Prietenii ei. Adunarea de constituire se va ţine în una din cele două zile ale serbării jubiliare. Despre programul şi pregătirile ei, doi. absolvenţi vor fi ţinuţi la curent prin presă. Rugăm pe toţi cei ce aderă la apelul nostru să-şi trimită adesiunea pe adresa d-lui dr. Mihai Kernbach, docent univ. Institutul de Medicină Legală, Clinicile Universităţii, Cluj. spectacole Teatre NATIONAL: Flacăra sfântă. VENTURA: Şoarece de biserică. REGINA MARIA: Ansamblul Reinhardt. Kleine Suende. ELITE: «Să vezi şi să nu crezi». Două acte şi 18 tablouri de Nicon-Niean-Vikin. CÂMPUL MOŞILOR (Grădina Heliade): Circul Kludsky, menagerie şi reprezentaţii cu sute de animale exotice. Cinematografe TRIANON: Serenada dragostei cu Roman Novarro. VOX: «Chique» ou Charles Vanei şi «Lestrois masques» cu Jean Toulont. CORSO: Fulgerul No. 2329 cu Lon Chaney. CAPITOL* Regele Parisului cu Ivan Petrovici. REGAL: Cântecul deşertului cu John Babs şi dansa La Plante. FEMINA: «Cântecul durere!» cu Al. Jolson şi Davey Lee. CINEMA BULEVARD PALACE: Unde mi-e nevasta? operetă comică şi vorbită şi dansată cu Maleo şi Anita Page şi o complectare. CINEMA SELECT: Unde mi-e nevasta? operetă comică vorbită şi dansată cu Maleo şi Anita Page şi o complectare. OMNIA: Prima dragoste, prima durere. MARNA: Fecioara din Vilna şi trupa de reviste Titi Mihăilescu. VOLTA-BUZEŞTI : Sărutul, film sonor cu Greta Garbo şi o comedie cu Stan şi Bran. MARCONI: Pat şi Patachon în «Cazul» şi revista «Balanse Marghioala». ani apartament central. A se adresa la ziar sub «B.» Bukarester Tageblatt Singurul cotidian în limba germană din Bucureşti, Vechiul Regat şi Basarabia. Foarte răspândit. Redacţia şi Administraţia strada Sărindar 14. Telefon 874/23. Luni 13 Octombrie 1930 13; Plăci de gramofon; Muzică vocală. 13.30; Informaţiuni, bursa cerealelor, cota apelor Dunării şi semnal orar. 13.50; Plăci de gramofon; Muzică de orchestră. 17; Orch. Radio; Sansa; Marşul Cadeţilor; Auber; «Muta din Porţiei», av.; Rozi; Vis în doi, boston; Bizet: Fantezie din «Carmen»; O. Brunetti: Ancora, Intermezzo; Coleridge Taylor: Suită africană. 18: D-ra Stroescu: Lecturi din Lucian Blaga. 18.15: Informaţiuni, meteorul şi semnal orar. 18.30: Orchestra Radio: Reece: Serenada dela Laguna; Jirak: «Mirdco», tango; Ippolitow-Iwanow: Suită caucaziană; Gounod; Fantezie din «Faust». UNIVERSITATEA RADIO 10: D. prof. G. Longinescu: Despre lumină. 10.20: D. ing. Șerban: Ultimele progrese ale radiofoniei. 11.40: D. Al. Nasta: Vremuri grele pentru plugărie. PROGRAM DE SEARA 20: Plăci de gramofon: Muzică românească. 20.45: D. Paul Maurand: Subiect rezervat. 21: Muzică de cameră (d-na Marg. Capeleanu, violina I, d-rele Bela Sasover, violina II-a, Hilda Wexler, violo şi Ana Vilig, violoncel); Glazounow: Quartet slav. 21.30: D. Perpessicius; Cărţile noi: Eminescu în eglezeşte; Călătoriile lui Ion Codru Drăguşanu. 21.45: D. Ion Sârbu (acomp. de taraful Fănică Luca): Cântece vesele. 22.15: D-ra Nadia Chebap, piano. Bach; Suită franceză în sol major; Chopin: Nocturnă; Chopin: Studiu; Chopin: Mazurkă; Chopin: Vals. 22.45: Informaţiuni. ŞCOALA POLITECHNICA 17: Gounod: Faust, muzică de balet; Proch: Variaţiuni, Mozart; Flautul fermecat, cântate de M. Gugilemetti; Bizet: Pescuitorii de Perle; Lalo; Regele Vsului, arii cântate de Rogatekewsky; Boris Godunov: Testamentul şi monologul cântate de Folescu; Berceuse, Chanson Bohemienne, cântate de trupa Chauve-Souris cu Brise și Ershova; Verdi, Rigoletto, Caronome şi trio cu Lombardi, Borgioli şi Gentile.