Cuventul, octombrie 1930 (Anul 6, nr. 1956-1986)

1930-10-14 / nr. 1969

m­ a folklorul românesc -----—Dew----­— (Continuarea articolului din pag. I-a) ko în Cehia, cu Krohn şi Olden­burg în Finlanda şi Rusia, folklo­rul a fost smuls din preocupările profanilor şi ridicat la forţa şi au­toritatea unei ştiinţe. Folklorul merge alături de etno­grafie şi filologie căreia îi furni­zează forme şi expresii pentru fo­netism şi lexic, iar pe de altă par­te folklorul e imensul zăcământ de posibilităţi creiatoare din care au ţâşnit spre soare sclipirile de aur ale literaturii culte. Filologia foloseşte în laboratoriul său material folkloristic. De juste- Ble­ ţea şi de precizia cu care au fost culese şi notate forme dialectale depinde exactitatea concluziilor la care ajunge filologul. Şi din claritatea şi fineţea — iz­vorâte dintr’un ales simţ ştiinţific — cu care au fost înregistrate mo­tive şi variante din câmpul folklo­­rului românesc, va depinde putin­ţa precizării «locului poporului ro­mân în cadrul folklorului euro­pean», aşa după cum o spune d­­profesor Caracostea în ultima sa lucrare. Tr. Ionescu-Nişcov Camăta în Bucovina la Rădăuţi, ca la Suceava, şi ca n Maramureş ---------»-0C00-------­— De ce nu se aplică legea cametei ? In satul Vi­­covul de sus.» Opinci şi vin fiert RĂDĂUŢI. — Sunt încă vii în memorie tulburările din judeţul Suceava. Se cunosc şi cauzele lor. Criza actuală şi consecinţa ei cea mai dureroasă : Camăta. Ştie toată lumea că s’a dat alarma de nenu­mărate ori, ca să se pună odată o stavilă acestei racile şi se ştie ia­răşi că nu s’au alarmat la vreme cercurile cari poartă răspunderea pentru liniştea ţării. De ce nu se aplică legea cametei ? Şi s’ar fi putut face treabă bună, dacă parchetele şi tribunalele îşi făceau datoria. Avem aci, în Buco­vina, o lege împotriva camerei, des­tul de bună. Are însă un cusur. Nu se aplică. Odinioară — pe când stă­­pânia Austria peste aceste melea­guri româneşti — această lege se aplica cu toată rigoarea şi a fost destul de mare numărul cămătari­lor cari au înfundat puşcăriile. As­tăzi ?... Nu există caz de cămătărit care să nu fie clasat de parchete al initio, iar dacă se dă câteodată un rechizitor de urmărire, cămătarul este la sigur achitat de tribunale­ Nu fucţionează justiţia în Bucovi­na împotriva cămătarilor. Este, oare, o minune, dacă bieţii ţărani, cărora li se refuză dreptatea, apu­că pe calea violenţei ! Am asistat, la Rădăuţi, la o con­vorbire. Un om de bine, într’o înal­tă situaţie cu răspundere, a spus: «Ţăranul e răbdător, dar mă tem, că răbdarea lui e pe sfârşite». Era vorba de camătă. Şi respectivul domn are deplină dreptate. Am în­treprins o mică anchetă. Am adu­nat într’un sat oarecare din jude­ţul Rădăuţi câţiva ţărani bântuiţi de acest teribil flagel. Li-am vor­bit despre camătă şi despre drep­tul lor legal, de a se apăra împotri­va acestui flagel. Când i-am provo­cat să urmeze calea legii şi să aibă deplină încredere în justiţie, am ci­tit desnădejdea de pe faţa lor. Am avut, în acel moment, convingerea, că, dacă-i provocăm să d­ea foc tu­turor cămătarilor, eram urmat nu­maidecât. In satul Vincovul de sus Iată gospodari cari au înţeles să-şi înjghebe un cămin modest pe ruinele ce le-a lăsat războiul mon­dial. Sunt gospodari din frumosul sat Vicovul de Sus, odinioară curat românesc, astăzi inundat de ele­mente străine. Care-i îndeletnici­rea lor ? Care-i rostul lo­r în aceas­tă comună ? Să vedeţi: Sunt aşa zişi negusori. Vând orice marfă, mai ales alcool. Auorizaţiile pentru vânzarea de alcool s’au dat cu ne­miluita, mai ales pe vremea vechi­lor liberali şi averescani. Opinci şi vin fiert Mai mult: Cine vrea să cumpere ceva făină, ovăz, săpun, sau Dum­nezeu ştie ce marfă indispensabilă pentru casă, TREBUE să cumpere ŞI alcool. Vine ţăranul, iarna, după o pereche de opinci. Negustorul îl conduce la bucătărie, unde fierbe un ce ce miroase a alcol. Negustorul îl botează «vin fier». «Ce bine face vinul fiert» — renumitul «Glueb­­wein» al regiunei — «mai ales iar­na. Tămădueşte toate bolile». Şi nu capătă ţăranul opincile, până n’a cumpărat şi un cihilogram de vin fiert. Ambele, fireşte, pe credit. Şi ţăranul nu poartă socoteala... Regimul camerei S’apropie vedeana. Ţăranul nu poate plăti. «Fă un vesel (poliţă) bade Gheorghe pe 3000 lei, atâta-mi eşti dator». Ştie badea Gheorghe, cât şi pentru câţi bani a luat el­­vin fiert, rachiu, ovăz, opinci . La iscălitura poliţei ţăranul trebue să pue jos, în numerar, 30 lei la mie sau trei luni înainte şi la scadenţă şi lună, drept dobândă pentru două se adaugă cheltueli imense de ju­decată. De la 3000 lei se trezește pes­te câteva luni cu 10.000 lei și mai mult. Deleghin. tegrare a celor trei elemente in­dispensabile funcţiilor economice: munca, capitalul şi patronul. Pro­cesul de diferenţiere şi de integra­re a acestor elemente economice simple va urma şi el procesul evo­luţiei familiei, până la individuali­zare. întreprinderea va putea fi colectivă sau individuală. Munca, capitalul şi patronul se pot concen­tra într-un singur individ, luat izolat sau ca şef de familie. Atât social, cât şi economic, individul se confundă cu şeful de familie, întru­cât între membrii familiei partajul averei se face egal, sub acest ra­port existând deci identitatea de interese. Tot aşa şi la familiile în care primul născut moşteneşte pro­prietatea sau întreprinderea inte­­grală, individualitatea lui se con­fundă cu calitatea de şef de fami­lie. Când întreprinderea va fi colec­tivă, adică munca şi capitalul dife­renţiat« prin individualizare, aces­tea vor fi subordinate şefului în­­treprinderei, care va face cea mai importantă funcţie de integrare a lor. de creare şi conducere a între­prinderea Fără această funcţie pa­tronală, nici capitalul, nici munca, nu pot forma o întreprindere, pre­cum fără a fi integrate într-o în­treprindere, nici capitalul, nici munca, nu pot face funcţie econo­mică de producţie, schimb şi câş­tig. Ca şi familia, întreprinderea nu va avea caracterul permanent al insti­tuţiilor religioase, militare sau po­litice. Permanent va fi numai tipul de întreprindere agricolă, industrială sau comercială, cum sunt tipurile speciilor animale. Ca şi organisme­le animale şi întreprinderile au o viaţă a lor, se nasc, ne desvolă, tră­­esc şi dispar, fără însă a li se putea fixa o limită de vârstă sau durată diferitelor perioade de desvoltare, ca la animale. Caracterul organic al întreprin­derei exclude, deci, teoriile socialiste asupra întreprinderei perpetue. în­treprinderea visată de socialişti este prin definiţie perpetuă, în afară de orice variaţii în forma şi structura ei. Dar nici în domeniul economic, alchimia nu va descoperi perpetuu mobil sau elixirul vieţei. Acest caracter organic al între­prinderei provine atât din natura funcţiei patronale, a capitalului şi a muncei, cât şi variaţiile din con­curenţa pe care şi-o fac întreprin­derile între ele, în baza luptei pen­tru existenţă, cât în sfârşit din cauze generale, sociale şi politice. Prin individualizarea elementelor care compun întreprinderea, ele ca­pătă toate caracterele individuali­­tăţii, precum distincţia de interese, de conjuncturi, de însuşiri şi mai ales de intensitate a acelui instinct economic de care am vorbit. Apoi, individul este expus diferitelor mu­taţii, cari fac ca să ajungă sau nu factor economic, fie capitalist, fie ca muncitor, fie ca patron, de­odată toate, pe rând de toate, sau numai în una din aceste poziţii economice. Precum vor fi şi indivizi cari nu vor ajunge în nici una din aceste poziţii, rămânând în afară de sfera activităţei economice şi îmbrăţişând alte ramuri de activitate şi poziţii sociale. Dând această interpretare vieţei economice, înţelegem cât de falsă este teoria socialistă care combate atât întreprinderea organică, cât şi familia, adică tocmai cele două rea­lităţi elementare economice şi so­ciale. In lumina acestor considera­ţii, vom putea defini socialismul astfel: orice sistem care caută să înlocuiască întreprinderile organice prin asociaţii mecanice, în care toţi membrii corpului social vor deveni factori economici, muncitori şi stă­pâni egali pe capitalul şi câştigul întregei societăţi, şi în care funcţia patronală, lipsită de mobilul ei fi­resc, intensul pentru câştig, s’ar re­duce la o funcţie bi­rocratică, su­pusă unor anume scopuri politice. Intr’o formulă mai scurtă, socia­lismul pune în funcţie economică întregul social. Dar prin aceasta nu se va realiza acea «fază istorică de evoluţie», pe care socialiştii o cred posibilă ca fiind superioară celei actuale. Ma întâi, această fază, în­trucât ar representa o formă supe­rioară de evoluţie, nu va fi istorică, pentru simplu motiv că istoria nu poate cunoaşte ceea ce nu a fost încă. Ea ar putea însemna doar o fază de decadenţă, pe care istoria o cunoaşte într’adevăr sub forma în­cercărilor sovietice, sau una infe­rioară sub forma societăţilor pree­conomice, a triburilor de păstori, şi “Vânători în cari ştim că atât func­ţiile economice, cât şi toate celelalte funcţii religoase şi politice, sunt în­deplinite de întreaga masă socială, fără organ şi fără instituţii, în care producţia se face numai în vederea consumaţiei şi consumaţia din pro­prie producţie, fără schimb, fără câştig, fără acumulare de capital, fără bani şi — în sfârşit — fără nici un interes. întrucât comunismul înseamnă a­­ceasta, el nu poate reprezenta decât o fază inferioară, la care nu pot fi condamnate să se întoarcă toate so­cietăţile omeneşti, întrucât în comu­nismul rusesc se vor produce şi une­­le fenomene de viaţă economică su­perioară, el va putea însemna doar o formă hibridă. Şi viaţa economi­că îşi are monştrii ei, după cum se vede. Fundamentul doctrinelor socialis­te ne apare tot atât de şubred şi prin această teorie a fazelor de evoluţie, cât şi prin cealaltă, a luptei de clase. I. Constanţii!­­OoOoOoXoOoOo---­ Cazarma grănicerilor Constanţa In legătură cu cele publicate de­unăzi în «Cuvântul» cu privire la construirea cazărmii grănicerilor la Constanţa, ni se mai dau urmă­toarele detalii: Grănicerii din Constanţa (Comp. l­a), până în prezent, erau înca­­zarmaţi în nişte barăci sanitare de lemn, construcţii cât se poate lip­site de higiena şi confort. S’a decis construirea unei cazărmi moderne. Clădirea, dacă s’ar fi executat prin întreprindere, ar fi costat pe­ste şase milioane; lucrându-se însă în regie, numai cu personal mili­tar, mai mult sau mai puţin de me­serie, va costa maximum două mi­lioane. Construcţia, lucrată în beton ar­mat, cuprinde la parter (900 m. p.) cazarmă pentru trupă cu toate de­pendinţele (săli de mese, spălătoa­re, dormitoare mari, cancelarii, etc.), iar la etaj, două compartimen­te complete pentru ofiţerii compa­niei şi un apartament de opt ca­mere cu băi pentru ofiţerii vile­­giaturişti ai corpului de grăniceri. Iniţiativa construcţiei a avut-o comandantul corpului de grăniceri, d. general Mihail Fiorescu şi şeful serviciului de geniu al corpului, d. colonel Bacaloglu. Planurile au fost întocmite de serviciul architecturi­i din Ministerul de finanţe (d-nii ar­chitect şef Ciortan şi Boloşin). Supravegherea technică a lucră­­rei o au d-nii colonel Bacaloglu şi inginer C. Popescu (Constanţa), iar supravegherea militară căpitan Chirculescu, comandantul comp. l­a Constanţa. Paralel cu această lucrare, se con­­struesc la graniţe încă 80 pi­ete d­in fondul de 16 milioane ce s-a alocat corpului de către fostul mi­nistru de finanţe. ...........OOXXOQ Jaful din pădurile Maramurăşului *-------- militBr » ti‘ A- --------------­Cum se fură la Borşa Deşi d. Mihalache, pe când era ministru ,al agriculturii şi dome­niilor, a luat dispoziţiunea ca pă­durile Statului să fie exploatate în regie proprie, aducând şi o lege in acest sens, totuşi această măsură este o parodie în centrul păduros al Maramureşului, în corn. Borşa. Du­pă cum la Vişăul-de-Sus îşi făcuse apariţia la orizont faimosul Groe­­del, aşa Borşa îşi are xilofagii ei în persoana oamenilor de afaceri, fraţii Frachter. E uimitor cum în această comună, unde nimeni nu are pădure proprietatea lui, excep­ţie de Anderco Cuza, există şase fa­brici de scânduri cari umblă ziua şi noaptea având un material lem­nos formidabil, nestânjenite de ni­meni. Pentru a ne explica acest fapt curios, am stat de vo­rbă cu fostul primar al comunei, c­. Ion Mihály, care ne-a declarat următoarele: CE NE SPUNE FOSTUL PRIMAR MIHÁLY «Oamenii neavând ce mânca, merg în pădurile Statului şi ale Compo­­sesoratului, de unde aduc lemne fă­ră ştirea nimănui, vănzându-le pe preţuri derizorii proprietarilor de cherestea, fraţii Frachter. Nu capă­tă bani, ci nişte bonuri cu cari tre­buie să ia marfă de la boldul (pră­vălia) pe care o recomandă d-nul Frachter. Negustorul nu-i dă mar­fă decât cu condiţiunea să-i lase 30 la sută din capitalul iniţial. Banii ce-ar trebui să-i a­chite muncitoru­lui fraţii Frachter (unul este în consiliul judeţean) îi dau boldaşu­­lui făcând cu el diferite tranzacţii. De altfel sistemul acesta nenoro­cit al bomerilor este uniformizat în tot Maramurăşul. Şi astfel, munci­torul vânzând 1 m.c. de lemne cu 100 lei, de­oarece fraţii Frachter profită de situaţia economică de­plorabilă, capătă marfă pentru 70 lei, iar 30 lei sunt partea boldaşului şi al fraţilor Fruchter. De multe ori se întâmplă că oa­menii să fie prinşi de organele sil­vice şi atunci li se confiscă lem­nul furat. Aşa, de la 1 Sept. şi până la 13 Sept, pădurarii au confiscat peste 200 bucâţi de lem­na care l-au vân­dut fraţilor Fruchter fără licitaţie, fără nimic, iar pe ţărani i-au dat în judecată. Aşa, ţăranul rămâne şi dat în judecată şi cu lemnul luat. După aceea fraţii Frachter lasă lemnul ca să se învechiască o săp­tămână pentru a nu se cunoaşte că este proaspăt, ca să poată spune mai târziu că este exploatat de a­­cum doi ani din Nicoroia şi Potica. CE FAC AUTORITĂŢILE LOCALE? Lemnul îl cară din pădure cu a­jutorul unei linii ferate care are până în prezent trei morţi şi doi invalizi (muşamalizate în parte) transportându-i la ferestrăul lor din Borşa centru. Aceşti oameni, cari n’au nici un loc cu pădure confom cărţilor funduare, de două ori pe zi cară cu trei vagoane 30—40 metri cubi de lemne din creerul munţilor pentru a-i tran­sporta la fabricile ce umblă Dumi­neca în văzul autorităţilor, al că­ror rol e să păzească ordinea şi le­galitatea pe aceste plaiuri. DATORIA MINIŞTRILOR DE DO­MENII ŞI COMUNICAŢII D. ministru al agriculturii şi do­meniilor e dator să dea ordin ca să li se ridice imediat cuţitele feres­­tr­elor, oprindu-i pentru totdeauna de a mai exploata lemnul furat de oamenii ce n’au ce mânca. Dacă se exploatează, în regie proprie, d-le inginer silvic de la Vişeul-de-Sus, de unde cară fraţii Frachter şi companie material lemnos umblând, fabricile ziua şi noaptea fără a-l putea termina vreodată. Să facă Statul şi în Borşa un ferestrău, cum a făcut pe Vaser exploatând pădurile seculare ale acestei comu­ne, dându-le oamenilor de lucru şi micşorând astfel şomajul care este foarte întins în această regiune. Ministrul comunicaţiilorr să anu­leze autorizaţiunea suspectă cu No. 12215 din 17 August 1929, emisă de direcţia technică a căilor ferate particulare, care dă dreptul fraţi­lor Fruchter de a exploata linia în­gustă Borşa-Baia Borşa, din urmă­toarele motive: Nu s-au făcut ex­proprierile legale pe locul unde este edificată linia, fiind construită în timpul războiului. Aşa cum funcţionează azi linia aceasta, ea are până în prezent trei morţi şi două invalizi, trece pe lângă şcoala primară de Stat, ceea ce interzice art. 332 din legea învă­ţământului, aceasta fiind un peri­col permanent pentru şcoală. Acea­stă linie este făcută cu un plan diabolic ,de a defrişa pădurrile Sta­tului şi ale Composesoratului. In codrii de odind­ară ai Mara­mureşului este numai plângere şi chin. Populaţia e indignată contra acestei ilegalităţi patronată de au­torităţi. Recentele agitaţii au dove­dit că organizţia putredă a acestui judeţ a început să pârâie. CONST. CHIORALIA Regresul economic ce patinează vertiginos spre dezastru, e clar, vi­zibil la noi, ca şi din oricare alt punct al globului. Eclipsă totală care merită a fi studiată cu aten­ţie de cei ce au pregătire şi căde­rea în atenuarea efectelor ei. Şi premiza porneşte de la tăria şi aspectele schimbului de mărfuri dintre ţara noastră şi ţările cu care ne legăm comercialmente. Părerile vameşilor ce stau de strajă la punc­­ile de frontieră dinspre Ungari­­şi Polonia îşi au rostul şi pot fi motive de inspiraţie... economică. Porniţi să vizităm aceste vămi în scopul propus, ne-am aruncat privirile şi dincolo de frontiera ro­mână, la vecinii limitrofi şi am constatat (cu durere) că vămile şi funcţionarii lor, sunt mai impre­sionant echipaţi. Clădirile şi ţinuta funcţionarilor sunt considerabil superioare. Se vede că maghiarii şi polonezii au toată solicitudinea pentru punctele lor de frontieră şi fac însemnate sacrificii bugetare pentru întreţi­nerea lor şi a personalului lor. Parcă la noi nu s’ar putea face aşa ceva?­­ Atât la Curtici, la Episcopia Bi­horului, cât şi la graniţa poloneză, vama Grigore-Ghica-Vodă, ne-am putut face o idee de operaţiunile noastre de import-export, ceea ce e cam identic cu mersul schimbului de mărfuri. Prin buna voinţa şi a­­fabilitatea şefilor vămilor respecti­ve, am văzut tot ceea ce era în spri­jinul declaraţiunilor pe cari aceş­tia ni le-au făcut, şi cari, prin ase­mănare, denotă sinceritatea. DE CE E SLAB EXPORTUL D-nii Zaiţ dela punctul Curtici, Ioan Drăghici dela Episcopia Biho­rului şi Drăgănescu dela Grigore- Ghica-Vodă, ne-au descris în culori reale gâtuirea exportului nostru de mărfuri şi unele favoruri pentru importul mărfurilor stăine, păreri cărora le dăm locul cuvenit. «Poducţia mizerabilă a solului, lucrat cu unelte primitive, reînviate prin efectele imediate ale aplicării reformei agrare, prin desfiinţarea marii proprietăţi, deci şi a maşi­­nismului agricol, fac ca cerealele noastre să fie calitativ întrecute de cele ruseşti maghiare şi italiene. Deci, pe lângă concurenţa nereală a grâului ucrainian, mai avem şi uşurinţa hectometrică rezultată din­­tr’o sâmânţă­ OTSCiică şi un pământ primitiv zgâriăt de pluguri de lemn şi plivit numai de 1—2 ori în timpul creşterii. Putem, prin ur­mare, să ne consumăm sănătoşi ce­realele sau să le depozităm pentru alţi ani, deşi banii ne trebue. Vitele, pe cari le exportam în Un­garia după o convenţiune lămuri­tă, au început a fi suspectate şi şi­canate de veterinarii maghiari, mergând până acolo încât au fost oprite de la export. Cu Polonia aveam un înfloritor export de fructe, vinuri şi cereale, care a început să lâncezească, din cauze pur băneşti. Creditul la băn­cile străine, care în mod obişnuit finanţau marfa românească, şi-a pus barierele, aşa că şi aceste sur­plusuri de prod­u­ţie ne rămân ca zestre neproductivă şi inutilă. Prin urmare, dumping-ul rusesc, sicana veterinară din Ungaria şi restrângerea creditelor comercian­ţilor români la băncile străine ne­­au pus într’o poziţiune economică atât de grea, încât exportul e com­pletamente eclipsat de import, care literalmente ne înăbuşe. CE IMPORTAM Ce importăm? Articole de lux, parfumerie, giuvaericale, mătăsă­­rie, dantelerie. Dacă sunt necesare sau nu, nu discutăm, dar banii ro­mâneşti călătoresc în afară de gra­niţe. De aci rezultă mizeria generală care se vede şi în traiul nostru al funcţionarilor de frontieră, şi în îmbrăcămintea noastră şi în im­pozanţa absentă a edificiilor vama­le. MASURI CARI SE IMPUN Ce ar fi de făcut? Multe. Dar ceea ce ar mări veniturile Statului rezultate din vămuire, ar fi reduce­rea taxelor la mărfurile de lux, ceea ce ar contribui la împuţinarea contrabandelor de mătăsuri, dante­lărie, etc. Unelte perfecţionate agricole, să­mânţă selecţionată, creştere de vite fără cusur, creditul ţării renăscut atât înăuntru cât şi în afară de graniţe, — aceastea ar fi treptele ce ar contribui la complecta asanare a exportului nostru. SA SE SCHIMBE ÎNFĂŢIŞAREA LA FRONTIERE La aceste declaraţiuni cuminţi, stimulate de dragoste pentru înflo­rirea economică a ţării, avem şi noi de adăogat ceva, care s’ar putea sa­tisface de guvern, fără mari sacri­ficii, dar cu multă bunăvoinţă. E vorba de îmbunătăţirea traiului funcţionarilor de la frontieră prin lefuri omeneşti şi port european, măcar identic cu cel al colegilor lor din Ungaria. Cu 8000—4000 lei lunar ei nu pot trăi. Numai chiria le în­ghite jumătate din leafă, iar copiii li se sălbăticesc departe de centrele de învăţătură, unde părinţii nu au puterea să-i trimită şi să-i ţină la gazde. Iată unde şi-ar avea rostul «chel­­tuelile de reprezentare» cu cari se gratifică amatorii de sofale, narghi­lele şi baruri din capitala atotînghi­­ţitoare. Mizeria să nu se întindă până sub ochii acelor de ale căror credite şi afaceri com­ericale avem nevoie. Măcar la frontieră se cere niţică solicitudine pentru prestigiul ex­tern al ţării. V. RADU La marginele ţării Constatări de la punctele vamale culmi, episcopia Bihorului $1 Olieorie-Ohira-Vadd CUVÂNTUL Un apel către absolvenţii şi absolventele Uni­versităţii „Regele Ferdinand“ Primim : In zilele de 20 şi 21 Octombrie ort, Univeritatea «Regele Ferdinand I» din Cluj, va sărbători 10 ani de când, in­trând sub stăpânire şi spirit românesc, a fost reintegrată în adevăratele ei rosturi. Regele Ţării va onora cu pre­zenţa această sărbătorire a instituţiei care poartă pe frontispiciu ilustrul nu­me al Părintelui Său. O seamă de per­sonalităţi streine vor lua şi ele parte la acest ospăţ spiritual. Scrieri şi ex­poziţii ocazionale vor arăta lumii că Unversitatea din Cluj a fost sfinţită, în cei zece ani, de­ o muncă prodigioasă, închinată celor mai nobile idealuri ale naţiei şi ale umanităţii. Vom sărbători cea mai strălucită biruinţă a spiritu­lui românesc în Ardealul desrobit. Zi­durile cari au adăpostit odată numai gânduri duşmănoase pentru naţia noa­stră, se vor umplea de lumină, bucurie şi încredere în viitor, ca acum zece ani, când Regele întregitor de hotare a botezat solemn noua instituţie, în prezenţa reprezentanţilor lumii întregi. Dacă sărbătoarea de acum zece ani a fost numai bucuria învingerii drep­tăţii şi a încrederii în viitor, sărbă­toarea de acum va avea pe lângă aces­tea, satisfacţia datoriei îndeplinite cu prisosinţă. In cei zece ani de viaţă românească, Universitatea Daciei Superioare a mă­rit patrimoniul culurei româneşti cu o contribuţie considerabilă; şi-a cuce­rit, în cercurile internaţionale, un pres­tigiu de care este mândră , a creat ca­drele celei dintâi elite intelectuale ro­mâneşti în Ardealul eliberat. Aproape 3000 de tineri au plecat de pe băncile ei, investiţi cu diplome de doctori şi licenţiaţi, pentru a-i duce învăţăturile pe întreg cuprinsul românismului, dar mai ales în Ardeal. Universitatea «Regele Ferdinand I» se va bucura de munca ştiinţifică şi opera ei culturală. Dar mai presus de toate o va umplea de bucurie cei 3000 de absolvenţi, cărora le-a dăruit suflet din sufletul său. Din acest prilej mă­reţ, tânăra Alma Mater îi strânge cu iubire pe toţi, la sânul său. Sărbătoa­rea ei este a românismului, dar înain­te de toate, este sărbătoarea noastră a acelora cari am­ sorbit lumină din lu­mina ei adevărată. Nici imul din noi nu trebuie să lipsească In această zi dela ospăţul ei. Imbrăţişându-ne cu fră­ţească colegialitate, să ne folosim de acest prilej sărbătoresc pentru a Îm­prospăta în sufletele noastre nobilele ei Învăţături. Să alergăm cu toţi in jurul altarului ei curat şi să facem nou legământ, că în toate împrejură­rile vieţii vom lupta pentru biruinţa adevărului, binelui şi frumosului, întru preamărirea neamului nostru şi a uma­nităţii, aşa cum ea ne-a învăţat. Atât însă nu va fi deajuns. Recunoş­tinţa noastră trebue să o arătăm şi prin­­tr’o faptă demnă de iubita noastră Alma Mater. Căci puţine Universităţi au fost atât de darnice, ca a noastră. Câţi dintre cei 3000 — pentru a nu-i aminti decât pe ei — nu s’au împărtăşit nu numai din darurile ei spirituale, ci şi din cele ma­teriale? Care din Universităţle româ­neşti — şi îndrăznim să simtem­ din străinătate — a oferit studenţilor lor atâtea mijloace de studii şi existenţă, ca cea din Cluj? Un grup din cei 3000, cari locuesc în Cluj, a crezut că gestul cel mai vred­nic din acest prilej, ar fi înfiinţarea u­­nei Asociaţii, care ar avea de scop aju­torarea morală şi materială a Univer­sităţii Daciei Superioare. Din Asociaţie — care şi-ar ţinea adunarea de consti­tuirea cu ocazia serbărilor — ar face parte înainte de toate foştii studenţi. A­­lăturea de ei s’ar înscrie însă toţi aceia cari vor să ajute cea dintâi instituţie culturală a Ardealului. Prietenii Universităţii din Cluj — căci astfel s’ar chema societatea noastră şi în ordinea morală, s’ar trudi, prin toate mijloacele, să ridice prestigiul Univer­sităţii, să strângă legăturile dintre ea şi societate, să o facă preţuită în aşa măsură, încât societatea să sară oricând in ajutorul ei. In ordinea materială, prin taxe de membru şi donaţii, vor sprijini institu­tele şi munca ştiinţifică a Universităţii, vor ajuta pe diferite căi şi în limita posibilităţii pe studenţi. Ne dăm foarte bine seama că situaţia de astăzi a iubitei noastre Alma Mater, e cu mult mai grea decât atunci, când ne-a crescut pe noi. Criza economică ge­nerală a atins-o şi pe ea. Subvenţiile Statului au scăzut simţitor, de aceea taxele au fost mărite. Să-i sărim deci în ajutor, pentru ca activitatea ei să meargă în acelaş ritm încordat, în care a început. Să strân­gem rândurile în jurul ei, pentru a o aşeza la adăpostul oricăror lovituri. Să o împiedicăm să devină instituţie a pri­vilegiaţilor soartei, ei, dimpotrivă, să ne trudim ca de binefacerile ei să nu fie lipsiţi nici unul din fii merituoşi ai ţării. Numai astfel iubita noastră Alma Mater va fi iubită şi stimată de neamul întreg, aşa cum noi o iubim şi o sti­măm. Prietenii Universităţii să ajungă o re­zervă de energie morală şi de dărnicie materială a Universităţii noastre. Veniţi deci toţi cei cari v-aţi împăr­tăşit din lumina ei; cei cari îi înţele­geţi măreţele rosturi; cei cari vreţi să-i încredinţaţi pe fiii voştri spre m­obilare sufletească, veniţi ca în faţa Regelui Ţă­rii să vă arătaţi recunoştinţa faţă de ea, înscriindu-vă printre Prietenii ei. Adunarea de constituire se va ţine în una din cele două zile ale serbării ju­biliare. Despre programul şi pregătirile ei, doi. absolvenţi vor fi ţinuţi la cu­rent prin presă. Rugăm pe toţi cei ce aderă la apelul nostru să-şi trimită a­­desiunea pe adresa d-lui dr. Mihai Kern­bach, docent univ. Institutul de Medi­cină Legală, Clinicile Universităţii, Cluj. spectacole Teatre NATIONAL: Flacăra sfântă. VENTURA: Şoarece de biserică. REGINA MARIA: Ansamblul Rein­hardt. Kleine Suende. ELITE: «Să vezi şi să nu crezi». Două acte şi 18 tablouri de Ni­co­n-N­iean-V­ikin. CÂMPUL MOŞILOR (Grădina He­­liade): Circul Kludsky, menage­rie şi reprezentaţii cu sute de ani­male exotice.­ Cinematografe TRIANON: Serenada dragostei cu Roman Novarro. VOX: «Chique» ou Charles Vanei şi «Lestrois masques» cu Jean Toulont. CORSO: Fulgerul No. 2329 cu Lon Chaney. CAPITOL* Regele Parisului cu I­­van Petrovici. REGAL: Cântecul deşertului cu John Babs şi dansa La Plante. FEMINA: «Cântecul durere!» cu Al. Jolson şi Davey Lee. CINEMA BULEVARD PALACE: Unde mi-e nevasta? operetă co­mică şi vorbită şi dansată cu Maleo şi Anita Page şi o com­­plectare. CINEMA SELECT: Unde mi-e ne­­vasta? operetă comică vorbită şi dansată cu Maleo şi Anita Page şi o complectare. OMNIA: Prima dragoste, prima du­rere. MARNA: Fecioara din Vilna şi trupa de reviste Titi Mihăilescu. VOLTA-BUZEŞTI : Sărutul, film sonor cu Greta Garbo şi o come­die cu Stan şi Bran. MARCONI: Pat şi Patachon în «Cazul» şi revista «Balanse Mar­ghioala». ­ani apartament central. A se adresa la ziar sub «B.» Bukarester Tageblatt Singurul cotidian în limba ger­mană din Bucureşti, Vechiul Regat şi Basarabia. Foarte răspândit. Redacţia şi Administraţia strada Sărindar 14. Telefon 874/23. Luni 13 Octombrie 1930 13; Plăci de gramofon; Muzică vocală. 13.30; Informaţiuni, bursa cerealelor, cota apelor Dunării şi semnal orar. 13.50; Plăci de gramofon; Muzică de orchestră. 17; Orch. Radio; Sansa; Marşul Ca­­deţilor; Auber; «Muta din Porţiei», av.; Rozi; Vis în doi, boston; Bizet: Fan­tezie din «Carmen»; O. Brunetti: Anco­ra, Intermezzo; Coleridge Taylor: Su­ită africană. 18: D-ra Stroescu: Lecturi din Lucian Blaga. 18.15: Informaţiuni, meteorul şi sem­nal orar. 18.30: Orchestra Radio: Reece: Sere­nada dela Laguna; Jirak: «Mirdco», tan­go; Ippolitow-Iwanow: Suită caucaziană; Gounod; Fantezie din «Faust». UNIVERSITATEA RADIO 10: D. prof. G. Longinescu: Despre lu­mină. 10.20: D. ing. Șerban: Ultimele pro­grese ale radiofoniei. 11.40: D. Al. Nasta: Vremuri grele pentru plugărie. PROGRAM DE SEARA 20: Plăci de gramofon: Muzică româ­nească. 20.45: D. Paul Maurand: Subiect rezer­vat. 21: Muzică de cameră (d-na Marg. Ca­­peleanu, violina I, d-rele Bela Sasover, violina II-a, Hilda Wexler, violo şi Ana Vil­ig, violoncel); Glazounow: Quartet slav. 21.30: D. Perpessicius; Cărţile noi: E­­minescu în eglezeşte; Călătoriile lui Ion Codru Drăguşanu. 21.45: D. Ion Sârbu (acomp. de tara­ful Fănică Luca): Cântece vesele. 22.15: D-ra Nadia Chebap, piano. Bach; Suită franceză în sol major; Chopin: Nocturnă; Chopin: Studiu; Chopin: Ma­­zurkă; Chopin: Vals. 22.45: Informaţiuni. ŞCOALA POLITECHNICA 17: Gounod: Faust, muzică de balet; Proch: Variaţiuni, Mozart; Flautul fer­mecat, cântate de M. Gugilemetti; Bi­zet: Pescuitorii de Perle; Lalo; Regele Vsului, arii cântate de Rogatekewsky; Boris Godunov: Testamentul şi mono­logul cântate de Folescu; Berceuse, Chanson Bohemienne, cântate de trupa Chauve-Souris cu Brise și Ershova; Ver­di, Rigoletto, Caro­nome şi trio cu Lom­bardi, Borgioli şi Gentile.

Next