Cuventul, august 1931 (Anul 7, nr. 2255-2285)

1931-08-01 / nr. 2255

BUZĂU, 30 (de la trimisul nostru special). — Sunt serioase indicii că instrucţia va intensifica de aici îna­inte cercetările şi că ele vor conti­nua riguros. Magistraţii buzoeni nu sunt în vacanţă, se lucrează febril, deşi fără enervare, la punerea la punct a chestiunilor rămase până azi obscure. Punctele slabe ale versiunii, dată de arestare, le-am înregistrat, în­tâia, chestiunea browningului dis­părut. Pe urmă, participarea dom­nişoarei Lupescu la crimă. In sfârşit anumite detalii, ce fac posibilă e­­xistenţa unei de-a treia persoane, care, desigur, nu este tânărul Titi Lupescu, dar care poate fi altcine­va. D-nii jude-instructor Coldescu, prim procuror Dobrovici şi procu­ror Melinte urmăresc precizarea a­­cestor puncte obscure. Se părea că instrucţia e terminată. In realitate, surprizele abia de acum încolo sunt de aşteptat. Contradicţiile în faţa in­strucţiei Declaraţiile schimbătoare ale a­­cuzatelor au fost primite cu multă rezervă. Ori, la reconstituirea a doua a crimei, afirmaţiile doamnei Lupescu au fost des întrerupte de magistraţii prezenţi. — Ei asta—I ei asta... puncta scurt domnul prim procuror, frazele des­trămate, afirmaţiile neverosimile, contestările evident neîntemeiate ale acuzatei. In legătură cu această atitudine ezitantă a celor două femei, măsu­rile severe luate de magistraţi sunt drepte şi vor fi poate eficace. Buik­ul familiei Lupescu stă închis în garaj, acuzatele sunt aduse la re­constituire, pe jos, între baionete. Doamna Lupescu merge fermă, a­­proape liniştită, aşa cum am văzut-o prima zi la penitenciar. Domnişoa­ra Lilly Lupescu trece tremurând, foarte palidă, evitând privirile oa­menilor din jur, obosită, extenuată, incapabilă să mai suporte lupta cu magistraţii, întrebările anchetatori­lor, curiozitatea publică, scandalul afacerii. Un magistrat care se re­cuză­ ­ cu atât mai dificilă sarcina justiţiei, cu cât atmos­fera este mai agitată şi mai contradictorie. De la o zi la alta, atitudinea publicului, reacţiunile buzoianului după stra­dă, impresia generală ce pluteşte obişnuit asupra întâmplărilor din­­trun târg mic, se schimbă. Acestea nu sunt poate decât imponderabile şi magistraţii, experimentaţi, nu ţin seama de asemenea mărunte nuan­ţe. Totuşi, să cauţi adevărul într’o astfel de ambianţă, este o operaţie extrem de delicată. Pentru semnificaţia lucrului şi nu pentru partea lui «senzaţională» (căci nici nu are) am anunţat că un magistrat s’a recuzat. E vorba anume de d. judecător tutelar Bo­­beş, despre care s’a svonit că ar fi cerut-o cândva în căsătorie pe d-ra Lilly Lupescu. D-sa a refuzat să se ocupe de o chestiune, ce cădea de­sigur în competenţa sa, dar pe care o evită dintr’un frumos scrupul pro­fesional, vărul sau neadevărul incestului, starea d-rei Lilly — sunt chestiuni pe cari revelaţiile noastre de emi, le-au trecut pe planul secund. Căci ele pot fi argumente în proces, doar în cazul în care vina celor două femei şi numai vina lor e stabili­tă. Dar dacă există un al treilea criminal ? Mersul cercetărilor îl in­dică pe acest criminal. S’a văzut. In acest caz, toate circumstanţele familiare ale crimei, devin secun­dare. Căci faptul că Radu­ Lupescu a fost un tată incestuos, justifică poate crima fiicei şi a soţiei lui, dar nu justifică deloc crima altuia, sau, în orice caz, altfel, în altă mă­sură. Şi după câte se lasă înţelese din tainele instrucţiei pista aceasta se urmăreşte acum. Mihail Sebastian DRAMA DE L­A BUZĂU Radu Lupescu a fost canalie sau om de treaba ? Un magistrat care se recuza. A fost sau nu Incest ? Porniri ereditare. Noul mărturii lăturalnice, instrucţia pe o noua pista Lupescu a fost o can­die.­­ Lupescu a fost un om­­?e treab­ ­i pentru că deocamdată eveni­mente noui nu sunt, lumea revine la discutarea faptelor ce au prece­dat crima, întâmplările familiare din casa Lupescu, cancanurile in­time ale eroilor, aventurile lor ero­tice, rămân în atenţia publică, înregistrezi la fiecare pas o nouă părere, o nouă istorie. A fost Radu Lupescu o canalie ! A fost numai un om ursuz, dar în fond cumse­cade! In general impresia îi e cu­­totul defavorabilă. Se spune că a intrat în case străine, a învrăjbit menajuri liniștite, a ademenit fe­mei, a cumpărat ce n’a putut să ca­pete altfel, a «răpit» şi oarecum si­luit ce n’a putut să cumpere. Averea sa mare o punea în sluj­ba dispoziţiilor lui priapice. Un ero­tism furios, maladiv. Nu alegea, nu a­vea gusturi, nu avea nici capricii. Avea necesităţi. Femeia întâlnită în astfel de dispoziţii, — urâtă, fru­moasă, tânără, bătrână, sănătoasă, infirmă — trebuia să-i aparţină. Se cunosc nume. Se cunosc nenorociri, pe cari le-a lăsat nepăsător în ur­mă. Incestuos? Dar se vorbeşte mai puţin despre putinţa unui incest. Lumea, intimii chiar, vecinii, vizitatorii, cei ce au cunoscut de aproape familia Lupes­cu, n’au știut nimic despre asta. Sunt însă persoane, care mărturi­sesc a fi cunoscut din timp această dramă. Lupescu vorbia deschis, nerușinat despre fiica lui, ca despre o femeie străină: — Să vezi ce pulpe are, ce forme , rotunde, ce carne... Se pare că era chiar mai precis, decât arată aceste adjective. Când veniau femei tinere în vizită, glu­ma preferată a lui Radu Lupescu era să facă cu glas tare comparaţii dintre cele mai echivoce, glume dintre cele mai «ou dublu sens», a­­luzii dintre cele mai străvezii. Propunerile lui erau brusce, ma­teriale. Era un om de afaceri acest Radu Lupescu, nu un amorez. Când conducea o femeie, ce venia să-i viziteze familia, la plecare îi stre­cura în mână o hârtie. Biletul lui de dragoste: o bancnotă, două, trei. Cu Lilly Lupescu se pare că pro­ceda la fel. Ne-a declarat-o fata: îi dedea bani mulţi, fără să-i fi cerut, aşa, din senin. Câte­odată, altădată, nici un ban. Trebue să remarcăm, că toate acestea d-ra Lupescu le-a spus şi ni le-a spus cu greu, după întrebări penibile repetate. Fata are o firească ezitare, când i se cere să vorbească despre tatăl ucis. Porniri epeartare. S’ar putea ca aceste trăsături de om anormal ale lui Radu Lupescu să se datorească eredităţii lui în­­cărcate- Se pare că bunicul lui din- , spre tată — ni s’a spus aşa cel pu-­­ tin, a murit în împrejurări nesigu- ? re, cari amintesc oarecum moartea recentă a nepotului. Omor? Sinuci­dere? Era oricum şi în viaţa ace­lui bunic o dramă sexuală. A mu­rit pentru o femeie şi nu se ştie cum; lucrurile au rămas într’un mini­ster nepătruns. Poate tot de acolo a moştenit Lu­­pescu sifilisul, de care suferia. La autopsie s’au găsit indicii de para­lizie generală. Lucru curios şi sem­nificativ pentru psichologia acestui om: el nu s’a căutat la doctori, de care se temea. Credea în vrăjitori şi în descântece. Era ceva primar şi înţepenit în spiritul lui de primitiv venit la oraş, devenit burghez şi bogat Ce spune o nepoată „D-şoara Bomboneta” este o vară fi d-nei Lupescu. O cheamă Bom­boneta Guertler. Fată de vreo 20 de ani, simplă, puţin speriată d de în­tâmplare, puţin măgulită de scurta dar sgomotoasa celebritate a fami­liei. A locuit în casa Lupescu vreo două săptămâni în cursul lunei Maiu­ Nu ştie mare lucru asupra crimei însăși, sau nu vrea să știe, sau nu trebue să știe. Fată de la ța­ră, vorbește timid, cerându-ne con­tinuu iertare de îndrăzneală. — Unchiul era un om curios. Ve­deam că o urmărește pe Lilly și călu­­am s’o ascund de el. Asta îl în­furia în așa hal, încât îmi striga o mie de blesteme. — Ce anume ? — Nu pot să vă spun, — răspun­de roşie d-şoara Bomboneta şi pri­veşte în jos. Lucruri de ruşine. Că şi pe mine mă urmăria unchiul. îmi făcea cadouri, mă săruta... cum să vă spun ?... Mă săruta aşa cum... în­­sfărşit înţelegeţi dv. Da­cu Lilly era teribil. O aştepta pe galerie, când trebuia să treacă, o îmbrância într’un colț și o strângea în brațe, doar că n’o înăăbuşia. Zău, mi-e ru­șine să vă povestesc totul. Lilly mi-a povestit odată, că unchiu când o prindea singură... D-șoara Bomboneta s’a roșit de tot. O părăsim, ca să-și revină. De altfel, prea puţin interesantă pen­tru problema propriu zisă-O virginitate îndoelnică Nu ştim cine a aruncat în discuţie virginitatea­­Trei Lupescu. Chestiu­nea e lăturalnică. Căci tatăl ei tot n’ar fi căpătat dreptul de a o silui, în nici un caz. Totuşi, chestiunea pasionează aici şi instrucţia se ocupă de ea. Răs­punsul precis se va cunoaşte nu­mai după examenul ce urmează să fie făcut de către d. profesor dr. Mina Mi­novici, aşteptat aci. Totuşi am stat de vorbă cu d. doc­tor Hogea, ale cărui concluzii sunt cunoscute. Lilly Lupescu nu e vir­gină. Hymenul prezintă câteva cu­rioase crestături, ce pot fi, ce e dreptul, naturale, dar cari în cazul acesta special, sunt datorite unei si­luiri. După raportul d-lui profesor Mi­­novici, se va reveni asupra acestei chestiuni, întrucât pe această cale se ajunge la un nou erou al dra­mei și poate la o deslegare neaș­teptată a misterului. Chestiuni străine Dar, în fond, toate acestea — per­sonalitatea lui Radu Lupescu, ade­ «aj­v­a­ni *»al Examen pentru minori­tarii din serviciul c. f. r. Direcţiunea generală c. f. r. a dis­pus ca personalul participant la casa generală de pensiuni, ca și cel parti­cipant la casa de ajutor, care necu­­noscând îndeajuns limba oficială nu s’a prezentat din diferite motive la exa­minarea din luna Aprilie 1931, să fie examinat în luna Ianuarie 1932. Examenul va avea loc în Bucureşti, la direcţia exploatării c. f. r. şi va consta din probe scrise şi orale .Pre­zentarea este obligatorie. Pentru cei cari nu s’au prezentat la examenul din luna Aprilie, sau acei cari au fost constataţi că nu şi-au în­suşit îndeajuns limba oficială, se luase dispoziţia a fi transferaţi — fără speze de strămutare — în diverse centre pen­tru a-şi perfecta cunoştinţele. Cea tre­bue de transferat un număr mare de personal şi ţinând seama de greutăţile traiului, direcţiunea generală c. f. r., pentru a veni în ajutorul personalului a suspendat aceste transferări, acor­dând un termen de pregătire până la sfârşitul lunei Decembrie 1931. La examenul din Ianuarie 1932, cei cari nu vor cunoaşte îndeajuns limba oficială pentru a putea face faţă cerin­ţelor serviciului, sau cei cari vor refu­za a se prezenta la examinare, vor fi licenţaţi din serviciu TM­A ^Furnitura cărbunilor la C.F. R. -a-« Cum a ciudat d. Virgil Madgearu licitafia Trocurile cu şomajul, grefele, agitafi­ie, „grăuntele“, ele.­­Alt „duşman“: petrolul.­­ Spălaturile misterioase După cum am arătat în numărul era definitiv trecut. Aşa s’ar fi pe­­nostru de ieri, societăţile carboni­ trecut lucrurile în alte ţări, însă fete cari urmăreau numai un câştig nu la noi- La noi a fost imediat pus real, au cerut şi obţinut în 1930, în mişcare tot aparatul politic, ban­­după mari străduinţe, o licitaţie car şi funcţionăresc al acestor bine care soluţiona chestiunea furniturii în chip mai just, atât pentru inte­resele statului, cât şi pentru cele ale tuturor societăţilor carbonifere. Se părea că timpul transporturi­lor din Valea Jiului până la Ceta­tea Albă şi Cernăuţi, trecând, prin gara Comăneşti, sau al celor până la C. Lung, sediul minelor de lignit, CMara imervenţie a d-lui Madgearu Guvernul naţional-ţără­­nist, — care strigase timp de ani de zile contra aface­rilor bancare liberale,—re­prezentat prin d. Virgil Madgearu, pe atunci minis­trul industriei, schimbă în mod brusc atitudinea sa față de societăţile din re­giunea Jiului, D. Madgearu obţine, în adevăr, anumite reduceri la preţul cărbunilor, apli­cate în mod uniform tutu­ror societăţilor, însă din motive — rămase încă ne­­clarificate — îşi schimbă brusc atitudinea faţă de societăţile de la Petroşani, eludează complect rezulta­tul licitaţiei şi le acordă a­­ceiaş enormă cotă de fur­nitură ca şi în trecut, ru­pând chiar în acest scop din cota celorlalte socie­tăţi. Sunt dovezi precise că a­­tunci când calculul licitaţi­ei era complect gata la ser­viciul economatului C. F. R., a sosit o încheiere a con­siliului de miniştri, semna­­tă de d-nii Halipa şi Gafen­­cu, prin care se fixa în mod cu totul arbitrar cota so­cietăţilor « Petroşani » şi «Lupeni». TRUCUL CU GREVELE ŞI ŞOMAJUL încadrate societăţi din Valea Jiu­lui, ca să se eludeze rezultatul lici­taţiilor,­­care se găseşte şi azi la Oficiul Central al Licitaţiilor) şi să se facă o repartizare cu totul pe alte baze. Şi s-a văzut atunci un lucru ex­traordinar: transporturilor în scădere, cu toată situaţiunea precară a G. F. R., so­cietăţile din Valea Jiului au reu­şit totuşi să-şi menţină o cotă de furnitură superioară, atunci când numai prin schimbarea distribuţiei de cărbune în ţară, C. F. R. ar pu­tea de fapt realiza economii enor­me, după cum vom arăta. Şi aci se explică şi secretul cărbunilor spă­laţi. Situaţiunea devenind greu de so­luţionat, trebuia aruncat ceva în balanţă, trebuia arătat că «se lu­crează la îmbunătăţirea cărbunelui şi la economia C. F. R■ S’au instalat atunci spălătoare de cărbuni, al că­ror efect şi scop ascuns după cum am spus îl vom arăta la timp. Trebue deasemenea să reamintim că, tot in acea vreme, se recursese la tru­cul obişnuit cu şomajul şi grevele din Valea Jiului, discuţiuni la ministerul muncii, agitaţie, campanie de presă, etc., cu scopul de a intimida cercurile com­petente. Se pare însă că au fost puse in mişcare şi alte mij­loace de convingere. Totuş, această licitaţie a făcut un enorm serviciu C. F. R., fi­indcă le-a arătat în mod brutal adevărata situaţie şi enorma risipă cu trans­porturile la distanţe mari. O CONSTATARE GRAVA Cam în acelaş timp, fă­­cânduse unele probe de staţia termică, s’a consta­tat calitatea inferioară a cărbunilor de Petroşani, a căror putere de vaporizare nu corespundea contractu­lui, precum şi enorma can­­titae de praf ce o con­ţineau aceşti cărbuni şi ca­re întrecea prescripţiunile eactului de sarcini. m. Information! Eri s’a anunţat plecarea în strei­­natate a d­lui I. Pangal, subsecre­tar de stat la Preşidenţie, cu o mi­siune specială din partea guvernu­lui. Ştirea nu se confirmă. In comisiunea de licitatiuni pen­tru medicamente, pansamente, vac­cinuri, etc., au fost numiţi urmă­torii membri: D. N. Cădere, directorul ocro­tirii, în locul d-lui dr. C. Tănăse­­scu, directorul sănătăţii. D. Isaia D. G. Simion, inspector şcolar­­ Ionescu, advocat, şef al contencio­­primar, a fost delegat subdirector­­ului, D. farmacist Konya, de la vis­­ul învăţământului primar pe tot titulul chimico-farmaceutic. D. Th. timpul cât d. Apostol Culea va con- Mateescu, directorul contabilităţii, duce direcţia generală a acestui în­văţământ. D. Ionescu-Siseşti, ministru de agri­cultură, va avea în curând o consfă­tuire cu prefecţii judeţelor în legătu­ră cu rolul organelor de administra­ţie la realizarea programului de agri­cultură pe care departamentul acesta il are pregătit. D-nii Al. Voinescu şi N. Dinescu, in­spectori şcolari primari, au fost deta­şaţi în centrala ministerului instruc­ţiunii pentru a colabora la lucrările de reorganizare a statelor personale ale învăţătorilor şi la alcătuirea statisticei învăţământului primar din întreaga ţară, întrucât unii revizori şcolari n’au declarat toate posturile vacante în în­văţământul primar din circumscripţia respectivă, ministerul instrucţiunii a întreprins o anchetă. Astfel, în judeţul Buzău s-au descoperit nu mai puţin de 22 de posturi nepublicate vacante timp de doi ani. Pentru a preîntâmpina asemenea a­­buzuri, ministerul instrucţiunii a ho­tărît ca, pe viitor, orice revizor şcolar va fi fost dovedit că a tăinuit vreun post vacant, să fie imediat destituit. Legionarii şi voluntarii, ofiţeri şi grade inferioare, sunt rugaţi a se întruni Duminică, 2 August, dimi­neaţa orele 10 în localul „Carul cu bere” (lângă Poşta Centrală) pentru a li se face importante comunicări. D. Adolf Bayerlein, actual con­sul onorar pe lângă consulatul ge­neral al României din Muenchen, a fost numit consul onorar al Româ­niei la Bayreuth (Germania), D-şoara Grigorescu Teodora, ca se­cretară a comisiei. Se face cunoscut celor interesaţi că, condiţiunile de admitere în anul preparator şi în anul 1 (ciclul 1) al şcoalei politechnice Regele Carol II din Bucureşti se găsesc afişate la liceele locale de bacii şi de fete, la şcolile superioare de comerţ şi meserii precum şi la şcolile de con­ductori publici. . D. Const. Kiriţescu, directorul ge­neral al învăţământului secundar a plecat ori la Vălenii de Munte pen­tru a supune aprobării d-lui prof. N. Iorga, ministrul instrucţiunii, lucrările curente privitoare la în­văţământul secundar. Circumscripţiunea consulatului general al României din Bremen a fost înglobată, până la noul dispo­­ziţiuni, în circumscripţiunea consu­latului general al României din Hamburg, şi afacerile consulatului României din Duesseldorf, în urma demisiunii d-lui consul onorar Hu­go Gahlen, titularul acelui oficiu consular, au fost încredinţate, în mod provizoriu, consulatului Ro­mâniei din Duisburg (Germania). Eri după amiazi au fost aduse în Capitală unde au fost şi înhu­mate rămăşiţele pământeşti ale lui Emanoil Bibi Vlahide, fratele d-lui Mihail Vlahide, secretarul general al preşedinţiei consiliului de miniş­tri. Cu Emanoil Vlahide dispare unul dintre devotaţii slujitori ai statu­lui. In ultima vreme, Em. Vlahide era prim pretor al plăşii Sinaia. Transmitem familiei îndurerate expresiunea condoleanţelor noastre. Chestia cărbunilor pentru c. f. r. Tra­tativele cu Italia şi Ungaria Aseară s’a întrunit la ministerul de industrie şi comarţ delegaţia e­­conomică a guvernului. Au partici­pat d-nii C. Argetoianu, Vasilescu- Karpen, gen. Amza, Vâlcovici, Al. Radian, V. Stanciu şi ing. Budea­­nu, secretar general. TRATATIVELE CU ITALIA Delegaţia a aprobat în principiu de a se discuta cu guvernul italian aranjamentul privitor la condiţiile de import al porumbului în Italia. CĂRBUNII PENTRU C. F. R. Examinându-se apoi chestiunea cărbunelui s-a decis încheerea unei convenţii a combustibilului pentru căile ferate. In timp de 15 zile se vor stabili definitiv bazele conven­ţiei între c. f­­r. şi societăţile car­bonifere. TRATATIVELE CU UNGARIA S-a examinat deasemenea situaţia tratativelor cu Ungaria la Sinaia. Aceste tratative urmează în mod fa­vorabil, delegaţia română susţinând condiţiuni cât mai favorabile pen­tru tranzitul şi exportul vitelor pre­cum şi pentru exportul lemnelor. •­* S’a examinat fără a se lua o de­cizie eventualitatea exportului ţiţe­iului. Delegaţia a studiat şi problema monopolului zahărului. Chestiunea aceasta va mai fi discutată în alte şedinţe ale delegaţiei. * S’a decis participarea României la înfiinţarea unui serviciu interna­ţional de documentare asupra grâ­ului, cu sediul la Londra. Ridicarea­ imunităței parlamentara a d-lui dr. Aurel Dobrescu D. judecător de instrucţie al ca­binetului 7, Ioan Stănescu, a primit ori de la cancelaria Camerei depu­taţilor adresa prin care se face cu­noscută ridicarea imunităţii parla­mentare a d-lui dr. Aurel Dobrescu, deputat de Făgăraş, împotriva că­ruia parchetul de Ilfov a deschis acţiune publică pentru luare de mi­tă și pentru care delict de jude in­structor face cercetări, paralizate însă, pentru un moment, prin intro­ducerea unei cereri de strămutare pentru suspiciune legitimă. Manevrele societăţilor din Valea Holul Deşi stăpâne pe cota lor timp de organe ale C.F.R. Faptul este cam­­şase luni, adică până la 1 loctom­­­plect stabilit; el a fost discutat şi brie 1930, societăţile «Petroşani» — consemnat in conferinţele cari au «Lupeni» şi-au dat seama d­e peri­ avut loc în toamna 1930 şi în Mar­­cel şi s’au pus pe lucru. fie 1931, la ministerul de comunica-In primul rând, prin interventiuni, ţii, sub domnii miniştrii Manoiles­­au obţinut un tarif de transport ca şi Răducanu, arhiva fiind şi azi scăzut pentru distanţe mari, pentru în posesiunea direcţiunei technice a defavoriza minele regionale. In dela acest minister, al doilea rând, au pus la cale fa­­i Discu­ţiunile au urmat în prezen­­bricarea unui aşa zis coeficient de­­­ta presei şi s’au dat în această o­­corecţiune la vaporizare, care avea caziune chiar comunicate, efectul de a scoborî pur şi simplu vaporizarea, deci calitatea cărbu­nilor concurenţi- In acelaş timp, au insistat şi obţinut îndepărtarea FAVORURI, MEREU FA­VORURI In felul acesta, celelalte mine erau inginerului Ivanov Iţela recepţia va-; reduse c­e la sine la o stare de vn­goanelor lor dela Petroşani-Lupeni, j ferioritate, ele rămânând la furni _ _ »v 1 ±____ 1 — j ^ •«, o no/ a • 4­^4.«! astfel încât problema prafului fost îngropată. «GRĂUNTE» — UN PRAF? Ceva mai mult: în noul caet de sarcini, prin intervenţiuni oculte, au obţinut ridicola înlocuire a cu­vântului «praf» prin «grăunţe», pen­tru ca să dispară orice urmă de praf, atunci când de fapt nomencla­tura în toate cartele de sarcini este consacrată de praf (poussiere), tura lor de nici 30% din total, iar tabelele de repartiţie întocmite cu ocaziunea acelor conferinţe, tindeau să justifice — în contra logicei şi în contra bunului simţ — că este mai ieftin a trimite cărbune de Petro­şani până la frontierele ţării, în loc de a utiliza cărbune de o calitate egală, sau aproape egală, existent în alte regiuni ale ţării. In special, minele de lignit cu un cărbune mai inferior, însă destul Este greu de stabilit cum au pu­­d,e preţios pentru economia ţării, tot ajunge aşa uşor la aceste re- au fost reduse la furnituri de ri re­­zultate, cari, bineînţeles, au trecut nii în beneficiul societăţilor «Petro­­pe sub controlul unor importante sani—Lupeni»­ laMiararea an­ui „duşman“, pet­rolul Mai rămânea un singur duşman:­ «SPĂLATURILE» MIŞTE­­PETROLUL. Contra acestuia era • RIOASE greu de stabilit tabele, arătând căi Iată dar cum, cu toată criza ge­­este mai ieftin cărbunele de Petro-'­nerala economică, cu toată starea şani-Lupeni, aşa încât aci au fost­­ aduse mijloace ad-hoc de protecţie naţională, de şomaj, etc. şi - a ob­ţinut diminuarea cantităţii de pe­trol tot în favoarea societăţilor Pe­troşani-Lupeni. Ultimul protocol stabilit de CJ P.R. prevedea totuşi o revizuire a cali­tăţilor de cărbuni, precum şi a re­­partizării făcute, deoarece cotele a­­plicate erau numai provizorii până la 15 August. In protocol se prevedea, de aseme­nea, scăderea preţurilor la cărbune cu 10% şi încheierea unor contracte pe timp de două ani. Deşi toate societăţile au acceptat reducerea de 10% la preţ, societă­ţile dela Petroşani-Lupeni nu au ac­ceptat-o, aşa încât nu se ştie dacă contractele noui se vor putea în­cheia până la 15 August. «AGITAŢII» AD-HOC Nu trebue pierdut din vedere că şi de astă-dată cota obţinută a avut sprijinul credincios al ministerului muncii, care s’a lăsat ademenit o­­dată mai mult în mrejele «agitaţii­lor» pregătite de cele două societăţi din Valea Jiului. Totuşi, deşi ar­bitrajul d-lui Haţiegan cerea, în schimb, societăţilor, să nu mai sca­dă salariile şi să înceteze cu conce­dierile, un ultim arbitraj furnizat de d. director Stavri Cunescu de la ministerul muncii, reduce şi aceste salarii, iar concedierile se fac în stil mai mic şi pe sub mână. Capitala INTRE FRAŢI Fraţii Sterca şi Marin Alexan­dru Marinescu din strada Petrescu II No. 7 s-au luat la ceartă cu alţi două fraţi şi anume Simion şi Toa­­der Suciu din strada Petrescu 7. Primii au tăbărât asupra secunzi­lor rănindu-i grav cu cuţitele. Fraţii Suciu au fost internaţi la spitalul Colentina. Ceilalţi două fraţi cri­minali au fost arestaţi şi înaintaţi parchetului. ÎNCERCARE DE SINUCIDERE Petrescu Marin în vârstă de 27 ani, domiciliat în strada P. Ispi­­rescu 80 a încercat ori să-şi curme zilele înghiţind un toxic. Sinuci­gaşul a fost transportat la spitalul Brâncovenesc. Cauzele sinuciderei nu se cunosc. ACCIDENT Automobilul No. 1753 condus de șoferul Ioniță Ionescu din bulevar­dul Banu Manta 44 a surprins ori pe când mergea în plină viteză pe bulevardul col. Ghica, în dreptul cimitirului Israelit, pe Haim Schnai­­gher din strada Brazilor 38. Victima a fost internată la spi­talul Filantropia, iar şoferul arestat. OSEMINTE GĂSITE Cu ocazia unor săpături ce se fac la un imobil în construcţie în strada Romană colţ cu str. Viitor, s’au găsit oseminte omeneşti. Au fost înştiinţate autorităţile. A VRUT SA-ŞI SCUTURE HAINA ! Muncitorul Dragomir Cristache, în vârstă de 25 ani, din serviciul U­­zinelor Comunale Bucureşti, se a­­fla,­eri dimineaţă, pe un autoca­­mion pe bulevardul Tăbăcari. La un moment dat, scoţând­u-şi haina să şi-o scuture, şi cum auto­camionul mergea cu viteză mare, la colţul cu strada Aristisza Romane­­scu, şi-a pierdut echilibrul şi a că­zut în stradă, alegându-se cu o pla­gă profundă în regiunea temporală.In stare gravă a fost internat la spitalul Brâncovenesc. ÎMPUŞCATA DIN IMPRUDENTA Sergentul de stradă cu No. 33, a­­flându-se în locuinţa sa din strada Brezoianu No. 33, a scos revolverul să şi-l cureţe, fără să ştie că în ar­mă a mai rămas un glonte. Atingând­ cocoşul, arma s-a des­cărcat şi glontele a rănit-o în umă­rul drept pe soţia sa Cristina Şer­­ban, care a fost transportată la Spi­talul Brâncovenesc­ , Atentatele F. R. —oooo ■■■—— urmă a pierdut-o de câteva zile. Un dir clivat IAŞI, 30. — Autorităţile ceferiste ! In urma acestei descoperiri, poli­­ţi poliţieneşti sunt preocupate de Itiu a pornit în căutarea tipografu­­un caz senzaţional. In afară de mă-1 Neculi, şeful comuniştilor din ştirile luate de poliţie, căile ferate a fost ajutor de primar, a cărui au plasat paznici dealungul drumu­lui de fier. In cursul zilei de azi un paznic a observat un individ suspect. Somându-l să stea, necu­noscutul a răspuns: om bun. Paz­nicul apropiindu-se de dânsul şi in­trând în vorbă cu el, acesta i-a pro­pus că-i vine în ajutor cu suma de 50.000 lei, dacă îi permite să aşeze o bombă sub podeţul peste care trec trenurile spre Iaşi. Paznicul încărcând arma, nu a a­­restat pe individ, i-a spus însă că fiind om sărac şi familist, nu poate primi propunerea. Individul a plecat şi nu bănuia că este urmărit. Paznicul a mers după individ, până când acesta a intrat într’o casă din strada Socola. A înştiinţat apoi poliţia care sosind la faţa locului l’a arestat. La inte­rogator individul a declarat că se numeşte Chioară George, de mese­rie cizmar. La locuinţa lui s’au gă­sit mai multe manifeste comuniste. Neagă că ar fi făcut vreo propu­nere paznicului. Pământ din judeţele ma­ghiare «răpite»... Ziarul „Pesti Hírlap” din Buda­pesta, în numărul din 28 col., pu­blică fotografia unei mori de apă trimisă de ungurii din Ardeal avia­torilor maghiari cari au traversat în sbor Atlanticul. In textul care însoţeşte ilustra­ţia se spune că sacii de făină, cari au fost trimişi odată cu moara, „confin pământ din judeţele ma­ghiare răpite”, înţelegem entuziasmul maghiari­lor ardeleni pentru isprava celor, doi aviatori unguri, admirată de­altfel de întreaga lume sportivă şi de specialişti, înţelegem şi mani­festarea entuziasmului printr'un dar. Insă ce rost are chestia cu „sacii de pământ"? Şovinismul îşi are şi el, sperăm, legile lui, cari trebuie, să-l ferească de ridicol...

Next