Cuventul, noiembrie 1931 (Anul 7, nr. 2347-2376)

1931-11-01 / nr. 2347

AZI 1931 OCTOMBRIE 31 zile Zile trecute 303. Zile rămase 62. Răsăritul Soarelui 6.51. Apusul Soarelui 17.5. Lună Plină, a 6-a zi. Ort.: Sf. Apostol Stachie Cat.: Sf. Quentin. Prot.: Sărb. Refomnatiu­­nei. Evr.: 20 llesven 5692. Sa­­bath. Mahomed.: 18 Gemadi­­el-Ahir 1350. Sâmbăta Buletin meteorologic Timpul probabil dela 30 la 31 Odom. 1931, ora 20. Presiunea mai Intâiu în creştere cu 1—3 mm, apoi în scădere cu 3-5 mm. In Ardeal, Banat, Bucovina: cerul va­riabil, vânt slab din sectorul vestic. Noaptea îngheţ slab. Ziua temperatura nu uşoară, creştere. In celelalte regiuni; cerul variabil; vânt slab din sectorul Nord-estic. Temperatura staționară (In scăcire pe litoral). Precipitațiuni interminente vor cădea în Estul Munteniei, Nordul Basarabiei și Dobrogea. padio Sâmbătă 3! Oct. 1931 894 m. BUCUREŞTI 16 kw. 761 kHz. 13.00: Muzică vocală (plăci de gramo­fon). 13.30: Informaţiuni, bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunării şi semnal orar. 13.50: Muzică de orchestră (plăci de gramofon). 18.00: Orchestra Sibiceanu: Muzică u­­şoară şi românească. 19.00: Informaţ­iuni, meteorul şi sem­nal orar. 19.10: Orchestra Sibiceanu: continua­rea concertului. UNIVERSITATEA RADIO 20.00: D. prof. I. Simionescu: Viaţa în fundul mărilor. 20.20: D. Al. Bădăuţă: Drumuri prin ţară. PROGRAMUL DE SEARA 20.40: Muzică românească (plăci de gramofon). 21.00: D. F. Caratge—flaut: Guy Ro­­partz: Sonatină Gaubert: Nocturnă și Allegro Seherzando; Chaminade: Con­certino. 21.30: D. Gheron Netta: Sărbătoarea economiei. 21.45: D-na Smaranda Atanasoff-pia­­no: Chopin. 4 studii: Chopin: Polonaise Ip do minor; Liszt: Legierezzas Pick Mangiagalli Dansul lui Olaf. 22.15: D. V. Filip, violină: Vitali: Cia­­ccona Granados — Kreisler: Mazurka: Mozart: Rondo. 22.45: Informatiuni. Ş Spectacolele zilei TEATRE TEATRUL NATIONAL: Matineu: Omul cu mârtoaga; seara : Ana Karenina. OPERA ROMANA * Prințul Igor. TEATRUL VENTURA: Matineu: La; seara : Scrisoarea. TEATRUL REGINA MARIA : Ma­tineu şi seara: Adevărul gol go­luţ. TEATRUL ALHAMBRA: Bonsoir Alhambra. TEATRUL LIBER: Trupa evreeas­­că de operete Siegler: Negressa. Cinematografe VON. : La miezul nopţii. SELECT: Plimentul dragostei. CORSO: Negresele cu platane. TRIANON:­ Fecioară sbu­rat­oare. REGAL : Escapada. FEMINA: Măcelul de la Douaumont. CAPITOL: «M» cu Peter Loore. CINEMA­TUL. PALACE: «Mada­me Satan» ROXY: «M» cu Peter Loore. FORUM (Piaţa Palatului) : Secre­tara particulară. LIDO: Fantoma fericirii. OMNIA: Monte Carlo. MARCONI: Intr’o mică cofetărie. MARNA: Serenada primei iubiri. VOTA BUZEŞTI: Sing-Sing. TOMIS: Totul pentru un sărut şi Amantul dela miezul nopții. LIRA: Estera (Două lumi). rasă, nici ratatul fără de voinţă, nici Americanul în căutare de sen­­saţii tari, dar mai ales frumuse­ţea inconştientă a Angel­ei — cu a­­ceste date, lesne se poate bănui cari vor fi consecinţele şi ce se va alege din eroul nostru, despre care du­hul rău al romanului, Eliazar, rata­tul şi cinicul, spune, cu bună drep­tate, că este «odios de adaptabil». Din această întreprindere, aventu­rieră şi riscantă, condusă de trini­tatea bancrutară Angela, Gugui şi Eliazar, eroul romanului, Dan, va eşi stors de ultimul rest de voinţă şi de avere părintească şi va nime­ri, la sfârşitul tragicei lichidări a cuibului de năpârci de pe Riviera, din nou în ţară, ca un fiu pierdu­t şi regăsit, pentru care nimeni nu se mai bucură şi nimeni nu jert­feşte viţelul cel mai gras. Sunt în această prima parte a romanului, în acest colţ de iad, al patimilor şi destinelor mai dinain­te hotărâte, nenumărate figuri şi figurine, din mijlocul cărora am desprinde întâi pe Eliazar, geniul răului, ascunzând în toate mani­festările lui negative, o aspră re­vanşă pentru o veche şi nemărtu­risită dramă sufletească. Eliazar este în galeria de tipuri ai «Bale­tului mecanic», spiritul diabolic, duşmanul bucuriei şi al luminei carele toate le regisează din um­bră, şi viciul devorant al lui Gu­gui, cartoforul şi întreţinutul şi ruina lui Bibia, antropoidul preis­toric, dar cu năzuinţi de îndrepta­­re şi moartea năpraznică a Ange­lei cu ochi de azur. Eliazar va fi­gura, de bună seamă, dacă nu chiar în galeria de încarnări me­fistofelice, în orice caz în aceia a rataţilor pitoreşti, dintre cari un bun număr se întâlnesc chiar în literatura noastră cu Sbilţ în frun­te de pildă în romanele d-lor Dem. Teodorescu, Ion Minulescu, C. Ar­­deleanu, Ionel Teodoreanu. Dar mai ales vom desprinde un perso­naj respingător la prima vedere, dar cu atât mai cuceri­tor, pe Bibia, t­ubiosul frate al Angelei, spiritul subteran dar perfectibil, ajuns pro­prietar de garaj în Cannes, graţie unei generozităţi involuntare a lui Dănuţ. Pe Bibia, de bună seamă cu d. Cezar Petrescu l-a conceput în antiteză şi în simbol, în memento şi exemplu, dar adevărul este că Bibia este în tot acest cuib de vi­pere, mai mult sau mai puţin do­mesticite, exemplarul cel mai u­­m­an, cel mai patetic, cel mai sim­patic. Şi simpatic rămâne până şi în gestul cu care pedepseşte pe Gu­gui şi-l trimite pe lumea cealaltă. Bibia, dacă apropierea nu este lua­tă ad-litteram, reprezintă în figu­raţia «Baletului mecanic» o fuziu­ne de Zaharia Dubu şi Oarţă gân­gavul său tovarăş de arheologie... Şi ne rămâne să spunem câteva cuvinte despre cel de al doilea plan, cel al răsfrângerii şi al simboluri­lor din «Baletul mecanic», întors în ţară şi după un scurt provizorat petrecut în mediul interlop al Ca­pitalei, Dan intră în atelierul ma­estrului Copelius, care de ani şi ani experimentează un balet mecanic, păpuşi de cea mai verosimilă uma­nitate pentru al căror balet pregă­teşte muzica sintetică a eterului. După iadul Rivierii, Dănuţ cunoaş­te purgatoriul Capitalei, al atelie­rului lui Copelius şi al sufletului bunei Ludmila, insignifianta dar omeneasca Ludmila, lucrătoarea castă, pe care o î şi ia de soţie. Răs­cumpărarea şi purificarea fac pro­grese şi ar şi izbândi dacă din um­bră n’ar veghia demonii trecutului. Şi iată că păpuşile baletului. Echo, nu sunt pentru Dănuţ principiile şi esenţele simbolice: Ura, Gratia, Forţa brută dar: Eliazar, Angela, Bibia. Şi începutul de aşezare cade jertfă răzbunării aceluiaş Eliazar care a pus în mâna păpuşii Bibia, ciocanul cu care omoară şi pe Lud­mila şi pe Copelius. Şi eroul «Bale­tului mecanic» se scufundă pentru totdeauna în bezna fără de ieşire. Desigur procedând astfel d. Cezar Petrescu a înţeles să insereze în­­tr’un roman pământesc, baletul sim­bolic al manechinelor, iluminând cu un joc de mătasă şi melodie, o po­veste întunecoasă şi, voind să spue că manechine şi oameni sunt reg­i­­sate de aceleaşi necunoscute forţe obscure. Mai mult, de la străvechiul automat biblic al Evei şi de la mi­tologica statuă vie a Galateei şi până la Eva viitoare a lui Villiers de lesle Adam sau până la răzmeriţa maşinilor Erewhoniene ale lui But­ler sau a roboţilor lui Ciapek — li­teratura n’a uitat de visul acesta de demiurg al omului, voindu-se e­­galul divinităţii. D. Cezar Petrescu a aplicat romanului său un fald din visul acesta, ca o ilustrare a acelei axiome din Hoffmann care scrie aşa de pătrunzător în «Elixirurile diavolului»: «Ceea ce noi numim de obiceiu vis şi imaginaţie ar putea fi cunoaşterea simbolică a firului secret care străbate viaţa noastră, înodând-o solid în toate fazele sale. Dar ar trebui socotit pierdut acela care ar crede că, graţie acestei cu­noaşteri, a dobândit forţa de a rupe cu violenţă firul şi de a se măsura cu forţa obscură care ne comandă». Acceptat deci, ca un balet de sim­boluri, graţios şi cu tâlc, sforistul acesta rupe totuşi după impresia noastră, din verosimilul ficţiunii, înţeleg că eroul romanului cade prin renaşterea instinctelor şi pen­­trucă a întâlnit pe Ana Teodorovna dar tocmai pentru aceia şi pentrucă niciodată atmosfera fantastă nu va putea suplini fantasticul vieţii de toate zilele — cu cât mai sgudui­­tor, mai omenesc şi mai în unitatea romanului ar fi fost lupta cu for­ţele semene. Cu atât mai mult cu cât d. Cezar Petrescu a sădit un ro­man într’o brazdă plină de viaţă şi cu cât chiar în sfârşitul «baletului mecanic» sunt elemente cu cari se putea rămâne tot în roman fără de intervenţia simbolică a baletului. Cu cât mai patetică ar fi fost sin­gură ficţiunea fără de fabula ei. Şi gândul ne duce la nebunia lui Ro­­gojin şi a Nastasiei Filipovna din «Idiotul» lui Dostoievski. Perpessicius o De toate şi de pretutindeni “0000- blocnotes Un aspect al alegerilor engleze: O centrală de urne la Londra în momentul repartizării lor pentru a primi cele trei milioane de voturi londoneze '. Noul rege al gangsterilor: Peler De Vito Intr’o singură noapte, un tânăr de treizeci şi trei de ani, amabil şi discret, Peter De Vito, locuind în liniştitul cartier Queens Borough, din New-York, căpătă celebritatea unui adevărat geniu şi deveni un pion al societăţii americane. El poate fi aşezat pe un piedestal mai înalt decât al unor anumiţi căpi­tani de industrie,­ocupaţi să resta­bilească prosperitatea noastră, căci, pe când aceştia sunt deprimaţi şi discreditati prin dezordinea siste­mului nostru economic, d. De Vito încarnează un ordin nou, care se ridică în toată puterea sa tânără şi se arată capabil să reziste atât pe vremuri grele, cât şi pe timp bun. Un venit de 84 milioane anual cu venitul său de 500.000 de do­lari (optzeci şi patru milioane de lei!) mister De Vito este mai bo­gat decât mister Diamond; el este eclipsat numai de fostul lui cama­rad de pe frontul gangsterian din Brooklin, Alphonse Capone. Ceva mai mult, mister De Vito afirmă că este stăpân peste Brooklin şi Queens, cari au jumătaet din po­pulaţia New-Yorkului. Se prea poa­te să se cam laude; cert e că speră foarte serios să ia locul, în calitate de «mare stăpân» al ţării întregi, lui Al. Capone, când acesta va con­simţi să intre în închisoare — dacă va consimţi vreodată. Şi «regii» trebue să plătească impozite... In tot cazul, noul «rege» al «rac­­kett»-ului, cum se intitulează mo­dest De Vito însuşi, este atât de ocupat şi reuşeşte atât de bine în întreprinderile sale, că, spre deo­sebire de «colegii» săi din Chicago găseşte cu greu timp să se mai o­­cupe de chestiuni mărunte, fără im­portanţă, cum ar fi, spre exemplu, să-şi plătească impozitele către gu­vernul federal. Dar chiar un rege poate fi deranjat din când în când din cauza unor greşeli mici. ...altfel dau de bucluc. Jandarmeria, detectivii şi poliţia, pe baza unui mandat de aducere, năpădiră în disdedimineaţa zilei de 24 Septembrie casa lui De Vito; ei găsiră pe «maestru» în pat, cu re­volvere încărcate la căpătâi, bas­­toane-spade şi lame de Toledo. Au fost profund impresionaţi de splen­doarea nemaipomenită a locuinţii căreea îi forţaseră intrarea; se gă­sea aci o orgă, având scopul să far­mece pe invitaţii magnificei gazde, în pivniţe, splendide camere de o­­dihnă, unde se mai afla amenajat şi un bar strălucitor, ai cărui clienţi nu trebuiau să-şi plătească consumaţiile. Lumea se întreabă care poate fi izvorul ascendenţei de invidiat a lui De Vito. Alfi cinstiţi cetăţeni nu l-ar putea întrece? Ar putea, fără discuţie, dacă ar dovedi şi ei un geniu practic ca al lui De Vito­ N’a obţinut el oare protecţiunea celor mai eminenţi industrieiaşi şi comercianţi americani, şi a condu­cătorilor acţiunei sociale, filantro­pice şi religioase ! Un spărgător de greve... «De Vito este cunoscut ca ames­tecat în afacerea transporturilor, a declarat procurorul general al Statelor­ Unite, când a decretat a­­restarea lui. El este cel mai impor­tant «racketeer» dintre spărgătorii de greve; are reputaţia de a fi sin­gurul om capabil, din întregul Newyork, să spargă fără greş o gre­vă, ori când ar ,vrea-o». ... cu cea mai aleasă clientelă Se povesteşte că ar fi debutat în «racket» în 1927, când a condus pe unul din predecesorii lui «să facă un tur». Azi comandă o armată de trei-patru mii de oameni şi un con­voi de şeapte sute de camioane. Du­pă cum spun gazetele clientela lui e formată din cele mai importante şi respectabile întreprinderi ale ţă­rii, printre cari, în primul rând, celebra Standard Oil Company din New-York. Cum a eşuat o grevă uriaşă! In 1929, această societate fu vic­tima unei greve la care luară par­te, ca un singur om, cei 2500 şoferi ai ei. Pe punctul de a pierde parti­da, Standard Oil, ca atâtea alte în­treprinderi industriale din Ameri­ca, preferă să reguleze chestiunea printr’o metodă care nu avea ni­mic comun cu legislaţia uvrieră. După declaraţia procurorului gene­ral al Statelor Unite, reprodusă de ziarul «New-York Herald Tribune», Standard Oii s’a adresat d-lui De Vito, care s-a prezintat imediat cu destui oameni, camioane și arme ca să transporte tot petrolul com­paniei la depozite. După o serie de incidente sângeroase — lovituri de pumnal și focuri de armă — greva a fost complect spartă. Un onorariu de 42 milioane lei Standard Oii i-a plătit pentru a­­cest serviciu 250.000 dolari (patru­zeci şi două milioane lei). Şi aceas­tă sumă, nedeclarată spre impu­nere, precum şi altele descoperite tot de fiscul federal, au dus la a­­restarea lui de Vito. De la societatea română de filosofie Astăzi, Sâmbătă orele 6 d. a. d. Profe­­sor Mircea Florian va vorbi în amfitea­trul fundaţiei Carol I despre­ Renaşte­rea Hegelianismului. Conferinţa face parte din ciclul­ 100 de ani de la moartea lui Hegel, organi­zat de «Societatea română de filosofie». cuvântul. teatru Opera Română Astăseară Sâmbătă Opera Ro­mână va da Prinţul Igor de Boro­din cu d-nii: Al. Lupescu, G. Fole­­scu, A. Georgevsky, I. Roşea, G­­Oprişan, L. Nanu şi d-nele: Elena Basarab, L. Babiei, V. Miciora, Eug. Babac. Conducerea muzicală: d. Egizzio Massini. Iată repertoriul Operei Române pe săptămâna viitoare: Marţi «Prinţul Igor», Miercuri Relaebe, pentru repetiţia generală a Operei «Fata din Far-­,West», Joi «Voevo­­dul Ţiganilor», Vineri «Fata din F’at-West (premieră), Sâmbătă «Bărbierul din Sevilla». Duminică matineu «Voevodul Tigrilor», seara Traviata. Duminică 1 Noembrie, Opera va da primul său matineu, anul ace­sta. Se va relua: «Căsătoria secre­tă» de Cimarosa cu d-nii G. Nicu­­lescu Basu, Al. Alger, V. Chiri­­deanu şi d-nele Pia Zguriadescu, V. Creţoiu, M. Snejina. Conducerea muzicală: D. E. Massini. Teatrul Naţional Astăzi în matineu Teatrul Naţional reprezintă piesa „Omul cu mârţoaga” de d-l G. Ciprian, iar seara marele succes al acestei stagiuni „Ana Ka­renin" de Quiraud după romanul lui Tolstoi, cu doamna Maria Filotti, d-nii Ion Manolescu şi Ion Băhtăţeanu în rolurile principale. — Luni 2 Noembrie, are loc la Teatrul Naţional premiera unei piese menită să stârnească mare interes: „Maman Colibri” de Henri Bataille, celebra piesă care pune în scenă po­vestea de dragoste a unei femei mature pentru un băeţandru aproape un copil. Rolurile principale sunt deţinute de d-nele Marioara Voiculescu, Ana Luca Tantzi Bogdan, Nataşa Alexandra, Do­na Carotzi, d-şoara Tantzi Economu, d-nii R. Bulfinsky, V. Valentineanu, A. Popa Marţian, etc. regia o are d-l Paul Gusty. Piesa se va juca în cadrul unor decoruri noi, lucrate în atelierele­­ teatrului după schiţele pic­torului Cornescu, iar toaletele inter­pretelor sunt ultra moderne. Teatrul «Ventura» Astăzi se joacă pentru prima oară în matineu cu preturi reduse, delicioasa conmite «Lu» cu Leny Caler, Gv­ardfSN^Tr. Timică în ro­lurile principali» Seara pentru a doua oară senza­ţionala piesă «Scrisoarea» de cu­noscutul autor englez Somerset Maugham, cu d-nele Aura Buzescu Marieta Deculescu şi d-nii G. Vra­­ca, O. Danielescu, V. Lăzărescu, etc. Teatrul Liber Trupa evrească de operete în frunte cu renumita subretă Se­villa Pastor şi primadona Erna Siegler joacă în fiecare seară cu un succes formidabil marele şla­găr «Negressa», operetă în 3 acte de Lilien, muzica modernă de H­­Max. Spectacolele au loc la cocheta sală din spatele Poştei Centrale «Teatrul Liber». Duminică 1 No­embrie în matineu se va juca «Iţikl», operetă de Nagel. Spectacole populare Mâine, Duminică, ora 5 va avea loc la Ateneul «Obor» un mare spectacol popular cu concursul mai multor artişti ai Teatrului Na­ţional. Se va reprezenta cu acest prilej «Omul care a văzut moartea» co­medie în 3 acte de d. Victor Efti­­miu. Concertele Enescu Sâmbătă 3i Octombrie 1951: 1) So­nata No. 7 în do minor Beethoven a) Allegro Con brio; Adagio Cantabile; c) Allegro-Presto; 2) Sonata No. 1 în la major Gabriel Faure: Allegro Molto; b) Andante; c) Allegro Vivace; d) Al­legro quasi presto; 3) Sonata „a Kreu­tzer” la minor No. 9; Beethoven: a) Adagio Sostenuto-Presto; b) Andante con Yuriazionc; c) Finale Presto. Spre Alexandre Dumas O anchetă făcută recent de o re­vistă pariziană în lumea bibliote­cilor, a dus la­ rezultate surprinză­toare. Ştiţi care este astăzi cel mai cetit autor francez? Alexandre Du­mas. Da, în 1931, după perimarea atâ­tor şcoli şi formule, după atâtea re­voluţii, după atâtea uitări. Trăind în actualitatea cărţilor şi a reviste­lor, noi am stabilit o aproximativă scară de valori literare, în care cre­­deam. In orice caz, terminaserăm de mult socotelile lui Alexandre Du­mas, bunul autor al «Celor trei muşchetari». Dar când spunem că permanenta lui glorie este o surpriză, întrebu­inţăm în cel mai bun caz o figură de stil. Căci este un fapt explicabil această orientare a mulţimii către anumite cărţi ale ultimului veac. Literatura timpului nostru nu a­­junge până la public. Vorbesc de publicul mare, obişnuit, divers, ca­re face din lectură o plăcere sim­plă şi de repaos. Este o literatură prea cerebrală, prea nuanţată, prea «artistă». Scriitorul se ocupă cu propriile lui probleme şi e în cău­tarea pasiunilor lui. Scriitorul nu mai scrie pentru cetitor, ci pentru el însuşi. Câmpul de circulaţie a unei cărţi devine prin aceasta fatalmente res­trâns. Sunt condiţii atât de nuanţa­te în crearea operei de artă, încât ea devine treptat privilegiul unui cerc de profesionişti ai lecturii şi nu mai poate trece dincolo de aces­te limite. Nici încercările de evadare din a­­ceastă lume de iniţiaţi spre massa mare de dincolo, nu izbutesc, pen­­tru că este în ele numai un efort voluntar, nu o orientare de instinct «Populismul» e sortit unei înfrân­geri sigure.­­ Ori marele public (lucrători, mi­dinete, fete părăsite, mahalagii is­teţi şi sentimentali), acest mare pu­blic, care în definitiv este o rezer­vă de umanitate — mai puţin sub­tilă poate — dar mai viguroasă şi mai directă, are nevoe de arta lui: artă de pasiuni mari, declamatoa­re, violenţă, artă de emoţii, tari, a­­gitate care să impresioneze peste orice scrupul estetic. Ceea ce omul poate găsi uneori la cinematograf, alteori în romanele foiletoane, dar mai ales în marile cărţi de aventu­ră, în care mulţimea însăşi se miş­că, trăeşte şi suferă. Ceea ce se găseşte în Alexandre Dumas, Emile Zola, Eugene Sue... AMYNTAS • Cu prilejul sărbătorirei zilei onomas­tice a M. S. Reginei Maria, d. dr. Stere, prefectul judeţului Bazargic i-a oferit, în numele populaţiei, următoarele da­ruri: un covor românesc vechi de 200 Panopticom * „OMUL DE DUPĂ UŞE’­ romanul d-lui Ion Călugăru, va apare probabil la 15 Noembrie. Primele corecturi sunt făcute. * DACA NU SUNT REVISTE, care să învioreze viaţa intelectuala a mo­mentului, vor fi cel puţin conferinţe. „Cercul Analelor romane” recent creat, va organiza o serie de prelegeri ce se anunţă Variate şi interesante. Un alt ciclu de conferinţe, despre care deo­camdată nu putem da detalii, va con­stitui o surpriză, ani, o mapa electrică cu abatjour, de onix, și o oază de flori cu nimfe în bas­so­relief Lalic, reproduse in fotografia de mai sus. Tot cu ,acest prilej, d. N. Lupu Kos­­taky, directorul general al colonizări­lor, a oferit o centură macedoneană antică de argint, cu motive pur bizan­tine și o cruce tot de argint cu Domnul Isus Hristos răstignit pe cari le redăm în clișeele alăturate,­ ­ «a - 1fî­­ fflSffi!;— Ip ti' 1 i I . «V A '■­§§£ m­j! A »1 É­p­t­jjj Rfe»*' ' '« . ' ‚ . Duminică 1 Noembrie 193! nizam & indiscreţii France într’o pagină de cumplită ironie pentru conducătorii destine­lor publice imaginează un prim-mi­­nistru, care, supărat că un soţ ge­los îi tulburase o oră de delicii a­­dultere, a venit la consiliul de mi­niştri şi a găsit urgent necesar să hotărască arestarea unui important număr de vechi turburători ai or­­dinei publice... Nu se zice că «naşul Cleopatrei a schimbat istoria lamei» ?... ...Un personagiu român într’o im­portantă misiune la Paris a avut de curând prilejul să verifice pe spinarea unui om de stat cât e de adevărat că­, nașul, — ca să nu fim prea indiscreţi, — femeilor, conti­nuă să joace un rol de seamă în viaţa popoarelor­ Personagiul român avea întâlnire pentru rezolvarea unor probleme de seamă cu omul de stat francez. In ziua şi la ora convenită, românul, care în străinătate e de-o punctua­litate ireproşabilă — românul nos­tru este de altfel şi în ţară la fel­se prezintă la locul indicat, care era casa francezului şi află că «domnul a plecat pe neaşteptate din Paris şi n’a lăsat niciun cu­vânt». «Şocat» de această procedare... bucureşteană din partea unui per­sonagiu aşa de important, oficia­lul nostru conaţional s’a pus pe in­vestigaţii discrete pentru a afla cauza subitei plecări a colegului său de pe malurile Senei. Şi cum «satul» ştia ce­ aflase... bărbatul, a aflat şi misionarul nostru : că doam­na «plecase într’un voyage de no­­ce», uitându-şi importantul soţ aca­să şi luând cu sine din greşală un alt bărbat. Soţul, spre a repara e­­roarea, plecase grăbit să-şi readu­că soţia distrată acasă şi, distrat şi el, uitase de întâlnirea, mai pu­ţin galantă pe care o fixase — fără să-şi consulte soţia ! — tocmai pen­tru ziua aceia, importantului perso­nagiu român. O convenţie a rămas astfel, neîn­cheiată, şi poate că la înapoere, o­mul de stat a arestat şi el nişte a­­gitatori primejdioşi pentru ordinea publică... * ...Politica este o ştiinţă? Politica este o artă ? Ce e, în fond, politica? Discuţia în care se puseseră aces­te grave întrebări de către un tâ­năr politician pregătit să rostească peste câteva zile un savant discurs somnifer în Cameră, avea loc la bufetul unde elocinţa neepuizată la tribună sau discursul învăţat în faţa oglinzei şi încă... neimprovizat nu au ce căuta. Acolo se fac glume şi intrigi, se povestesc cancanuri şi se confiază secrete. — Ce e politica ? «Nenea Mitică», importantul om politic al oricărui partid, inter­veni : — Eu o fac, — şi o fac bine. Mai trebue să-mi mai şi pun astfel de întrebări sau, şi mai rău, să-mi bat capul să le găsesc un răspuns . Ascultă pe mine !«» Dar «nenea Mitică» se reluă la timp și nu mai continuă. Nenea Mitică de care este vorba aci, este întradevăr, unul din cei mai abili politiciani. — Eu dragă, — mai spusese oda­tă nenea Mitică, care este unul din­tre cei mai fini psihologi din școa­la, sufragiului universal—când vor­besc nu improvizez, învăț. Aș im­proviza eu ici-colea câte un discurs, dar mi-e frică să nu-l... uit ! Cu acest spirit de adâncă pătrun­dere, nenea Mitică a ridicat toate treptele agenturei până la fruntă­­șia nediscutată într’un mare partid. — Că n’am fost bine niciodată ? Ei și? Şi nenea Mitică, rămas cu un «om subţire», cum spune în limbagiu-i pitoresc, despre nerăsfăţaţii sufra­giului universal, îi mai confiă, nu­mai pentru el.­— Ascultă-mă pe mine... deşi nu-ţi place cum vorbesc eu, ştiu că nu-ţi place, să nu-mi spui că-ţi place, ar însemna că nu ştiu să fac politică dacă ţi-aş place. Eu când vorbesc în Cameră, nu-mi pasă de ce cred despre mine cei 10—20 de oameni subţiri din tribune (că’n incintă n’ascultă nimeni!) ci cei 100 de ţă­rani şi camahalagii ai mei pe cari i aduc eu sus. Şi mă vezi câte­odată că mă reped aşa, şi ţip şi bat cu pumnul în tribună la câte un mi­nistru. D-ta nu mă feliciţi. Dar ăia ai mei când se duc acasă ştii ce spun ? Aoleo! Să-l fi văzut pe dom­ Mitică al nostru cum se zborşea la guvern, cât e el de guvern, mamă­­mamă... Ei, dragă, eu cu părerea lor mă aleg, nu cu a d-tale.„ M’ai înţeles? ...E politica o artă sau o ştiinţă,— spuneți dv.! De ce m'an­ retras la Brăila de Panait Istrati este titlul unui prea frumos articol de «Confesiuni Interesante» semnat de Panait Istrati. Acest articol ocupă 2 pagini din extraordinara revistă «OG­LINDA LUMII» No. 44 apărută astăzi. «OGLINDA LUMII», de o bogăţie nemaipomenită, europeneşte tipări­tă la «Offset» în 20 pagini, se vinde cu preţul record, al estinătăţii de Lei 5.

Next