Cuventul, noiembrie 1931 (Anul 7, nr. 2347-2376)
1931-11-01 / nr. 2347
AZI 1931 OCTOMBRIE 31 zile Zile trecute 303. Zile rămase 62. Răsăritul Soarelui 6.51. Apusul Soarelui 17.5. Lună Plină, a 6-a zi. Ort.: Sf. Apostol Stachie Cat.: Sf. Quentin. Prot.: Sărb. Refomnatiunei. Evr.: 20 llesven 5692. Sabath. Mahomed.: 18 Gemadiel-Ahir 1350. Sâmbăta Buletin meteorologic Timpul probabil dela 30 la 31 Odom. 1931, ora 20. Presiunea mai Intâiu în creştere cu 1—3 mm, apoi în scădere cu 3-5 mm. In Ardeal, Banat, Bucovina: cerul variabil, vânt slab din sectorul vestic. Noaptea îngheţ slab. Ziua temperatura nu uşoară, creştere. In celelalte regiuni; cerul variabil; vânt slab din sectorul Nord-estic. Temperatura staționară (In scăcire pe litoral). Precipitațiuni interminente vor cădea în Estul Munteniei, Nordul Basarabiei și Dobrogea. padio Sâmbătă 3! Oct. 1931 894 m. BUCUREŞTI 16 kw. 761 kHz. 13.00: Muzică vocală (plăci de gramofon). 13.30: Informaţiuni, bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunării şi semnal orar. 13.50: Muzică de orchestră (plăci de gramofon). 18.00: Orchestra Sibiceanu: Muzică uşoară şi românească. 19.00: Informaţiuni, meteorul şi semnal orar. 19.10: Orchestra Sibiceanu: continuarea concertului. UNIVERSITATEA RADIO 20.00: D. prof. I. Simionescu: Viaţa în fundul mărilor. 20.20: D. Al. Bădăuţă: Drumuri prin ţară. PROGRAMUL DE SEARA 20.40: Muzică românească (plăci de gramofon). 21.00: D. F. Caratge—flaut: Guy Ropartz: Sonatină Gaubert: Nocturnă și Allegro Seherzando; Chaminade: Concertino. 21.30: D. Gheron Netta: Sărbătoarea economiei. 21.45: D-na Smaranda Atanasoff-piano: Chopin. 4 studii: Chopin: Polonaise Ip do minor; Liszt: Legierezzas Pick Mangiagalli Dansul lui Olaf. 22.15: D. V. Filip, violină: Vitali: Ciaccona Granados — Kreisler: Mazurka: Mozart: Rondo. 22.45: Informatiuni. Ş Spectacolele zilei TEATRE TEATRUL NATIONAL: Matineu: Omul cu mârtoaga; seara : Ana Karenina. OPERA ROMANA * Prințul Igor. TEATRUL VENTURA: Matineu: La; seara : Scrisoarea. TEATRUL REGINA MARIA : Matineu şi seara: Adevărul gol goluţ. TEATRUL ALHAMBRA: Bonsoir Alhambra. TEATRUL LIBER: Trupa evreească de operete Siegler: Negressa. Cinematografe VON. : La miezul nopţii. SELECT: Plimentul dragostei. CORSO: Negresele cu platane. TRIANON: Fecioară sburatoare. REGAL : Escapada. FEMINA: Măcelul de la Douaumont. CAPITOL: «M» cu Peter Loore. CINEMATUL. PALACE: «Madame Satan» ROXY: «M» cu Peter Loore. FORUM (Piaţa Palatului) : Secretara particulară. LIDO: Fantoma fericirii. OMNIA: Monte Carlo. MARCONI: Intr’o mică cofetărie. MARNA: Serenada primei iubiri. VOTA BUZEŞTI: Sing-Sing. TOMIS: Totul pentru un sărut şi Amantul dela miezul nopții. LIRA: Estera (Două lumi). rasă, nici ratatul fără de voinţă, nici Americanul în căutare de sensaţii tari, dar mai ales frumuseţea inconştientă a Angelei — cu aceste date, lesne se poate bănui cari vor fi consecinţele şi ce se va alege din eroul nostru, despre care duhul rău al romanului, Eliazar, ratatul şi cinicul, spune, cu bună dreptate, că este «odios de adaptabil». Din această întreprindere, aventurieră şi riscantă, condusă de trinitatea bancrutară Angela, Gugui şi Eliazar, eroul romanului, Dan, va eşi stors de ultimul rest de voinţă şi de avere părintească şi va nimeri, la sfârşitul tragicei lichidări a cuibului de năpârci de pe Riviera, din nou în ţară, ca un fiu pierdut şi regăsit, pentru care nimeni nu se mai bucură şi nimeni nu jertfeşte viţelul cel mai gras. Sunt în această prima parte a romanului, în acest colţ de iad, al patimilor şi destinelor mai dinainte hotărâte, nenumărate figuri şi figurine, din mijlocul cărora am desprinde întâi pe Eliazar, geniul răului, ascunzând în toate manifestările lui negative, o aspră revanşă pentru o veche şi nemărturisită dramă sufletească. Eliazar este în galeria de tipuri ai «Baletului mecanic», spiritul diabolic, duşmanul bucuriei şi al luminei carele toate le regisează din umbră, şi viciul devorant al lui Gugui, cartoforul şi întreţinutul şi ruina lui Bibia, antropoidul preistoric, dar cu năzuinţi de îndreptare şi moartea năpraznică a Angelei cu ochi de azur. Eliazar va figura, de bună seamă, dacă nu chiar în galeria de încarnări mefistofelice, în orice caz în aceia a rataţilor pitoreşti, dintre cari un bun număr se întâlnesc chiar în literatura noastră cu Sbilţ în frunte de pildă în romanele d-lor Dem. Teodorescu, Ion Minulescu, C. Ardeleanu, Ionel Teodoreanu. Dar mai ales vom desprinde un personaj respingător la prima vedere, dar cu atât mai cuceritor, pe Bibia, tubiosul frate al Angelei, spiritul subteran dar perfectibil, ajuns proprietar de garaj în Cannes, graţie unei generozităţi involuntare a lui Dănuţ. Pe Bibia, de bună seamă cu d. Cezar Petrescu l-a conceput în antiteză şi în simbol, în memento şi exemplu, dar adevărul este că Bibia este în tot acest cuib de vipere, mai mult sau mai puţin domesticite, exemplarul cel mai uman, cel mai patetic, cel mai simpatic. Şi simpatic rămâne până şi în gestul cu care pedepseşte pe Gugui şi-l trimite pe lumea cealaltă. Bibia, dacă apropierea nu este luată ad-litteram, reprezintă în figuraţia «Baletului mecanic» o fuziune de Zaharia Dubu şi Oarţă gângavul său tovarăş de arheologie... Şi ne rămâne să spunem câteva cuvinte despre cel de al doilea plan, cel al răsfrângerii şi al simbolurilor din «Baletul mecanic», întors în ţară şi după un scurt provizorat petrecut în mediul interlop al Capitalei, Dan intră în atelierul maestrului Copelius, care de ani şi ani experimentează un balet mecanic, păpuşi de cea mai verosimilă umanitate pentru al căror balet pregăteşte muzica sintetică a eterului. După iadul Rivierii, Dănuţ cunoaşte purgatoriul Capitalei, al atelierului lui Copelius şi al sufletului bunei Ludmila, insignifianta dar omeneasca Ludmila, lucrătoarea castă, pe care o î şi ia de soţie. Răscumpărarea şi purificarea fac progrese şi ar şi izbândi dacă din umbră n’ar veghia demonii trecutului. Şi iată că păpuşile baletului. Echo, nu sunt pentru Dănuţ principiile şi esenţele simbolice: Ura, Gratia, Forţa brută dar: Eliazar, Angela, Bibia. Şi începutul de aşezare cade jertfă răzbunării aceluiaş Eliazar care a pus în mâna păpuşii Bibia, ciocanul cu care omoară şi pe Ludmila şi pe Copelius. Şi eroul «Baletului mecanic» se scufundă pentru totdeauna în bezna fără de ieşire. Desigur procedând astfel d. Cezar Petrescu a înţeles să insereze într’un roman pământesc, baletul simbolic al manechinelor, iluminând cu un joc de mătasă şi melodie, o poveste întunecoasă şi, voind să spue că manechine şi oameni sunt regisate de aceleaşi necunoscute forţe obscure. Mai mult, de la străvechiul automat biblic al Evei şi de la mitologica statuă vie a Galateei şi până la Eva viitoare a lui Villiers de lesle Adam sau până la răzmeriţa maşinilor Erewhoniene ale lui Butler sau a roboţilor lui Ciapek — literatura n’a uitat de visul acesta de demiurg al omului, voindu-se egalul divinităţii. D. Cezar Petrescu a aplicat romanului său un fald din visul acesta, ca o ilustrare a acelei axiome din Hoffmann care scrie aşa de pătrunzător în «Elixirurile diavolului»: «Ceea ce noi numim de obiceiu vis şi imaginaţie ar putea fi cunoaşterea simbolică a firului secret care străbate viaţa noastră, înodând-o solid în toate fazele sale. Dar ar trebui socotit pierdut acela care ar crede că, graţie acestei cunoaşteri, a dobândit forţa de a rupe cu violenţă firul şi de a se măsura cu forţa obscură care ne comandă». Acceptat deci, ca un balet de simboluri, graţios şi cu tâlc, sforistul acesta rupe totuşi după impresia noastră, din verosimilul ficţiunii, înţeleg că eroul romanului cade prin renaşterea instinctelor şi pentrucă a întâlnit pe Ana Teodorovna dar tocmai pentru aceia şi pentrucă niciodată atmosfera fantastă nu va putea suplini fantasticul vieţii de toate zilele — cu cât mai sguduitor, mai omenesc şi mai în unitatea romanului ar fi fost lupta cu forţele semene. Cu atât mai mult cu cât d. Cezar Petrescu a sădit un roman într’o brazdă plină de viaţă şi cu cât chiar în sfârşitul «baletului mecanic» sunt elemente cu cari se putea rămâne tot în roman fără de intervenţia simbolică a baletului. Cu cât mai patetică ar fi fost singură ficţiunea fără de fabula ei. Şi gândul ne duce la nebunia lui Rogojin şi a Nastasiei Filipovna din «Idiotul» lui Dostoievski. Perpessicius o De toate şi de pretutindeni “0000- blocnotes Un aspect al alegerilor engleze: O centrală de urne la Londra în momentul repartizării lor pentru a primi cele trei milioane de voturi londoneze '. Noul rege al gangsterilor: Peler De Vito Intr’o singură noapte, un tânăr de treizeci şi trei de ani, amabil şi discret, Peter De Vito, locuind în liniştitul cartier Queens Borough, din New-York, căpătă celebritatea unui adevărat geniu şi deveni un pion al societăţii americane. El poate fi aşezat pe un piedestal mai înalt decât al unor anumiţi căpitani de industrie,ocupaţi să restabilească prosperitatea noastră, căci, pe când aceştia sunt deprimaţi şi discreditati prin dezordinea sistemului nostru economic, d. De Vito încarnează un ordin nou, care se ridică în toată puterea sa tânără şi se arată capabil să reziste atât pe vremuri grele, cât şi pe timp bun. Un venit de 84 milioane anual cu venitul său de 500.000 de dolari (optzeci şi patru milioane de lei!) mister De Vito este mai bogat decât mister Diamond; el este eclipsat numai de fostul lui camarad de pe frontul gangsterian din Brooklin, Alphonse Capone. Ceva mai mult, mister De Vito afirmă că este stăpân peste Brooklin şi Queens, cari au jumătaet din populaţia New-Yorkului. Se prea poate să se cam laude; cert e că speră foarte serios să ia locul, în calitate de «mare stăpân» al ţării întregi, lui Al. Capone, când acesta va consimţi să intre în închisoare — dacă va consimţi vreodată. Şi «regii» trebue să plătească impozite... In tot cazul, noul «rege» al «rackett»-ului, cum se intitulează modest De Vito însuşi, este atât de ocupat şi reuşeşte atât de bine în întreprinderile sale, că, spre deosebire de «colegii» săi din Chicago găseşte cu greu timp să se mai ocupe de chestiuni mărunte, fără importanţă, cum ar fi, spre exemplu, să-şi plătească impozitele către guvernul federal. Dar chiar un rege poate fi deranjat din când în când din cauza unor greşeli mici. ...altfel dau de bucluc. Jandarmeria, detectivii şi poliţia, pe baza unui mandat de aducere, năpădiră în disdedimineaţa zilei de 24 Septembrie casa lui De Vito; ei găsiră pe «maestru» în pat, cu revolvere încărcate la căpătâi, bastoane-spade şi lame de Toledo. Au fost profund impresionaţi de splendoarea nemaipomenită a locuinţii căreea îi forţaseră intrarea; se găsea aci o orgă, având scopul să farmece pe invitaţii magnificei gazde, în pivniţe, splendide camere de odihnă, unde se mai afla amenajat şi un bar strălucitor, ai cărui clienţi nu trebuiau să-şi plătească consumaţiile. Lumea se întreabă care poate fi izvorul ascendenţei de invidiat a lui De Vito. Alfi cinstiţi cetăţeni nu l-ar putea întrece? Ar putea, fără discuţie, dacă ar dovedi şi ei un geniu practic ca al lui De Vito N’a obţinut el oare protecţiunea celor mai eminenţi industrieiaşi şi comercianţi americani, şi a conducătorilor acţiunei sociale, filantropice şi religioase ! Un spărgător de greve... «De Vito este cunoscut ca amestecat în afacerea transporturilor, a declarat procurorul general al Statelor Unite, când a decretat arestarea lui. El este cel mai important «racketeer» dintre spărgătorii de greve; are reputaţia de a fi singurul om capabil, din întregul Newyork, să spargă fără greş o grevă, ori când ar ,vrea-o». ... cu cea mai aleasă clientelă Se povesteşte că ar fi debutat în «racket» în 1927, când a condus pe unul din predecesorii lui «să facă un tur». Azi comandă o armată de trei-patru mii de oameni şi un convoi de şeapte sute de camioane. După cum spun gazetele clientela lui e formată din cele mai importante şi respectabile întreprinderi ale ţării, printre cari, în primul rând, celebra Standard Oil Company din New-York. Cum a eşuat o grevă uriaşă! In 1929, această societate fu victima unei greve la care luară parte, ca un singur om, cei 2500 şoferi ai ei. Pe punctul de a pierde partida, Standard Oil, ca atâtea alte întreprinderi industriale din America, preferă să reguleze chestiunea printr’o metodă care nu avea nimic comun cu legislaţia uvrieră. După declaraţia procurorului general al Statelor Unite, reprodusă de ziarul «New-York Herald Tribune», Standard Oii s’a adresat d-lui De Vito, care s-a prezintat imediat cu destui oameni, camioane și arme ca să transporte tot petrolul companiei la depozite. După o serie de incidente sângeroase — lovituri de pumnal și focuri de armă — greva a fost complect spartă. Un onorariu de 42 milioane lei Standard Oii i-a plătit pentru acest serviciu 250.000 dolari (patruzeci şi două milioane lei). Şi această sumă, nedeclarată spre impunere, precum şi altele descoperite tot de fiscul federal, au dus la arestarea lui de Vito. De la societatea română de filosofie Astăzi, Sâmbătă orele 6 d. a. d. Profesor Mircea Florian va vorbi în amfiteatrul fundaţiei Carol I despre Renaşterea Hegelianismului. Conferinţa face parte din ciclul 100 de ani de la moartea lui Hegel, organizat de «Societatea română de filosofie». cuvântul. teatru Opera Română Astăseară Sâmbătă Opera Română va da Prinţul Igor de Borodin cu d-nii: Al. Lupescu, G. Folescu, A. Georgevsky, I. Roşea, GOprişan, L. Nanu şi d-nele: Elena Basarab, L. Babiei, V. Miciora, Eug. Babac. Conducerea muzicală: d. Egizzio Massini. Iată repertoriul Operei Române pe săptămâna viitoare: Marţi «Prinţul Igor», Miercuri Relaebe, pentru repetiţia generală a Operei «Fata din Far-,West», Joi «Voevodul Ţiganilor», Vineri «Fata din F’at-West (premieră), Sâmbătă «Bărbierul din Sevilla». Duminică matineu «Voevodul Tigrilor», seara Traviata. Duminică 1 Noembrie, Opera va da primul său matineu, anul acesta. Se va relua: «Căsătoria secretă» de Cimarosa cu d-nii G. Niculescu Basu, Al. Alger, V. Chirideanu şi d-nele Pia Zguriadescu, V. Creţoiu, M. Snejina. Conducerea muzicală: D. E. Massini. Teatrul Naţional Astăzi în matineu Teatrul Naţional reprezintă piesa „Omul cu mârţoaga” de d-l G. Ciprian, iar seara marele succes al acestei stagiuni „Ana Karenin" de Quiraud după romanul lui Tolstoi, cu doamna Maria Filotti, d-nii Ion Manolescu şi Ion Băhtăţeanu în rolurile principale. — Luni 2 Noembrie, are loc la Teatrul Naţional premiera unei piese menită să stârnească mare interes: „Maman Colibri” de Henri Bataille, celebra piesă care pune în scenă povestea de dragoste a unei femei mature pentru un băeţandru aproape un copil. Rolurile principale sunt deţinute de d-nele Marioara Voiculescu, Ana Luca Tantzi Bogdan, Nataşa Alexandra, Dona Carotzi, d-şoara Tantzi Economu, d-nii R. Bulfinsky, V. Valentineanu, A. Popa Marţian, etc. regia o are d-l Paul Gusty. Piesa se va juca în cadrul unor decoruri noi, lucrate în atelierele teatrului după schiţele pictorului Cornescu, iar toaletele interpretelor sunt ultra moderne. Teatrul «Ventura» Astăzi se joacă pentru prima oară în matineu cu preturi reduse, delicioasa conmite «Lu» cu Leny Caler, GvardfSN^Tr. Timică în rolurile principali» Seara pentru a doua oară senzaţionala piesă «Scrisoarea» de cunoscutul autor englez Somerset Maugham, cu d-nele Aura Buzescu Marieta Deculescu şi d-nii G. Vraca, O. Danielescu, V. Lăzărescu, etc. Teatrul Liber Trupa evrească de operete în frunte cu renumita subretă Sevilla Pastor şi primadona Erna Siegler joacă în fiecare seară cu un succes formidabil marele şlagăr «Negressa», operetă în 3 acte de Lilien, muzica modernă de HMax. Spectacolele au loc la cocheta sală din spatele Poştei Centrale «Teatrul Liber». Duminică 1 Noembrie în matineu se va juca «Iţikl», operetă de Nagel. Spectacole populare Mâine, Duminică, ora 5 va avea loc la Ateneul «Obor» un mare spectacol popular cu concursul mai multor artişti ai Teatrului Naţional. Se va reprezenta cu acest prilej «Omul care a văzut moartea» comedie în 3 acte de d. Victor Eftimiu. Concertele Enescu Sâmbătă 3i Octombrie 1951: 1) Sonata No. 7 în do minor Beethoven a) Allegro Con brio; Adagio Cantabile; c) Allegro-Presto; 2) Sonata No. 1 în la major Gabriel Faure: Allegro Molto; b) Andante; c) Allegro Vivace; d) Allegro quasi presto; 3) Sonata „a Kreutzer” la minor No. 9; Beethoven: a) Adagio Sostenuto-Presto; b) Andante con Yuriazionc; c) Finale Presto. Spre Alexandre Dumas O anchetă făcută recent de o revistă pariziană în lumea bibliotecilor, a dus la rezultate surprinzătoare. Ştiţi care este astăzi cel mai cetit autor francez? Alexandre Dumas. Da, în 1931, după perimarea atâtor şcoli şi formule, după atâtea revoluţii, după atâtea uitări. Trăind în actualitatea cărţilor şi a revistelor, noi am stabilit o aproximativă scară de valori literare, în care credeam. In orice caz, terminaserăm de mult socotelile lui Alexandre Dumas, bunul autor al «Celor trei muşchetari». Dar când spunem că permanenta lui glorie este o surpriză, întrebuinţăm în cel mai bun caz o figură de stil. Căci este un fapt explicabil această orientare a mulţimii către anumite cărţi ale ultimului veac. Literatura timpului nostru nu ajunge până la public. Vorbesc de publicul mare, obişnuit, divers, care face din lectură o plăcere simplă şi de repaos. Este o literatură prea cerebrală, prea nuanţată, prea «artistă». Scriitorul se ocupă cu propriile lui probleme şi e în căutarea pasiunilor lui. Scriitorul nu mai scrie pentru cetitor, ci pentru el însuşi. Câmpul de circulaţie a unei cărţi devine prin aceasta fatalmente restrâns. Sunt condiţii atât de nuanţate în crearea operei de artă, încât ea devine treptat privilegiul unui cerc de profesionişti ai lecturii şi nu mai poate trece dincolo de aceste limite. Nici încercările de evadare din această lume de iniţiaţi spre massa mare de dincolo, nu izbutesc, pentru că este în ele numai un efort voluntar, nu o orientare de instinct «Populismul» e sortit unei înfrângeri sigure. Ori marele public (lucrători, midinete, fete părăsite, mahalagii isteţi şi sentimentali), acest mare public, care în definitiv este o rezervă de umanitate — mai puţin subtilă poate — dar mai viguroasă şi mai directă, are nevoe de arta lui: artă de pasiuni mari, declamatoare, violenţă, artă de emoţii, tari, agitate care să impresioneze peste orice scrupul estetic. Ceea ce omul poate găsi uneori la cinematograf, alteori în romanele foiletoane, dar mai ales în marile cărţi de aventură, în care mulţimea însăşi se mişcă, trăeşte şi suferă. Ceea ce se găseşte în Alexandre Dumas, Emile Zola, Eugene Sue... AMYNTAS • Cu prilejul sărbătorirei zilei onomastice a M. S. Reginei Maria, d. dr. Stere, prefectul judeţului Bazargic i-a oferit, în numele populaţiei, următoarele daruri: un covor românesc vechi de 200 Panopticom * „OMUL DE DUPĂ UŞE’ romanul d-lui Ion Călugăru, va apare probabil la 15 Noembrie. Primele corecturi sunt făcute. * DACA NU SUNT REVISTE, care să învioreze viaţa intelectuala a momentului, vor fi cel puţin conferinţe. „Cercul Analelor romane” recent creat, va organiza o serie de prelegeri ce se anunţă Variate şi interesante. Un alt ciclu de conferinţe, despre care deocamdată nu putem da detalii, va constitui o surpriză, ani, o mapa electrică cu abatjour, de onix, și o oază de flori cu nimfe în bassorelief Lalic, reproduse in fotografia de mai sus. Tot cu ,acest prilej, d. N. Lupu Kostaky, directorul general al colonizărilor, a oferit o centură macedoneană antică de argint, cu motive pur bizantine și o cruce tot de argint cu Domnul Isus Hristos răstignit pe cari le redăm în clișeele alăturate, «a - 1fî fflSffi!;— Ip ti' 1 i I . «V A '■§§£ mj! A »1 Éptjjj Rfe»*' ' '« . ' ‚ . Duminică 1 Noembrie 193! nizam & indiscreţii France într’o pagină de cumplită ironie pentru conducătorii destinelor publice imaginează un prim-ministru, care, supărat că un soţ gelos îi tulburase o oră de delicii adultere, a venit la consiliul de miniştri şi a găsit urgent necesar să hotărască arestarea unui important număr de vechi turburători ai ordinei publice... Nu se zice că «naşul Cleopatrei a schimbat istoria lamei» ?... ...Un personagiu român într’o importantă misiune la Paris a avut de curând prilejul să verifice pe spinarea unui om de stat cât e de adevărat că, nașul, — ca să nu fim prea indiscreţi, — femeilor, continuă să joace un rol de seamă în viaţa popoarelor Personagiul român avea întâlnire pentru rezolvarea unor probleme de seamă cu omul de stat francez. In ziua şi la ora convenită, românul, care în străinătate e de-o punctualitate ireproşabilă — românul nostru este de altfel şi în ţară la felse prezintă la locul indicat, care era casa francezului şi află că «domnul a plecat pe neaşteptate din Paris şi n’a lăsat niciun cuvânt». «Şocat» de această procedare... bucureşteană din partea unui personagiu aşa de important, oficialul nostru conaţional s’a pus pe investigaţii discrete pentru a afla cauza subitei plecări a colegului său de pe malurile Senei. Şi cum «satul» ştia ce aflase... bărbatul, a aflat şi misionarul nostru : că doamna «plecase într’un voyage de noce», uitându-şi importantul soţ acasă şi luând cu sine din greşală un alt bărbat. Soţul, spre a repara eroarea, plecase grăbit să-şi readucă soţia distrată acasă şi, distrat şi el, uitase de întâlnirea, mai puţin galantă pe care o fixase — fără să-şi consulte soţia ! — tocmai pentru ziua aceia, importantului personagiu român. O convenţie a rămas astfel, neîncheiată, şi poate că la înapoere, omul de stat a arestat şi el nişte agitatori primejdioşi pentru ordinea publică... * ...Politica este o ştiinţă? Politica este o artă ? Ce e, în fond, politica? Discuţia în care se puseseră aceste grave întrebări de către un tânăr politician pregătit să rostească peste câteva zile un savant discurs somnifer în Cameră, avea loc la bufetul unde elocinţa neepuizată la tribună sau discursul învăţat în faţa oglinzei şi încă... neimprovizat nu au ce căuta. Acolo se fac glume şi intrigi, se povestesc cancanuri şi se confiază secrete. — Ce e politica ? «Nenea Mitică», importantul om politic al oricărui partid, interveni : — Eu o fac, — şi o fac bine. Mai trebue să-mi mai şi pun astfel de întrebări sau, şi mai rău, să-mi bat capul să le găsesc un răspuns . Ascultă pe mine !«» Dar «nenea Mitică» se reluă la timp și nu mai continuă. Nenea Mitică de care este vorba aci, este întradevăr, unul din cei mai abili politiciani. — Eu dragă, — mai spusese odată nenea Mitică, care este unul dintre cei mai fini psihologi din școala, sufragiului universal—când vorbesc nu improvizez, învăț. Aș improviza eu ici-colea câte un discurs, dar mi-e frică să nu-l... uit ! Cu acest spirit de adâncă pătrundere, nenea Mitică a ridicat toate treptele agenturei până la fruntășia nediscutată într’un mare partid. — Că n’am fost bine niciodată ? Ei și? Şi nenea Mitică, rămas cu un «om subţire», cum spune în limbagiu-i pitoresc, despre nerăsfăţaţii sufragiului universal, îi mai confiă, numai pentru el.— Ascultă-mă pe mine... deşi nu-ţi place cum vorbesc eu, ştiu că nu-ţi place, să nu-mi spui că-ţi place, ar însemna că nu ştiu să fac politică dacă ţi-aş place. Eu când vorbesc în Cameră, nu-mi pasă de ce cred despre mine cei 10—20 de oameni subţiri din tribune (că’n incintă n’ascultă nimeni!) ci cei 100 de ţărani şi camahalagii ai mei pe cari i aduc eu sus. Şi mă vezi câteodată că mă reped aşa, şi ţip şi bat cu pumnul în tribună la câte un ministru. D-ta nu mă feliciţi. Dar ăia ai mei când se duc acasă ştii ce spun ? Aoleo! Să-l fi văzut pe dom Mitică al nostru cum se zborşea la guvern, cât e el de guvern, mamămamă... Ei, dragă, eu cu părerea lor mă aleg, nu cu a d-tale.„ M’ai înţeles? ...E politica o artă sau o ştiinţă,— spuneți dv.! De ce m'an retras la Brăila de Panait Istrati este titlul unui prea frumos articol de «Confesiuni Interesante» semnat de Panait Istrati. Acest articol ocupă 2 pagini din extraordinara revistă «OGLINDA LUMII» No. 44 apărută astăzi. «OGLINDA LUMII», de o bogăţie nemaipomenită, europeneşte tipărită la «Offset» în 20 pagini, se vinde cu preţul record, al estinătăţii de Lei 5.