Cuventul, martie 1932 (Anul 8, nr. 2464-2494)

1932-03-30 / nr. 2493

2 1932 MARTIE 31 zile Mar­i Zile trecute 88. Zile râmase 278. Răsăritul Soarelui 6.6. Apusul Soarelui 18.86. Luna In Pătrarul II, la 5 h. 44 m. . i. Proclamarea nouei Constituții a României (1923). Ort.: Sf. Mareu Episcop Cat.- Sf. Eustatiu. Prot.: Eustatiu. Evr.: 21 Weadar 5692. Mah.: 21 Ginl-Rade 1350 Buletin meteorologic Timpul probabil dela 28 la 29 Mar­tie ora 20. Presiunea în uşoară creştere cu 2 la 4 mm. In Oltenia, Muntenia, Dobr­ogea în cursul zilei ninsoarea va înceta şi cerul se va însenina treptat dela W. către E., menţinându-se numai în Dobrogea şi estul Munteniei Vânt potrivit din sectorul Nord este mai tare pe litoral. Temperatura staţionară. In celelalte regiuni: Ce­rul senin, vânt slab din direcţiuni diferite. Temperatura în useferă creştere. Dimineaţa şi seara ceată st îc raidio |20 la sută RECUCCKCl Aparatele RADIONE LEONIDA 0­­o. Bucureşti, Cal. Victoriei 53-55 " Sucursale: Ploeşti, Braşov, Cluj, Timişoara, Craiova, Cernăuţi, Iaşi, Gralaţi, Constanţa. MARŢI 29 MARTIE 1932 13: Muzică simfonică (plăci de gra­m­ofon) 13.45: Informatiuni, bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunării şi semnul orar. 14: Muzică uşoară (plăci de gramofon) 18: Orchestra Moţei: Muzică uşoară şi românească. 13.45: Informatiuni, bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunării şi semnal orar. orar. 19.10: D. Ion Minulescu: lectură din versurile sale. 19.15: Orchestra Moţoi: continuarea con­certului. UNIVERSITATEA RADIO 20: D-l Paul Zarifopol: Bilanţuri lite­rare! .20.20: D-l Corneliu Moldovanu: Poe­tul Grigore Alexandrescu. PROGRAM DE SEARA 20.40: Muzică de dans (plăci de gramo­­fon) 21: Orchestra Radio: Gluck: Uvertură la «Iphigenya în Aulida». Vivaldi: Con­cert pentru patru violine şi orchestra de coarde (d-nii Teodoru, Coganoff, Ena­­covici şi Lapoş). Meyerbeer : Dansul torţelor. 21.30: D. T. Teodorescu-Branişte: Ac­tualităţi. 21.45: D-ra­gia Zgariadescu de la O­­pera Română: Reger: Două lieduri: Nona Ottescu: Două lieduri: Donizetti Arie din Lucia di Lammermoor: Betti. Belti: Canto di Capinera. &M: Orehectra Radio: Glasounov: Vals tintastia din baletul Raymonds; Weber Aadaate­mo, variation! pentru orches­tra de coarde. Giordano: Fantezie din țara Andrea Chenier. 22.45. Informatiuni. Spicuiri din programele străine CONCERTE: Viena ora 17.50—20.40—22 și 23.45. — Lipsea 17.30. — Ostrava 20-20 fi 22. Heilsberg 17.15 fi 21. — Bratislava 20.20. — Breslau 18. — Milano 21.20. — Brno 20.20. — Barcelona 21 fi 23.30. — Londra 20.35—22 şi 23. — Muhlacher 22.45. — Toulouse de la 20.15 la 1.30 Mu­zică variată. — Deventry 20.35 şi 23. — Suisse Romande (Satt) 20.10 şi 21.20. — Berlin 20.10. — Roma 21.45 şi 23.15. — Berna 22, Langeberg 18. — Praga 22 şi 22.30 recital de pian. — Budapesta 21.15, Varşovia 18.35 — 21.15. Paris-Eiffel 21.30 şi 23. TEATRU — OPERA — OPERETA: Palermo 22 Trans. unei opere. — Mila­no 21.45 «Das Drei mäderlhaus» operetă. CONFERINŢE: Konigswusterhausen 20.20 Goethe conducător al teatrului (Dr. Karl Hagemann). STIRI DE PRESA: Viena ora 22.45.— Lipsea 21.15. Bruxelles II 21.30 și 24. Barcelona 23. — Berlin 23. — Roma 23.55. Berna 23. MUZICA DE DANS: Lipsea 21.20. — Breslau 23.30. — Barcelona 1.30. — Lon­dra 0.35. In noaptea de 29 Martie Farm. Bruss (Viorica Strajă), ca­lea Victoriei 36, telefon 336/42; D. Breaţă str. Câmpineanu 9; Al. Ali­­fanti, calea Griviței 217; V. Vaieni, calea Dorobanţilor 17; I. Vespre­­meanu, calea Şerban Vodă 47; Ev­­lampia Ghiorghiu calea 13 Septem­brie 2, telefon 306/02; M. Grünbaum (Ștefan Cornea) calea Văcărești (colț str. Cantemir) 83; M. Nicules­cu Stănescu b-dul Pake 31; Al. Le­ist str. dr. Felix 67; Al. Cepleanu str. Carol 41, telefon 358/13; I. Wein,­bach str. sf. Apostoli 37, telefon 364/67; Gh. Gavriliu sos. Panteli­­mon 221. falo£-HOt€ De toate şi de pretutindeni Calul pitic este expus la o expoziţie din Berlin --------0000--------• «Hoţul a fost recunoscut» Un ziar londonez a publicat zilele trecute următorul anunţ: «Dela balul ce-a avut loc aseară la «Colosseum» s’a furat o blană de skonks. Hoţul a fost recunoscut, înainte de a mă adresa poliţiei, invit pe hoţ să aducă blana la sub­semnatul». Şi urma adresa păgubaşului. A doua zi apăru în ziar, în ace­­laş loc, alt anunţ: «Hoţul are remuşcări, dar şi tea­mă de poliţie. El roagă pe păgubaş să vie să-şi ridice blana de la hoţ, care a fost recunoscut». Dar aci nu mai urma şi adresa.­. Cel mai mare hotel al Europei La Londra se clădeşte acum cel mai mare hotel din Europa. Sunt prevăzute peste o mie de camere, fiecare cu camera ei de bac. Acest hotel nu are decât nouă etaje. Pe acoperiş se va instala o grădină restaurant, un teren sportiv şi un teren pentru aterizarea aeroplane­lor. Se speră că în primăvara anu­lui 1933 va fi complect terminat. «Cumberland­ Hotel» — aşa se nu­meşte clădirea — va avea ultimul confort. Cel mai mic cal din lume. Are numai 60 cm. înăl­ţime. ■i Distracţii de oameni bâtrâni (Continuare din pagina 1-a­ documente inedite, sortite să deslu­­şiască moravurile unei epoci sau mecanismul secret care a declanşat pasiuni care au schimbat mersul lucrurilor, atât cât pot interveni oamenii ca să schimbe mersul lu­crurilor. Noi, care nu ţinem să-i facem re­clamă autorului recentelor memo­rii despre cea mai recentă viaţă li­terară românească, nu vom stărui asupra cazurilor particulare , prea particulare, de confuzii voite, 10 vooo­­odniţe, oau. por£Nin­o, oau amnezie, ci, vom afirma numai că este păcat că volumul cu pricina, a apărut. întâi: autorii de cari se o­­cupă n’au înrâurit cu nimic, nici în bine, nici în rău societatea ro­mânească. Fiindcă spiritul lor (al acelora care reprezintă într’adevăr un spirit) n’a pătruns încă în mas­se, ca aceste masse să simtă nevoia (de a se elibera de sub tirania ido­lilor. Al doilea: unii sunt pur şi simplu necunoscuţi. Deaceia, avem impresia că memorialistul vinde lectorilor săi alune găunoase, cu coaja tăvălită însă într’o pastă de alaun topit. Iar ca să adune clien­tela, în jurul coşului său de alu­nar, se foloseşte de procedeele ne­gustorilor d­e bâlciuri, palavragii, dar foarte retori. Cine a cetit memoriile lui Mar­ghiloman a rămas deconcertat, mai mult decât dezamăgit. La atât se reducea puterea de expresie și via­ța interioară a Petroniusului con­servator de altăd­ată. Atât de mes­chine îi erau preocupările ca să fie obligat să noteze svonul necontro­lat pe care i-l aducea un reporter . Dacă ar avea cineva curiozitatea să cetească şi «memoriile» latinis­tului dascăl» ar rămânea şi mai de­samăgit. Atât poate vedea un băr­bat care arde în biblioteca sa, la a­­ceste mici farse fără conţinut, fără haz, ca aceste harţe periferice de chivuţe şi riscuri se reduce viaţa literară a ţării? Iată de ce, începând cu d. Mihail Sadoveanu şi sfârşind cu necunos­­ c­opm­ entul versificator, nimeni nu trebue să se supere, de epigramele unui bărbat sur care nu ştie nici înţele­ge, nici iubi, nici urî. Şi nici să se răzbune ca Saint Simon. Ion Călugăria zare rituală. O traducere persană anterioară secolului al XIV-lea a­­cordă lui Al-Hallaj un scurt text asupra simbolismului celor cr trei­­sprezece atitudini necesare în cursul rugăciunii canonice. Citez câteva: «a se ridica în picoare (qiyâm) în­seamnă a participa la veşnicia di­vină, deasupra broderiilor cortului Său; a se prosterna (rokou’) în­seamnă a se izola în solidaritatea divină; când se ridică iar (i’ tidul), veșnicia se întoarce spre el...», (cf. Louis Massignon, La Passion mys- Aque d’All Halld), Paris (1923, vol II, p. 782). Nu ne aflăm aici în fața unui simbolism alegoric, ci al uneia ex­perimental. Căci ceea ce caracteri­zează pe Al Hallaj, e tocmai setea lui de trăire concretă a îngerului şi a lui Dumnezeu. Nu e un simbo­lism factice ,nici un alegorism ec­lectic, aşa cum se făcea de către filozofii alexandrini şi de către li­nii Kabbalişti. Trupul a fost socotit întotdeauna de către sufiism drept templul lui Dumnezeu; dansul trupului, era bu­curia pe care o afla credinciosul, nu pentru că obţinea un anumit ritm, ci pentru că realiza beatitudi­nea dialogului nevăzut între înger şi Allah. Gestul, drama­ şi dansul joacă în sufiism un rol important, deoarece sunt mijloace de experi­mentare a divinului, o funcţiune a­­parte şi indispensabilă sfinţeniei. Ele nu exprimă nimic, căci tot ceia­­ce exprimăm e uman, iar funcţiuni­le acestea depăşesc umanul; ele sunt experimentate de apropiere, prin mimare şi, dramă, a unor o­­biecte iraţionale, fantastice. Depar­te de a exterioriza, ele sunt semne ce trebuesc interioriza­te, icoane ce trebuesc însufleţite, simboluri ce tre­buiesc concretizate. O icoană ce as­cunde în semnul ei drama ascen­siunii. Mircea Eliade ADAOS BIBLIOGRAFIC — Despre mudra nu există un studiu complet, în afară de cel al lui Ananda Koomaras­­mami, care epuizează numai materia­lul iconografic. Celelalte aspecte nu sunt considerate decât în studiul nos­tru The interiorisation of the Hindi Ritual (Roma, 1972). Observaţiile lui Francke din Zeitschrift Deutsch.­Morg. Gesell. 1892, pp. 231—236 sunt greşite, după cum a dovedit Koomarasmami in Journal Amer. Orient. Society 1928 (vol. 48) pp. 229—281. Despre Katha­­kali, în afară de cea a lui Meermarth, există o singură lucrare într’o limbă europeană: Vasudeva Podubal, Katha­­kali and Diagram of Hand Poses (15 pagini și 24 plânși, Trivandrum, India de Sud, Govern­ Press, 1930). Docu­mente asupra limbajului prin semne, în Kathăsaritsăgara, trad. Vawney, 1. 44; II. 235; ediția lui Penzer The Ocean of Story, p. 46, 80—82 cu o bună biblio­grafie asupra foctorului limbajului se­cret. Dracott, Simla Village Tales, p. 42, 50; Knowles Folk-Tales of Kashmir, 215, 220. Alte cărţi informează asupra limbajului secret în alte porţiuni ale globului. Din «O mie şi una de nopţii, povestea lui Aziz şi Azizeh. Interesant pentru a compară cu ges­tul simbolic, studiul lui Langdon, Ges­ture in Sumerian and babylonian pra­yer. (Journ. Royal Asiat, Soc. 1919, pp. 531—556). Articolul acesta e comentat de Jivanji Jamshedji Modi in ale sale Asiatic Papers (vol. III, pp. 170—194, Bombay, 1922), aducând exemple ira­niene. MIRCEA ELIADE »*« Salonul oficial de pictură şi sculptură Juriul Salonului Oficial de pictură şi sculptură, organizat de ministerul ins­trucţiei, cultelor şi artelor, aduce la cu­noştinţa artiştilor că în vederea deschi­­derei Salonului s-au fixat zilele de 15, 16 şi 17 Aprilie a. c., pentru prezentarea lucrărilor la secretariatul Salonului, pa­vilionul artelor, Şoseaua Kiseleff No. 9; după data de 17 Aprilie nu se vor mai primi lucrări sub nici un motiv. Se vor prezenta lucrări în ulei, pastel, tempera şi aquarelă, precum şi lucrări de sculptură în material definitiv sau gips; artiştii pot trimite câte 3 lucrări de fiecare specialitate. La lucrările de pictură nu se vor ad­mite ramele albe şi cele negre; dease­­meni, aceiaşi lucrare de sculptură nu va fi admisă în două feluri de material. Totodată juriul Salonului face apel la toţi artiştii pictori sau sculptori din în­treaga ţară, indiferent de curentele ar­tistice şi de metodele întrebuinţate, să ia parte la această manifestare de artă, pentru că numai în felul acesta Salonul Oficial va putea exprima întreaga miş­care artistică românească şi cu adevărat va merita solicitudinea forurilor ofi­ciale. Artiştii pot cere de pe acum formulare pentru prezentarea lucrărilor, la secre­tarul Salonului, în biroul inspectoratu­lui artelor din ministerul Instrucţiune­, str. General Berthelot No. 28. Din cauza lipsei de spa­ţiu, CUVÂNTUL FEMEII nu are loc azi şi va apare joi. CUVÂNTUL teatru Opera Română Marele succes repurtat de basul Zessevich în rolul lui «Boris Go­­dumov», din care face o puternică creaţie, a îndemnat Direcţia Operei a angaja pe reputatul artist pentru încă o ultimă reprezentaţie a mă­reţii opere a lui Mussorgski, care va avea loc, cu preţurile obişnuite, poimâine Joi 31 Martie. WJ Azi Marţi, Opera dă «Trubadurul» populară operă verbiană, sub con­ducerea d-lui Eg. Massini şi cu d-nele M. Simoniu şi Tana Nănes­­cu, d-nii Emil Marinescu. •Şerban Tassian şi I. Roşca în rolurile prin­cipale. Miercuri 30 Martie se cântă •‘«Thais», frumoasa comedie lirică a lui Massenet, cu distribuţia de la premieră. Teatrul Naţional Premiera piesei «Apollonius din Tyane», care urma să aibă loc Luni 28 Martie, la Teatrul Naţional, a fost amânată pentru seara de Luni 4 Aprilie, aceasta din cauza îmbol­năvirii d-lui A. Pop Marţian şi a d-rei Marietta Anca. •­­Astăseară Marţi, 29 Martie, Tea­trul Naţional reprezintă «Maman co­libri» celebra piesă a lui Bataille, cu d-na Marioara Voiculescu în ro­lul titular. Teatrul Regina Maria Formidabilul succes ce-l obţine comedia «PARFUMUL NEVER­­TI­MI» care se joacă cu casa închi­să în fiecare seară şi în matineu­­rile cu preţuri populare de Joi» Sâmbătă şi Duminică la­ Teatrul «Regina Maria», în care d-na Tantzi Cutava-Barozzi şi d-nii V. Maxi­milian şi I­­anicovescu au crea­­ţiuni uimitoare. spectacolele zilei! TEATRE TEATRUL NATIONAL: Maman Colibri. .1 . OPERA ROMANA­­ Trubadurul. TEATRUL VENTURA: Take, Ianké si Cadir. TEATRUL REGINA MARIA: Par­fumul nevesti-mi. ss TEATRUL ALHAMBRA: Bravo Alkin»l,.o. • - „ ,.r , . TEATRUL LIBER: Trenul fan­tomă. \ t» Cinematografe CAPITOL: Rasputin. TRIANON : Alo !­­Alo ! Legătura greşită. SELECT: Străzile oraşului. REGAL: Sclavii pasiunii. ROXY: Rasputin. VOX: Verdun. Souvenirs d’his­­toire. BOULEVARD PALACE: Shan­ghai-Express. RIO: Tovarăşul X. FEMINA: Pat şi Patachon somnam­buli. CORSO: Unde-i treabă, hop şi eu. TERRA: Moştenirea sălbatică. FORUM: Inspiraţie. EPISCOPIA (Arpa): Trei zile de arest. OMNIA: Inspiraţie. AMERICAN: O aventură galantă. LIDO: Spionajul. TERRA : Ben Hur şi o complectarie. VOLTA BUZEŞTI: O noapte te-am dorit. MARNA: Rolnny şi trupa Uf­er­ini. MARCONI: Trup şi suflet. TOMIS: Ben-Hur. RAHOVA: Ronny şi o comedie. Bibliografii A apărut şi s’a dus in vânzare la principalele librării din Capitală volu­mul de traduceri din poeziile «Goethe». Exemplar de lux — format mare — pe hârtie velină-mată — cu o ilustraţie de Maria Pană Buescu — lei 300. Cronica teatrală teatrul Maria Ventura,­­ „Take, lanke si Cadâr“, 3 acte de Victor Ion Popa D. Victor Ion Popa este un voios explorator al microcosmosului fa­milial. In toate piesele sale e câte o încurcătură cu copii. Sunt, de­sigur, în aceste mărunte ce­­tăţui de suflet, pe cari le cau­tă cu atâta prietenie autorul «Muş­catei din Fereastră», a­d­â­n­c­u­ri şi colţuri nebătătorite de cercetările istoricului de moravuri. Şi inspira­ţia dramatică se simte, evident, mai lesnicios îndestulată pe întinsurile ospitaliere ale marilor privelişti so­ciale decât în aceste vizuini de ne­cazuri fără solemnitate şi de sfâ­şieri fără «problemă», preferite de talentul unui minunat miniaturist al comediei, cum e cel al d-lui Popa. Meritul piesei prezintate Vineri seara la Teatrul Ventura e, fără în­doială, uşurinţa seducătoare cu care pe o inseilare de vodevil, se proec­­tează, totuşi, lumina discretă a unei filosofii morale ce devine, uneori, o adevărată pledoarie de frumo­s uma­nitarism. Take, Ianke şi Cadâr sunt trei ne­gustori,­­ adică trei rase : un creş­tin, un evreu şi un turc, un fel de mică Societate a Naţiunilor în re­zumat şi fixată pe piaţa unui târ­­guleţ de bună provincie româneas­că. Cei trei înfăţişetori de neamuri, deşi concurenţi vecini duc timp de 30 de ani o viaţă de caldă prietenie. Niciuna din prejudecăţile stupide, pe cari le agită politica sau snobis­mul social în lumea noastră a «selec­taţilor», nu tulbură traiul frăţesc al trinităţii româno-evreo-turcă. (Nici chiar faptul că fac aceiaşi ne­gustorie : pentru aceasta, autorul a şi îngrijit cu abilitate ca tot timpul piesei să nu vedem intrând în cele trei prăvălii prezintate în scenă, niciun client....). Dar, viaţa aceasta calmă de frăţie să-i zicem : interna­ţi­ot­ală, pe care nici-o impulsie de prostie şi neumanitate n’ar putea-o atinge, iat-o sfâşiată de un început de tragedie. Take, creştinul, are un băiat; Ianke, evreul, are o fată. Pă­rinţii, trăind ca fraţii, n’au băgat de seamă şi nu s’au gândit niciodată că băiatul şi fata s’ar putea îndrăgi unul de altuL Noi, spectatorii, însă, ne dăm seama că aşa ceva e inevi­­tanil şi murul se şi miampui cm­ar până la sfârşitul actului I. E el Take prieten cu Ianke, dar cum o să-şi dea consimţământul la o asemenea căsătorie ? Fiindcă se ridică deoda­tă, brutal şi insolubil, chestia copii­lor,­­ a copiilor viitori ce sunt fi­resc de aşteptat de pe urma căsni­ciei. Ceea ce înseamnă că chiar în sufletele cele mai simplu şi mai nor­mal liberate de zăcămintele de ex­clusivitate religioasă, trăesc totuşi ascunse în străfunduri nebănuite, ecouri de neistovită poruncă ances­trală. Drama nu ia, fireşte, propor­ţiile epice ale piesei lui Ronetti-Ro­­m­an, el rămâne în limitele minore ale unui conflict desfăşurat mai mult în caricatură. Se rezolvă prin intervenţia salutară a turcului Ca­dâr care dă dovadă de o surprinză­toare filosofie a toleranţei înainte de a ne uimi cu născocirea unei far­se de bătrân vodevil, păcălind, adi­că, şi pe unul şi pe celălalt dintre be­ligeranţi că el, Cadâr, e tatăl clan­destin şi al­ unuia şi a celuilalt din­tre candidaţi la căsătoria imposi­bilă... Şi aventura se sfârşeşte cum era logic între oameni ce ne fusese­ră prezentaţi din capul locului aşa de neatârnaţi faţă de prejudecăţile rasei... Se căsătoresc tinerii îndră­gostiţi fără nici-o catastrofă. De la Manasse, negreşit, nu se mai poate scrie nimic nou într’o aseme­nea cuprindere de preocupări. D. Popa a înţeles şi s’a mărginit să ia din vechiul conflict doar partea bună şi amicală. fiindcă te şi întrebi, în cele din urmă, dacă tragedia irecon­­d­aliabililor din piesa lui Ronetti Roman mai dăinuieşte azi. Ura sau numai izolarea de rasă şi mai ales de religie, sunt azi mai mult chestii de program politic decât de încor­dare sufletească inti­mă... De aceia, în piesa d-lui Popa, nu mai e Manasse. E dolar Zelig Şor. Un Zelig Şor îmblânzit, care, dacă şi-a mai pierdut din spirit, a rămas totuş cu aceiaş facondă specifică... Comedia n’a avut la premieră tot succesul cuvenit din pricină că a fost de cel puţin două ori mai lungă decât trebuia. Sperăm că spec­tatorii de mai apoi, vor fi mai feri­ciţi şi că d. Popa va cunoaşte is­­bânda pe care o merită nu numai talentul dar şi ideia frumoasă ce-a prezidat la realizarea lui Take, Ian­ke şi Cadâr. riv/ow u fv­ oL JuualU fi umu»' OLtî G. Timică, I. Sârbu şi Giugariu (Un admirabil actor prea puţin folosit în teatrul nostru). Dem. Theodorescu Sport şi cultură Conferinţă ţinută la Ateneul Român de d. Const. Kiriţescu Duminică seară la orele 9 seara, d. C- Kiriţescu, directorul general al în­văţământului superior, a ţinut la A­­teneul Român, o interesantă con­ferinţă tratând despre: «Sport şi cultură». Sportul a cucerit lumea l­a în­ceput d. Kiriţescu. — Alături de cinema şi de radio, el constitue u­nul din aspectele caracteristice ale lumii moderne, dar pe când aces­tea sunt statice, cerând atitudini pasive, sportul e dinamic, cerând cheltuială de forţă, dar cheltuială remuneratoare. Cauza răspândirii prodigioase a sportului nu stă în conştiinţa efectelor lui fiziologice, igienice şi engenetice, ci în acelea de ordin sufletesc imediat pe care le dă ca joc, în bunele dispoziii su­fleteşti cu care ne împodobeşte via­ţa. Conferenţiarul îşi propune să sta­bilească dacă sportul are sau nu o valoare culturală. Pentru aceasta, înlătură de la început formele de degenerare ale sportului: sportul spectaculos, care cultivă exhibiţio­nismul. Excrescenţele parazitare nu trebue să altereze noţiunea adevă­rată, după cum nici literatura, ar­ta, muzica nu pot fi compromise de curentele bolnăvicioase moderne. Dimpotrivă, înţelege sportul în în­ţelesul larg al cuvântului, aspciin­­du-i şi exerciţiile gimnastice pre­mergătoare. Trecând în revistă, fazele princi­pale ale istoriei civilizaţiei omeni­rii, care marchează tot atâtea mo­mente în concepţia cugetătorilor a­­supra raporturilor dintre trup şi suflet, stabileşte înţelesul care tre­bue dat noţiunii de Educaţie fizică şi legăturile pe care le are cu cul­tura omenească, reprezentate prin forţe spirituale, prin realizări ma­teriale şi valori sociale. Adversarii sportului, îi neagă ori­­ce valoare întemeindu-se pe un ar­gument local şi pe unul general. Argumentul local este că sportul ar fi o apariţie eminamente ame­ricană, desvoltată ca o necesitate a trupului spre a evita deformările corporale provocate de munca fizi­că unilaterală din uzine. El n’ar a­­vea aici un rost în ţara noastră, unde ţăranul săvârşeşte o muncă ritmică, igienică, în aer liber. Con­ferenţiarul rectifică eroarea acestor afirmaţii: sportul e din orgină en­gleză şi a provenit din selecţiona­rea şi codificarea jocurilor popu­lare, în special a celor franceze, de origină celto-romanică. Viaţa ţâra­nului nostru nu-l conduce câtuşi de puţin la desvoltarea calităţilor fi­zice şi sufleteşti, cari sunt roadele unei educaţii fizice bine organizate. Dealtfel ţăranul cultivă jocuri, ce poartă alte denumiri decât cele en­glezeşti, dar conţin totuşi elemen­tele lor, şi ar fi de mare interes ca ele să fie alese, regulamen tat© şi răspândite — cum a făcut Haret cu oină. Argumentul de ordin general, es­te că sportivitatea exclude intelec­tualitatea: exemplul Hiladei nu ar fi probant, deoarece la Grecii vechi sportul era o întregire a idealului estetic, pe când astăzi, e privit cu o compensaţie pe care o caută omul osândit de trebuinţele vieţii moder­ne la tot felul de privaţiuni. Conferenţiarul analizează aceste obiecţiuni şi demonstrează contin­gentele spirituale ale sportului. In primul rând, asocierea lui cu cali­tăţi sufleteşti ca: prezenţa de spi­rit, exercitarea inteligenţii, disci­plinarea voinţei. Al doilea, colabo­rarea cu ştinţa, care-i împrumută materialul şi metodele sale, deve­nind o categorie ştiinţifică, nouă, apărută la intersecţia dintre fizio­logie, igienă şi biologie. In sfârşit în tendinţa lui spre idealuri, cari sunt sănătatea, frumosul şi gloria, ceia ce face ca sportul să nu fie un scop în el însuşi şi să conducă la perfecţiunea fiinţei spirituale. A­­ceastă potenţare se traduce prin e­­fectele de ordin social — aplicate a­supra oamenilor din jur, a patriei şi a umanităţii — care constitue ul­tima finalitate a exerciţiilor spor­tive. Citând exemplul a două persona­lităţi covârşitoare, ca putere crea­toare, una în domeniul creaţiunii ideale, Goethe, alta în domeniul creaţiunii politice, Mussolini, cari mărturisesc a fi găsit în practica zilnică şi metodică a exerciţiilor­ spo­rtive, isvorul de reîmprospătare a puterii lor creatoare, conferenţia­rul conchide că sportul are drep­tul nu numai la viaţă, da şi la bu­nă consideraţie. Miercuri 30 Martie 1032 MIZERII e indiscrefii La Trib. Ilfov, Proces de reziliere de contract pentru exploatare de pădure. Rezilierea o cere Marcu Leibeanu prin avocat V. I. I. a. n. Partea ad­versă? Pincu Cerneanu, prin avo­cat C. I. ne.­ea, se opune. Avocaţii (amândoi ovrei) se combat, la ne­murire. Pun inimă întru apărarea intereselor clienţilor lor (şi ei tot ovrei). Avocatul V. I. r. a. n. afirmă că Pincu Cerneamţ, nerespectând clau­nele ■ contractuale, a tăiat, noaptea, lemne din pădure. Şi le-a tăiat prost, cauzând pagube poprietaru­­lui Marcu Leibeanu. Fapta era, în­tr’adevăr urâtă. Avocatul vorbise cu înflăcărare şi isbutise să impre­sioneze pe Onoratul Tribunal. Văzând situaţia aproape pierdu­tă, avocatul C. r. n. ea ia cuvântul: — Domnule Preşedinte, înţeleg să spună, colegul V. I. r. a. n. că clien­tul meu a călcat tot felul de clau­ze, că a tăiat rău lemnele, că a tăiat mai mult­^ decât avea dreptul, că n’a plătit la timp rata, — că, în sfârşit, a reci un ticălos. Dar să spună că Pincu Cerneanu a intrat noaptea în pădure şi a tăiat lni­­ne, asta e culmea cutezanţei. Noaptea, în pădure?! Pincu Ce­r­­neanu?! Şi pentru ce? Pentru nişte lemne !... Domnule Preşedinte! Neam de neamul clientului meu, neam de neamul meu şi neam de neamul co­legului meu V. I. I. a. n. n’a intrat noaptea ’n pădure! Asta pot s’o jur! Tribunalul, convins, a respins c­­ţiunea lui Marcu Leibeanu, «­* * — După multe peripeţii, — repetiţii, scoateri din repetiţii, răpuneri­­în repetiţii şi din nou scoateri din re­petiţii, — în sfârşit, aseară, urma să aibă loc premiera mult anunţa­tei piese «Apollonius din Tyane» a unanim simpatizatului doctor A­­drian Ver­ea. Premieră care n’a avut loc, ci a fost amânată pentru Lunea viitoa­re, fiindcă o mare parte din nume­roşii interpreţi ai poemului d-lui dr. Adrian Vered,­­ fiind încă gri­paţi sdravăn, erau în imposibilita­te de a juca. Aseară târziu, într’un cerc de zia­­rişşti se discuta această amânare şi unul din confraţi spunea că ni prea ţine minte să se fi amânat, în ulti­mul moment, o premieră, din cauză de boală a unor interpreţi. Artiştii aveau grija să cheme doctorul şi se vindecau la timp. — Tocmai! replică un, alt confrat. Dar, de data aceasta, au făcut gre­şala să se adreseze chiar autorului care, după cum se ştie, este un emi­nent specialist, in maladiile gâtului. Ei bine, rezultatul este că toţi sunt la ora aceasta afoni!.. Din cauza tracului, doctorul lui DiAppolonius din Tyane» a greşit res­teta!... Scorpion & Comp. Collertlife în con­trattctorio TRIBUNA LIBERA îşi continui conferinţele săptămânale în con­­tradictoriu. Vineri 1 Aprilie la o­­rele 9 seara va avea loc la Funda­­ţie desbaterea cu următorul su­biect: PENTRU SAU CONTRA SEN­ZUALISMULUI IN LITERATU­RA. INFLUENTA LITERATURII­ EROTICE. „ Toţi cei ce doresc să ia cuvân­tul de la tribună, scriitori, avocaţi, medici sau autodidacţi sunt rugaţi să se înscrie sau să ceară infor­maţii la sediul Tribunei Libere, str. Arh. Blank, 2, la d-na ing. Să­­vulescu, preşedinta Tribunei Libera sau la d-na B. Madeleine cal. Vic­toriei 186, tel. 232/54. ­xxooooxx- Serbare şcolară Şcoala primară de fete Noă 11, a organizat o frumoasă serbare în sa­la căminului cultural «Cărămidarii de jos» din str. Piscului. Serbarea, a avut loc Duminică 27 Martie şi a repurtat un succes frumos, datorită în special muncei depuse de d-na Maria Caracudovici şi d-rei Elena Dumitriu, directoarea şcolii. Preotul Gh. Popescu a deschis serbarea printr-o cuvântare în care a arătat rolul frumos pe care-l au serbările organizate la acel cămin. A urmat un bogat program artis­tic compus din declaraţii, coruri şi dansuri executate de elevele şcola­­lei. La urnă s’a reprezentat «O şeză­toare» de D. Faur, interpretată de elevele din clasa III şi IV: Muscan Mariana, Constantinescu Victoria, Creteanu Margareta, Ghetu Elena, Olaru Ana, Ionescu Maria, Verma­len Maria, Munteanu Eugenia, Tri­­fan Anastasia şi Rădulescu Ionică. Rolurile au fost conștiincios jucate de micile eleve. A mai dat concursul harmonistul Bugeanu, care executat câteva arii naționale. Studenţeşti Societatea studenţilor In geografie «Soveja», invită pe toţi studenţii în geo­grafie în Gara de Nord, Miercuri 30 Martie a. cu ora 10.30 u­m., (Expresul Tomis), pentru a asista la sosirea d-lui profesor Emm. de Martonne.

Next