Cuventul, mai 1932 (Anul 8, nr. 2524-2552)
1932-05-06 / nr. 2527
VINERI 6 MAI 1932 O cupă aviatică In memoria locot. Deller 2 0000 — Ea e rezervată piloţilor militari — D-na Beller, soţia regretatului li Radu Beller, a donat o cupă, care se va disputa după următorul regulament: Art. 1. —Aero-Clubul Regal al României institue cu începere din anul 1932 un concurs intitulat Cupa «Locot. av. Radu Beller» dotat cu un obiect de artă, oferit de d-na L. locot. Radu Beller. Art. 2. — Concursul este naţional, fiind rezervat numai piloţilor militari, în activitate de serviciu şi numai cu avioane în serviciu, pe un acelaş tip de avion ce se hotăreşte anual de către aeronautica militară. Art. 3. — Cupa este un Challenge anual, atribuindu-se definitiv pilotului care câștigă concursul de trei ori. Art. 4. — Până la atribuire definitivă, Cupa va fi păstrată la Aero Clubul Regal al României, prin îngrijirea căruia se va grava în fiecare an, numele pilotului câştigător. Pilotul câştigătorva primi în fiecare an o plachetă amintind câştigarea concursului. Art. 5. — Concursul se deschide la fiecare 31 Aprilie ora 24 şi se închide la 15 Octombrie ora 24. Art. 6. — Câştigătorul concursului este pilotul care realizează cel mai scurt timp, pe un parcurs de cel puțin 1.500 km., în interiorul ţarei pe un itinerar ce se va fixa prin regulamentul particular. Art. 7. — Itinerariul cuprinde un număr de escale, cu aterisaj și control obligatorii. Timpul de oprire la escalele obligatorii sau în afara lor, este considerat ca timp de sbor. Aterisările la escale obligatorii SG verifică prin viza foaiei speciale, eliberată de Aero-Club. Art. 8. — înscrierea se face de către pilotul avionului, la Aero- Club, cel puţin 48 ore înaintea plecărei şi este valabilă 7 zile de la înregistrare. Ea este gratuită. Art. 9. — Plecările şi sosirile au loc pe aerodromul Pipera. Cronometrarea orei de plecare şi sosire se face în zbor, în momentul trecerei avionului deasupra liniei de plecare şi sosire. Este considerată linie de plecare şi sosire, orientarea Nord-Sud care trece prin centrul cercului de identificare al aerodromului. Art. 10. — Controlul sportiv al plecărei şi sosirei se face de un cronometror oficial, indicat la înscriere de către Aero-Club. Anunţarea cronometrorului şi acoperirea cheltuelilor sale de deplasare revine concurentului conform normelor generale, stabilite de comisia sportivă a Aero-Clubului. Art. 11. — Rezultatul anual al concursului va fi omologat prin îngrijirea comisiei sportive a Aero- Clubului. Art. 12. — Regulamentul particular, indicând itinerariul, sensul lui, precum și tipul de avion, se anunţă cel mai târziu la 1 Aprilie al fiecărui an. REGULAMENT PARTICULAR PE 1932 Art. 1. — Tipul avionului autorizat de Aeronautica Militară va fi decis în curând. Art. 2. — Itinerariul hotărât este următorul: Bucureşti — Constanţa — Galaţi — Iaşi — Cernăuţi ■*Cluj — T. Severin —* Bucureşti. Sensul la alegere. LOCOT. BELLER Un tren accelerat a surprins ini Oii ui ului tu mm ---------oooo------- Au fost omorâţi şase calatori şi anul este grav rănit O telegramă a inspecţiei C. F. I. din Cluj sosită eri dimineaţă direcţiunea generale a căilor ferate, anunţă sumar împrejurările în cari s’a întâmplat Marţi groaznica nenorocire între staţiunile Cluj şi Someşeni, în dreptul cantonului 327. CUM S’A ÎNTÂMPLAT NENOROCIREA Trenul accelerat cu nr. 44, condus de locofenativa 327032 şi având ca mecanic pe Galoş Ioan şi ca fochist pe Ion Olariu, ambii din staţia Cluj, a acostat în dreptul cantonului arătat , un automobil complect încărcat cu pasageri, care veneau dintr’o localitate vecină de Cluj. Ciocnirea a fost extrem de violentă. Prinşi de botul locomotivei, atât pasagerii cât şi automobilul au fost aruncaţi la o mare distanţă. Un număr de şase pasageri ai automobilului au fost complect seftrobiţi, iar vehiculul prefăcut in ţăndări. CE DECLARA CANTONIERUL Din declaraţiile făcute de cantotonierul Teodor Mărgineanu, reese că această groaznică nenorocire se datorează neglijenţei şoferului, care, deşi, văzuse semnalul de oprire în dreptul cantonului, totuş n’a oprit automobilul. Vechulul era condus cu viteză şi a fost surprins de trenul accelerat 44, care venea în acel moment în plină viteză, dela Cluj. * Din cauză că cele şase victime au fost prefăcute într’o masă de carne, autorităţile n’au putut stabili identitatea nici unuia dintre cei omorâţi. Un singur pasager, care a scăpat cu viaţă însă e grav rănit, a fost transportat la Cluj şi internat într-o clinică din localitate. Trenul accelent nr. 44, care din cauza violenţei ciocnirei a avut locomotiva distrusă, a fost readus la Cluj. Autorităţile locale împreună cu doi delegaţi ai inspecţiei C. F. R. din Cluj continuă cercetările. Cele şase cadavre au fost aduse la Cluj unde în acest moment se face identificarea lor. CINE SUNT VICTIMILE CLUJ 4. — In accidentul de automobil întâmplat aici, au fost omorâte cinci persoane şi anume: maiorul în rezervă Bart, Atanasie Demian, tatăl pictorului Demian, Ungar Gheorghe, comerciant din Cluj, soţia d-lui căpitan Sorescu şi şoferul Seplochi. La primele cercetări asupra cauzelor accidentului, cantonierul a declarat că cineva din maşină a dat bara la o parte spre a trece peste linie. Cercetările continuă. Revolta dela închisoarea centrală din Braşov BRAŞOV, 4. —Azi s’a produs la penitenciarul din localitate o revoltă a deţinuţilor. Dintr’o celulă, în care se găseau vre-o 17 arestaţi, s’au auzit la un moment dat, vociferări şi înjurături, urmate de lovituri puternice în ziduri. Zgomotul geamurilor sparte, strigătele şi ameninţările deţinuţilor, care scoseseră capetele printre gratii au atras o mulţime de curioşi în jurul închisorii. Dându-se alarma, au sosit la faţa locului un pluton de soldaţi de la şcoala de subofiţeri şi poliţie. Pentru potolirea revoltei şi a deţinuţilor, cari căutau să forţeze gratiile, armata şi gardienii au fost siliţi să tragă câteva focuri de armă în aer. Cu greu s’a putut pătrunde în celule şi proceda la punerea în lanţuri a capilor de instigaţie. Cauza revoltei se spune că ar fi hrana insuficientă ce se dă deţinuţilor (raţia este de 4 lei pe zi de deţinut) iar pe de alta, tortura la care i-ar supune zilnic un gardian sadic. S-a deschis o anchetă, care urmează să stabilească realitatea lucrurilor. OUVANTUL Ciocniri între musulmani şi hinduşi 9 9 --OOOO-- BOMBAY, 4 (Rador). La Madras a avut loc azi o ciocnire între musulmani şi hinduşi. Ciocnirea are caracter religios. Au fost mai multe victime şi numeroşi răniţi. Ordinea a fost restabilită. 3 Misterul cerşetorului din Brissano ~ -------------0 moştenire de sute de milioane Ciudata existenţă a unuia dintre cei mai mari spioni ai tuturor timpurilor «.BRISSANO (Italia). — ’Azi am murit «ci, în cea mai neagră mizerie, adăpostit într’o cocioabă dărăpănată, supusul german Heinrich Basse, cerşetor, în vârstă de 81 ani. O vecină a cerşetorului, văzând că timp de câteva zile acesta nu mai ese din mizerabila lui locuinţă, a anunţat poliţia care, spărgând uşa, l-a găsit mort. După transportarea cadavrului lui Basse la morgă, se procedă , în conformitate cu legile în vigoare — la inventarierea «averii» cerșetorului: un cufăr răpănos, — în afară de niște pae — singura mobilă a bordeiului în care traiste ani de zile răposatul. «Sub pae, câteva sute de lire, în monedă de metal. In cufăr, plin până ’n vârf cu hârtii — într’o boemă dezordine — o adevărată revelaţie însă, înfăşurate în hârtii şi cârpe murdare, câteva fişicuri cu monezi de aur. Apoi, printre hârtii — toate de-o valoare documentară deosebită — nenumărate obligaţiuni ale diferitelor state europene. Mai departe, 22 carnete de depuneri — toate pe numele Heinrich Basse — la bănci germane, engleze şi elveţiene, depuneri în sumă globală cam de 50 milioane. In afară de acestea, s’au mai găsit 16 chei de safe ui de bănci, unde desigur că ciudatul cerşetor îşi mai adăpostea ală parte a averii sale. «După o evaluare aproximativă, averea găsită numai în cufăr — obligaţiuni de stat, acţiuni, monedă —, se ridică la circa 150 milioane, astfel că nu pare de loc exagerată credinţa că şi în cele 16 safe-uri să se mai afle cel puţin o egală valoare». _ „ * Dacă ştirea de mai sus, publicată de curând de ziarele german şi italiene, dar — lucru destul de curios —recomandată cum merită, a provocat în marele public obişnuita senzaţie a destul de des repetatului caz al cerşetorului, care, după ce a trăit o viaţă întreagă în mizerie, moare lăsând milioane, în cercuri mai restrânse numele lui Heinrich Basse a trezit amintirea unuia dintre cei mai mari spioni ai tuturor vremurilor. Aventurier de clasă înaltă, Basse a fost timp de zeci de ani linul din cei mai periculoşi reprezentanţi ai acestei categorii de oameni cari, prin activitatea lor ocultă, aruncă în braţele morţii mii şi mii de soldaţi porniţi la o luptă cinstită. Heinrich Basse s-a născut la 1851 în oraşul german Bonn. Copil de oameni sărmani, cum termină clasele primare, Heinrich fu dat ucenic la o tipografie locală. Se dovedi a fi un element bun şi, după terminarea uceniciei, patronul tipografiei îi recomandă inzistent să plece la Leipzig — centrala artei tipografice — pentru a-şi perfecţiona cunoştinţele căpătate în cursul celor şase ani de ucenicie.Cu destulă greutate se supuse Basse sugestiei patronului său, căci în Bonn lăsa pe iubita lui, Greta, o fetiţă de care se îndrăgostise nebuneşte, şi numai după ce aceasta-i jură că nu-1 va uita şi că-l va aştepta să se înapoeze pentru a se căsători, se hotărâ să plece. In 1875, cu brevetul de meşter tipograf şi cu livretul de armată în buzunar, Basse se întoarse în oraşul său natal. Cea mai crudă deziluzie, ce poate lovi pe un îndrăgostit, îl aştepta aci. Greta lui, sătulă de prea multă aşteptare, se măritase cu un meşteşugar, căruia îi şi dăruise doi copii. Viaţă romantică Aci abea începe romantica viaţă a lui Heinrich Basse. Cu sufletul rănit, părăseşte Bonn-ul, dar nu ca să uite pe necredincioasă, ci ca să lupte, să facă avere, să devie cineva şi să-i dovedească apoi ce prostie mare a făcut, schimbându-l cu un oarecare. Din Germania trece în Belgia şi se angajează într’una din nenumăratele echipe cari lucrau la construcţia de linii de cale ferată. Ce l-a făcut să înceapă în acest fel realizarea ambiţioaselor lui planuri, nu a fost salariul mai mult sau mai puţin mare ce i se oferea; altceva îl mânase. Echipele erau formate din lucrători străini: englezi, ruşi, italieni, spanioli, francezi şi chiar chinezi. Dorinţa imediată a lui Basse a fost să înveţe limbi străine. Ştia ce armă puternică în lupta vieţii sunt limbile străine. Dotat cu o mare putere de muncă, o memorie deosebită şi un simţ înăscut de poliglotavu, mai curând decât se aştepta satisfacţia să-şi vadă roadele eforturilor sale. Pe întregul şantier nu mai exista limbă vorbită, al cărei înţeles să nu-l stăpânească el. Un rus ciudat Printre sutele de lucrători de pe acest şantier, unul atrăgea în mod special atenţiunea eroului nostru. Era un rus cam ciudat, şi care făcea notă discordantă între ceilalţi muncitori, înalt, voinic, cu trăsături fine, mâini subţiri şi ochi ageri. Dar şi rusul «descoperi» pe Heinrich Basse şi-şi dădu seama că voinţa, ambiţia şi inteligenţa dovedită a aacestuia pot fi exploatate. Se legă o prietenie strânsă între cei doi, prieteni care fu hotărâtoare pentru Basse. In serviciul spionajului Intr’o bună zi, rusul îi ceru un serviciu, pe care înţelegea de altfel să-l plătească, şi încă bine. Ii spuse că are nevoe de detaliile forturilor de apărare ale uiui port german, tocmai unde-și făcuse Basse stagiul militar. Primi, și după scurt timp se înapoie cu mai multe date decât îi ceruse rusul, care îl plăti de asemenea peste aşteptările proaspătului spion. Apoi se despărţiră. Rămas singur, Basse avu viziunea unei întâmplări, la care luase parte pe vremuri, pe când era militar. Era execuţia unui trădător de patrie şi el făcea parte din plutonul de execuţie. O teamă groaznică îl cuprinse şi se prezintă autorităţilor militare, cărora le mărturisi fapta lui. Planurile de apărare fură imediat schimbate, iar Basse tradus în faţa unui consiliu de război. Faţă de remuşcările lui şi în urma unei apărări strălucite, el fu achitat şi... angajat în serviciul spionajului german. De acum încolo începu activitatea lui de spion diplomatic în toată regula. Curând fu semnalat în mai toate capitalele europene. In Franţa, Anglia, Rusia, Italia, Elveţia, cele mai solide bănci numărau printre clienţii ei pe acest ciudat individ, Heinrich şi sumele pe care le depunea erau destul de importante, căci şi el ajunsese să cunoască importanţa ştirilor ce le transmitea şi să le tarifeze în consecinţă. începu să colinde lumea în lung şi în lat Ajunse în îndepărtata China, de unde culegea ştiri pentru Anglia, era în timpul revoltei «boxr»ilor. De altfel «lucra» pentru toate ţările, şi contra tuturor ţărilor. Strâsese o avere mare şi ar fi putut să se retragă şi să-şi trăiască o viaţă liniştită, dar gândul la logodnica lui necredincioasă nu-i da pace. Pentru toţi şi contra tuturor In casa unui bogat mandarin, făcu cunoştinţa unui funcţionar superior al ministerului de război chinez. Acesta-l luă de-o parte şi-i spus Un accident mortal a fost înregistrat aseară în str. Polonă, colţ cu şoseaua Ştefan cel Mare. Vagonul de tramvai No. 164, ce venea din şos. Ştefan cel Mare a surprins pe linie un camion cu doi cai, condus de o femeie. Căruţa a fost complect sfărâmată, iar un tânăr băiat în vârstă de 18 ani — a cărui identitate n’a putut fi stabilită — a fost ucis. De groază, femeia care conducea caii a fugit de la locul accidentului. Autorităţile au deschis o anchetă. ALTE ACCIDENTE Copilul Ştefan Trandafir la vârstă de 7 ani, călătorea ori cu tatăl său, în autobuzul 15.844. Copilul a scos mâna pe fereastra autobuzului. Din partea opusă, o altă maşină ce trecea, i-a prins mâna, fracturându-i-o. Copilul a fos internat la spital.* Autobuzul 15.196 condus de Ion Pavelescu din bulev cdl. Ghria 3 a surprins, pe şoseaua Giulești pe copilul D. Popescu de 5 ani, care se juca în mijlocul străzei. Copilul s-a ales cu leziuni și a f°st internat la spital. SINUCIDEREA UNUI DOȘAR Pe un loc viran din bulevardul colonel Ghika No. 27, a fost găsit ori, atârnând de craca unui copac, cadavrul unui individ a cărui identitate n’a putut fi stabilită. Se pare că e vorba de un coşar, anume Andrei, care şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se din cauza mizeriei. ÎNCERCARE DE SINUCIDERE Vasiliţa Tabatki, de 24 ani, din str. Mătăsari 26, a băut ori o soluţie toxică cu intenţia de a-şi curma zilele. «Salvarea» i-a dat ajutoarele de rigoare. Cauza funestului gest e o dra goste.* A încetat din viaţă la spitalul Brâncovenesc unde fusese internat, Avram Leibovici din Ploeşti, care — faptul l-am relatat la timp — pe cheiul Dâmboviței fiind, şi-a tras un glonte de revolver în tâmpla dreaptă. agresiune Pe când se plimba la Bordei, voiajorul comercial Const. Caraiman a fost atacat fără nici un motiv de către un necunoscut care i-a aplicat o puternică lovitură de cuţit în abdomen. Victima a fost internată la spitalul Filantropia. UN NOU GEN DE FURTURI La d. maior Ciocănescu din parcul Călăraşilor s’a prezentat ori un individ care a cerut ordonanţei un butoiu sau o damigeana, sub cuvânt că are de adus vin pentru ose mieros şi scurt: «Albule, dacă ţii la viaţă, pleacă imediat de-aci şi nu te mai înapoia vreodată în ţara noastră. Lasă-ne să ne descurcăm singuri şi nu te mai amesteca în afacerile noastre!» Basse, îngrozit că fusese descoperit, nu stătu mult pe gânduri şi părăsi China, al cărui pământ îi ardea tălpile. Se înapoiă, zdrobit, în Europa. Se simţi suspectat, înconjurat, urmărit din toate părţile. Agenţi secreţi ai tuturor ţărilor pentru cari sau în contra cărora «lucrase» ani de zile, nu-l mai lasă din ochi. Dar Basse nu se sperie, îşi continuă mai departe activitatea-i distrugătoare. Intre timp — a ajuns la 64 ani — e uitată de mult necredincioasa. O altă iubită i-a luat locul: banii. Şi aceştia nu l-au trădat. In timpul marelui război. Şi când a izbucnit marele război, din nou e pus la contribuţie capacitatea lui Basse. Dintr-o ţară în alta, veşnic pe drum, veşnic spionând şi transmiţând ştiri, fără un moment de odihnă, asta a fost viaţa lui în timpul războiului mondial. Nici măcar timpul necesar să-şi contemple, să-şi mângâe banii, banii lui pentru care şi-a expus de mii de ori viaţa. Aceasta l-a făcut să sufere mai mult ca toate, căci banul devenise o manie pentru el, banul era singura lui bucurie. Cerşetori ■■■ După război, Basse e scos din circulaţie; nimeni nu mai are nevoe de serviciile sale. Energia i s-a sleit, îşi neglijează îmbrăcămintea, începe să trăiască cu o economie de avar, se teme să nu sărăcească. In 1927 ajunge la Brissano. Cerșind! S’a oprit aci. A încercat să lucreze mai departe; și-a oferit din nou serviciile sale multor state, dar zadarnic. Se demonetizase. Intr’un ultim efort s’a adresat și Kaisesrului. Dela Doom a primit o fotografie a fostului împărat, cu o dedicaţie omagială pentru marile servicii aduse ţării sale. Fotografia a fost găsită în cufărul răpănos din cocioaba mizerabilă în care a murit unul dintre cei mai mari spioni, Heinrich Basse. I. H. Iiter. Fiindcă nu avea butoi, d-na Ciocănescu a dat necunoscutului o garanţie de 500 lei, cu care să ia un butoi de la o cârciumă din apropiere. Bineînţeles că la această operaţie s-a dus şi ordonanţa. Necunoscutul a ridicat butoiul, a spus ordonanţei să se reîntoarcă acasă, apoi, după câteva minute a revenit la cârciumă, a luat garanţia predând butoiul. Escrocul e urmărit acum de organele poliţieneşti. Pe de altă parte, poliţia a fost sezizată că sunt indivizi cari se prezintă la diferite oase, pretextând că aduc vin, şi ridică damigene. Probabil că e vorba de un maniac care colecţionează damigene. DOUA ÎNCERCĂRI DE SINUCIDERE Tânăra Tania Moldoveanu, domiciliată în strada Sf. loan Nou No. 19, fiind părăsită de logodnicul ei, a luat o pastilă de sublimat. Un intern al Salvării i-a dat primele îngrijiri, transportând-o apoi la spitalul Brâncovenesc. •Muncitorul Anatolie Orfenhowsky, de fel din comuna Rezina, judeţul Orhei, suferind de o boală nervoasă, s-a aruncat înaintea unui tramvai de pe linia 13. Vatmanul a oprit însă la timp, astfel că Orfenhowsky a scăpat teafăr. ACCIDENTUL DIN ŞOSEAUA PANDURILOR Aseară, pe la orele 11 și jum., automobilul No. 1302, în timp ce gonea cu viteză vertiginoasă pe şoseaua Pandurilor, a dat peste un faeton răsturnându-l. Femeia Florica Popescu, din strada Carol Knappe No. 22, care se afla în faeton, a fost aruncată la pământ şi s-a ales în cădere cu fractura mâinii stângi şi cu contuziuni în regiunea abdominală. Un intern al Salvării i-a dat primele îngrijiri şi a transportat-o apoi la spitalul Brâncovenesc. ALTA ÎNCERCARE DE SINUCIDERE Funcţionara comercială Jeny Stănescu, din Calea Moşilor No. 269, fiind părăsită de concubinul ei, cu care trăia de trei ani, a luat o substanţă toxică-Cu Salvarea a fost transportată la spitalul Corea. Am văzutt în capitolele precedente că între România şi Palestina există, sub forme şi aspecte diferite, legături economice şi sufleteşti destul de însemnate. Cred că nu va fi lipsit de interes ca, în cadrul relatării impresiilor culese in recenta mea călătorie în Palestina, să arăt care este situaţia exactă a acestor relaţiuni şi dacă şi în ce chip ele ar putea fi intensificate şi valorificate în interesul superior al ţării. Cifre In primul rând e demn de reţinut că Palestina formează astăzi un debuşeu destul de important şi de remunerativ pentru exportul român. Iată, în câteva succinte alăturări de cifre, situaţia în această privinţă: începând de la 1922, anul în care România a reînceput să facă export pe o scară mai întinsă după anii de războiu, Palestina a fost un client permanent al României pentru însemnate cantități de mărfuri. In 1922, Palestina a cumpărat din România mărfuri în valoare de 90.000 lire sterline, în 1923 pentru aproape dublul acestei sume, în 1924 pentru ca. 240.000 1st., în 1925, anul de record al imigraţiei în Palestina, pentru 320.000 1st., sau în leii de atunci, pentru lei 350.000.000. De la 1926, cifrele fluctuiază în sus sau în jos, menţinându-se în jurul sumei de 200.000 1st. pe an: 1926-1st. 213.542, 1927—1st. 198.345, 1928—1st. 213-468, 1929—1st. 189.275, 1930—1st. 247.220 Cifrele pentru 1931 încă nu sunt cunoscute în totalitatea lor, dar este ştiut că valoarea exportului român în Palestina a întrecut uşor cifra din 1930. Palestina este deci, cum am spus mai sus, un cumpărător destul de important; de fapt, România ocupă, pe tabloul ţărilor cari fac comerţ cu Palestina, locul al 7-lea, ceia ce nu este puţin. Ce importam din Palestina însemnătatea acestor cifre va creşte şi mai mult, dacă voi adăuga, că balanţa comerţului românopalestinean este cu ca. 90% activă în favoarea României. Intr’adevâr, importul României din Palestina, care constă, în cea mai mare parte, din portocale, banane şi «grapefruit», se cifrează, de vreo 4—5 ani încoace, în jurul sumei de 1st. 20 000 anual, cu uşoare deviaţiuni în sus sau în jos. Dar chiar admiţând că această cifră, în decursul vremii, s’ar dubla sau chiar tripla, încă va rămâne România cu mult înaintea Palestinei în ce priveşte schimbul de mărfuri. Motivul este uşor de explicat. Pe când România exportă lemne, petrol, grâne, etc., Palestina nu ne poate vinde decât fructe meridionale, uleiuri vegetale (sezam, măsline) şi unele categorii de vinuri superioare, şi se înţelege, că aceste din urmă produse nu reprezintăvalori atât de mari ca să contrabalanseze exportul nostru. Lemnul şi petrolul românesc Pe deoparte, agricultura Păleştinei s’a îndreptat şi specializat tocmai în direcţiunea plantaţiilor şi mai puţin în acea a culturii cerealelor, pentru care dealtfel nici condiţiunile climaterice nu sunt atât de favorabile ca într’o ţară nordică, iar pe de alta, lemnele sunt şi vor fi şi în viitor un produs rar şi căutat în Palestina, ca de altfel în tot restul Orientului. Ca să ne facem o idee de perspectivele de desvoltare ale exportului în această singură ramură, va ajunge să spun, că România furnizează cea mai mare parte a lemnelor pentru construcţii şi lăzi de portocale, necesare Palestinei; exportul portocalelor însă creşte anual cu 15—20% şi în consecinţă şi trebuinţa pentru lăzi de ambalaj sau pentru lemnul brut necesar fabricării acestora. Cât despre petrol, e drept că România nu poate uşor concura pe piaţa palestineană cu concernele engleze şi americane , dar la un consum de peste 54.000 tone de petrol şi derivate, cât arată statistica Palestinei pentru anul 1930, există cel puţin probabilitatea unei intensificări a participării României la acest debuşeu. Observ însă, că această situaţie va mai dăinui numai câţiva ani, căci lucrările pentru punerea conductei Mossul- Haifa, în legătură cu construcţia marelui port maritim, aproape terminat, în acest punct, urmează să înceapă anul viitor, iar după terminarea lor, întregul consum al Palestinei în petrol se va acoperi de la sondele foarte productive ale terenurilor petrolifere din Mesopotamia. Nu m-am oprit, în cele de mai sus, asupra altor articole în care România poate face un export eficace, pentru că sunt de importanţă secundară. Totuşi, relev, că Palestina importă vite pentru carne (în 1927, totalul valorii acestui import a fost de 81.000 tst.), prune uscate, fasole, apoi ţesături naţionale româneşti, cari sunt foarte căutate, etc. In toate aceste produse s’ar putea încă mări cu mult capacitatea de import a Palestinei şi partea României la acesta. Rolul evreilor români Nu mă pot opri de a spune, cu acest prilej, că, întocmai ca şi în alte privinţe, şi în chestiunea rela-,ţiunilor comerciale între România şi Palestina nu s’a făcut tot ce trebuia şi ce se putea face, pentru a promova şi protegui îndeajuns interesele României. Nu trebue sâ uităm, că Palestina, «statul judeu» în formaţiune, este în raport cu noi cea mai apropiată ţară orientală extra-europeană şi că distanţa Constanţa—Haifa se poate parcurge în 3-4 zile. Palestina fiind o ţară de intensă şi rapidă colonizare, deci un consumator important de mărfuri de prima necesitate, şi evreii români, având, precum am văzut în capitolele precedente, un rol destul de însemnat în această opera de reclădire, nimic nu este mai indicat, ca o utilizare mai bună a acestor forţe economice atât de binevoitoare şi de devotate României. S-a văzut şi acum, cu prilejul expoziţiei Levantului, că evreii români, fie din cei stabiliţi mai dinainte în Palestina, fie dintre excursionişti, au dat tot sprijinul lor moral şi material pavilionului românesc şi au contribuit direct şi cu multă ardoare la succesul extraordinar al acestuia. Graţie activităţii evreilor români România a fost privită şi tratată la această expoziţie cu o prietenie şi amabilitate, care au depăşit cu mult obligaţiunile de curtoazie internaţională, presa palestineană a susţinut, în tot timpul cât a durat expoziţia, o atmosferă favorabilă ţării româneşti şi a pledat pentru o intensificare şi lărgire a legăturilor între cele două ţări. România a fost poate unica ţară, despre care s-a împărţit, la expoziţie, material informativ şi lămuritor în limba ebraică, ceea ce a făcut o excelentă impresie asupra populaţiei tel-aviviene şi şi-a găsit ecou în public şi în presă. Lipsa unui consul român Făcând însă abstracţie de această activitate a evreilor români cu prilejul expoziţiei, trebue să accentuez că reprezentanţa consulară a României în Palestina lasă foarte mult de dorit, cu toate că, după importanţa pieţei palestinene pentru comerţul românesc, lucrurile ar trebui să fie cu totul altfel. In Palestina nu există un consulat titular, bugetar, nu există ataşaţi comerciali, nici de presă. Tot ce avem ca reprezentanţi ai intereselor româneşti acolo se reduce la un consul general onorific la Ierusalim, de naţionalitate greacă, care nici nu a găsit necesar să fie prezent la inaugurarea oficială a pavilionului românesc şi un viceconsul onorific la Iaffa, pe activul şi energicul domn Rokach, care însă, ca şi consulul general nu ştie româneşte şi nu se poate ocupa intens cu propaganda românească, fiind absorbit de multiplele sale întreprinderi comerciale. D. Mănescu, consilier comercial la legaţia noastră din Angola, om cu suflet şi cu mult bun simţ, poate cel mult să viziteze Palestina odată la câteva luni sau de 2-3 ori pe an, ceea ce e departe de a fi îndestulător. O Cameră de comerţ româno-palestiniană Cu prilejul deschideriii expoziţiei la Tel-Aviv şi a prezenţei d-lui senator Finkelstein şi a d-lui Mănescu acolo, s’au pus bazele unei camere de comerţ româno-palestiniene, o instituţie pentru a cărei infiinţare scriitorul acestor rânduri a făcut act în ţară şi printre prietenii din Palestina o propagandă intensă,verbală şi scrisă. Dar această cameră de comerţ va trebui diriguită, îndrumată, controlată, în sensul promovării intereselor noastre acolo. Cine s’o facă ? S’a văzut din cele de mai sus şi mi s’a afirmat de către toţi oamenii în stare să o ştie, că o propagandă permanentă, inteligentă şi devotată, ar putea contribui mult la lărgirea debuşeului palestinean pentru produsele noastre. Apoi, şi propaganda prin presa palestineană joacă un rol important. In Palestina, asupra căreia se îndreaptă ochii evreilor din întreaga lume, trăesc mulţi corespondenţi de ziare mari europene şi americane, şi redactorii jurnalelor de importanţă mondială vizitează deseori această ţărişoară. Un ataşat comercial special, bugetar, care în interesul unei reuşite mai sigure ar trebui să fie un evreu-român, adică unul care să cunoască bine şi să fie în stare să medieze cu succes intre cele două ţări, ar putea să îndeplinească ambele aceste funcţiuni şi să primească eventual, şi delegaţia de consul onorific la Ierusalim. Astfel s’ar termina cu situaţia de astăzi, când este consul general în capitala Palestinei un domn care nici nu cunoaşte România şi interesele ei, şi deci, oricâtă bunăvoinţă ar avea, nu este în stare să ne servească şi să ne reprezinte. Prestigiul şi interesele ţării ar câştiga mult, dacă această schimbare s’ar face cât mai curând, pentru ca impresia lăsată de expoziţie şi atmosfera prietenească de care ne-am bucurat acum acolo, să nu se piardă fără folos. Exemplul Poloniei 1 E interesant şi instructiv pentru noi, că toate statele europene (Continuarea în pagina IV-a) CAPITALA Accidental mortal din str. Polonă Interesele României In Palestina —■——ccoo--------(Note de călătorie) npî'j ----0000-- Vite și fructe OÎS' H «Oii