Cuventul, mai 1932 (Anul 8, nr. 2524-2552)

1932-05-06 / nr. 2527

VINERI 6 MAI 1932 O cupă aviatică In memoria locot. Deller 2 0000 — Ea e rezervată piloţilor militari — D-na Beller, soţia regretatului li­­ Radu Beller, a donat o cupă, care se va disputa după următorul re­gulament: Art. 1. —Aero-Clubul Regal al României institue cu începere din anul 1932 un concurs intitulat Cupa «Locot. av. Radu Beller» dotat cu un obiect de artă, oferit de d-na L. locot. Radu Beller. Art. 2. — Concursul este naţional, fiind rezervat numai piloţilor mi­litari, în activitate de serviciu şi numai cu avioane în serviciu, pe un acelaş tip de avion ce se hotă­­reşte anual de către aeronautica militară. Art. 3. — Cupa este un Challenge anual, atribuindu-se definitiv pilo­tului care câștigă concursul de trei ori. Art. 4. — Până la atribuire defi­nitivă, Cupa va fi păstrată la Aero Clubul Regal al României, prin în­grijirea căruia se va grava în fie­care an, numele pilotului câştigă­tor. Pilotul câştigător­­va primi în fiecare an o plachetă amintind câş­tigarea concursului. Art. 5. — Concursul se deschide la fiecare 31 Aprilie ora 24 şi se în­chide la 15 Octombrie ora 24. Art. 6. — Câştigătorul concursu­lui este pilotul care realizează cel mai scurt timp, pe un parcurs de cel puțin 1.500 km., în interiorul ţa­rei pe un itinerar ce se va fixa prin regulamentul particular. Art. 7. — Itinerariul cuprinde un număr de escale, cu aterisaj și control obligatorii. Timpul de oprire la escalele obli­gatorii sau în afara lor, este con­siderat ca timp de sbor. Aterisările la escale obligatorii SG verifică prin viza foaiei speciale, e­­liberată de Aero-Club. Art. 8. — înscrierea se face de către pilotul avionului, la Aero- Club, cel puţin 48 ore înaintea ple­­cărei şi este valabilă 7 zile de la în­registrare. Ea este gratuită. Art. 9. — Plecările şi sosirile au loc pe aerodromul Pipera. Cronometrarea orei de plecare şi sosire se face în zbor, în momentul trecerei avionului deasupra liniei de plecare şi sosire. Este considerată linie de plecare şi sosire, orientarea Nord-Sud care trece prin centrul cercului de iden­tificare al aerodromului. Art. 10. — Controlul sportiv al plecărei şi sosirei se face de un cro­­nometror oficial, indicat la înscrie­re de către Aero-Club. Anunţarea cronometrorului şi acoperirea chel­­tuelilor sale de deplasare revine concurentului conform normelor generale, stabilite de comisia spor­tivă a Aero-Clubului. Art. 11. — Rezultatul anual al concursului va fi omologat prin în­grijirea comisiei sportive a Aero- Clubului. Art. 12. — Regulamentul particu­lar, indicând itinerariul, sensul lui, precum și tipul de avion, se anunţă cel mai târziu la 1 Aprilie al fie­cărui an. REGULAMENT PARTICULAR PE 1932 Art. 1. — Tipul avionului autori­zat de Aeronautica Militară va fi decis în curând. Art. 2. — Itinerariul hotărât este următorul: Bucureşti — Constan­ţa — Galaţi — Iaşi — Cernăuţi ■*­­Cluj — T. Severin —* Bucureşti. Sensul la alegere. LOCOT. BELLER Un tren accelerat a surprins ini Oii ui ului tu mm ---------oooo-------­ Au fost omorâţi şase calatori şi anul este grav rănit O telegramă a inspecţiei C. F. I­. din Cluj sosită eri dimineaţă direc­ţiunea generale a căilor ferate, a­­nunţă sumar împrejurările în cari s’a întâmplat Marţi groaznica ne­­norocire între staţiunile Cluj şi So­­meşeni, în dreptul cantonului 327. CUM S’A ÎNTÂMPLAT NE­NOROCIREA Trenul accelerat cu nr. 44, con­dus de locofenativa 327032 şi având ca mecanic pe Galoş Ioan şi ca fo­chist pe Ion Olariu, ambii din sta­ţia Cluj, a acostat în dreptul can­tonului arătat , un automobil com­plect încărcat cu pasageri, care ve­neau dintr’o localitate vecină de Cluj. Ciocnirea a fost extrem de violentă. Prinşi de botul locomoti­vei, atât pasagerii cât şi automobi­lul au fost aruncaţi la o mare dis­tanţă. Un număr de şase pasa­geri ai automobilului au fost complect seftrobiţi, iar vehiculul prefăcut in ţăn­dări. CE DECLARA CANTO­NIERUL Din declaraţiile făcute de canto­­tonierul Teodor Mărgineanu, reese că această groaznică nenorocire se datorează neglijenţei şoferului, care, deşi, văzuse semnalul de opri­re în dreptul cantonului, totuş n’a oprit automobilul. Vechulul era condus cu viteză şi a fost surprins de trenul accelerat 44, care venea în acel moment în plină viteză, dela Cluj. * Din cauză că cele şase victime au fost prefăcute într’o masă de carne, auto­rităţile n’au putut stabili identitatea nici unuia din­tre cei omorâţi. Un singur pasager,­­ car­e a scăpat cu viaţă însă e grav rănit, a fost transpor­tat la Cluj şi internat în­tr-o clinică din localitate. Trenul accelent nr. 44, care din cauza violenţei ciocnirei a avut lo­­comotiva distrusă, a fost readus la Cluj. Autorităţile locale împreună cu doi delegaţi ai inspecţiei C. F. R. din Cluj continuă cercetările. Cele şase cadavre au fost aduse la Cluj unde în­ acest moment se face identificarea lor. CINE SUNT VICTIMILE CLUJ 4. — In accidentul de au­tomobil întâmplat aici, au fost o­­morâte cinci persoane şi anume: maiorul în rezervă Bart, Atanasie Demian, tatăl pictorului Demian, Ungar Gheorghe, comerciant din Cluj, soţia d-lui căpitan Sorescu şi şoferul Seplochi. La primele cercetări asupra cau­zelor accidentului, cantonierul a de­clarat că cineva din maşină a dat bara la o parte spre a trece peste linie. Cercetările continuă. Revolta dela închisoarea centrală din Braşov BRAŞOV, 4. —­­Azi s’a produs la penitenciarul din localitate o re­voltă a deţinuţilor. Dintr’o celulă, în care se găseau vre-o 17 arestaţi, s’au auzit la un moment dat, vociferări şi înjură­turi, urmate de lovituri puternice în ziduri. Zgomotul geamurilor sparte, stri­gătele şi ameninţările deţinuţilor, care scoseseră capetele printre gra­tii au atras o mulţime de curioşi în jurul închisorii. Dându-se alar­ma, au sosit la faţa locului un plu­­ton de soldaţi de la şcoala de sub­ofiţeri şi poliţie. Pentru potolirea revoltei şi a de­ţinuţilor, cari căutau să forţeze gratiile, armata şi gardienii au fost siliţi să tragă câteva focuri de armă în aer. Cu greu s’a putut pătrunde în ce­lule şi proceda la punerea în lan­ţuri a capilor de instigaţie. Cauza revoltei se spune că ar fi hrana insuficientă ce se dă deţinu­ţilor (raţia este de 4 lei pe zi de de­ţinut) iar pe de alta, tortura la care i-ar supune zilnic un gardian sadic. S-a deschis o anchetă, care urmea­ză să stabilească realitatea lucru­ri­­lor. O­U­V­A­NTU­L Ciocniri între musulmani şi hinduşi 9 9 --OOOO--­ BOMBAY, 4 (Rador).­­ La Mad­ras a avut loc azi o ciocnire între musulmani şi hinduşi. Ciocnirea are caracter religios. Au fost mai multe victime şi numeroşi răniţi. Ordinea a fost restabilită. 3 Misterul cerşetorului din Brissano ~ -------------0 moştenire de sute de milioane Ciudata existenţă a unuia dintre cei mai mari spioni ai tuturor timpurilor «.BRISSANO (Italia). — ’Azi a­m murit «ci, în cea mai neagră mi­­zerie, adăpostit într’o cocioabă dărăpănată, supusul german Heinrich Basse, cerşetor, în vâr­stă de 81 ani. O vecină a cerşetorului, vă­zând că timp de câteva zile a­­cesta nu mai ese din mizerabila lui locuinţă, a anunţat poliţia care, spărgând uşa, l-a găsit mort. După transportarea cada­vrului lui Basse la morgă, se procedă , în conformitate cu legile în v­igoare — la inventa­rierea «averii» cerșetorului: un cufăr răpănos, — în afară de niș­te pae — singura mobilă a bor­deiului în care traiste ani de zile răposatul. «Sub pae, câteva sute de lire, în monedă de metal. In cufăr, plin până ’n vârf cu hârtii — în­tr’o boemă dezordine — o adevă­rată revelaţie însă, înfăşurate în hârtii şi cârpe murdare, câteva fişicuri cu monezi de aur. Apoi, printre hârtii — toate de-o valoa­re documentară deosebită — ne­numărate obligaţiuni ale diferi­telor state europene. Mai depar­­te, 22 carnete de depuneri — toate pe numele Heinrich Basse — la bănci germane, engleze şi elve­ţiene, depuneri în sumă globală cam de 50 milioane. In afară de acestea, s’au mai găsit 16 chei de safe ui de bănci, unde desi­gur că ciudatul cerşetor îşi mai adăpostea ală parte a averii sale. «După o evaluare aproximati­vă, averea găsită numai în cu­făr — obligaţiuni de stat, acţiuni, monedă —, se ridică la circa 150 milioane, astfel că nu pare de loc exagerată credinţa că şi în cele 16 safe-uri să se mai afle cel puţin o egală valoare». _ „ * Dacă ştirea de mai sus, publicată de curând de ziarele german şi ita­liene, dar — lucru destul de curios —recomandată cum merită, a provo­cat în marele public obişnuita sen­zaţie a destul de des repetatului caz al cerşetorului, care, după ce­ a trăit o viaţă întreagă în mizerie, moare lăsând milioane, în cercuri mai res­trânse numele lui Heinrich Basse a trezit amintirea unuia dintre cei mai mari spioni ai tuturor vremu­rilor. Aventurier de clasă înaltă, Basse a fost timp de zeci de ani li­nul din cei mai periculoşi reprezen­tanţi ai acestei categorii de oameni cari, prin activitatea lor ocultă, a­­runcă în braţele morţii mii şi mii de soldaţi porniţi la o luptă cinsti­tă. Heinrich Basse s-a născut la 1851 în oraşul german Bonn. Copil de oameni sărmani, cum termină cla­sele primare, Heinrich fu dat uce­nic la o tipografie locală. Se dovedi a fi un element bun şi, după termi­narea uceniciei, patronul tipografiei îi recomandă inzistent să plece la Leipzig — centrala artei tipografice — pentru a-şi perfecţiona cunoştin­ţele căpătate în cursul celor şase ani de ucenicie.­Cu destulă greutate se supuse Ba­sse sugestiei patronului său, căci în Bonn lăsa pe iubita lui, Greta, o fe­tiţă de care se îndrăgostise nebuneş­te, şi numai după ce aceasta-i jură că nu-1 va uita şi că-l va aştepta să se înapoeze pentru a se căsători, se hotărâ să plece. In 1875, cu brevetul de meşter ti­pograf şi cu livretul de armată în buzunar, Basse se întoarse în oraşul său natal. Cea mai crudă deziluzie, ce poate lovi pe un îndrăgostit, îl aştepta aci. Greta lui, sătulă de prea multă aşteptare, se măritase cu un meşteşugar, căruia îi şi dăruise doi copii. Viaţă romantică Aci abea începe romantica viaţă a lui Heinrich Basse. Cu sufletul rănit, părăseşte Bon­­n-ul, dar nu ca să uite pe necredin­cioasă, ci ca să lupte, să facă avere, să devie cineva şi să-i dovedească apoi ce prostie mare a făcut, schim­­bându-l cu un oarecare. Din Germania trece în Belgia şi se angajează într’una din nenumă­ratele echipe cari lucrau la construc­ţia de linii de cale ferată. Ce l-a făcut să înceapă în acest fel reali­zarea ambiţioaselor lui planuri, nu a fost salariul mai mult sau mai puţin mare ce i se oferea; altceva îl mâ­nase. Echipele erau formate din lu­crători străini: englezi, ruşi, itali­eni, spanioli, francezi şi chiar chi­nezi. Dorinţa imediată a lui Basse a fost să înveţe limbi străine. Ştia ce armă puternică în lupta vieţii sunt limbile străine. Dotat cu o ma­re putere de muncă, o memorie deo­sebită şi un simţ înăscut de poliglot­avu, mai curând decât se aştepta satisfacţia să-şi vadă roadele efor­turilor sale. Pe întregul şantier nu mai exista limbă vorbită, al cărei înţeles să nu-l stăpânească el. Un rus ciudat Printre sutele de lucrători de pe acest şantier, unul atrăgea în mod special atenţiunea eroului nostru. Era un rus cam ciudat, şi care făcea notă discordantă între ceilalţi mun­citori, înalt, voinic, cu trăsături fi­ne, mâini subţiri şi ochi ageri. Dar şi rusul «descoperi» pe Heinrich Basse şi-şi dădu seama că voinţa, ambiţia şi inteligenţa dovedită a a­­acestuia pot fi exploatate. Se legă o prietenie strânsă între cei doi, prie­teni care fu hotărâtoare pentru Ba­sse. In serviciul spionaj­ului Intr’o bună zi, rusul îi ceru un serviciu, pe care înţelegea de altfel să-l plătească, şi încă bine. Ii spuse că are nevoe de detaliile forturilor de apărare ale uiui port german, tocmai unde-și făcuse Basse stagiul militar. Primi, și după scurt timp se înapoie cu mai multe date decât îi ceruse rusul, care îl plăti de aseme­nea peste aşteptările proaspătului spion. Apoi se despărţiră. Rămas singur, Basse avu viziu­nea unei întâmplări, la care luase parte pe vremuri, pe când era mili­tar. Era execuţia unui trădător de patrie şi el făcea parte din plutonul de execuţie. O teamă groaznică îl cuprinse şi se prezintă autorităţilor militare, cărora le mărturisi fapta lui. Planurile de apărare fură ime­diat schimbate, iar Basse tradus în faţa unui consiliu de război. Faţă de remuşcările lui şi în urma unei apărări strălucite, el fu achitat şi... angajat în serviciul spionajului ger­man. De acum încolo începu activitatea lui de spion diplomatic în toată re­gula. Curând fu semnalat în mai toate capitalele europene. In Fran­ţa, Anglia, Rusia, Italia, Elveţia, cele mai solide bănci numărau prin­tre clienţii ei pe acest ciudat indi­vid, Heinrich şi sumele pe care le depunea erau destul de importante, căci şi el ajunsese să cunoască im­portanţa ştirilor ce le transmitea şi să le tarifeze în consecinţă. începu să colinde lumea în lung şi în lat Ajunse în îndepărtata Chi­na, de unde culegea ştiri pentru An­glia, era în timpul revoltei «box­r»­­ilor. De altfel «lucra» pentru toate ţările, şi contra tuturor ţărilor. Strâsese o avere mare şi ar fi putut să se retragă şi să-şi trăiască o via­ţă liniştită, dar gândul la logodnica lui necredincioasă nu-i da pace. Pentru toţi şi contra tu­turor In casa unui bogat mandarin, fă­cu cunoştinţa unui funcţionar supe­rior al ministerului de război chi­nez. Acesta-l luă de-o parte şi-i spus Un accident mortal a fost înre­gistrat aseară în str. Polonă, colţ cu şoseaua Ştefan cel Mare. Vagonul de tramvai No. 164, ce venea din şos. Ştefan cel Mare a surprins pe linie un camion cu doi cai, condus de o femeie. Căruţa a fost complect sfărâmată, iar un tâ­năr băiat în vârstă de 18 ani — a cărui identitate n’a putut fi stabi­lită — a fost ucis. De groază, femeia care conducea caii a fugit de la locul accidentu­lui. Autorităţile au deschis o an­chetă. ALTE ACCIDENTE Copilul Ştefan Trandafir la vâr­stă de 7 ani, călătorea ori cu tatăl său, în autobuzul 15.844. Copilul a scos mâna pe fereastra autobuzu­lui. Din partea opusă, o altă ma­şină ce trecea, i-a prins mâna, frac­­turându-i-o. Copilul a fo­s internat la spital.* Autobuzul 15.196 condus de Ion Pavelescu din bulev cdl. Ghria 3 a surprins, pe şoseaua Giulești pe copilul D. Popescu de 5 ani, care se juca în mijlocul străzei. Copilul s-a ales cu leziuni și a f°st internat la spital. SINUCIDEREA UNUI DOȘAR Pe un loc viran din bulevardul colonel Ghika No. 27, a fost găsit ori, atârnând de craca unui copac, cadavrul unui individ a cărui iden­titate n’a putut fi stabilită. Se pare că e vorba de un coşar, anu­me Andrei, care şi-a pus capăt zi­lelor spânzurându-se din cauza mi­­zeriei. ÎNCERCARE DE SINUCIDERE Vasiliţa Tabatki, de 24 ani, din str. Mătăsari 26, a băut ori o solu­ţie toxică cu intenţia de a-şi curma zilele. «Salvarea» i-a dat ajutoare­le de rigoare. Cauza funestului gest e o dra­­­ goste.* A încetat din viaţă la spitalul Brâncovenesc unde fusese internat, Avram Leibovici din Ploeşti, care — faptul l-am relatat la timp — pe cheiul Dâmboviței fiind, şi-a tras un glonte de revolver în tâmpla dreaptă. agresiune Pe când se plimba la Bordei, vo­iajorul comercial Const. Carai­­man a fost atacat fără nici un mo­tiv de către un necunoscut care i-a aplicat o puternică lovitură de cu­ţit în abdomen. Victima a fost in­ternată la spitalul Filantropia. UN NOU GEN DE FURTURI La d. maior Ciocănescu din par­cul Călăraşilor s’a prezentat ori un individ care a cerut ordonanţei­­ un butoiu sau o damigeana, sub cu­vânt că are de adus vin pentru o­se mieros şi scurt: «Albule, dacă ţii la viaţă, pleacă imediat de-aci şi nu te mai înapoia vreodată în ţara noa­stră. Lasă-ne să ne descurcăm sin­guri şi nu te mai amesteca în afa­cerile noastre!» Basse, îngrozit că fusese descope­rit, nu stătu mult pe gânduri şi pă­răsi China, al cărui pământ îi ar­dea tălpile. Se înapoiă, zdrobit, în Europa. Se simţi suspectat, înconjurat, urmărit din toate părţile. Agenţi secreţi ai tuturor ţărilor pentru cari sau în contra cărora «lucrase» ani de zile, nu-l mai lasă din ochi. Dar Basse nu se sperie, îşi continuă mai de­­parte activitatea-i distrugătoare. In­tre timp — a ajuns la 64 ani — e ui­tată de mult necredincioasa. O altă iubită i-a luat locul: banii. Şi aceş­tia nu l-au trădat. In timpul marelui război. Şi când a izbucnit marele război, din nou e pus la contribuţie capaci­tatea lui Basse. Dintr-o ţară în alta, veşnic pe drum, veşnic spionând şi transmiţând ştiri, fără un moment de odihnă, asta a fost viaţa lui în timpul războiului mondial. Nici mă­car timpul necesar să-şi contemple, să-şi mângâe banii, banii lui pentru care şi-a expus de mii de ori viaţa. Aceasta l-a făcut să sufere mai mult ca toate, căci banul devenise o manie pentru el, banul era singu­ra lui bucurie. Cerşetori ■■■ După război, Basse e scos din cir­culaţie; nimeni nu mai are nevoe de serviciile sale. Energia i s-a sleit, îşi neglijează îmbrăcămintea, începe să trăiască cu o economie de avar, se teme să nu sărăcească. In 1927 ajunge la Brissano. Cer­șind! S’a oprit aci. A încercat să lucreze mai depar­te; și-a oferit din nou serviciile sale multor state, dar zadarnic. Se de­monetizase. Intr’un ultim efort s’a adresat și Kaisesrului. Dela Doom a primit o fotografie a fostului îm­părat, cu o dedicaţie omagială pen­tru marile servicii aduse ţării sale. Fotografia a fost găsită în cufărul răpănos din cocioaba mizerabilă în care a murit unul dintre cei mai ma­ri spioni, Heinrich Basse. I. H. Iiter. Fiindcă nu avea butoi, d-na Ciocănescu a dat necunoscutului o garanţie de 500 lei, cu care să ia un butoi de la o cârciumă din a­propiere. Bineînţeles că la această operaţie s-a dus şi ordonanţa. Ne­cunoscutul a ridicat butoiul, a spus ordonanţei să se reîntoarcă acasă, apoi, după câteva minute a revenit la cârciumă, a luat garanţia pre­dând butoiul. Escrocul e urmărit acum de or­ganele poliţieneşti. Pe de altă parte, poliţia a fost sezizată că sunt indivizi cari se pre­zintă la diferite oase, pretextând că aduc vin, şi ridică damigene. Probabil că e vorba de un maniac care colecţionează damigene. DOUA ÎNCERCĂRI DE SINU­CIDERE Tânăra Tania Moldoveanu, domi­ciliată în strada Sf. loan Nou No. 19, fiind părăsită de logodnicul ei, a luat o pastilă de sublimat. Un intern al Salvării i-a dat pri­mele îngrijiri, transportând-o apoi la spitalul Brâncovenesc. •­­Muncitorul Anatolie Orfenhow­­sky, de fel din comuna Rezina, ju­deţul Orhei, suferind de o boală nervoasă, s-a aruncat înaintea unui tramvai de pe linia 13. Vatmanul a oprit însă la timp, astfel că Orfen­­howsky a scăpat teafăr. ACCIDENTUL DIN ŞOSEAUA PANDURILOR Aseară, pe la orele 11 și jum., automobilul No. 1302, în timp ce gonea cu viteză vertiginoasă pe şo­seaua Pandurilor, a dat peste un faeton răsturnându-l. Femeia Florica Popescu, din strada Carol Knappe No. 22, care se afla în faeton, a fost aruncată la pământ şi s-a ales în cădere cu fractura mâinii stângi şi cu contu­­ziuni în regiunea abdominală. Un intern al Salvării i-a dat pri­mele îngrijiri şi a transportat-o apoi la spitalul Brâncovenesc. ALTA ÎNCERCARE DE SINU­­CIDERE Funcţionara comercială Jeny Stă­­nescu, din Calea Moşilor No. 269, fiind părăsită de concubinul ei, cu care trăia de trei ani, a luat o sub­stanţă toxică-Cu Salvarea a fost transportată la spitalul Corea. Am văzutt în capitolele prece­dente că între România şi Pales­tina există, sub forme şi aspecte diferite, legături economice şi su­fleteşti destul de însemnate. Cred că nu va fi lipsit de interes ca, în cadrul relatării impresiilor culese in recenta mea călătorie în Pales­tina, să arăt care este situaţia e­­xactă a acestor relaţiuni şi dacă şi în ce chip ele ar putea fi intensi­ficate şi valorificate în interesul superior al ţării. Cifre In primul rând e demn de reţi­nut că Palestina formează astăzi un debuşeu destul de important şi de remunerativ pentru exportul ro­mân. Iată, în câteva succinte ală­turări de cifre, situaţia în această privinţă: începând de la 1922, anul în care România a reînceput să facă export pe o scară mai întinsă după anii de războiu, Palestina a fost un client permanent al Româ­niei pentru însemnate cantități de mărfuri. In 1922, Palestina a cum­părat din România mărfuri în va­loare de 90.000 lire sterline, în 1923 pentru aproape dublul acestei su­me, în 1924 pentru ca. 240.000 1st., în 1925, anul de record al imigra­ţiei în Palestina, pentru 320.000 1st., sau în leii de atunci, pentru lei 350.000.000. De la 1926, cifrele fluc­­tuiază în sus sau în jos, menţinân­­du-se în jurul sumei de 200.000 1st. pe an: 1926-1st. 213.542, 1927—1st. 198.345, 1928—1st. 213-468, 1929—1st. 189.275, 1930—1st. 247.220 Cifrele pen­tru 1931 încă nu sunt cunoscute în totalitatea lor, dar este ştiut că va­loarea exportului român în Pales­tina a întrecut uşor cifra din 1930. Palestina este deci, cum am spus mai sus, un cumpărător destul de important; de fapt, România ocupă, pe tabloul ţărilor cari fac comerţ cu Palestina, locul al 7-lea, ceia ce nu este puţin. Ce importam din Palestina însemnătatea acestor cifre va creşte şi mai mult, dacă voi adău­ga, că balanţa comerţului româno­­palestinean este cu ca. 90% activă în favoarea României. Intr’adevâr, importul României din Palestina, care constă, în cea mai mare par­te, din portocale, banane şi «grape­fruit», se cifrează, de vreo 4—5 ani încoace, în jurul sumei de 1st. 20­ 000 anual, cu uşoare deviaţiuni în sus sau în jos. Dar chiar admiţând că această cifră, în decursul vremii, s’ar dubla sau chiar tripla, încă va rămâne România cu mult înaintea Palestinei în ce priveşte schimbul de mărfuri. Motivul este uşor de explicat. Pe când România expor­tă lemne, petrol, grâne, etc., Pa­lestina nu ne poate vinde decât fructe meridionale, uleiuri vegeta­le (sezam, măsline) şi unele catego­rii de vinuri superioare, şi se în­ţelege, că aceste din urmă produ­se nu reprezintă­­valori atât de mari ca să contrabalanseze expor­tul nostru. Lemnul şi petrolul românesc Pe deoparte, agricultura Păleşti­nei s’a îndreptat şi specializat toc­mai în direcţiunea plantaţiilor şi mai puţin în acea a culturii cerea­lelor, pentru care dealtfel nici con­­diţiunile climaterice nu sunt atât de favorabile ca într’o ţară nordi­că, iar pe de alta, lemnele sunt şi vor fi şi în viitor un produs rar şi cău­tat în Palestina, ca de altfel în tot restul Orientului. Ca să ne facem o idee de perspectivele de desvol­­tare ale exportului în această sin­gură ramură, va ajunge să spun, că România furnizează cea mai mare parte a lemnelor pentru con­strucţii şi lăzi de portocale, nece­sare Palestinei; exportul portoca­lelor însă creşte anual cu 15—20% şi în consecinţă şi trebuinţa pen­tru lăzi de ambalaj sau pentru lemnul brut necesar fabricării a­­cestora. Cât despre petrol, e drept că România nu poate uşor concura pe piaţa palestineană cu concernele engleze şi americane , dar la un consum de peste 54.000 tone de pe­trol şi derivate, cât arată statisti­ca Palestinei pentru anul 1930, e­­xistă cel puţin probabilitatea unei intensificări a participării Româ­niei la acest debuşeu. Observ însă, că această situaţie va mai dăinui numai câţi­va ani, căci lucrările pentru punerea conductei Mossul- Haifa, în legătură cu construcţia marelui port maritim, aproape ter­minat, în acest punct, urmează să înceapă anul viitor, iar după ter­minarea lor, întregul consum al Palestinei în petrol se va acoperi de la sondele foarte productive ale terenurilor petrolifere din Mesopo­tamia. Nu m-am oprit, în cele de mai sus, asupra altor articole în care România poate face un export efi­cace, pentru că sunt de importanţă secundară. Totuşi, relev, că Pales­tina importă vite pentru carne (în 1927, totalul valorii acestui import a fost de 81.000 tst.), prune uscate, fasole, apoi ţesături naţionale ro­mâneşti, cari sunt foarte căutate, etc. In toate aceste produse s’ar putea încă mări cu mult capacita­tea de import a Palestinei şi par­tea României la acesta. Rolul evreilor români Nu mă pot opri de a spune, cu acest prilej, că, întocmai ca şi în alte privinţe, şi în chestiunea rela-,­ţiunilor comerciale între România şi Palestina nu s’a făcut tot ce trebuia şi ce se putea face, pentru a promova şi protegui îndeajuns interesele României. Nu trebue sâ uităm, că Palestina, «statul judeu» în formaţiune, este în raport cu noi cea mai apropiată ţară orient­­ală extra-europeană şi că distan­ţa Constanţa—Haifa se poate par­curge în 3-4 zile. Palestina fiind o ţară de intensă şi rapidă coloni­zare, deci un consumator impor­tant de mărfuri de prima necesi­tate, şi evreii­ români, având, pre­cum am văzut în capitolele prece­dente, un rol destul de însemnat în această opera de reclădire, ni­mic nu este mai indicat, ca o uti­lizare mai bună a acestor forţe e­­con­om­ice atât de binevoitoare şi de devotate României. S-a văzut şi a­­cum, cu prilejul expoziţiei Levan­tului, că evreii­ români, fie din cei stabiliţi mai dinainte în Palestina, fie dintre excursionişti, au dat tot sprijinul lor moral şi material pa­vilionului românesc şi au contri­buit direct şi cu multă ardoare la succesul extraordinar al acestuia. Graţie activităţii evreilor­ români România a fost privită şi tratată la această expoziţie cu o prietenie şi amabilitate, care au depăşit cu mult obligaţiunile de curtoazie in­ternaţională, presa palestineană a susţinut, în tot timpul cât a durat expoziţia, o atmosferă favorabilă ţării româneşti şi a pledat pentru o intensificare şi lărgire a legături­lor între cele două ţări. România a fost poate unica ţară, despre care s-a împărţit, la expoziţie, material informativ şi lămuritor în limba ebraică, ceea ce a făcut o excelentă impresie asupra populaţiei tel-a­­viviene şi şi-a găsit ecou în public şi în presă. Lipsa unui consul român Făcând însă abstracţie de aceas­tă activitate a evreilor români cu prilejul expoziţiei, trebue să accen­tuez­ că reprezentanţa consulară a României în Palestina lasă foarte mult de dorit, cu toate că, după importanţa pieţei palestinene pen­tru comerţul românesc, lucrurile ar trebui să fie cu totul altfel. In Palestina nu există un consulat ti­tular, bugetar, nu există ataşaţi comerciali, nici de presă. Tot ce a­­vem ca reprezentanţi ai intereselor româneşti acolo se reduce la un consul general onorific la Ierusa­lim, de naţionalitate greacă, care nici nu a găsit necesar să fie pre­zent la inaugurarea oficială a pa­vilionului românesc şi un vicecon­sul onorific la Iaffa, pe activul şi energicul domn Rokach, care însă, ca şi consulul general nu ştie româ­neşte şi nu se poate ocupa intens cu propaganda românească, fiind absorbit de multiplele sale între­prinderi comerciale. D. Mănescu, consilier comercial la legaţia noas­tră din Angola, om cu suflet şi cu mult bun simţ, poate cel mult să viziteze Palestina odată la câteva luni sau de 2-3 ori pe an, ceea ce e departe de a fi îndestulător. O Cameră de comerţ româno-palestiniană Cu prilejul deschideriii expoziţiei la Tel-Aviv şi a prezenţei d-lui se­nator Finkelstein şi a d-lui Mănes­cu acolo, s’au pus bazele unei ca­mere de comerţ româno-palestinie­­ne, o instituţie pentru a cărei in­­fiinţare scriitorul acestor rânduri a făcut act în ţară şi printre prie­tenii din Palestina o propagandă intensă,­­verbală şi scrisă. Dar a­­ceastă cameră de comerţ va trebui diriguită, îndrumată, controlată, în sensul promovării intereselor noa­stre acolo. Cine s’o facă ? S’a văzut din cele de mai sus şi mi s’a afirmat de către toţi oamenii în stare să o ştie, că o propagandă permanentă, inteligentă şi devotată, ar putea contribui mult la lărgirea debuşe­­ului palestinean pentru produsele noastre. Apoi, şi propaganda prin presa palestineană joacă un rol important. In Palestina, asupra că­reia se îndreaptă ochii evreilor din întreaga lume, trăesc mulţi cores­pondenţi de ziare mari europene şi americane, şi redactorii jurnalelor de importanţă mondială vizitează deseori această ţărişoară. Un ata­şat comercial special, bugetar, care în interesul unei reuşite mai sigu­re ar trebui să fie un evreu-român, adică unul care să cunoască bine şi să fie în stare să medieze cu suc­ces intre cele două ţări, ar putea să îndeplinească ambele aceste funcţiuni şi să primească eventual, şi delegaţia de consul onorific la Ierusalim. Astfel s’ar termina cu situaţia de astăzi, când este consul general în capitala Palestinei un domn care nici nu cunoaşte Româ­nia şi interesele ei, şi deci, oricâtă bunăvoinţă ar avea, nu este în sta­re să ne servească şi să ne repre­zinte. Prestigiul şi interesele ţării ar câştiga mult, dacă această schim­bare s’ar face cât mai curând, pen­tru ca impresia lăsată de expoziţie şi atmosfera prietenească de care ne-am bucurat acum acolo, să nu se piardă fără folos. Exemplul Poloniei 1 E interesant şi instructiv pen­tru noi, că toate statele europene (Continuarea în pagina IV-a) CAPITALA Accidental mortal din str. Polonă Interesele României In Palestina —■——ccoo--------­(Note de călătorie) npî'j ----0000--­ Vite și fructe OÎS' H «Oii

Next