Cuventul, august 1932 (Anul 8, nr. 2613-2643)

1932-08-01 / nr. 2613

LUNI I AUGUST 1932 Discuţii In iurul unui studio românesc S’a ivit dela o vreme o epidemie printre cinematografiaţii dela noi , flecăreala! Vorbesc oamenii de sting, de par­că s’ar teme să nu ra­mâie secolul fără vorba lor. Fie­care în parte se simte financiar (deşi n’are nici măcar primul pol din capital), director general de stu­dio de o însemnătate covârşitoare pentru viitoarea industrie cinemato­grafică de la noi. Există o notă caragialescă evi­dentă în toată situaţia : se vinde pielea ursului din pădure, se atri­­bue posturi şi demnităţi, se con­­struesc şi se dărâmă studiouri, cu aceeaş desinvoltură cu care s'ar prinde muşte. Şi tare ne este tea­mă că, de se va continua în felul acesta, nu se va ajunge la nici un rezultat. De unde până unde s’au stârnit toate competinţele acestea, până mai eri necunoscute ! Şi, în genere, de ce nu se discută în mar­ginile realităţii şi a bunului simţ ? Vorbeam deunăzi cu un om care a muncit realmente pe tărâmul ci­nematografic de la noi şi care are merite indiscutabile. Se agita şi dânsul ca să construiască un stu­dio şi ne-a expus şi nouă câteva păreri ale dumisale. In primul rând, e ferm convins că producţia românească de filme se va impune peste graniţe. Bănuim că nu-i nevoe să fii prea bun cunoscător al situaţiei interna­ţionale a filmului, ca să percepi non­sensul acestei afirmaţii. Atâta vreme cât filmul va fi vorbitor, de­­buşeul industriei naţionale nu poa­te fi decât ţara. Fiindcă este abso­lut imposibil să concurezi pe piaţa străină filmele americane, germane şi franceze. In primul rând, oame­nii aceia au de partea lor experien­ţa a căror ani de muncă, limba vor­bită în filmele lor este internaţio­nală prin răspândirea ei, au regi­zori şi actori talentaţi. Capitalul nostru ! Bunăvoinţă t­ratal şi nimic mai mult. Şi cu asta nu se poate concura pe piaţa străină. Trebue să se înţeleagă un lucru: acest studio pe care îl dorim cu toată sinceritatea, are mai întăiu de toate un rost naţional şi mai apoi unul comercial. Filmul este astăzi cea mai viguroasă armă de propa­gandă în toate domeniile. Şi ţara resimte lipsa unei eficace propa­gande culturale! Peste graniţă nu trebue să gân­dim să trimitem filme de king me­traj vorbite româneşte. Aşa ceva nu-şi are pentru moment rostul. S’ar putea trimite însă filme indus­triale, filme cu vederi din ţară, cu evenimente mai însemnate, etc. Aceasta ar fi propaganda de care avem nevoe peste graniţă — cele­lalte proecte sunt mofturi, ca să se facă atmosferă. Şi în definitiv, dacă toţi aceşti domni cari proectează studiouri sunt siguri că au asigurat debuşeul în străinătate, la ce bun să mai cea­ră statului un sprijin efectiv ? Sau punctul cel mai însemnat în pro­gramul lor este tocmai acest spri­jin efectiv, adică bănesc ? Statul va avea desigur datoria să sprijine viitoarea industrie a fil­mului, dar numai atunci când se va vedea că această industrie îşi me­rită sprijinul. Fiindcă, rostul vii­torului studio nu este de a creea venituri unuia şi altuia, ci, încă odată, spre a satisface o imperioa­să necesitate naţională. Acei cari vor dori să lucreze în cadrul viitoa­rei creaţiuni, să fie porniţi să sa­crifice multe satis­facţiuni pe care poate le vor fi visat şi să puie, înaintea tuturor intereselor, pe cel social. Un studiu la noi în ţară poate trăi foarte bine şi fără «debuşeu în străinătate» atunci când este specu­lat inteligent, cu tact, satisfăcând nevoi pentru care e cerut. In acest cadru înţelegem să se sprijine proectul. Altfel, nu! S. Vortes ECOURI ÎN STUDIU «Hot Saturday» Richard Arien şi Carole Lombard sunt­­vedetele noului film intitulat «Ho­t Staturday» pe care-l realizează lvWilliam Seller. Stuart Erwin ■ ■■ ...care a obţinut mare succes în «Make me a star» este singurul ac­tor care refuză să devie stea. De luni de zile producătorii de filme insistă și-i fac propuneri avanta­joase, dar inutil. El crede că rămâ­nând un simplu june prim da­ta lent, cariera sa va dura m.iult mai mult decât dacă va deveni o stea Charles Ray ■■■ ...revine la teatru după o absenţă de câţiva ani. El va fi vedeta din «The House beautiful*. Miss Betty Stackfeld va fi protagonista filmului «Roi des Palaces» Delicioasa vedetă a filmului «Monsieur Albert» în care a obţi­nut mare succes, a fost angajată de casa Osso pentru interpretarea ro­lului principal’ din «Roi des pala­ces» împreună cu Jules Berry, Dra­­nem, Mortou, Guy Sioux şi Alexan­dre d’Arcy Suzette O’Nil şi Simo­ne Simon» In c­ând va începe tur­narea comediei «Roi de Palace» du­pă piesa lui Kistemaeckers. «Die — oder keine» In Germania s’a început turnarea filmului «Die — oder keine» cu Gitta Alpar Max Hansen etc. sub regia lui Carl Froelich­. JOAN CRAWFORD VIRGINIA BRUCE Minunata şi fermecătoarea Elissa Landi — o actriţă care a reuşit să câştige, în surprinzător de puţină vreme, graţiile dificilului public a­­merican. Frumuseţea stranie şi obsedantă a minunatei vedete Joan Crawford se pre­tează minunat studiilor fotografice, ca şi filmului. Dealtfel, Joan Crawford este astăzi femeia care, afară de Anita Page, a fost cea mai des fotografiată. Aventuriera Lia de Putti Copilăria. — Via|a in mănăstire. — Indinafiuni precoce. — Cisâtoria. — Divorțul­ — Primii paşi In via|a. — Pola Negri a Ungariei. — Aventura cu un ofițer roman. — Spioand la București In Ungaria, în districtul Zem­plén, în mijlocul unei păduri secu­­lare, se ridică un frumos castel a­­parţinând uneia din vechile familii ale aristocraţiei ungare. In clipa în care începe povestea noastră, castelul este locuit de bă­trâna contesă de Holyos, cu fiica, ginerile şi cei patru copii ai lor. Fiica contesei, baroana de Putti, este o fiinţă îngerească. Pe cât e de frumoasă, pe atât este de bună. So­ţul ei, baronul de Putti, de origină italian, este căpitan într’un regi­ment de ulani al împăratului Franz- Iosef. Un tată fericit Singura lui mângâere şi bucurie, după ore întregi de exerciţii obosi­toare, nu este decât Amalia, o fetiţă plăpândă şi delicată, dar de o fru­museţe rară­ Această copilă, care de la frageda vârstă de două ani stă­­pâneşte inima unui bărbat, pare sa fie destinată să cucerească şi să conducă pe toţi bărbaţii cari i se vor ivi în cale. Instinct de actriţă Copilăria şi-o petrece jucându-se cu fraţii şi surorile ei în splendidul parc ce înconjoară frumosul castel. Iarna, copiii se retrăgeau în apar­tamentul lor şi ascultau la gura so­bei poveştile ce le spunea bătrâna Grete, guvernanta lor. In anii aceştia fericiţi şi netulbu­­raţi de griji, micuţa Amalia se în­­tremează şi creşte, rămânând bine­înţeles cea mai frumoasă şi sbur­­dalnică dintre copii; când este vre­me frumoasă, ea aleargă prin pă­dure şi parcuri şi câte­odată, îm­pinsă de un instinct inco­nştient, se retrage într’un loc izolat şi se joacă ore întregi. In ce constă jocul ei ? Bine­înţe­les se joacă cu păpuşile pe care i le aduce căpitanul de Putti din călă­toriile lui făcute la Budapesta, Vie­­na şi Gratz. Dar felul cum se ocupă de ele, nu are nimic comun cu jo­curile celorlalte co­pile. Ea le aran­jează la rând, le face să vorbească unele cu altele, în fine , face «tea­tru». Această înclinaţie precoce către teatru se afirmă şi în timpul anilor de studii ale Amaliei. La mănăstire unde îşi primeşte educaţia, obţine mare succes în fiecare an, cu oca­zia pieselor de teatru ce se repre­zintă de Crăciun. Dragostea ei pen­tru teatru creşte pe zi ce trece, şi un dor nespus de succes, aplauze şi admiraţie nu-i dă pace. Măritată la 16 ani Din cei patru copii, Amalia este prima care părăseşte castelul, pen­tru a-şi fonda un cămin propriu. Nu are nici 16 ani când face cunoş­tinţă cu Zoltán Szepssy, un mare bogătaş ungur. Partida fiind strălu­cită, Lia, deşi este foarte tânără, obţin consimţământul părinţilor ei. S-au terminat visurile frumoase, glorie şi teatru. Lia este acum preo­cupată de grijile de soţie şi castela­nă. La 18 ani este mamă. O idilă izbucneşte războiul. Pentru a-şi petrece timpul, Lia se înscrie la Crucea Roşie şi se devotează răni­ţilor. O idilă nu întârzie să se iveas­că între unul din ofiţeri şi frumoa­sa castelană. Acum alba se deşteaptă în piep­tul Liei amorul. Până cum ea igno­rase acest sentiment. Frumoasele vi­suri de altădată revin, mai frumoa­se şi mai promiţătoare ca oricând. Viaţa pe care o duce i se pare mo­notonă şi tristă. Tinereţea ei se su­focă în atmosfera de la ţară. Simte nevoia să iasă în lume. Şi într’o zi scrie o scrisoare de adio soţului ei şi pleacă la Budapesta. La Budapesta Ajunsă aci, străină, fără bani şi sprijin, Lia de Putti face primii paşi în viaţă. Nu este lipsită de cu­raj, bate la toate teatrele după un angajament, dar nu obţine decât promisiuni. In cele din urmă o an­gajează un director de operetă. Lia are mare succes. Din timp în timp îşi revede amantul, dar nu încetează să flirteze şi cu alţii. Războiul continuă- Şi dacă Lia a găsit viaţa alături de soţul ei bogat tristă şi monotonă, cât trebue să i se pară de urâtă, acum, când o tră­­eşte singură, renegată de familie, şi în mijlocul unei atmosfere necu­noscute până acum,­încearcă să se consoleze cu dra­gostea. Dar nu reuşeşte. Biata Lia abia acum înţelege ,că nu satisfa­cerea dorinţelor este marea fericire, şi vede că aceasta nu a reuşit decât să-i lase un mare gol în suflet. Debutul în film . J., In 1918, se termină războiul şi în­cepe revoluţia în Ungaria. Lia pri­meşte un angajament pentru un rol important din filmul «Lee soldata de l'Empereur». Obţine un succes extraordinar şi este supranumită «Pola Negri a Ungariei». Sub ocupaţie românească Odată cu începerea regimului co­munist, Lia se reîntoarce de la film la teatru. Negăsind un angaja­ment la Budapesta, semnează un contract cu direcţia unui teatru din Oradea, oraş ocupat pe atunci de români. Trupele române intră la Budapes­­ta. Iar capitala Ungariei este gu­vernată de un general român. U­n ofiţer superior­ român însoţeşte pre­tutindeni pe eleganta şi frumoasa Lia de Putti. Legăturile ei cu un ofiţer al trupelor de ocupaţie sunt considerate de unguri ca o trădare faţă de pârtie. Lia întâlneşte numai privire ostile şi de ură. Vechii şi foşti prieteni nici nu-i mai dau bu­nă ziua­ La Bucureşti Ce putea face oare altceva fru­moasa femee, decât să plece odată cu trupele române ! Hulită de ai ei, ea vine la Bucureşti unde reuşeşte să se introducă în cercurile cele mai înalte. Succesul ei mândru este remarca­bil. In localuri, pe stradă, pretutin­deni, este cunoscută şi admirată Părea că viaţa aventuroasă a vede­tei avea să se termine într’o ferici­re perfectă, când, într o bună zi, is­­bucni bomba: Lia de Putti era o spioană! Agenţii siguranţei o urmăresc pretutindeni. E arestată şi evadea­ză din închisoare în ch­p miraculos. După o vreme apăru pe scena u­­nui varieteu bucureştean o actriţă care are un succes fără precedent. Dar într’o seară, la sfârşitul repre­zentaţiei, un agent de siguranţă o identifică p­e Lia de PuW­. Pentru a doua oară reuşeşte să fugă, dar de data aceasta dispare pentru tot­deauna din România­ Câteva luni de tăcere şi Berlinul lansează o nouă mare vedetă , fosta castelană şi spio­ană, Lia de Pulk. Care sunt vedetele cele mai populare în America Directorii de publicitate americani au pus prin ziarul «Motion Picture Herald» o întrebare la care cititorii trebue să răspundă: care sunt vede­tele mai populare în America! Re­zultatele obţinute sunt următoarele: Marie Drossier, Janet Gaynor, Joan Crawford, Wallace Bary, Greta Gar­bo, Will Rogers, Charles Farrell, Norma Shearer, Clark Gable. Clive Brook partenerul Lilianei Harvey In urma succeselor obţinute de Clive Brook în ultimele lui filme «Shanghai Express» şi «Lacrimi de Iubire» (East Lynne), Sidney Kent a semnat un contract cu celebrul artist englez. Deci, Clive Brook va filma în studiourile din Movietone City (California). Primul film al lui Clive Brook se va numi «Ca­valcade». După toate probabilitățile, Clive Brook va fi viitorul partener fil Li­lianei Harvey. ! Credem că nu există oameni mai persecutaţi de curiozitatea publicu­lui, ca actorii de cinema. Nu este chestiune în care să nu li se ceară părerea ei e colţ de pământ unde să se poată retrage în linişte, fără să fie înconjurate de indiscreţia tu­turor şi mai ales a gazetarilor. De aceea, ca să nu facem excepţie, am­ socotit interesant să cerem ve­detelor impresii asupra viligiaturii şi a tot ce o întovărăşeşte. la tot ce ne-au răspuns: Ramon Novarro — Ca să fi bun viligiaturist, cum­, pără-ţi bocancii de munte sau cos-­ tumul de baie, zece minute înainte­­ de plecarea trenului, înainte cu cinci minute înjuri cu foc, din pri­cina geamantanului, care refuză să se închidă şi, dacă prin minune, mai prinzi trenul, vei avea cel puţin simţământul de fericire, că ţi-ai me­ritat într’adevăr odihna. Virginia Bruce — Măsurătoarea precisă a plăcerii viligiaturii, este numărul de gea­mantane și cufera cu care trebue să te cari după tine. Buster Keaton — Nu uita niciodată, că ești obli­gat să scurtezi timpul de călătorie a companionilor de vagon, în chipul cel mai plăcut. Pentru aceasta este indicat să po­vestești ultimile întâmplări din fa­milia ta, care vor avea darul să a­muze prin ineditul și actualitatea lor. Madge Evans — Protestează totdeauna să se deschidă sau să se­ închidă fereastra vagonului- Ai fost dreptul! E scris doar. Fereastra nu poate fi deschi­să decât cu consimţământul unanim al tovarăşilor de vagon. Wallace Beery Nu este necesar să ţi cumperi ziare şi reviste, ca să ai ce citi pe drum. Priveşte peste umărul veci­nului până ce se sesizează şi-ţi ofe­ră singur o carte sau o revistă. Clark Gabie — Prima zi în oraşul în care te-ai oprit, este cea mai frumoasă, fiind plină de surprize. Bagi în sfârşit de seamă că ai uitat acasă peria de dinţi şi aparatul de ras şi ai cea mai bună ocazie să începi corespondenţa, cerând să ţi se trimeată obiectele uitate. Leila Hyan­s — Când te vei afla chiar la capă­tul pământului, unde eşti sigur că nu ai să întâlneşti niciun cunoscut, nu dispera: locuesc cu siguranţă la câţiva paşi de tine. Robert Montgomery — Cel mai plăcut lucru în timp­­­ul vacanţei este corespondenţa pe cărţi poştale ilustrate. Imediat ce ajungi în staţiunea respectivă, cumpără o duzină, două de ilustrate cu hotelul în care lo­­cueşti, înseamnă o fereastră cu o cruce şi serie pe verso-ul c. p. : «aci locuesc eu, salutări». E o plăcere rară. Joan Crawford — Dacă părăseşti domiciliul, chiar numai pentru opt sau patrusprezece zile, nu uita să ceri acasă să ţi­ se trimeată toată corespondenţa la băi. Nu aveţi idee ce plăcut este sa ci­­teşti pe o culme de munte conturile, citaţiile, plângerile şi întrebările di­verşilor tăi corespondenţi. •cow- Diverse ştiri -OOOQ­ Criza in studio Lipsa numerarului pare să nu fie în actualitate numai la noi, ci şi peste ocean. Lefurile au fost reduse, şi încă simţitor. Astfel, Norima Shearer pri­meşte astăzi cu 6000 de dolari mai puţin lunar, Lionel Barrymore, Joan Crawford şi Doug Fair­banks jr, cu câte 400 de dolari mai puţin lunar. Numai Greta Garbo mai primeşte aceeaş leafă ca la început. Moartea unui cineast La Berlin a murit dr. Martin Zic­kel, unul din cei mai însemnaţi di­rectori de producţie ai Germaniei. Cenzura, ca pretutindeni Cenzura din Praga a interzis proectarea filmului german «Con­tele de Monte-Christo». Se pare însă că motivarea interdicţiei nu e prea bogată în argumente, căci presa germană se agită, interpretând ges­tul ca o piedică pus introducerii filmului german în Cehoslovacia. Arhimiționarul E vorba de Charlie Chaplin, a că­rui avere a fost evaluată de fiscul american la zece milioane de dolari, adică 1.600.000.000 lei. Chaplin, a făcut, după cum e obi­ceiul și pe la noi, apei contra impu­nerii, pe care el o socoate exagerată. MADGE EVANS LEILA HYAMS Celebrat Charlie Chaplin şi fratele său Sydney în cursul recentului lor voiaj la Tokio au fost oaspeţii marelui actor japonez Kirhimon Nakamura. In ilustraţia noastră cei trei actori fotografiaţi acasă la Nakamura.

Next