Cuventul, august 1932 (Anul 8, nr. 2613-2643)

1932-08-14 / nr. 2626

2 1932 AUGUST 81 zile 706 trecute 224. Zile rămase 141. Răcăritul Soarelui 5.17. Apusul Soarelui 19­24. Luna în Pătr. I, a 5-a zi. Bătălia dela Călugăreni (1595). Ort.: Cuv. Maxim Măr­turisitorul. Cat.: Sf. Ipolit. Prot.: Cassian. Evr.: 11 Av. 5692. Sabath. Mah.: 10 Rebi­ el-Ahir 1351. Graudito Sâmbătă 13 August 1932 894 M. BUCUREȘTI 16 kw. 761 kHz. 13: Muzică de orchetră (plăci de gra­mofon). 13.45: Informaţiuni, bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunărei şi semnal. orar. 14: Muzică instrumentală (plăci de gramofon). 18. Orchestra Sibiceanu: Muzică u­­­şoară şi românească. 19: Informaţiuni, sport, meteorul şi semnal orar. 19.10: Orchestra Sibiceanu, muzică u­­şoară şi românească. UNIVERSITATEA RADIO 20: D. George Cantacuzino: Valea Prutului. 20.20: D. Victor Stanciu, prof. univer­sitar: Cetatea roşie. PROGRAM DE SEARA 20.40: Muzică românească (plăci de gramofon). 21: Ora exactă. Teatru: «Un act radiofonic», de Al­­i Wiwosky. 21.45: Orchestra Fănică Luca: Muzică­­românească. 22.45: D. dr. Zoltán Nemeth: (pre­legere în limba germană) Reiseführer durch Rumänien. Spicuiri din programele străine CONCERTE : Viena 18,55 şi 22,20; Lip­sea 22; Bruxelles II 22 şi 23 şi 0,10; Strassbourg 21,45; Londra 22; Mit­li­a­­cker 21,30; Toulouse de la 21 la 20­ 5 mu­zică variată. Berlin 21-25; Roma 22,45; Praga 22,15 şi 23; Milano 21,05 şi 22,45; München 21 şi 22; Budapesta 22; Oslo 22; Varşovia 22 şi 0.05. Paris Eiffel 20 45. TEATRU, OPERA OPERETA.­­ Lon­dra 0.05 de Herbert Fayeon. Palermo 22.15 opereta «Contele de Luxemburg» de Lehar. Paris Eiffel de la 22.30 la 24 se­rată teatrală. ŞTIRI DE PRESA. Viena ora 0.30. Lipsea 0.05. Bruxelles II 21.30 şi 24. Hamburg 21 şi 0.15. Berna 23.30. Paris Eiffel 21 şi 21.30. MUZICA DE DANS: Viena 0.45. Lips­ea 22.40. Brno 23.15. Strasbourg 1. Lon­dra 0.45. Berlin 23.50. Berna 24. Milano 24. Varşovia 0.50. Sâmbătă IN NOAPTEA DE 13 AUGUST Farmacia dr. Al. Iţeanu Calea­­Victoriei 82, telefon 321/09; dr. V­­­ente Calea Grivitei 80, telef. 330/98; Napoleon Popovici (Farm. Sf. Ni­co­lae) Calea Ra­hovei 237, telefon 862/01; V. Barozzi Calea Călărașilor 184, telefon 334/16; C. T. Dim­itriu Calea Rahovei 5, telefon 325 01; Mar­gareta Dinescu (Farm. Ortansa) bd. Col. M. Ghica 41, telefon 306­ 62; I. Mihalceanu (dr. Davilla) Calea Mo­silor 364, telefon 238 21; I. Valeriu str. 11 Iunie 65, telefon 306­ 59; Ma­rius Steinberg str. C. A. Rosetti­­(colt Dionisie) 27, telefon 207 65; Gh. Drăguș str. Viitorului 114, telefon 233/46; Gh. Urseanu str. Col. Orero 11 bis. cători în nemţeşte ai lui Emines­cu. Aceia că d. N. N. Botez urmă­reşte mai deaproape textul origi­nar în timp ce d. Viktor Orendi­­[Hommenau solicită echivalenţelor o interpretare, graţie căreia poeme ca Peste vârfuri sau Somnoroase păsărele, tipice pentru armonia e­­minesciană, nu-şi irosesc nici o a­­xomă. Şi în acelaş timp şi o consta­tare, cu cât mai nesilită mai poe­tică, mai eminesciană este, faţă de celelalte, şi în special faţă de cea franceză, versiunea germană. Spe­culaţia filosofică şi liedul, proprii lirismului german sunt condiţii fa­vorabile pentru asimilarea lui E­­minescu. Lirismul francez contem­poran ţine alte poteci de­cât ale autorului de miresme şi acorduri, care a fost Eminescu. Ar trebui pentru opera aceasta de transvasa­­re un liric din şcoala simbolistă, pentru lieduri şi un hugolatru, pen­tru scrisori. Dar şi această proble­mă ca şi pe toate celelalte, legate de versiunile apărute în timpul din urmă, precum cea italiană a d-lui Ramiro Ortiz, cele engleze ale d-lor Ştefanovici - Svensk şi D. Cuclin, rămâne să le rezolve com­isiunea Academiei Române care va trebui, totuşi, să decidă acordarea premii­lor Hamangiu. Dar iată şi un aspect, dacă nu se­cundar, în orice caz altul decât a­­cela sub care ne obişnuisem, şi noi şi cetitorul de obşte, să-l privim pe Eminescu: naţionalismul. El for­mează tema şi problema unei com­pacte monografii, de peste 350 pa­gini documentate, pe care d. D. Mu­răraşu a fost prezentat-o ca teză de doctorat, Facultăţii noastre de litere. Cunoaştem din introduce­rea, cu care a însoţit Scrierile po­litice, ale lui Eminescu, în editura clasicilor comentaţi, de la «Scrisul Românesc», cunoaştem, zic, impor­tanţa, pe care d-sa o afla carierei ziaristice autorului «Scrisorii IlI-a». J­udecată pătrunzătoare, nemiloasa critică a racilelor poli­ticianiste din preajma proclamării regatului, vervă pamfletară, infil­traţii poetice mergând uneori până la transpunerea unor imagini cla­sice, cu montura lor cu tot în cor­pul artcollelor — iată câteva din caracterele scrierilor politice ale lui Eminescu aşa cum şi introduce­rea şi textele ediţiei d-lui D. Mură­­raşu le punea în evidenţă. Mono­grafia de astăzi reia, încadrând-o, adâncind-o prin tot atâtea ramifi­caţii, dar şi diluând-o în acelaş timp, tema unui Eminescu scriitor politic! De astădată e cu mult mai mult şi, într’un fel, — precum ,se va vedea — cu mult mai puţin. Cu mult mai mult, pentrucă vasta mo­nografie a d-lui D. Murăraşu urmă­reşte, cu o bogată informaţie şi pe baza unei scrutări, la sursă, a pe­riodicelor, întinsa activitate publi­cistică a lui Mihail Eminescu. Pen­­tru că din toată această întinsă şi reiterată campanie ziaristică, d-nul I. M. scoate concluzia că poetul «Luceafărului» a fost în acelaş timp şi «cea mai caracteristică ex­presie a naţionalismului epocei lui frământatei.■ Sau cum spune câte­­va rânduri mai sus, în nu mai pu­ţin categorice cuvinte: «dealungul­­ scrierilor lui Eminescu e un fir conducător care le leagă stringent pe toate. Sub toate vorbele, toate atitudinile, toate faptele se întreve­de ideia la care Eminescu se rapor­tează fără încetare: ideia naţiona­lă». Şi nu e o simplă afirmare a­­ceasta, de înscris pe frontispiciul său de săpat la temelia templului eminescian. D-l D. Murăraşu, ur­măreşte în capitole bine ordonate şi tot pe atât de bine utilate, mlădiţe­­le viguroase ale naţionalismului lui Eminescu, atât de viguroase că fiecare rivalizează cu trunchiul din care s-au ramificat. Şi avem, în felul acesta , un «naţionalism entu­­siast şi afirmativ», în care dragos­tea de neam şi de ţară, dragostea de trecutul strămoşesc şi de pro­­vinciile româneşti sunt treptele a­­celui altar pe care Eminescu este instalat, nici mai mult nici mai pu­ţin, decât ca «profet al viitorului»; un «naţionalism criticist» în care ziaristica lui Eminescu este prezen­tată în multiplele ei aspecte: anti­semită, xenofobă, ţărănistă, de cri­tică păturei suprapuse şi a forme­lor fără fond, etc.; un «naţionalism cultural» în care problemele de pu­ritate a limbii şi de literatură na­ţională ţin întâile preocupări ale poetului şi chiar un «naţionalism aşa zicând de expresie literară, sin­gurul care ar fi avut mai multă în­dreptăţire şi singurul de altminteri căruia d. D. Murăraşu îi acordă o atenţie mai grăbită. Şi iată pentru ce este, spuneam, în acest fel şi cu mult mai puţin. Studiul d-lui D. M. suferă de toate inconvenientele excesului de de­monstraţie. A reveni neîntrerupt asupra unor teme, a le bate tot tim­pul pe nicovala naţionalismului, căuta să convingi cu zece argu­mente în loc de unul poate să ducă şi la rezultate contrarii, celui ur­mărit. Desigur, înţelegem şi meto­da şi insistenţa d-lui D. M. D-sa avea să lupte cu o părere formată, nu cu o legendă dar cu o aureolă bi­ne fixată. Dacă a fost şi gazetar şi dacă a scris şi câteva porezii, să le zicem, naţionale, Eminescu a in­trat în conştiinţa obştească şi ţine întâiul soclu din câte socluri sunt în lirica noastră, prin poezia lui­ Şi din poezia aceasta, mai mult prin «Luceafărul» de­cât prin «Doina» şi mai mu­lt prin «Oda în metru antic» decât prin «Epigonii». De aici nevoia inexistenţelor, de aici toată acea operă, de sistemati­zare, lăudabilă în sine a unui­ ma­terial, interesant ca tot ce se rapor­tă la viaţa şi activitatea celui mai de seamă al nostru scriitor, dar de o consecinţă îndoelnică şi izbită, prin chiar excesul de demonstraţie de un început de incertitudine. Căci să lăsăm la o parte, să zi­cem, credinţa obştească, mitul re­­numelui eminescian, după care poetul «Luceafărului» a fost tot a­­tât de mare şi inedit dispensator de melodie şi lirism precât, ome­neşte vorbind, a fost nefericit şi chiar neînţeles. Să neglijăm chiar, ceea ce rezolvă, după noi, orişice ur­­mă de controversă, ca eminescia­­nismul sau curentul eminescian ar însemnat, în literatura noastră de la resfârşitul­­veacului trecut, nu dru­mul bătut pe care să fi mers în pas de defilare, herezii poeziei sau atitudinilor naţionaliste ale lui Eminescu, dar iazul cu apă vrăji­tă în care s’au înecat atâţi înotă­tori inexperţi să lupte cu sirenele eminesciene. Să lăsăm aceasta şi să mergem la chiar argumentele d-lui D. Murăraşu. Din fericire, mono­grafia d-sale oferă arme suficiente şi pentru adversar. Căci pasiunea de informaţie şi probitatea ştiinţi­fică a d-lui D. Murăraşu nu l-ar fi răbdat să nu aducă toate datele, câte le-a întâlnit. Iar aceste date, cu toată stăruitoarea intenţie de a le trece numai prin prisma tezei autorului nostru, răsfrâng, de tot atâtea ori, în spectre lăturalnice şi uneori protivnice. Să precizăm.Tot ceea ce spune d. D. Murăraşu, des­pre aspectele, în timp şi spaţiu, ale naţionalismului lui Eminescu, sunt desigur adevărate. Textele stau de faţă- Concluzia, însă, pe care d. D. M. o trage pe urma acestor texte, întrece cu mult lungimea de bătae a acestor arme, multe din ele, oca­zionale. Rezultat în unul din capi­tolele studiului său ca un «profet al viitorului», să spunem, cu chiar textele d-lui D. M. la îndemână că Eminescu a fost, la 1877, împotriva războiului de independenţă şi, că în locul unei Dacii politice, preconiza militar şi pleda pentru d­­acie cul­turală. Că în chiar vremea ziaris-­ ticei lui, cu care d. D. M. vede ex­presia cea mai înaltă a naţionalis­mului, Hajdeu şi alţii, adversarii politici şi de ideologie, priveau şi pe Eminescu, ca şi pe patronii lui de la «Junimea», drept cosmopoliţi. Că majoritatea temelor pe baza căreia d. D. M. construeşte naţio­nalismul superior al lui Eminescu se întâlnesc şi la alţi publicişti şi oameni politici ai timpului, ceea ce eclipsează caracterul exclusiv şi excepţional, pe care d-sa îl atri­­bue naţionalismului eminescian. Şi la unii din aceia, cu un talent şi cu o vehemenţă în expresie, cel puţin egală ca a lui Eminescu. Să amin­tim pe Haşdeu, pe Alexandri, pe Conta şi mai ales pe Maior­escu ? Este însă o concluzie pe care tex­tele monografiei d-lui D. M. o im­pun şi de care d-sa s’a ferit, din motive uşor de înţenes. Majoritatea ziaristicei lui Eminescu şi aceia de la «Timpul» în deosebi, e îndrepta­tă împotriva liberalilor. Din a­­dânci convingeri, politice, naţiona­liste chiar, scrie d. D. M- Dar, în­tâi, ideologia aceasta, şi de ar fi una, a «Junimei», iar în al doilea rând, să nu se uite a se acorda acestor articole un f­oar­te pronun­ţat caracter convenţional, sau pole­mic. Racilele în care izbea Emines­cu nu erau ale întregii vieţi politi­ce, ca şi astăzi ! Sa-i fi păsat lui, chiar până într’atâta, de Hecuba conservatoarei Şi cine garantează că atâta din vehemenţa lui împotri­va ruşilor nu traducea resentimen­tele, ce trebuiau făcute, împotriva albilo­r, împotriva cloacei politice, îndeobşte? Nu propunea el, Emine­scu, lui Zamfir Arbore să plece, imul dela «Românul», celălalt dela «Timpul» şi să se călugărească, fiindcă nu-s făcuţi să trăiască în­tre lupi? Se poate uita demisia pe care Eminescu o intenţionează, de la «Timpul», şi mai ales disperata lui scrisoare din ajunul declinu­lui, în care Eminescu, proletarul conservatorismului, apare în toată dureroasa lui robie? «Scrisorile», cum foarte bine­ scrie d. D. M. sunt însăşi drama vieţii lui Eminescu. De aceea nici interpretarea ce d-sa contestă versului: «Virtutea»? o ne­rozie; geniul? « nefericire», nu este justificată, nici caracterul de poe­mă naţionalistă, pe care îl dă scri­sorii IH-a, nu este întemiat­ Dacă este un caracter dominant, şi care ar îngloba pe toate celelalte, în o­­pera lui Eminescu este lirismul a­­şa zicând autobiografic, acel li­rism care reduce la propria lui va­tră toate celelalte activităţi, iar pe cea naţionalistâ o preface în scrum. Dovadă acele materiale de labora­tor, — Mira, Mureşeanu, Scrisoa­rea IlI-a variantă — pe care d. D. M. le expune în monografia sa şi care dovedesc toate că naţionalis­mul nu era în lira lui Eminescu, o coardă favorită. Ori mult o coardă peste care sălia, pentru a se dedi­ca poemelor lui autobiografice, a­­.ia­/,I­nn Anniin cunicifo nontrerupt, Perpessicius De toate si de pretutindeni blocnotes In Silesia Germană. Mi­reasă si ginere in psiv-ves­­tele lor costume, primesc din partea «copiilor de o­­r­­oare» urări de fericire. i ren­ţ­­ia lc „doamnele“ tantere Un naturalist american a făcut o descoperire senzaţională în lumea ţânţarilor. In raportul său publicat într’o revistă ştiinţifică, arată că sunt patru specii de ţânţari cari pişcă în diferite timpuri ale zilei şi două specii cari pişcă numai noaptea. Dar marele noroc, spune naturalistul, este că numai partea femenină a ţânţarilor pişcă; partea bărbătească se hrăneşte din necta­rele şi substanţele plantelor. Densitatea populaţiei europene După ultimele date statistice, den­sitatea populaţiei europene se pre­zintă, după cum urmează: La sfâr­şitul lui 1931 au revenit în Italia 133 locuitori de km­p, faţă de 125 locuitori în recensământul de acum 10 ani- In Belgia revin 267 locui­tori. Marea Britanie 264,4. Olanda 231,4 Germania 137,2. Aceste ţări întrec Italia în ce pri­veşte densitatea populaţiei. O densitate mai mică au Luxem­burg, 115, Cehoslovacia 10,9, Unga­ria 93, Austria 80,2 România 61,2, Iugoslavia 53,4. Incidente provocate de agenţi prohibiţionişti In localitatea Alexandria Bay, (statul New-York) au avut loc ade­vărate lupte de stradă între cetăţe­nii indignaţi şi câteva echipe de a­­genţi de prohibiţie. Camera de co­merţ a telegrafiat la Washington, arătând că situaţia e critică şi ce­rând autorităţilor federale să ia măsuri pentru evitarea unor ase­menea ciocniri pe viitor între cetă­ţeni şi forţele prohibiţioniste. Autorităţile locale au acuzat pe agenţi de acte de brutalitate şi de înscenări nemai­pomenite, folosin­­d­u-se de nişte pa­jure ale veterani­lor de războiu pentru a pătrunde prin case în căutarea lor după câr­­ciume clandestine. Mai mulţi cetăţeni au fost răniţi în lupta cu prohibiţioniştii. Doi a­­genţi de prohibiţie au fost scoşi a­­fară din oraş sub protecţia gărzii naţionale, care-i apăra împotriva ţi­nui eventual atac în masă din par­tea locuitorilor. Tulburarea aceasta a luat naştere în momentul când agenţii de prohi­biţie făcuseră descinderi la cinci câr­­ciume în timpul congresului vetera­nilor din războiul spaniol-american. Un grup cam de o sută de cetăţeni atacaseră pe doi prohibiţionişti, bă­­tându-i până i-au lăsat în nesimţire. Agenţii au năvălit în oraş din nou în ziua următoare, parcurgând străzile cu automobilele în goana mare. Unul din aceste automobile a călcat pe femeile Rose Visger şi Cora Bradley. Populaţia a voit să linşeze pe a­­genţi. Unul din ei a scăpat numai graţie ideii autorităţilor de al în­chide în arestul local, sub acuzaţia de violare a legei de circulaţie. Isprava anei nebun la muzeul Luxem- Curse PARIS 12 (Rador). — Un inginer care pare a fi nebun a pătruns ori în muzeul din Luxemburg, unde a reușit să deterioreze un tablou de mare valoare. Conservatorul muzeului afirmă ca stricăciunile sunt reparabile, ast­fel încât tabloul își va putea păs­tra întreaga valoare estetică. CUVÂNTUL Votaţi Colosul! TRIUMFUL BUCUREŞ­TIULUI Strălucita companie de reviste a tea­trului de vară „Colos" din calea Vic­toriei, înregistrează cu noua şi fer­mecătoarea revistă a d-lor N. Vlădo­­ianu şi N. Comstantinescu, „Votaţi Co­losul!” cel mai categoric triumf. Spiritul, verva şi antrenul tineresc al acestui spectacol care se joacă în­­tr’un ritm vijelios, precum şi monta­rea de un lux şi de un bun gust ne­egalat până azi pe vreo scenă româ­nească, fac din „Votaţi Colosuli” o re­vistă care depăşeşte proporţiile unei reprezentaţii estimate, fiind considerată de unanimitatea presei şi a publicu­lui, drept om­ mai vesel şi elegant spec­tacol reprezentat în Bucureşti. O interpretare minunată în care fi­gurează toţi anii şi stelele firmamentu­lui revuistic dă o strălucire unică bi­ruitoarei reviste a teatrului Colos. lestreteleDestre Aseară s’a reprezentat pentru prima oară la teatrul „Izbânda” una din cele mai mari succese ale trupei de opere­te Siegler. S’a reprezentat opereta „Fata Jazz-ului” care a făcut una din cele mai frumoase impresii publicului vizitator. Subreta Sevilla Pastor a fost rechemată de nenumărate ori fiind nevoită a repeta într’un delir de a­­plauze generale cupletele cântate. Așa cum s’a reprezentat aseară opereta „Fata Jazz-ului” este pornită pe o lun­gă serie de spectacole. spectacolele zilei Teatre TEATRUL CĂRĂBUŞ: Ura Cără­buş. TEATRUL COLOS: Votaţi Colosul TEATRUL IZBANDA „Fata Jazz”-ului. PARCUL OTETELEŞANU: Trium­ful veseliei. TEATRUL NOU: Totul pentru co­pii. GRADINA TEATRULUI LIEBLICH (Jigniţa) Turneul subretei americane Nelly Casman: „Comedianta” opere­­ta-revistă în 2 acte şi un prolog de d. S­­teinberg. , •­iVvnct . Cinematografe TRIANON: Dansatoarea curţii im­periale şi o singură dată te am iubit lvb CAPITOL I Ce place femeilor. FEMINA: O noapte în Paradis. CORSO: Misteru­l camerei galbene. VOX: O noapte de chef. BULEV. PALACE: «Hai să însu­­răm pe Alteţa Sa­ şi E vinovată femeea. JP SELECT: «Jenny Lind» şi O aven­tură nebună. OMNIA: O noapte te-am dorit şi Enigma. LIDO: Sclavii pasiunii şi Tată fă­ră voe. FORUM: Amor­ şi disciplină şi In­­tr’o mică cofetărie. AMERICAN: Cântecul munţilor. MARNA: Ducele de York şi Cine ia dragostea în serios. TRIUMF: Băutorii de sânge şi Scri­soarea fatală. TOMIS: Erika, Jurnal şi Complec-VOLTA BUZEŞTI: Regele lustra­giilor şi Floarea din Cuba. MARCONI: Executarea spioanei şi Cum să te faci iubit. Seara ar­tişti. RAHOVA: Unchiul cu milioane. Seara compania Ionel Ţăranu. CINEMA TERRA: Cuceritorul de inimi şi Lupta pentru moştenire. Seara ar­tişti. Triumful Cărăbuşului -0000- Pe scena teatrului continuă în fie­care seară a se juca marele spectacol URA CĂRĂBUŞ de d. Kiriţescu. Dacă n’aţi văzut duetul Ciobanilor cu Za­mora şi cu Tănase care sunt în fiecare seară bisaţi şi trişaţi, dacă n’aţi văzut baletul sportului aranjat de talentatul profesor Wili; dacă n’aţi văzut statuele vorbind prin persoanele domnilor Bu­zău şi Giugaru; dacă n’aţi văzut pe simpaticul nostru primar în care d. N. Stroe se complace de minune, arătând Capitala străinilor; dacă nu aţi auzit Napolitana-Tango cântata de Ozica Petrescu, şi de nu aţi văzut pe Lulu Savu la vot; dacă nu laţi văzut pe Aurel Munteanu atât de adevărat în Maurice Chevalier, pe Milian în iaur­giu, pe Giovani în copilul tâmpit, pe Glodariu şi Rica Martinescu în străinii, atunci veniţi imediat şi fără întârziere la Cărăbuş să vedeţi formidabila re­vistă Ura Cărăbuş, în care nu uitați matchul de box Umberto Lancia con­tra lui Tănase. ~ In amintirea lui Traian Grozăvescu DESVELIREA PLĂCII COME­MORATIVE LA TEATRUL NA­TIONAL DIN CLUJ CLUJ 10.­­ Miercuri de diminea­ţă a avut loc la Teatrul Naţional din localitate solemnitatea desveli­­rii plăcii comemorative a lui Tra­­ian Grozăvescu. Această placă a fost donată de sindicatul presei române din Ar­deal. La solemnitate au participat toţi artiştii Operei şi Teatrului Naţio­nal în frunte cu d. Zaharia Bârsan, care într’o frumoasă cuvântare a relevat calităţile deosebite ale arti­stului Traian Grozăvescu. Un azil pentru copiii găsiţi la Cernăuţi CERNĂUŢI, lt. —­eri după a­­miază, comisia interimară a jud. Cernăuţi a ţinut o şedinţă. A prezidat d. dr. Iacoban, prefec­tul judeţului. S-au luat următoarele hotărâri : 1) Modificarea bugetului pentru a­­nul în curs, precum şi deschiderea câtorva credite suplimentare; 2) A­­probarea regulamentului pentru ta­xele şi tarifele maximale valabile în coinune; 3) Aranjarea unui azil pentru copiii găsiţi. Iniţiativa de a se crea în oraşul nostru un azil pentru copiii găsiţi este binevenită. Este foarte proba­bil ca în această instituţie vor fi şi copiii oamenilor cari sunt cu to­tul lipsiţi de mijloace, spre a li se putea da educaţie şi poteibilităţi de învăţătură. -----c==*c=r^--­ Cârli-Reviste A apărut «15 conferinţe la Radio» de G. G. Longinescu, profesor uni­versitar, un volium care se reco­mandă cetitorilor prin entuziasmul ştiinţific şi dragostea de cultură a celui mai neobosit dintre scriitorii de ştiinţă din ţara noastră. -------ooZoo------­ antin Hikh (Continuare din pagina la) şi să-l utilizeze spre cât mai marele bine astfel precum îl pot înţelege ei al patriei germane. Dar, mai presus de toate aversiu­nile şi de toate dezgustările stă in­teresul ţării. Mareşalul Hindenburg socoteşte cu drept cuvânt că a che­ma pe şeful neastâmpăraţilor nazis la răspunderea guvernării înseam­nă să pui capăt legendei hitleriste şi, îngropând un om, să foloseşti tot ce este putere dinamică în cu­rentul acesta, ca să aduci un bine obştei germane. Nu înai dacă nepre­văzutul n’ar strica brutal toate so­cotelile şi nuar arunca Germania pra­dă nune ştie căror nebunii. Un foarte serios conflict persistă în ciuda tuturor sforţărilor engleze între guvernul irlandez al lui de Valera şi guvernul britanic. Prici­na esenţială a diferendului stă în voinţa lui de Valera şi a partiza­nilor săi din guvern, din parlament şi din ţară de a rupe ultima legă­tură dintre Irlanda şi Marea Bri­tanie şi anume aceia pe care o con­­stitue Coroana. Regele Angliei fiind şi suveran al reerdei Erin. Ziarul «Irish Press», oficiosul gu­vernului irlandez, a publicat un ar­ticol de fond în care se arată că la viitoarele alegeri, de Valera va pu­ne cetăţenilor chestiunea declarării Irlandei ca­republică totalmente ne­­atârnată de imperiul britanic. La toat imensele dificultăţi câte încearcă Anglia, iată se adaogă prin voinţa irlandezilor o nouă sur­să de necazuri şi de îngrijorări. Iar guvernul de la Londra, cu toate că naţional, şovăie să ia măsuri dras­tice, tot sperând că în cele din ur­mă va birui la Dublin înţelepciunea împotriva rătăcirilor unui orgoliu naţional bolnăvicios. Dar o atare nădjede nu pare să abiă sorţi. Vladimir I­ones­cu Duminică 14 August 1932 PI­ZERH a indiscreţii Pe culoarele Camerii se spunea că d. 1• Petrovici va petrece vara la ducea, — ferma d-lui Oct. Goga, — spre a vedea dacă-i prieşte atmo­sfera din partidul naţional-agrar. Întrebând pe un deputat gogist dacă este adevărat acest svon, ne-a răspuns: — Aşa am­ auzit şi eu. Insă petro­vici nu stă la Ciucea decât o săp­tămână. Pe urmă se duce o săptă­mână la Măldărăşti la d- Duca... să vadă cum este aerul şi pe acolo. Petrovici este într’o epocă de me­ditaţie. Se orientează omul. Miroase să vadă de unde ar putea să vină parfumul aromat al fripturei. Sim­te omul că ţara are nevoie de el şi vrea să se ofere!­­ O dispariţie senzaţională. E a d-lui Banciu, supra-ministrul de la Finanţe. A părăsit serviciul, Capitala şi, mai ales, familia fără să spună o vorbă.­­Unde o fi? — un­de o fi ?, se întreabă zilnic şefii lui, cari nu sunt, de fapt, decât nişte su­puşi ai geniului său financiar, foar­te hermetic dealtfel. Gurile rele spun că ferocele mo­nitor şi consumator al budgetului nu a plecat chiar desgustat f­iind de prostia omenească ce i se supune până la exasperare■ Ci e la mijloc ceva mai liric, mai poetic, mai ro­mantic. Se pare că teribilul Banciu face azi sonete și elegii în boschetul unei grădini retrase, întinerit de mângâ­ieri delicioase... Familia e gata să puna un pre­miu pentru descoperirea fugarului. Scorpion & Comp. Noni decorat! cu „Micritul Cultura!“ Printr’un decret regal s’a acordat ordinul „Meritul Cultural“, în gradul de cavaler clasa II, pentru „Cultură“, Părintelui protopop onorific Ion Zamă din satul Cornova, judeţul Orhei. Idem s’a acordat ordinul „Meritul Cultural“, în gradul de Cavaler clasa II, pentru „Muzică“, d-lui dr. Iulius Korngold, critic muzical din Viena. S-a acordat deasemenea ordinul „Meritul Cultural“­­ în gradul de ca­valer clasa I, pentru „Ştiinţă“ şi „Artă“, d-lor: Max Silvius Handman, profesor de Economie politică la U­­niversitatea din Michigan (Statele U­­nite), pentru „Ştiinţă“, şi Timotei Po­povici, profesor de muzică, pentru „Artă“. A murit Rin-Tin-Tin• •• HOLLYWOOD 12 (Rador).­­ Ce­lebrul câine Rin-Tin-Tin, a cărui inteligenţă a fost admirată de către milioane de spectatori de cinemato­graf a murit la vârsta de 14 ani. Rin-Tin-Tin era un câine întrebu­inţat în timpul războiului de către germani şi care fusese capturat p­e front de un ofițer american. m •A“,:-***““'3“**­ JVensiune ! Orice fată tânără, izolată în via­ţă, găseşte sprijin şi îndrumare mo­­rală la «AMICELE TINERELOR FETE» str. Barbu Catargi No. 16, unde există UN CĂMIN înzestrat cu tot confortul. Func­ţionare, eleve, studente, etc., gă­sesc pensiune modestă şi îngrijire maternă.

Next