Cuventul, ianuarie 1938 (Anul 15, nr. 3120-3130)
1938-01-23 / nr. 3122
■Duminică, 23 ian. 1938. Sâmbătă, 22 Ian. 1938 Ortodox: Sfântul Apostol Timoteiu ( 97). Catolic : Sfântul Vincenţiu (Vincent). Protestant Vincentiu. Israelit: 20 Șevat 5698. Sabath. Musulman : 20 Giul-Kadé 1356. 1 : Soarele răsare: 7.46; Apune: 17,9 VIEȚILE SFINTILO. Apostolul Timotei Ascultați cuvânt despre ucenicul pe carele l-a iubit Pavel, gura cea mult grăitoare: „Voi trimite, fără zăbavă, la voi (Filipeni) pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când voi avea ştiri despre voi. Că n'am pe nimeni de un suflet cu mine, care cu tot dinadinsul să se grijească de voi. Toţi ale sale caută, iară nu ale lui Hristos. Sârguinţa lui, insă, o ştiţi, căci a slujit cu mine întru evanghelie întocmai ca fiul unui tată". Iară creştinilor din Corint, scriindu-le întâiaşi dată, le porunceşte: „De va veni Timotei, luaţi aminte ca să vie la voi fără de frică, pentru că are lucrul Domnului ca şi mine. Deci, nimeni să nu-l defaime“. Pe ucenicul pe carele l-a iubit. La întâlnit Pavel în Listra Licaoniei. A aflat într’îinsul: minte ascuţită, răspuns grabnic, graiu ales, lesnirea învăţăturii. Pentru care l-a luat împreună călător în dumnezeiasca lui alergare prin: Asia, Macedonia şi Ahaia. A cunoscut devn. Duhul chemarea aceluia la lucrul apostoliei şi l-a trimis să vestească fraţilor din Filipi, din Tetalonic şi Corint. A primit de Sus porunca ungerii şi l-a întărit pre dânsul episcop în Efes şi chivernicilor al tuturor bisericilor din Aila. Şi, atât a iubit Pavel apostolul pe ucenicul său, încât inima lui îl căuta cu dragoste pretutindeni, li scrie din Macedonia la Efes şi-l sfătuieşte : „Timotee, adevăratul meu fiu în credinţă. Nimeni să nu defaime tinereţele tale, ci te fă pildă credincioşilor: cu cuvântul, cu petrecerea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia". Iară mai apoi, cu mare dorire, îi scrie şi din Roma: ,,Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia, din strămoşi, îi slujesc întru curată ştiinţă, că neîncetat te pomenesc în rugăciunile mele de noapte şi de zi. Căci mi aduc aminte de lacrămile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie". Şi tot acolo îl laudă zicând: „Tu singur ai urmat învăţăturii mele, petrecerii, voiei, credinţei, îndelungei răbdări, dragostei, îngăduinţei, genirilor, pătimirilor, cari s’au făcut mie în Antiohia, în Iconia, în Listra“. Ci, vrednic a fost ucenicul de dragostea învăţătorului său. Căci în tot pământul a ieşit vestirea lui şi la marginile lumii cuvintele lui. Şi s‘a numărat Timotei, fiul în credinţă al Marelui Pavel, în ceata celor şaptezeci de apostoli. Ierodiaconul Firmilian Salonul aeronautic de la Milano Conferința D-lui Comandor Sabini Miercuri seara, d. Căp. Comandor Sabini, una dintre figurile distinse ale aeronauticei noastre, a ţinut la soc. Politechnica «interesantă şi bine documentată conferinţă, trasând subiectul „Observaţiuni asupra, salonului aeronautic de la Milano**. Conferinţa, care face parte din ciclul organizat de „Cercul Aeronautic**, a fost ascultată de un mare număr de sburători şi prieteni ai aviaţiei. D. Comandor Sabini, ne-a arătat cu competinţa-i cunoscută diferitele aspecte ale salonului, insistând asupra faptului că expozanţi au fost numai italienii şi germanii, cari sau străduit a arăta solidaritatea axei Roma-Berlin, pe planul de mari realizări practice prin aeronautică. Aceasta cu atât mai mult, cu cât aparatele expuse, erau în marea lor majoritate militare. Interesant de reţinut este atenţia deosebită ce s-a dat aviaţiei deluptă, prin expunerea aparatelor de bombardament, asalt şi vânătoare, cea ce conduce spre noua doctrină de întrebuinţarea aviaţiei, ca armă ofensivă de prim ordin. Nici un prototip nu a fost expus, ci, numai avioane de serie şi cari au fost cu prisosinţă verificate prin recorduri, curse, dar mai cu seamă prin participarea pe frontul spaniol, unde experienţei, adăogându-i-se ultimele perfecţionări, s’a reuşit acel progres, care ridică Italia şi Germania, la rangul de ţări cu cele mai puternice flote aeriene. Urmează apoi o serie de detalii technice, privitoare la fabricarea avioanelor din materialul lemnos preferat de italieni, sau cel metalic, pe care-1 întrebuinţează germanii. In ceia ce privesc motoarele, predomină cele cu răcire cu apă cu reductor şi compresor, iar perfecţionarea a mers atât de departe, încât s’a ajuns la o greutate minimă de 300 gr. pe cal putere (1000 c. p. = 300 kg.). Concluziile cari se desprind din vizitarea Salonului de la Milano, ne arată cât stimulează războiul industria. Şi în special pe cea aeronautică, iar în ceia ce ne priveşte, va trebui să tragem învăţămintele fireşti din demonstrarea clară a forţei, care ne-a arătat-o şi de data aceasta, solidaritatea axei Roma-Berlin. CULTURALE Sâmbătă 22 Ianuarie 1938, ora 9 seara, Societatea „Tinereţea“, va ţinea 353,„a şezătoare artistico-culturală, în Sala şcoalei primare de băeţi’nr. 17, „Marele Voevod Mihai“ din Calea Griviţei 56, când va vorbi: Dr. BATZARIA, preşedinte, despre: „Impresiuni din călătorie”. Vor urma apoi versuri, canto, muzică instrumentală, comunicări, iar la urmă se va juca: „Ariciul și sobolul“, comedie într’un act de d. Victor Eftimiu. Intrarea liberă. * Sâmbătă 22 Ianuarie 1938, orele 6 p m., în localul Teatrului „Ligii Culturale" din B-dul Schitul Măgureanu Nr. 1, in ciclul de Şezători organizate de „Liga Culturală“ secţiunea Bucureşti va vorbi: d. profesor dr. Florea Niculescu despre: „Explorări în psihologia conştientului“. Intrarea liberă, „Liga Culturală“, va sărbători „Ziua Unirii“. Luni 24 Ianuarie 1938 orele 5 p. m., în sala Teatrului ,,Ligii Culturale“ din B-dul Schitul Măgureanu no. 1, printr’un festival artistic. Va vorbi de general Mihail Schina, administratorul delegat al Ligii culturale, despre Ziua Unirii, şi va fi urmată de un bogat program artistic. Toate societăţile patriotice precum şi şcolile sunt rugate a lua parte cu drapelul la această sărbătoare naţională. Intrarea liberă. In. In Cuvântul vor semna: Cronica Muzicală Cronica Plastică : Cronica Militară : Cronica Teatrală Cronica Literară : Cronica Ideilor : CELLA DELAVRANCEA T. ARGHEZI General FIOMON DEM. THEODORESCU PERPESSICIUS MIRCEA ELIADE Cronica Vânătoarei: MANOLE STROICI Cronica Filatelica: C. A. ORASANU Cuvântul Şerban Bascovich Destăinuiri, poeme (Ed. autorului) Sutaş din vechea gardă a poe-t cu poema „înviere’’, o serie de ziei moderniste, de dinainte de răz- poeme din cele mai puternice, în bolu, colaborator al „Literatoru- care toate acele elemente formale lui’’ şi al "Vieţii Noui„ cu poezia sau de compoziţie ale întâiei ed-lui Şerban Bascovici, strânsă, apoci, sunt sfărâmate şi topite , cum întâi, în volum, revine o briză jarul de mare intensitate al unei din adierile marine ale liricei de autentice convertiri şi turnate, , acum un sfert de veac. Era vârsta după aceea, in tipare noui, a insimbolismului, de origină franceză, brand de un accent, aproape inevrasta romanţelor pentru mai târdii, în poezia d-lui Bascovici. Am zis şi a infiltraţiilor baudelairiene, spus: convertire şi ea duce gândul, dar era, mai cu seamă, vârsta înainte de toate, la convertirile repoeziei, la altarele căreia se oficialigioase. E ceea ce mărturiseşte^ şi în odăjdii de sărbătoare şi cu un d. Bascovici, în poema, amintită, ritual, ce presupunea o tainică şi „înviere'', avată iniţiere. Câtă, acum, din a- Văd tot ce_aud._ Condeiul meu de cea poezie, se va fi pulverizat,ghiaţă cu trecerea anilor, aşa cum se regiet topindu-se pe pagina ce arde prăfuesc toate acele elemente de la masa scrisului uitat.„ şcoală, comune tuturor militanţilor M-am regăsit.. Cu mâinile pe coarde unui curent literar, rămâne să ne-o ş; fruntea strălucită de vedenii, spună vreo istorie literară sau vre- Simt că mă’nnalț spre Tine, din una din tezele de doctorat ce sesmerenii.. făuresc, în ceasul de faţă, în ate- Slăvit fii. Doamne, c’ai întors un bierele universitare. Că se va fi w_ . (be am prăfuit, sau că numai se va fi a ?'n caile pustiului perdut, coperit de-un colb, aidoma celui ca ma‘ mirit poet de pe cronici,^ o bună parte, nu Ceeace, desigur, nu-i deajuns, rămâne nicio îndoială. Ceeace nu ca cineva să se socotească, a fi, cu înseamnă că o deshumare atentă adevărat, poet creştin şi s’ar cum ar putea să reconstitue şi să veni înregistrat, cu toate onorurile pună în valoare chiar acele ele unui beneficiu de inventar. Căci mente de culoare istorică, în care cu excepţia unei poeme, pufina un pitoresc retrospectiv oferă orilegorice şi’n care emoţia religioasă când motive de încântare, e mai mult construită decât re-Poezia d-lui Şerban Bascovici e,velată („Cântec din susurul ploii”) fără îndoială, legată de epoca în celelalte poeme de esenţă relicare s’a zămislit şi a păstrat toate gioasă sunt departe de acuiacele particularităţi, unele de putea conferi cuiva titlul de „poet doabă, altele de osândă, ale tim- creştin". Şi totuşi, dacă d. Şerban pului ei. Scrise, majoritatea din Bascovici datoreşte divinităţii mele, în aşa zisul vers liber, vulga-i această întoarcere pe drumurizat în deosebi de Minulescu, nu Damascului, dacă d-sa e convins vers, altminteri, foarte subordonat că singură arătarea din Emmaus și dedus, cred, din ritmurile ce l-a readus „sub stelara poartă a încolăciri de iederă ale poemelor marei armonii", nu noi ne vom a lui Henri de Régnier, poemelepune unei credinţe aşa de înrăd lui Şerban Bascovici sunt în primul rând poeme alegorice, în cari predomină o temă frecventă epocii aceleia şi care s'ar putea reprezintă, plastic sau chiar cinematic, printr o nesfârşită procesiune de pelerini, în marş, spre culmi de viaţă, spre creştere de artă. E, întrun fel, o anticipare a vremilor dinamice, ce s'au instaurat, de după războiu şi e, în punctul acesta, aproape o surpriză Sărortşi ceea ce părea o temă convenţională, prin chiar prea deasa ei repetire, constitue, astăzi, un element de viaţă şi aproape de modernitate. Apoi, sunt acele poeme de un erotism difuzat până la anulare, în care d. Şerban Bascovici se dovedeşte un psicholog de ascuţite investigaţii, cum sunt poemele "Ele şi tu,, şi “Trecător şi trecătoare’’, monoloage sentimentale, de un susţinut accent dramatic. Şi fără să fie un virtuos al versului muzical, prin excelenţă, aşa cum l-au predicat şi l-au şi practicat, simboliştii, de pretutindeni, de la Verlaine, codificatorul artei poetice, înainte, mai mult chiar, folosind un vers nu rareori opac şi de sonorităţi sugrumate, sunt totuşi, în poemele d-lui Şerban Bascovici atâtea versuri-blazon, imagini sau fragmente ce se cuvin memorate pentru mireazma lor muzicală, inclusă şi vibrând în timpan, ca acele unde aromate desprinse dintro petală de crin, adiată O, am iubit atâtea Traviate Ce doar o noapte şi-au cântatepitalamul Sau: O. ea era iubirea Doamnei cu camelii Ori castitatea palidei Ofejii Sau: Şi sufletu-mi te roagă, o, bunule (ocean, Acum când sunt departe de crângurile (pline De picurări de greeri şi-aromă desulfine, Când vreau o ţară nouă şi-un vis fărăhotar. Când sorb fără de saţiu parfumul tăuamar, O, sufletu,mi te roagă să se cufunde în tine. Să-şi răcorească ochii, să-şi stingăal setei jar, Să cadă frânt în tine ca raza unui far Te roagă doar o clipă, o, bunul»ocean, Popasul să-i îngădui pe-o creangăde mărgean, fragment, cu care se închee, întrun vers de cel mai pur coraliu, poema „Nepătrunsul1", una din poemele întâiei epoci din activitatea lirică a d-lui Şerban Bascovici, pe care ne-am îngăduit s'o rezumăm in cele de mai sus, în caracterele ei de epocă și de sigiliu original, pentru că și mai pregnant să iasă în lumină cele ce vom spune despre cea de a doua fază a activităţii sale poetice. Căci volumul „Destăinuiri’’, asemeni unei năvi rătăcită în drum şi reintrată abia azi, în portul vitrinelor, aduce pe lângă vechea încărcătură a tropicelor, de unde s'a purces şi tot ce a mai agonisit sau adunat în trecerea-i printre ciclade. Sunt in cea de a doua parte a volumului, ce se deschide măcinată, cu rectificarea numai că dacă nu aflăm un „poet creştin", aflăm în schimb „un poet", un întinerit şi împrospătat poet, cum o dovedesc* toate acele poeme din a doua parte a volumului şi în deosebi „cântecele din vuetul vântului, din susurul ploii şi din creerul munţilor", în care d. Şerban Bascovici adaogă noui coarde, celor până acum încercate. Am amintit, şi pentru prima parte, de o temă, frecventă, dinamică sau cu aparenţe numai, de procesiune, semănând mai mult când gândeşti bine, acelor coloane de exilaţi spre Siberia, din imaginile de rigoare. Şi această temă, ca şi atâtea altele, ale epocii întâi, sunt de astădată reluate, călite, ca oţelul, în ozonul munţilor versul însuşi vibrează ca o spadă răsucită pe deasupra capului şi iată, poemul înălându-se din ritmurile lui, mai mult sau mai puţin somnolente, pe culmi de purificatoare atmosferă. Sufletu-mi însă în vârf îşi desfăşurăsteagul. Fâlfâie ’n vânt cu aceleaşi trei sfinteculori... Văile de aur spurcate de lifte şi ciori Munţii le apără numai... şi’n mine (baltagul Crunt al haiducilor crapă de Zori), Excelentă imagină şi de o incisivă putere de sugestie, cu care se şi poate încheia şi care lasă să se presimtă, în chiar poezia d-lui Şerban Bascovici, noul aurore. De sursă dumnezeiască sau din tot atât de sacra fântână a Castaliei, renaşterea lirică a d-lui Şerban Bascovici e un incontestabil fapt, ce se cuvine, salutat cu emoţie. Perpessicius l aMENTIWl----- De ici - De colo Casa vrăjită In Montreal există o casă, unde nimeni nu putea să locuiască mai multă vreme. Toate persoanele, se îmbolnăveau, după câteva zile, având dureri de cap la început şi apoi vomitări violente. Dar şi câinii şi pisicile ce locuiau în ciudata casă, prezentau aceleaşi simptome. Lumea se afla în faţa unui mister căci părea imposibil să descopere sursa răului. Totuşi după cercetări prelungite, câţiva ingineri reuşiră să deslege enigma. Se află, astfel, că sub casă curge un râu a cărui apă radioactivă pricinuia durerile de cap şi uneori chiar eczeme. In asemenea condiții, casa nemai putând fi locuită, s'a hotărât dărâmarea ei. Un hoț se introduse într'o zi în apartamentul lui Ludovic al XlV.lea, cu gândul să fure o pendulă. Dar în clipa, în care se pregătea s'o scoată din perete intră Regele. Fără să-și piardă capul, hoțul spuse: — „Mă tem să nu cadă scara cu mine". Regele, crezând că e vorba, de vreun om, de serviciu, pus să ducă pendula la reparat, ţinu scara cu grije. Câteva ceasuri mai târziu, câţiva curteni se plânseră Regelui, că o pendulă dispăruse într’un chip inexplicabil. — „Tăceţi, răspunse acesta zâmbind, — „sunt şi eu complice la acest furt Eu am ţinut scara, pe când hoţul o scotea". Iarna In mâinile unui demon O femeie bătrână, cu totul istovită se prezentă de curând în faţa instanţelor poliţieneşti din Los Angeles şi povesti următoarea întâmplare, a cărei victimă fusese, aproape trei luni: „Trăiau cu toţii (ea, cei doi fii ai săi, din care cel mai tânăr căsătorit, într'o perfectă înţelegere. Fii ei erau muncitori la o fabrică şi îndeajuns de bine plătiţi, ca cel mai mare să-şi poată cumpăra un aotomobil într'o Duminică, pela mijlocul lui Septembrie, plecară toţi într'o excursie. Ajungând într'un loc pustiu, în ţinutul romantic San Gabriel Canyon, se opriră să admire priveliştea, când spre groaza lor, văzură pe fiul cel mai mare, Mark, scoţând revolverul şi strigând că sfârşitul lumii se aproprie! El ar fi fost ales întocmai ca Noe să-şi salveze familia şi de aceia îi ameninţă pe toţi cu moartea, dacă s-ar opune cumva la planurile lui. Apoi mereu sub teroarea dementului, toţi îşi lepădară hainele, pe care acesta le arse numaidecât. Ii închise apoi într'o peşteră şi astupă intrarea cu bolovani. Trei luni trăiră nenorociţii aici, hrănindu-se doar cu iarba şi rădăcinele pe care le aducea nebunul De 1 Ianuarie, el îi eliberă spunând că lumea va pieri azi. Bătrâna femeie e acum la spital, iar dementul se află internat. CUVÂNTUL FEMEII Pălăriile de seară S’au reîntors pălăriile de seară. Nu le socotiţi potrivite în deosebi iarna pe vifor şi frig ? Aceste mici capodopere n’au decât virtuţi. Pe lângă că sunt frumoa-Sâmbătă 22 Ianuarie — Ochiuri cu şuncă. — Pârjoale moldoveneşti. — Salată verde. — Micic» LĂMURIRI ASUPRA LISTEI DE AZI Ochiuri cu şuncă: Faceţi întâi un sos alb ca o ciulama, din o jumătate lingură de unt în care se perpeleşte o jumătate lingură de făină. Stingeţi cu o ceaşcă de lapte- Mestecaţi să nu rămâie cocoloaşe, adăugaţi vreo două-trei linguri de şvaiţer ras şi lăsaţi să fiarbă sosul în bain-marie adică punând crăticioara în alt vas mai mare cu apă clocotită. Intre timp, prăjiţi felii de pâine, pentru fiecare cu o felioară- Unse, întregesc ţinuta de seară, lungind linia. Iar atunci când inelele pârului nu sunt impecabile acest nimic de pălărioară le ascunde cu un surâs, dând ovarului un cadru simpatic. Modelele-s mai mult romantice ca toată moda de seară Pe un cuib din reţea de aur, linia croselor de paradis se îndoaie visătoare ca bolul florilor seara. Se mai poartă scufeta de pamflete, bonişonul ţepos din spicuri de crose, tichiuţa bătută în flori de mărgele- Modele mititele care se pot păstra în stalurile sălilor de spectacole. Sunt foarte personale aceste adaptări în acord cu rochia. Vă vor da de gândit. Cum ideile vin de la cap, de data asta, atenţiune !, Capu face, capu trage. M. M. L. la masă! geţi cu unt o formă joasă sau o tavă. Rânduiţi feliile de pâine prăjită Peste fiecare bucată, aşezaţi o felie de şuncă. Lăsaţi la o parte tava astfel pregătită la căldură. Şi în apă clocotită şi sărată faceţi ochiuri româneşti. Luaţi seama să le brodiţi întregii Le scoateţi cu lingura cv găuri, lăsând puţin să se scurgă apa pe un şervet strâns în patru- Apoi lunecaţi ochiurile peste şunca potrivită pe pâine. Luaţi cu lingura din sosul făcut şi acoperiţi deaîntregul ochiurile potrivite pe tavă- Mai adăugaţi puţin unt proaspăt o lingură de şvaiţer ras. Daţi la cuptor numai atât ca să se înfierbânte. Trimiteţi la muSU în galop! M. Itf.N 9 Doctorul ne vorbeşte De ce reumatismul trebue tratat cu foarte multă grijă? In general publicul nemedical şi din păcate şi unii medici iau reumatismul poliarticular acut cu oarecare uşurinţă, neglijându-i tratamentul sau mulţumindu-se cu dispariţia durerilor. Din această cauză majoritatea acestor bolnavi fac după câţiva ani foarte grave boli de inimă, întrucât se ştie că peste 50°/» din bolile de inimă au la origină reumatismul. Reumatismul acut este o infecţie datorită unui microb numit Streptococul viridans, care pătrunde în organism prin amigdale, unde dă o amigdalită iniţială, şi apoi se revarsă în circulaţia sanguină generală, dând o septicemie reumatismală. În organism microbul se localizează pe diferite organe, creind leziuni denumite localizări reumatismale, din care cele mai frecvente sunt în articulaţii şi pe inimă. Cercetările mai noui arată că localizăile reumatismale pe inimă sunt mai frecvente şi chiar uneori mai timpurii decât cele de la articulaţii. In orice caz sunt cu mult mai grave. Natural că astfel termenul de reumatism este un termen impropriu şi numai puterea tradiţiei ne explică menţinerea lui până azi. Americanii chiar susţin că reumatismul este o septicemie cu localizare constantă pe inimă şi facultativă pe articulaţii. Acum, ce cunoştinţe practice decurg din aceste fapte ? In primul rând, amigdalele fiind poarta de intrare a infecţiunii reumatismale şi ajungând uneori să fie un adevărat rezervor de virus reumatismal, trebuie că orice amigdalită să fie supraveghiată şi îngrijită cu multă atenţie. Medicii americani cu spiritul lor caracteristic de radicalism procedează de la început la amigdalectomie, adică extirparea amigdalelor, în cursul oricărui reumatism poliarticular acut. In al doilea rând, localizarea reumatismală la inimă fiind cu mult mai frecventă decât se bănuește, însemnează că orice bolnav de reumatism poliarticular acut trebuie bănuit de localizare pe inimă și că este nepermis unui medic ca într-un asemenea caz să nu examineze amănunţit inima. Urmează de aici că dispariţia manifestărilor articulare ale reumatismului nu însemnează în acelaş timp vindecarea complectă a bolii, întocmai ca în sifilis boala este latentă şi reapare cu certitudine mai târziu, peste câţiva ani sub forma unei boli de inimă definitiv constituită. Gravitatea reumatismului poliarticular acut este tocmai prin ceea ce ascunde şi cea ce poate apare ulterior, când nici nu se bănueşte şi filiaţiunea este uitată. Concluzia practică este că reumatismul poliarticular acut și reumatismul cardiac febril trebuesc atacate de la început cu un tratament de mare energie. Medicamentul specific este satifulatul de sodiu administrat în doze masive de la 14-16 gr. zilnic în sus. Tratamentul trebuie prelungit în doze ceva mai mici chiar 2-3 luni după dispariţia ultimilor manifestări articulare. In general, publicul se sperie de un asemenea tratament masiv şi nu înţelege prelungirea lui pe o asemenea durată. Totuşi un asemena tratament este aboslut necesar şi este realizabil în toate cazurile. Nu există excepţie sau sunt atât de rare că nu echrtează, deşi fiecare bolnav se crede o excepţie care nu tolerează salicilatul. Repet : la toţi bolnavii este realizabil un tratament masiv şi prelungit de salicilat de sodiu sau altă sare înrudită. Trebuie însă să şti cum să-l aplici şi aceasta diferă de la bolnav la bolnav. Poate fi dată în acelaş timp pe gură, în injecţii şi prin elismă pentru a atinge la un loc doza necesară. Este de mare însemnătate administrarea la ore fixe, egal distanţate şi însoţită de o cantitate dublă de bicarbonat de sodiu pentru a combate acidoza ce se instalează şi fenomenele de intoleranţă spre exemplu vărsăturile. Este falsă concepţia publicului că Salicilatul de sodiu face rău la inimă sau o atacă, cum spun bolnavii. Este însă altceva aici adevărat : cum numai rareori se face un tratament realmente eficace maoritatea acestor bolnavi ajung astfel sigur la o boală de inimă însă nu din caza Salicilatului de sodiu ci •tocmai din cauza reumatismului insuficient tratat cu salicilat. In marile clinici din străinătate s’au stabilit chiar mai multe teste biologice, adică procedee de mărturie, când tratamentul cu salicilat este suficient şi poate fi întrerupt. Cel mai important test este revenirea la valoare normală a vitezii de sedimentare a globulelor sanguine, ceea ce se produce abia la 2-3 luni după dispariţia ultimului simptom clinic. Până atunci trebuie prelungit tratamentul. Dr. Şerban Milcoveanu