Cuventul, ianuarie 1938 (Anul 15, nr. 3120-3130)

1938-01-23 / nr. 3122

■Duminică, 23 ian. 1938. Sâmbătă, 22 Ian. 1938 Ortodox: Sfântul Apostol Timo­teiu (­ 97). Catolic : Sfântul Vincenţiu (Vincent).­­ Protestant Vincentiu. Israelit: 20 Șevat 5698. Sabath. Musulman : 20 Giul-Kadé 1356. 1 : Soarele răsare: 7.46; Apune: 17,9 VIEȚILE SFINTILO. Apostolul Timotei Ascultați cuvânt despre ucenicul pe carele l-a iubit Pavel, gura cea mult grăitoare: „Voi trimite, fără zăbavă, la voi (Filipeni) pe Timo­tei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când voi avea ştiri despre voi. Că n'am pe nimeni de un suflet cu mine, care cu tot dinadinsul să se gri­­jească de voi. Toţi ale sale caută, iară nu ale lui Hristos. Sârguinţa lui, insă, o ştiţi, căci a slujit cu mine întru evanghelie întocmai ca fiul unui tată". Iară creştinilor din Corint, scriindu-le întâiaşi dată, le porunceşte: „De va veni Timotei, lu­aţi aminte ca să vie la voi fără de frică, pentru că are lucrul Domnu­lui ca şi mine. Deci, nimeni să nu-l defaime“. Pe ucenicul pe carele l-a iubit. La întâlnit Pavel în Listra Licao­­niei. A aflat într’îinsul: minte ascu­ţită, răspuns grabnic, graiu ales, lesnirea învăţăturii. Pentru care l-a luat împreună călător în dum­nezeiasca lui alergare prin: Asia, Macedonia şi Ahaia. A cunoscut de­vn. Duhul chemarea aceluia la lu­crul apostoliei şi l-a trimis să ves­­tească fraţilor din Filipi, din Te­­talonic şi Corint. A primit de Sus porunca ungerii şi l-a întărit pre dânsul episcop în Efes şi chiverni­cilor al tuturor bisericilor din A­­ila. Şi, atât a iubit Pavel apostolul pe ucenicul său, încât inima lui îl căuta cu dragoste pretutindeni, li scrie din Macedonia la Efes şi-l sfătuieşte : „Timotee, adevăratul meu fiu în credinţă­. Nimeni să nu defaime tinereţele tale, ci te fă pil­dă credincioşilor: cu cuvântul, cu petrecerea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia". Iară mai apoi, cu mare dorire, îi scrie şi din Rom­a: ,,Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia, din străm­oşi, îi slujesc în­tru curată ştiinţă, că neîncetat te pomenesc în rugăciunile mele de noapte şi de zi. Căci mi­ aduc amin­te de lacrămile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie". Şi tot acolo îl laudă zicând: „Tu singur ai urmat învăţăturii mele, petrecerii, voiei, credinţei, îndelun­­gei răbdări, dragostei, îngăduinţei, genirilor, pătimirilor, cari s’au fă­cut mie în Antiohia, în Iconia, în Listra“. Ci, vrednic a fost ucenicul de dragostea învăţătorului său. Căci în tot pământul a ieşit vestirea lui şi la marginile lumii cuvintele lui. Şi s‘a numărat Timotei, fiul în cre­dinţă al Marelui Pavel, în ceata celor şaptezeci de apostoli. Ierodiaconul Firmilian Salonul aeronautic de la Milano Conferința D-lui Comandor Sabini Miercuri seara, d. Căp. Comandor Sabini, una dintre figurile distinse ale aeronauticei noastre, a ţinut la­­ soc. Politechnica «­­interesantă şi bine documentată conferinţă, tra­sând subiectul „Observaţiuni asupra, salonului aeronautic de la Milano**. Conferinţa, care face parte din ci­clul organizat de „Cercul Aerona­­utic**, a fost ascultată de un mare număr de sburători şi prieteni ai aviaţiei. D. Comandor Sabini, ne-a arătat cu competinţa-i cunoscută diferi­tele aspecte ale salonului, insistând asupra faptului că expozanţi au fost numai italienii şi germanii, cari sau străduit a arăta solidaritatea axei Roma-Berlin, pe planul de mari realizări practice prin aero­nautică. Aceasta cu atât mai mult, cu cât aparatele expuse, erau în marea lor majoritate militare. Interesant de reţinut este aten­­ţia deosebită ce s-a dat aviaţiei de­­luptă, prin expunerea aparatelor de bombardament, asalt şi vână­toare, cea ce conduce spre noua doc­trină de întrebuinţarea aviaţiei, ca armă ofensivă de prim ordin. Nici un prototip nu a fost expus, ci, numai avioane de serie şi cari au fost cu prisosinţă verificate prin recorduri, curse, dar mai cu seamă prin participarea pe frontul spani­ol, unde experienţei, adăogându-i-se ultimele perfecţionări, s’a reuşit a­­cel progres, care ridică Italia şi Germania, la rangul de ţări cu cele mai puternice flote aeriene. Urmează apoi o serie de detalii technice, privitoare la fabricarea a­­vioanelor din materialul lemnos preferat de italieni, sau cel metalic, pe care-1 întrebuinţează germanii. In ceia ce privesc motoarele, predo­mină cele cu răcire cu apă cu re­­ductor şi compresor, iar perfecţio­narea a mers atât de departe, încât s’a­ ajuns la o greutate minimă de 300 gr. pe cal putere (1000 c. p. = 300 kg.). Concluziile cari se desprind din vizitarea Salonului de la Milano, ne arată cât stimulează războiul in­dustria. Şi în special pe cea aero­nautică, iar în ceia ce ne priveşte, va trebui să tragem învăţăminte­le fireşti din demonstrarea clară a forţei, care ne-a arătat-o şi de data aceasta, solidaritatea axei Roma-Ber­lin. CULTURALE Sâmbătă 22 Ianuarie 1938, ora 9 seara, Societatea „Tinereţea“, va ţine­a 353,„a şezătoare artistico-cul­turală, în Sala şcoalei primare de băeţi’nr. 17, „Marele Voevod Mi­­hai“ din­ Calea Griviţei 56, când va vorbi: D­r. BATZARIA, preşedin­­te, despre: „Impresiuni din călăto­­rie”. Vor urma apoi versuri, canto, muzică instrumentală, comunicări, iar la urmă se va juca: „Ariciul și sobolul“, comedie într’un act de d. Victor Eftimiu. Intrarea liberă. * Sâmbătă 22 Ianuarie 1938, orele 6 p m., în localul Teatrului „Ligii Culturale" din B-dul Schitul Mă­­gureanu Nr. 1, in ciclul de Şeză­tori organizate de „Liga Culturală“ secţiunea Bucureşti va vorbi: d. profesor dr. Florea Niculescu des­pre: „Explorări în psihologia conştientului“. Intrarea liberă, „Liga Culturală“, va sărbători „Ziua Unirii“. Luni 24 Ianuarie 1938 orele 5 p. m., în sala Teatrului ,,Li­­gii Culturale“ din B-dul Schitul Măgureanu no. 1, printr’un festival artistic. Va vorbi de general Mihail Schi­­na, administratorul delegat al Li­gii culturale, despre­ Ziua Unirii, şi va fi urmată de un bogat pro­gram artistic. Toate societăţile patriotice pre­cum şi şcolile sunt rugate a lua parte cu drapelul la această săr­bătoare naţională. Intrarea liberă. In. In Cuvântul vor semna: Cronica Muzicală Cronica Plastică : Cronica Militară : Cronica Teatrală Cronica Literară : Cronica Ideilor : CELLA DELAVRANCEA T. ARGHEZI General FIOMON DEM. THEODORESCU PERPESSICIUS MIRCEA ELIADE Cronica Vânătoarei: MANOLE STROICI Cronica Filatelica: C. A. ORASANU Cuvântul Şerban Bascovich Destăinuiri, poeme (Ed. autorului) Sutaş din vechea gardă a poe-t cu poema „înviere’’, o serie de ziei moderniste, de dinainte de răz- poeme din cele mai puternice, în bolu, colaborator al „Literatoru- care toate acele elemente formale lui’’ şi al "Vieţii Noui„ cu poezia sau de compoziţie ale întâiei e­­d-lui Şerban Bascovici, strânsă, a­­poci, sunt sfărâmate şi topite , cum întâi, în volum, revine o briză jarul de mare intensitate al unei din adierile marine ale liricei de­ autentice convertiri şi turnate, , acum un sfert de veac. Era vârsta după aceea, in tipare noui, a in­­simbolismului, de origină franceză,­­ brand de un accent, aproape ine­­vrasta romanţelor pentru mai târ­­dii, în poezia d-lui Bascovici. Am zis şi a infiltraţiilor baudelairiene, spus: convertire şi ea duce gândul, dar era, mai cu seamă, vârsta înainte de toate, la convertirile re­­poeziei, la altarele căreia se oficia­ligioase. E ceea ce mărturiseşte^ şi în odăjdii de sărbătoare şi cu un d. Bascovici, în poema, amintită, ritual, ce presupunea o tainică şi „înviere'', avată iniţiere. Câtă, acum, din a- Văd tot ce_aud._ Condeiul meu de cea poezie, se va fi pulverizat,­­ghiaţă cu trecerea anilor, aşa cum se­­ re­giet topindu-se pe pagina ce arde prăfuesc toate acele elemente de la masa scrisului uitat.„ şcoală, comune tuturor militanţilor M-am regăsit.. Cu mâinile pe coarde unui curent literar, rămâne să ne-o ş; fruntea strălucită de vedenii, spună vreo istorie literară sau vre- Simt că mă’nnalț spre Tine, din una din tezele de d­octorat ce se­­smerenii.. făuresc, în ceasul de faţă, în ate- Slăvit fii. Doamne, c’ai întors un bierele universitare. Că se va fi w_ . (be am prăfuit, sau că numai se va fi a­ ?'n caile pustiului p­erdut, coperit de-un colb, aidoma celui ca ma‘ mirit poet de pe cronici,^ o bună parte, nu Ceeace, desigur, nu-i deajuns, rămâne nicio îndoială. Ceeace nu ca cineva să se socotească, a fi, cu înseamnă că o deshumare atentă adevărat, poet creştin şi s’ar cu­­m ar putea să reconstitue şi să veni înregistrat, cu toate onorurile pună în valoare chiar acele ele­ unui beneficiu de inventar. Căci mente de culoare istorică, în care cu excepţia unei poeme, pufin­a un pitoresc retrospectiv oferă ori­­legorice şi’n care emoţia religioasă când motive de încântare, e mai mult construită decât re-Poezia d-lui Şerban Bascovici e,­velată („Cântec din susurul ploii”) fără îndoială, legată de epoca în celelalte poeme de esenţă reli­­care s’a zămislit şi a păstrat toate gioasă sunt departe de a­cui­­acele particularităţi, unele de pu­­tea conferi cuiva titlul de „poet doabă, altele de osândă, ale tim- creştin". Şi totuşi, dacă d. Şerban pului ei. Scrise, majoritatea din Bascovici datoreşte divinităţii m­ele, în aşa zisul vers liber, vulga-i această întoarcere pe drumu­rizat în deosebi de Minulescu, nu Damascului, dacă d-sa e convins vers, altminteri, foarte subordonat că singură arătarea din Emmaus și dedus, cred, din ritmurile ce l-a readus „sub stelara poartă­ a încolăciri de iederă ale poemelor marei armonii", nu noi ne vom a lui Henri de Régnier, poemele­­­pune unei credinţe aşa de înră­­d­ lui Şerban Bascovici sunt în pri­mul rând poeme alegorice, în cari predomină o temă frecventă epo­cii aceleia şi care s'ar putea re­prezintă, plastic sau chiar cinema­tic, printr o nesfârşită procesiune de pelerini, în marş, spre culmi de viaţă, spre creştere de artă. E, întrun fel, o anticipare a vremilor dinamice, ce s'au instau­rat, de după războiu şi e, în punctul acesta, aproape o surpriză Săr­ortşi­ ceea ce părea o temă convenţională, prin chiar prea dea­sa ei repetire, constitue, astăzi, un element de viaţă şi aproape de modernitate. Apoi, sunt acele poe­me de­ un erotism difuzat până la anulare, în care d. Şerban Basco­vici se dovedeşte un psicholog de ascuţite investigaţii, cum sunt poe­mele "Ele şi tu,, şi “Trecător şi trecătoare’’, monoloage sentimen­tale, de un susţinut accent drama­tic. Şi fără să fie un virtuos al versului muzical, prin excelenţă, aşa cum l-au predicat şi l-au şi practicat, simboliştii, de pretutin­deni, de la Verlaine, codificatorul artei poetice, înainte, mai mult chiar, folosind un vers nu rareori opac şi de sonorităţi sugrumate, sunt totuşi, în poemele d-lui Şer­ban Bascovici atâtea versuri-bla­­zon, imagini sau fragmente ce se cuvin memorate pentru mireazma lor muzicală, inclusă şi vibrând în timpan, ca acele unde aromate desprinse dintro petală de crin, adiată O, am iubit atâtea Traviate Ce doar o noapte şi-au cântat­­epitalamul Sau: O. ea era iubirea Doamnei cu camelii Ori castitatea palidei Ofejii Sau: Şi sufletu-mi te roagă, o, bunule (ocean, Acum când sunt departe de crângurile (pline De picurări de greeri şi-aromă de­­sulfine, Când vreau o ţară nouă şi-un vis fără­­hotar. Când sorb fără de saţiu parfumul tău­­amar, O, sufletu,mi te roagă să se cufunde în tine. Să-şi răcorească ochii, să-şi stingă­­al setei jar, Să cadă frânt în tine ca raza unui far Te roagă doar o clipă, o, bunul»­­ocean, Popasul să-i îngădui pe-o creangă­­de mărgean, fragment, cu care se închee, în­­trun vers de cel mai pur coraliu, poema „Nepătrunsul1", una din po­emele întâiei epoci din activitatea lirică a d-lui Şerban Bascovici, pe care ne-am îngăduit s'o rezumăm in cele de mai sus, în caracterele ei de epocă și de sigiliu original, pentru că și mai pregnant să iasă în lumină cele ce vom spune des­pre cea de a doua fază a activi­tăţii sale poetice. Căci volumul „Destăinuiri’’, a­­semeni unei năvi rătăcită în drum şi reintrată abia azi, în portul vi­trinelor, aduce pe lângă vechea încărcătură a tropicelor, de unde s'a purces şi tot ce a mai ago­nisit sau adunat în trecerea-i prin­tre ciclade. Sunt in cea de a doua parte a volumului, ce se deschide măcinată, cu rectificarea numai că dacă nu aflăm un „poet creştin", aflăm în schimb „un poet", un întinerit şi împrospătat poet, cum o dovedesc* toate acele poeme din a doua parte a volumului şi în deosebi „cântecele din vuetul vân­tului, din susurul ploii şi din creerul munţilor", în care d. Şer­ban Bascovici adaogă noui coar­de, celor până acum încercate. Am amintit, şi pentru prima parte, de o temă, frecventă, di­namică sau cu aparenţe numai, de procesiune, semănând mai mult când gândeşti bine, acelor coloane de exilaţi­ spre Siberia, din ima­ginile de rigoare. Şi această temă, ca şi atâtea altele, ale epocii în­tâi, sunt de astădată reluate, că­lite, ca oţelul, în ozonul munţilor versul însuşi vibrează ca o spadă răsucită pe deasupra capului şi iată, poemul înălându-se din rit­murile lui, mai mult sau mai pu­ţin somnolente, pe culmi de pu­rificatoare atmosferă. Sufletu-mi însă în vârf îşi desfăşură­­steagul. Fâlfâie ’n vânt cu aceleaşi trei sfinte­­culori... Văile de­ aur spurcate de lifte şi ciori Munţii le apără numai... şi’n mine (baltagul Crunt al haiducilor crapă de Zori), Excelentă imagină şi de o inci­sivă putere de sugestie, cu care se şi poate încheia şi care lasă să se presimtă, în chiar poezia d-lui Şerban Bascovici, noul au­rore. De sursă dumnezeiască sau din tot atât de sacra fântână a Castaliei, renaşterea lirică a d-lui Şerban Bascovici e un incontes­tabil fapt, ce se cuvine, salutat cu emoţie. Perpessicius l aMENTIWl-----­ De ici - De colo Casa vrăjită In Montreal există o casă, unde ni­meni nu putea să locuiască mai mul­tă vreme. Toate persoanele, se îmbol­năveau, după câteva zile, având du­reri de cap la început şi apoi vomitări violente. Dar şi câinii şi pisicile ce locuiau în ciudata casă, prezentau a­­celeaşi simptome. Lumea se afla în faţa unui mister căci părea imposibil să descopere sursa răului. Totuşi după cercetări prelungite, câţiva ingineri reuşiră să deslege enigma. Se află, astfel, că sub casă curge un râu a cărui apă radioactivă prici­nuia durerile de cap şi uneori chiar ec­zeme. In asemenea condiții, casa ne­mai putând fi locuită, s'a hotărât dă­râmarea ei. Un hoț se introduse într'o zi în apar­tamentul lui Ludovic al XlV.lea, cu gândul să fure o pendulă. Dar în cli­pa, în care se pregătea s'o scoată din perete intră Regele. Fără să-și piardă capul, hoțul spu­se: — „Mă tem să nu cadă scara cu mine". Regele, crezând că e vorba, de vreun om, de serviciu, pus să ducă pendula la reparat, ţinu scara cu grije. Câteva ceasuri mai târziu, câţiva curteni se plânseră Regelui, că o pendulă dispăruse într’un chip inexplicabil. — „Tăceţi, răspunse acesta zâm­bind, — „sunt şi eu complice la acest furt Eu am ţinut scara, pe când hoţul o scotea". Iarna In mâinile unui demon O femeie bătrână, cu totul istovită se prezentă de curând în faţa instan­ţelor poliţieneşti din Los Angeles şi povesti următoarea întâmplare, a că­rei victimă fusese, aproape trei luni: „Trăiau cu toţii (ea, cei doi fii ai săi, din care cel mai tânăr căsătorit­, într'o perfectă înţelegere. Fii ei erau muncitori la o fabrică şi îndeajuns de bine plătiţi, ca cel mai mare să-şi poată cumpăra un aotomobil într'o Duminică, pela mijlocul lui Septembrie, plecară toţi într'o ex­cursie. Ajungând într'un loc pustiu, în ţinutul romantic San Gabriel Ca­nyon, se opriră să admire priveliştea, când spre groaza lor, văzură pe fiul cel mai mare, Mark, scoţând revol­verul şi strigând că sfârşitul lumii se aproprie! El ar fi fost ales întocmai ca Noe să-şi salveze familia şi de aceia îi a­meninţă pe toţi cu moartea, dacă s-ar opune cumva la planurile lui. Apoi mereu sub teroarea dementului, toţi îşi lepădară hainele, pe care acesta le arse numai­decât. Ii închise apoi într'o peşteră şi astupă intrarea cu bolovani. Trei luni trăiră nenorociţii aici, hrănindu-se doar cu iarba şi ră­dăcinele pe care le aducea nebunul De 1 Ianuarie, el îi eliberă spunând că lumea va pieri azi. Bătrâna femeie e acum la spital, iar dementul se află internat. CUVÂNTUL FEMEII Pălăriile de seară S’au reîntors pălăriile de seară. Nu le socotiţi potrivite în deo­sebi iarna pe vifor şi frig ? Ace­ste mici capodopere n’au decât virtuţi. Pe lângă că sunt frumoa-Sâmbătă 22 Ianuarie — Ochiuri cu şuncă. — Pârjoale moldoveneşti. — Salată verde. — M­icic» LĂMURIRI ASUPRA LISTEI DE AZI Ochiuri cu şuncă: Faceţi întâi un sos alb ca o ciulama, din o jumătate lingură de unt în care se perpeleşte o jumătate lingură de făină. Stingeţi cu o ceaşcă de lapte- Mestecaţi să nu rămâie co­coloaşe, adăugaţi vre­o două-trei linguri de şvaiţer ras şi lăsaţi să fiarbă sosul în bain-marie adică punând crăticioara în alt vas mai mare cu apă clocotită. Intre timp, prăjiţi felii de pâine, pentru fiecare cu o felioară- Un­se, întregesc ţinuta de seară, lun­gind linia. Iar atunci când inelele pârului nu sunt impecabile acest nimic de pălărioară le ascunde cu un surâs, dând ovarului un cadru simpatic. Modelele-s mai mult romantice ca toată moda de seară­ Pe un cuib din reţea de aur, linia cro­­selor de paradis se îndoaie visă­toare ca bolul florilor seara. Se mai poartă scufeta de pamf­­lete, bonişonul ţepos din spicuri de crose, tichiuţa bătută în flori de mărgele- Modele mititele care se pot păstra în stalurile sălilor de spectacole. Sunt foarte perso­nale aceste adaptări în acord cu rochia. Vă vor da de gândit. Cum ideile vin de la cap, de data asta, atenţiune !, Capu face, capu tra­ge. M. M. L. la masă! geţi cu unt o formă joasă sau o tavă. Rânduiţi feliile de pâine prăjită­ Peste fiecare bucată, a­­şezaţi o felie de şuncă. Lăsaţi la o parte tava astfel pregătită la căldură. Şi în apă clocotită şi să­rată faceţi ochiuri româneşti. Lu­aţi seama să le brodiţi întregii Le scoateţi cu lingura c­v găuri, lăsând puţin să se scurgă apa pe un şervet strâns în patru- Apoi lunecaţi ochiurile peste şunca po­trivită pe pâine. Luaţi cu lingura din sosul făcut şi acoperiţi dea­­întregul ochiurile potrivite pe ta­vă- Mai adăugaţi puţin unt proa­spăt o lingură de şvaiţer ras. Daţi la cuptor numai atât ca să se înfierbânte. Trimiteţi la muSU în galop! M. Itf.­N 9 Doctorul ne vorbeşte De ce reumatismul trebue tratat cu foarte multă grijă? In general publicul nemedical şi din păcate şi unii medici iau reumatis­mul poliarticular acut cu oarecare uşurinţă, neglijându-i tratamentul sau mulţumindu-se cu dispariţia durerilor. Din această cauză majo­ritatea acestor bolnavi fac după câţiva ani foarte grave boli de ini­mă, întrucât se ştie că peste 50°/» din bolile de inimă au la origină reumatismul. Reumatismul acut este o infecţie datorită unui microb numit Strepto­cocul viridans, care pătrunde în or­ganism prin amigdale, unde dă o amigdalită iniţială, şi apoi se re­varsă în circulaţia sanguină gene­rală, dând o septicemie reumatis­mală. În organism microbul se loca­lizează pe diferite organe, creind leziuni denumite localizări reumatis­­male, din care cele mai frecvente sunt în articulaţii şi pe inimă. Cer­cetările mai noui arată că localiză­­ile reumatismale pe inimă sunt mai frecvente şi chiar uneori mai timpurii decât cele de la articulaţii. In orice caz sunt cu mult mai grave. Natural că astfel termenul de reu­matism este un termen impropriu şi numai puterea tradiţiei ne expli­­că menţinerea lui până azi. America­nii chiar susţin că reumatismul este o septicemie cu localizare constantă pe inimă şi facultativă pe articulaţii. Acum, ce cunoştinţe practice de­curg din aceste fapte ? In primul rând, amigdalele fiind poarta de intrare a infecţiunii reu­matismale şi ajungând uneori să fie un adevărat rezervor de virus reumatismal, trebuie că orice am­ig­dalită să fie supraveghiată şi îngri­jită cu multă atenţie. Medicii ame­ricani cu spiritul lor caracteristic de radicalism procedează de la înce­put la amigdalectomie, adică extir­parea amigdalelor, în cursul orică­rui reumatism poliarticular acut. In al doilea rând, localizarea reu­matismală la­ inimă fiind cu mult mai frecventă decât se bănuește, în­semnează că orice bolnav de reuma­tism poliarticular acut trebuie bă­nuit de localizare pe inimă și că este nepermis unui medic ca într-un asemenea caz să nu examineze a­­mănunţit inima. Urmează de aici că dispariţia ma­nifestărilor articulare ale reumatis­mului nu însemnează în acelaş timp vindecarea complectă a bolii, întocmai ca în sifilis boala este la­tentă şi reapare cu certitudine mai târziu, peste câţiva ani sub forma unei boli de inimă definitiv consti­tuită. Gravitatea reumatismului pol­iarticular acut este tocmai prin ceea ce ascunde şi cea ce poate apare ulterior, când nici nu se bănueşte şi filiaţiunea este uitată. Concluzia practică este că reuma­tismul poliarticular acut și reuma­tismul cardiac febril trebuesc ata­cate de la început cu un tratament de mare energie. Medicamentul spe­cific este satifu­latul de sodiu admi­nistrat în doze masive de la 14-16 gr. zilnic în sus. Tratamentul trebuie prelungit în doze ceva mai mici chiar 2-3 luni după dispariţia ulti­milor manifestări articulare. In general, publicul se sperie de un asemenea tratament masiv şi nu înţelege prelungirea lui pe o aseme­nea durată. Totuşi un asemena tra­tament este aboslut necesar şi este realizabil în toate cazurile. Nu e­­xistă excepţie sau sunt atât de rare că nu echrtează, deşi fiecare bolnav se crede o excepţie care nu tolerea­ză salicilatul. Repet : la toţi bolnavii este reali­zabil un tratament masiv şi prelun­git de salicilat de sodiu sau altă sa­re înrudită. Trebuie însă să şti cum să-l aplici şi aceasta diferă de la bolnav la bolnav. Poate fi dată în acelaş timp pe gură, în injecţii şi prin elismă pentru a atinge la un loc doza necesară. Este de mare în­semnătate administrarea la ore fixe, egal distanţate şi însoţită de o can­titate dublă de bicarbonat de sodiu pentru a combate acidoza ce se in­stalează şi fenomenele de intoleran­ţă spre exemplu vărsăturile. Este falsă concepţia publicului că Salicilatul de sodiu face rău la inimă sau o atacă, cum spun bol­navii. Este însă altceva aici ade­vărat : cum numai rareori se face un tratament realmente eficace ma­­oritatea acestor bolnavi ajung ast­fel sigur la o boală de inimă însă nu din caza Salicilatului de sodiu ci •tocmai din cauza reumatismului in­suficient tratat cu salicilat. In marile clinici din străină­tate s’au stabilit chiar mai multe teste biologice, adică procedee de mărtu­rie, când tratamentul cu salicilat este suficient şi poate fi întrerupt. Cel mai important test este reveni­rea la valoare normală a vitezii de sedimentare a globulelor sanguine, ceea ce se produce abia la 2-3 luni după dispariţia ultimului simptom clinic. Până atunci trebuie prelun­git tratamentul. Dr. Şerban Milcoveanu

Next