Dacia, ianuarie-iunie 1925 (Anul 12, nr. 1-142)

1925-06-10 / nr. 126

ANUL XII. No 126 Director-Proprietar L. M. MOSCU Redacția și Administrația Strada Traian No. 22 ABONAMENTUL 50Ü Iei 270 „ Manuscrisele nepublicate nu se — înapoiază — Director politic: o. goruneanu TELEFON No. 42/3 — Apare zilnic la ora 12 — 11 — Reclame după tarif Pe 12 luni 6 „ DOI LEI EXEMPLARUL Constanta’Mercuri 10 Iunie 1925 In timp ce socialiștii belgieni participă la formarea cabinetului belgian, socialiș­tii români sunt asvârliți la Jilava. Se mai poate plânge cineva că Ro­mânia nu e o țară democratică ?! S’A REDESCHIS — „Parcul CAPATO“­­— RESTAURANT DE PRIMUL RANG — COMPLECT RENOVAT = Bucătărie franceză și orientală, — — zilnic pescărie proaspătă -------------- GRATAR SPECIAL -------------­Ser­viciul prompt.­­ BERE BRAGADIRU Orch­estră clasică, sub cond. Maestrului NAE CHIRIBUȘ — Preturi Moderne. Lină pare a fi la suprafață, apa în care se scaldă fuziunea celor două partide — marghiloma­­nist și averescan—dar în adân­cime, o furtună surdă își fe­rește forțele. Ca organ de presă independent nu putem trece cu ușurință peste cancanurile ce se țes, peste fră­mântările ce se anunță. Fără îndoială, pentru județul nostru, contopirea partidului pro­gresist cu acela al Poporului e de o importanță excepțională. Co­laborarea fruntașilor ambelor par­tide, într-o apropiată guvernare, constitue o chezășie, de marcare a unei ere noui în administrarea bunului public și în apărarea in­tereselor județene și comunale. Personalitatea acestor conducători e destul de cunoscută, pentru a nu mai stărui în motivarea sus­ținerilor noastre. La plămădirea tuturor actelor mari sunt inerente însă și svâr­­coliri mărunte. Așa și în cazul fuziunii din județul nostru. Ade­renții mai oportuniști, din am­bele partide, tind să-și asigure situațiile predominante, și în lup­tele lor își antrenează șefii, ațâ­­țându le ambițiunile, asmuțindu-i pe unul contra altuia. Din lagărul averescan­sează : colonelul Ghenciu, se lan­a dat dovadă că își are apropiat, cali­tăți alese în politică, stăruință și spirit de organizare. Din lagărul marghilomanist se răspunde: doctorul Pilescu, e extrem de simpatic și popular și dotat cu spirit politic superior. Ori­cât de puternice ar fi însă ambițiunile de reușită, credința noastră, este însă că o luptă la suprafață nu se va încinge. Centrul va da indicațiuni, ți­nând seamă de masele electorale ale ambelor partide și organizațiile locale vor aviza în sensul suge­rărilor ce li se vor face. In principiu fuziunea s’a făcut fără de precupețiri și organiza­țiile provinciale nu vor pierde din vedere aceasta. O eșire onorabilă în orice caz sperăm că va avea loc. Politice im| linii Mpi| aliați Anchete și reportagii Drumuri „de plăcere" Este și firesc să avem în Con­stanța multe asemenea drumuri. Ba ceva mai mult, mi-aduc amin­te că acum vre-o doi-trei ani în urmă, un confrate sârb, în trecere­a prin orașul nostru, îmi spunea că toate străzile din urbea noastră, sunt niște admirabile „drumuri de plăcere“ (chemins a plaisir — după expresia lui). Nu știu dacă amicul pe care-l plimbasem prin tot orașul, a voit să mă­rească atunci, sau și-a bătut măgu­pur și simplu joc. Și n’am putut face această deosebire, fiindcă prezen­ța confratelui în chestie și intimi­tatea noastră de atunci, sămi sune veșnic în urechi tăceau ve­chiul dicton , nai văzut vreodată cal verde și sârb deștept ?* Lăsând la o parte toate dru­murile „de plăcere“ cari au exis­tat doar-cred numai în imaginația confratelui sârb născut și crescut pe câmpiile înverzite și în soare ale Vratislavei, scăldate vom a­­naliza numai starea în care se găsesc cele două-trei drumuri care deși numai „de plăcere" nu sunt totuși nevoia face să fie denumi­te și utilizate ca atare. Să luăm de pildă, șoseaua Constanța-Mamaia. Înainte de război își merita pe drept cuvânt titlul de „drum de plăcere“. Era bine împietruită și cuprinsă între două șiruri de salcâmi plantați pe ambele laturi, cari o adumbreau plăcut. Astăzi, deși au trecut șapte ani de când am început să ne „refacem“, nu­mita șosea e timpul fidel al cine știe cărui drum uitat din pustiul Saharei. Plină de gropi și aco­perită de un strat de praf gros de un sfert de metru, e tot pe atăt de anevoioasă mai cu seamă în timpul marilor călduri pe cât e de anevoiasă o ascensiune pe vârful cel mai înélt al Car­­paților. Al doilea și cel mai important drum de acest fel, e șoseaua de la Gruber-Vii. Vara când arșița dogoritoare a soarelui și monotonia unei zile de repaus îndeamnă pe să... emigreze în massă în cetățeni răco­rosul parc al restaurantului fa­­bricei de bere „Gruber“, e o a­­devărată calamitate, căci bieții „emigranți“ în exodul lor după labă verde și aer curat, sunt ne­voiți să parcurgă vrând-nevrând drumul de calvar. Comuna care încasează atâtea taxe de sezon dela vizitatorii o­­rașului și zugrumă cu tot felul de angarare pe bieții... indigeni, n’a crezut cu­rale să arunce mă­car o căruță de pietriș pe aceas­tă șosea, care dela croirea ei și până’n ziua de astăzi n’a fost altceva decât un drum natural, spre rușinea Constanței. Dar șoseaua Techirghiol ? E în aceeaș stare deplorabilă. Aci însă n’am avea de reproșat nu­mai admnistrației noastre ci, și tuturor antreprenorilor de vile din Techirghiol, care întotdeauna au făcut și fac afaceri strălucite, spe­culând deopotrivă nevoia și hi­­pohondria, ca și megalomania vi­zitatorilor. Din respect pentru a­­ceștia, ar trebui să contribue fie­care în raport cu situația sa și să facă mai omenesc drumul de supliciu ce-i oferă șoseaua Te­chirghiolului. Un spectacol cu desăvârșire urît îl oferă și trotuarul din fața gărei, pavat în mod mizerabil cu un fel de piatră, care pare că — într’adins a fost așezată exclusiv cu colțurile în afară. A merge pe acest trotuar, este o imposibilitate pentru­ că la fie­care pas picioarele sunt amenin­țate cu scrîntirea, desigur că cei cari l’au făcut astfel se vor fi gândit că pe acolo va umbla lu­mea cu catalige... Nici administrația C. F. R. și nici primăria, n’au crezut de cu­­vință să toarne câteva căldări de asfalt . Și trotuarul stă ca o babă rău­tăcioasă rănjindu-și colții la acei ce vin să viziteze „perla Mărei Negre“.... --------0. Symbad Nouă condamnări la moarte în Bul­garia SOFIA, 8.— Regele a a­­probat sentința de condam­nare la moarte a lui Percem­­b­eff, care va fi executat pe­ste câteva zile. Suveranul a comutat în în­chisoare pe viață sentința de condamnare la moarte a d-nei Nicolova și a soților Leger -OK*-----­ in­ ve Cutia craniană este o came­ră obscură plină cu extraordi­nare surprize. Ar crede cineva că lobii cenușii înmagazinează lucrurile la justa lor valoare, apoi păstrează cu sfințenie a­­devărurile dând drumul pe gură la inexactitati. Am mai putea spune că min­tea stă învelită în minciună, în­tocmai după cum trupul este îmbrăcat în haine. Dibuind prin ceafa întunecoasă a palabrelor, cu trudă și dificultate distinge ce poate fi drept puteri din ceea ce ni se debitează strâmb, întocmai după cum bănuim for­ma corpului sub îmbrăcăminte, o ghicim fără a o vedea, o cu­noaștem deși nu ne este ară­tată. Paralela poate fi împinsă și mai departe. Numai unui intim, unei rude sau unui amic îi ex­punem goliciunea gândului nos­tru aproape liber de orice văl, întocmai precum nevasta, prie­tena sau casnici ne pot arăta pe aceea a cărnuri­lor lor, dar nu în întregime. Observând acest caz psih­o­­logic (și poate chiar pathologic), mai cu­de a­mănuntul, veți re­marca că în nici un moment nu divulgăm quintesența părerilor noastre întocmai după cum în nici un moment și ori­cât am fi de intimi cu o altă persoană nu ne arătăm trupul în toată uniforma lui naturală. O pu­doare înăscuta ne oprește deja aceasta. Intr'un caz ca și în cel altul, singurul adevărat con­fident al persoanei noastre sun­tem numai noi înșine. Astfel concludem că este a­­proape o rușine să spunem a­­devărul adevărat. Ne mulțumim să constatăm acest fapt, fără să ne încume­tăm măcar a vrei să­­ explicăm. Probabil că așa ne-am năs­cut. Proverbul latin zice: Na­turum expelles furca, tam­en usque recurret. (Ia natura la goană cu parul, ea tot se va întoarce pe undeva). Sau cum zice țăranul, Lupu păru-și schi­mbă, dar năravul ba­ Domnilor, suntem incorigibili. t.v i AX. POMI Cronica zilei -C3P­ Din Medgidia Pomenirea unui erou.­In 1916 a murit la Turtucaia ca un erou preotul Popescu, paroh al comu­nei Engemahale, mobilizat ca pre­ot al reg. 74 inf. Duminica trecută foștii săi enoriași au familia și așezat în curtea bisericei Engemahale o piatră comemorativă în cinstea­­ acestui erou. Onorurile militare au fost date de d. maior D. Cârjanovchi St. Ifrim Dobrescu, cu un pluton de soldați și gorniști, din reg. 34 infanterie. S’au ținut entuziaste în cinstea celui dispărut, cuvântări de că­tre protoereul Protopopescu și d. maior Cârjanovschi. --------GD--------­­ Cereți pretutindeni Derea „Azuga“, care este cea mai delicioasă și fără rival. Un proces intere­sant, de calomnie prin presă înaintea Curții de apel din localitate, va veni astăzi spre judecare, procesul de calom­nie prin presă, intentat de d. dr. Tașcu Pacerea prefect de Durostor, d-Ior avocat Melidon și farmacist Coro­beanu din Silistra. Aceștia, au calomniat pe d. Pucerea, printr-un articol apărut în ziarul «România», oficiosul partidului național. Desbaterile par că vor fi in­teresate. Din partea recla­mantului vor pleda d-nii a­­vocați Tache Policrat, depu­tații Calas, Pineta etc., iar d-nii Melidon și Corbeanu, vor fi a­sistați de către toți avocații opoziției, unite din Constanta. ——--------- | Socolow la Con­stanța Astăzi a sosit în portul nostru cu vaporul „România“ d. Nahum Socolow, președintele executivei sioniste din întreaga lume, înso­țit de fiica sa, care deține și ro­lul de secretară generală. Oaspete, care a plecat imediat spre București, a fost primit la debarcader de mai mulți fruntași ai vieții sioniste locale. O încercare de sinucidere Tânăra Ecaterina N. Ghen­oiu, fiica patroanei hotelului «Italia» din localitate, a în­cercat astăzi dimineață să se sinucidă, înghițind o soluție de sodă caustică. In urma îngrijirilor se s-au dat la spitalul comunal, i fata se află în afară de pe­ricol. Cauza acestei încercări de a-și pune capăt zilelor, e o ceartă în familie. ­<3D­Contrabandă de parfumuri Astănoapte, soldatul grăniceri Alex. Ogancea, postat la poarta No. 3, a portului, a prins pe chelnerul Ion I. Petrescu de pe vaporul „Principesa Maria“, care intenționa să iasă din port cu sticle cu parfum ascunse sub haine. Petrescu a fost arestat și pre­dat astăzi dimineață vămii, Încercarea de sinu­cidere a unei fem­ei Femeia Rub­a Ibraim din co­muna Murfatlar județul nostru, a încercat să se sinucidă din cauza mizeriei, înghițind o cantitate de sodă caustică disolvată. Sinucigașa a fost transportată la spitalul comunal din localitate. Alergările de cai de la Anadolchioi Cu ocazia expoziției zooteh­­­nice ce a avut loc la depozitul de armăsari de la Anadolchioi, s-a organizat de către comitetul de conducere, mai multe Curse de galop, trap și obstacole. Cursele au decurs normal, față de cursa, ofițerilor unde ca­a­­lul „Bun Venit" al d-lui locote Guillano, — care avea cursa câș­tigată — a eșit de pe pistă și a fost oprit de călărețul său. Înainte de a da rezultatul cur­selor, vui face o mențiune pentru copilul șomer Ismail din Constan­ța, care a câștigat primele două curse, dovedind astfel că este un bun călăreț. CURSA I-a pentru caii dobro­geni de ambele sexe, a fost câș­tigată de calul „Durgut“ al lo­cuitorului Uzeir Memet din co­muna Asaniacă județul Durostor. Al doilea s-a plasat calul „Emin“ al locuitorului Memet Agi din comuna Duvan lu vasă ju­dețul Caliacra. Distanța cursei 2500 m., pre­miul l­ iu 2500 lei, al doilea 1000 lei. CURSA 11-a pentru caii din județul Constanța de ambele sexe, a fost câștigată de calul „Roki­­ter“ urmat de „Furiosii“ ambii ai d-lui Panait Mihalache din lo­calitate. Al treilea s-a plasat calul „Ahmet 1­u“ al locuitorului Amet Nousan din comuna Enge-Mahale. Distanța a fost de 2ooo metri: premiul I­ a 5opo­lei, al doilea looo­lei și al treilea looo­lei. CURSA 111-a, obstacole, pentru militari grade inferioare din Con­stanța, a fost câștigată de calul „Lila“ al soldatului ciu din regimentul 9 Calciu Stoi- Călărași. S’au plasat caii „Costică” al sol­datului Dumitru Giovani și „Ni­­culina“ al soldatului Coandă Ni­­culae Distanța cursei 13oo metri, premiul 1­a 25oo, al doilea 15oo și al treilea loco­lei. CURSA IV, obstacole pentru o­­fițeri din Constanța, a fost câști­gată de calul „Grănicer“ al d-lui Locot. Presoianu, urmat de „A­­vânt“ al d-lui Locot. Butărescu Traian și „Bun Venit“ al d-lui Locot. Guillano. Distanța cursei 5ooo metri, premiul 1­ a 5ooo lei, al doilea 3ooo lei și al treilea 2ooo lei. CURSA V-a și ultimă, trap, pentru căruțe din județul Con­stanța, a fost câștigată de locui­torul Stoiciu S. Stoiciu din comu­na Caranasuf urmat de locuito­rii Kane I. Kiru din Gargalâc și Panait Mihalache din localitate. Distanța cursei a fost 5ooo­metri, premiul 1­ u 150o lei, al doilea loco lei și al treilea 500 lei In afară de aceste premii Ca­mera de comerț a mai oferit loooo lei, cari au fost împărțiți câștigătorilor de către d. George Georgescu, președintele acestei instituții. Cursele au luat sfârșit la ora 6 seara. Rep. Expoziția exter­natului secundar de fete intr’una din sălile externatului secundar de fete din localitate, strada Rosetti 4, am vizitat ori expoziția de material didactic, lucrat de elevele școalei. Nu știi, de cum ai intrat înă­untru, ce să admiri mai plănșile de botanică, hărțile întâi­­ de geografie, ori picturile, modele de rame etc... Pereții și scaunele stau încăr­cate. O domnișoară profesoră— maestra—dă explicațiile necesare. O muncă plăcută, recunoști în fiece trăsătură, un ochiu care le-a observat din umbră, un glas ce le-a dirijat cu atenție. Sunt unele tablouri cari fac cinste oricărui pictor cu reputație; citez cu această ocazie, câteva nume ale cărori trăsături de pe­nel predomină sala: Monferatto clasa VII, Poladian Virginia, Ga­briela Vasilescu, Petrescu Elena clasa V etc... Relev deasemenea un insectar anonim și munca elevei Bâcle­­șanu, depuse la alcătuirea frumo­­sului „herbar“ în care răbdarea și ordinea sunt prima remarcă. Așa cum se prezintă expoziția, cu succesul obținut la București, direcțiunea cât și maestra de desemn au cea mai mare laudă. Accidentul din port O nenorocire s’a întâmplat ori după amiază în port, cu ocazia unor manevrări de vagoane, pe liniile triajului din spatele silozu­rilor. Camionagiul Vasile Brănică din Anadolchioi, care se afla rezemat de un vagon, când acesta a fost tamponat, a căzut între roți. Din fericire, cel amenințat avănd pre­zență de spirit, s’a agățat cu mâinile de baza vagonului și ast­fel a fost tăiăt o bună distanță. Brăcică s’a ales cu plăgi grave pe întreg corpul. ----------------­ Aducerea oseminte­lor unor eroii în țăță de vaporul „Regele Carol“ au fost expediate pentru Constanti­­nopol nouă sicrie de lemn. In aceste sicrie vor fi puse ose­mintele a nouă eroi, morți în ca­ptivitate la Constantinopol și în­mormântați într-un cimitir de acolo. Osemintele vor fi îmbarcate pe acelaș vapor cu mare ceremonie și vor fi aduse la Constanța. Coșciugele vor fi însoțite de d. lt. Crăciunescu delegat al soc. „Mormintele Eroilor. ----------------­ Când vii la băi de mare Comerciantul I. Vater din Bu­curești, în trenul ce-l ducea spre Constanța cu întreaga sa familie, —la băi de mare—a căzut victimă unui abil pungaș de buzunare, care îi tăie buzunarul hainei, fu­­rându-i punga, în care se aflau câteva mii de lei și biletele de călătorie. După ce a rămas fără bani, a trebuit să plătească și a­­mendă, din pricina lipsei biletelor. mini Camera de Comerț din locali­tate, a oferit aseară, în sala hote­lului „Regina“ o masă în onoarea congresiștilor profesori de științele fizico-chimice din România. La șampanie au luat cuvântul d-nii George Georgescu președin­tele camerei de comerț, profesorul Ludwig, N. Negulescu și alții. Congresiștii au părăsit orașul nostru, astăzi de dimineață, opo Până la închiderea seziunii par­lamentare, se va vota numai legea administrativă, consiliul superior administrativ și­­ convențiile cu banca Națională. Legea consiliului administrativ, va fi luată în discuție de Cameră imediat după legea administrativă, iar Senatul va avea să se ocupe numai cu convențiile statului cu Banca Națională. Vor rămâne nevotate de Ca­meră: legea învățământului parti­cular, a repaosului duminical și a Camerelor muncei, cari au fost votate de Senat și legea băuturi­lor spirtoase nevotată de nici un Corp legiuitor. j­ooo Sâmbătă seara au sosit în lo­calitate în excursiune, membrii soc. sportive „Liedertafel“ din București. Cu tren­ul de astăzi dimineață, excursioniștii au ple­cat la Bazargic,­ooo de Astăzi după amiază consiliul război al corpului 11 de ar­mată, urmează să dea sentința, — după ultimul cuvânt al acu­zaților — în procesul comuniș­tilor. Opo în seara de 4 Iunie la cercul cultural „Cavarna“, soția polița­­­­iului a pălmuit pe preotul orașu­lui. Din cauza sărbătoarei de eli,­­ atât la bursă, cât și la oborul de cereale, nu s’a încheiat nici un fel de operațiune. Cu vaporul „România“ a fost adusă din Cairo o tânără din Cernăuți, d-ra Schendel care înebunit în cursul unei excursiuni a în Egipt 1 ooo Moara Dobrogeană din Con­stanța, reîncepând activita­tea vinde en detail făină, griș, târâte, maiai de cea mai bună calitate. Asemenea primește ori­ce cantitate de cereale spre măcini și la secția Moarei Țărănești ca drefan convenabile. Bilete de G. F. R. se gă­sesc de vânzare la oficiul in­stalat la Banca „Constanta" din str. Traian. Postul meteorologic al Con­stanței (magazinul Pincu Șa­­pira) mutându-se în localul propriu din str. Carol — cea mai înaltă clădire de pe acea stradă,— faimosul chronome­­tru stă ca și în trecut, la dis­poziția publicului, în vitrina magazinului. Cereți pretutindeni deli­cioasa Bere „Q1B“ ooo t ooo ’ r ooo ’ ooo M­ACRI de C. P. DEMETRESCU Era tărzii... Pavilioanele restaurantelor de pe malul mării se goliseră de mult. Numai câțiva întârziați mai stăruiau la câte vre-o masă ici și colea... In pavilionul lui Giovani unde cânta Quartetul lui Macri mai era ceva lume. Macri, —cine nu l’a cunoscut pe admirabilul bas?.. — terminase frumoasa bucată «Capitan lacomi» pe care îl rugasem noi să ne o cânte și coborând de pe estrada lui veni la masa noastră. Eram un grup de câțiva melo­mani și Macri se simțea bine în mijlocul nostru. le cântam bucăți de ale noastre și el de ale lui. I-a plăcut mult bucata lui Vi­­du „Bobocele și Inele“ pe care m’a rugat să­ i-o dau și a și în­vățat-o cu quartetul său, în ro­mânește. Făceam mult haz de felul cum pronunța mai ales Ți-am dat!... ! Ți-am dato! gura ke inele!... Petreceam împreună pănă târ­ziu de tot și nu ne înduram să ne despărțim... Pe lângă că era un bun muzi­cant, Macri mai era și un băiat de viața, mucalit, așa că nu ni se ura cu el... Pe când petreceam noi, iată că-și făcură apariția în pavilion doi tineri, un băiat cu o vioară la subțioară și o fată cu o harpă cam­ponosită. Mai mult niște co­pii. Băiatul de vre-o 14 ani, fata ceva mai răsărită. Erau dintre micii muzicanți am­bulanți cehi sau nemți cari inun­dau pe atunci orașul în timpul sezonului, căntănd pe la restau­rante, harfoniști, cum li se zicea. Cum intrară cei doi copii, un grec oacheș de la o masă vecină cu a noastră, îi chiemă să le cânte. Vecinii noștri erau cam trecuți de măsură și făceau o gălăgie infernală. Cei doi copii se apropiară sfioși și începură să cânte un vals nemțesc. Fetița, o blondă cu niște ochi mari albaștri, de o tristețe sfâșie­toare, atingea ușor coardele duio­sului ei instrument, cu privirea pierdută în gol. Băiatul trăgea de zor cu arcu­șul, dar, din când în când își a­­runca privirea spre tovarășa lui se apropia încet de dânsa și-i șoptea câte ceva la ureche. Fetița dădea din cap cu descu­rajare, și-și continua acompania­mentul. Era atâta tristețe, atâta desnă­­dejde în privirea ei, că pe roți de la masa noastră ne cuprinse un fel de milă spontană. Chiar exuberantul Macri își în­cetă glumele și rămase țintuit cu ochii la biata copilă. Cine știe ce suferință lăuntrică o mistuia, pe când trebuia să cânte cântece vesele și să pri­vească petrecând oameni fără grijă, cheflii ghiftuiți. După vals, urmă alte bucăți și când isprăviră, fetița înaintă cu o farfurioară în mână la chetă. Când se apropie de grecul cel negricios, aceasta după ce-i a­­runcă în farfurioară o băncuță, o apucă de bărbie. Copila se feri dar el nu se lasă și o apucă de mănă, trăgând-o spre dânsul. Copila căută să scape, dar grecul o ținea strâns și o apleca spre el. Ceilalți făceau un haz nespus. — Să-mi dai o guriță! numai una! Copila începu să plângă, întor­­cându-și privirile disperate spre noi, cari amuțisem. Grecul se îndârjise acum și se ridică de pe scaun ca s'o cu­prindă în brațe. Fata dădu un țipăt disperat, dar în acelaș timp, cu o iuțeală fulgerătoare, micul ei tovarăș se repezi și ridicând vioara o isbi cu atâta putere în capul bețiva­nului, încăt vioara se făcu țăndări. Grecul nostru uluit, scăpă fata din mână, care se refugie în do­sul tovarășului ei...§ Gestul micului viorist fu atât de prompt și atât de fulgerător, încât cheflii­i noștri rămaseră îm­pietriți. Dar curând grecul venindu-și în fire, preferă o înjurătură gre­cească și se repezi asupra micu­lui muzicant care rămăsese cu gătul viorei în mână. Era atât de înfuriat că desigur l’ar fi făcut bucăți pe bietul co­pil. . . Stasso! strigă de-o dată Macri de lângă mine și ca un leu se repezi la grecul cel negricios! Acesta văzând pe Macri atât de amenințător se trase înapoi câțiva pași. Statura masivă a pri­etenului nostru, avu darul să cal­meze ca prin farmec furia chef­irului mâniat. —Să-ți fie rușine, tună Macri cu basu-i puternic, în limba greacă, să-ți pui mintea cu niște copii, bine ți-a făcut. Grecul rușinat se retrase la masa lui, iar Macri se duse la cei doi copii și-i mângâe pe o­­braji, apoi scoase două hârtii de câte un pol și le dete băiatului. Ține să-ți cumperi altă vioară Copii se repeziră și-i sărutară mâna apoi Macki îi conduse până în stradă și se întoarse vesel la noi. —Băete !.. încă o baterie ! strigă el așezându-se pe scaun. —Bravo ție maeste ! strigarăm noi. —Țe se facem serații, asta punea lor este și noi artiști tre­­bue să Ie ajutam. Ce inimă în colosul acela! Au trecut ani de-atunci ! Pe unde o mai fi Macri al nostru ? Nu l’am mai văzut de-atunci de­cât o singură dată, cânta la o grădină din Pera. Pe la noi n’a mai venit, după cum nici harfonistele nu și-au mai făcut apariția, lipsindu-ne orașul de încă o notă locală C. P. DEMETRESCU ----------------­1 SPECTACOLE La Teatru Cinema „Regal“ Cu începere de azi și în zilele următoare rulează cel mai monu­mental film din câte s’au înscenat până acum „DOMNIȘOARA.. DOAMNA“ dramă modernă în 7 mari acte “OXO------­ *­Е

Next