Dacia, iulie-decembrie 1925 (Anul 12, nr. 143-292)
1925-11-26 / nr. 264
ANUL XII. No 264 Director Proprietar L. A. MOLOD Redacția șl Administrația Strada Traian No. 22 ABONAMENTUL Pe 12 luai................. 500 lei 6 ................. 500 . Manuscrisele nepublicate au se — înapoiază — TELEKOM Mo. 42/3 I DOI LEI EXEMPLARUL Constanța Joi 26 Noembrie.925 DACIA Director politic: ghionis dela Istru Apare zilnic la ora 12 Reclame după tarif — SOLII MIZERIEI Pe dealurile dinspre port, zac în fiece noapte — în frig și ploaie — peste doua sute de oameni fără adăpost, flămânzi și desculți. Ziua îi vezi plimbându-și fețele scofâlcite pe străzile orașului, cerșind câte o bucată de pâine. Aceștia sunt basarabenii veniți la noi să muncească, dar cari au rămas pe ulițe muritori de foame din cauza stagnației economice. Cu toții sunt țărani plugari, plecați de la vetrele lor de peste Prut din cauza foametei, căci până și boabele de semânță le-au consumat, iar vitele le-au vândut pe nimic, din lipsă de nutreț. Au emigrat din Basarabia în Dobrogea câteva mii de săteni sărăciți de secetă. Cei cari s’au răspândit pe la sate muncesc din greu, dar reușesc să trăiască din produsul brațelor lor. O parte din ei însă, aceia cari au venit la Constanța cu gând să lucreze în port, au nemerit-o mai rău și au ajuns să doarmă sub cerul liber, acum în primele zile friguroase. Ce vor face acești nenorociți, fără cămin, când va sosi înghețul și zilele plumburii ale iernei ? Cu siguranță că mizeria îi va sfătui la rele , lipsa de pază în oraș îi va tenta, iar foamea și frigul îi va sili să pășească pe pragul din casa faptelor pedepsite de legi. Nimeni nu s’a ocupat de soarta acestor soli ai mizeriei basarabene, ce țin tovărășie câinilor vagabonzi pe străzile orașului nostru. Nu e de lucru în port, nu e nici la fabrici nicâirea nu e de lucru. De s'ar face totuși tirajul lucrătorilor străini aduși de evenimentele ultimilor ani la Constanța — după cum spune noua lege — și dacă aceștia ar fi repatriați, nu s’ar face oare destule locuri și pentru muncitorii români ce se sbat în lipsuri ? Din cei 1.700 de străini muncitori cu brațele, fosta vreunul trimis peste frontieră de inspectoratul siguranței care a întocmit tablouri după statistica încheiată de inspectoratul muncii din Constanța ? Oficiul public de plasare se ocupă realmente de muncitorii fără lucru, ori exista numai pentru ca să... existe? Realitatea ne silește să afirmăm că legea privitoare la muncitorii de alte naționalități pusă în aplicare deguranță, e o ficțiune, și șică organele ministerului muncii nu-și cunosc menirea. De s’ar respecta legile, muncitorii români n’ar face sub cerul liber, înfometați și siliți înfrigurați, să devie răufăcători în țara lor. Al. Doinaru Zona liberi la instanta Cum au decurs tratativele cu consorțiul anglo american.— Pentru agricultorii români. — Ce fabrici se vor înființa la Constanța. Am fost singurul ziar care am anunțat că între ministerul de industrie și comerț și un consorțiu anglo-american, e pe punctul de a se încheia un contract cu privire la înființarea unor antrepozite și a unor fabrici pentru transformarea materialelor prime, în zona liberă din portul Constanța, zonă pe care o prevede noua lege de autonomie a porturilor. Cu privire la aceste evenimente importante pentru viața economică a Constanței, aflăm din sursă guvernamentală, următoarele: Oferta consorțiului Un grup de mari firme comerciale din Anglia și Statele Unite, ce aveau depozite pentru orient în Turcia — depozite desființate de actualul regim turc — s-au adresat ministerului nostru de industrie și comerț, cu următoarea propunere: România va stabili o zonă liberă atât în portul Constanța cât și în apropierea portului. Pentru terenul acesta, consorțiul va plăti arendă statului român. In zona liberă din port, România va fi obligată a clădi antrepozite cari după devizul consorțiului, ar costa aproximativ un miliard și jumătate lei. In schimb, consorțiul va construi în apropierea portului fabrici și ateliere destinate a lucra materiile prime importate cu scutirea taxelor vamale, in aceste ateliere, lucrul va fi efectuat de muncitori români și se vor admite numai specialiști străini. Cum au decurs tratativele La această ofertă ministerul de industrie și comerț, a avut o primă opunere de făcut consorțiului, cu privire la sarcina României de a învesti un miliard și jumătate lei, în antrepozite. La întrebarea ministerului cu privire la materiile prime ce urmează să aducă la noi, consorțiul a indicat mărfuri fără de o reală importanță pentru noi — fapt care a adus o nouă opunere la înfăptuirea contractului. S’a căzut totuși de acord ca antrepozitele să fie construite de România, cu condiția ca firmele străine să înființeze la noi o fabrică de pluguri și de unelte agricole, cari să poată furniza agricultorilor români mașinele agricole, pe prețuri convenabile. Se vor clădi de asemenea două fabrici de postav, de țesături de mătase etc. Semnarea contractului se va face imediat după trecerea legei de autonomie a porturilor, prin Corpurile legiuitoare. Importanța acordului De când legea autonomiei porturilor era încă în proect, am arătat foloasele reale ce ar decurge pentru Constanța din realizarea zonei libere pe o porțiune a portului. Astăzi, când e vorba nu numai de o ușurare a comerțului, ci de înființarea unei industrii monst diale în acest oraș, trebue să ne bucurăm și ca români, dar mai ales ca cetățeni ai Constanței. Prefacerea și modernizarea orașului nostru, — operă ce nu e înfăptuită din lipsa banilor necesari — depinde de importanța economică pe care acordul de mai sus îi va da Constanței. Nenorocirea din Anadolchioi Doi morți O nenorocire s’a întâmplat ori la Anadolchioi, în următoarele împrejurări: Frații Nicolae Vasile Săpunaru, Ion Joiță Săpunaru și D-tru Săpunaru, curățitor la c. f. r. înapoindu-se ori dela lucru s’au îndreptat spre casa focarului Nicu Marin din Anadolchioi, unde aceștia aveau închiriată o cameră. Ajunși acasă au aprins focul și după ce au umplut soba cu cărbuni lignit, s’au culcat și au adormit. După miezul nopții Ion Joiță Săpunaru, trezindu-se din somn, a simțit în casă un miros greu de lignit. Imediat după ce a deschis ușa, a trezit din somn pe f tații săi cari au început să vomiteze și să se vaete. In timp ce aceștia se chinuiau în casă, Ion s’a dus la postul de jandarmi și a anunțat pe șeful de post de nenorocirea întâmplată. Acesta s’a îndreptat spre locuința unde se întâmplase asfixierea transportând la spitalul comunal din localitate pe cei trei frați. In drum spre spital Dumitru Săpunaru a încetat din viață. Deasemenea a sucombat ori dimineață și Victor Joița Săpunaru, Nicolae Vasile Săpunaru și Ion Săpunaru, sunt în afară de orice pericol, internați la spitalul comunal. -xxoxx- Buletin juridic Tribunalul s. 11-a, a respins apelul lui Oprică Pantelimon, rămânând condamnat la o lună închisoare pentru escrocherie ; a condamnat pe Stoica Petre la 30 zile închisoare pentru abuz de încredere și a respins apelul lui Petre I. Vasile, rămânând condamnat la 500 lei amendă pentru contravenție la legea pașapoartelor.xxoxx- Azi e trist, e trist Virgiliu. N’are ce căta’n consiliu. Și, n’au ce căta samsarii, Ciomăgașii, mușchetarii, Finii, nașii și nepoții Infruptații și netoii. Moștenirea 1600 lei deteriorați în cassa comunală; bugetul anului în curs complect consumat; orașul un focar de infecție, fără serviciu de salubritate, lipsit de apă potabilă din cauza nereparărei conductei de la Hinog și a uzinei de la Caragea Dermen; lipsit de lumină electrică în timpul nopții din cauza materialelor de proastă calitate de cari s’a uzat de dragul comisioanelor finilor, fără serviciu de pompierie, pentru că lefurile pompierilor fictivi intrau în buzunarele celor ce stingeau nu incendiile, ci setea gâtlejurilor, în schimb inspectori comunali cu du’umul, poliție comunală ce se ocupă cu procurarea de alinate fețelor simandicoase și „administrează" barăcile — iată moștenirea lăsată nouei comisiuni interimare de cei ce timp de aproape patru ani, s’au menținut în fruntea acestui oraș, prin intrigă și teroare. Tabloul este destul de dureros, dar a plânge pe ruinile Constanței de altădată, nu e nici suficient și ar fi o țară rost. Sufletul dobrogean este oțelit în suferințe, iar restaurarea orașului, să sperăm că se va înfăptui de către dobrogenii — primii dobogeni veniți la volanul municipiului Constanța. Să se purceadă deci la opera de asanare și la cea de REFACERE. Cangrena trebuește înlăturată — și pentru această operație d. d-r Mărgărint este destul de experimentat. Refacerea — s’au mai bine zis baza refacerii — aceasta să fie activitatea comisiunei, în timpul scurt ce i-a fost hărăzit să gospodărească. Înainte de toate însă, e nevoie de o amănunțită revizuire a activității fostului corp edilitar, pentru ca cetățenii să poată afla adevărata moștenire lăsată de d. Andronescu. ALDR. In atențiunea d-lui ministru al școalelor (1 se petrece le sicé Dineu din Tulcea Tulcea 23.— Tânărul învățător din comuna Sarichioi anume Mateescu, dând diferența la liceul din localitate, a căzut cu succes la bacalaureat. Pentru acest merit și pentru altele de ordin electoral, s’a trezit deodată, ca din senin, cocoțat în calitate de subdirector la oropsita noastră școală normală, văduvă de profesori și de conducători. Dacă acest tânăr ar fi venit acolo unde au cocoțat cu intenția de a munci și a lupta să facă ceva pentru viitorii dascăli, n’am fi avut nimic de obiedtat. Mateescul nostru însă a venit să-și arate toată perversitatea. Intr’adevăr, tânărul căzut la bacalaureat, ajungând fără voia și știrea lui Dumnezeu subdirector la școala normală, îndrăznește să amenințe și să bruscheze pe profesorii bătrâni, oameni cu greutate, și își permite să facă observații celor cărora le solicita miorlăind, note la examene. Astfel a fost cazul cu bătrâtrânul profesor Prohasca, prin mâna căruia au trecut atâtea generații și care a plecat desgustat părăsind școala normală. Dar individul acesta care și-a făcut educația în bălțile Sarichioiului, a mers cu obrăsnicia și mai departe, în fața d-lui director al școalei normale a aruncat epitetul de „de birjar” unui alt profesor. Tot in cancelarie s'a lăudat că va curăți școala de naționali și țărăniști. Profesorii cari muncesc la școala normală, nu se gândesc decât să lucreze pentru cei ce mâine vor fi îndrumătorii satelor, iar nu la politica pe care o face Mateescul care se erijează în codiță liberală. Deocamdată felicităm pe ministrul școalelor pentru achiziția făcută în persoana mateescului, vrându-i să-i trăiască. X. Y. xxoxx-D. Barbusse la Constanța Savantul scriitor a părăsit țara aseara Eri după amiază cu trenul personal de București a sosit în localitate d. Henry Barbusse, savantul scriitor francez însoțit de d. secretarul uniunii Vernochet internaționale a profesorilor și d-ra Paula Lamy secretara d-lui Barbusse, Din gară oaspeții s’au îndreptat direct spre port, unde s’au îmbarcat pe vaporul Regele Carol cu care au părăsit țara noastră. --------xxoxx------- Devize pe ziua de 23 Noembrie. La Paris leul a cotat 1170 La Zurich 2.31 In târgul liber au cotat: Franci francezi 8,70-8,60 Franci belgieni 10,05-10 Franci elvețieni 42,75-42,50 Lire sterline 1075-1065 Lire italiene 9,109 Lire otomane 123-121 Mărci germane 53-52 Zloți polonezi 34-33 Dinari 43,90 Drahme 33,10 Leve 1.63-1.60 Fiorini olandezi 90-89 Dolari 222-220 Sokoli cehosi. 6.60-6.50 Shilingi austr. 31.50-31 Coroane ungurești 31.25-30.75 -xxoxx Marele incendiu de astă noapte A ars fostul hotel "Bulgaria". - 24 de familii fără adăpost. Cercetările autorităților Azi noapte la orele 11, d. inginer Cristu Calderimi trecând pe strada Carol și observând că ese fum din magazinul dlui Panait Geani, a dat imediat alarma. Sergentul din post alergând la poștă n’a găsit pe nimeni la telefon, astfel că a trebuit să treacă peste o jumătate de oră până să poată fi enunțată pompieria — și încă o jumătate de oră până să sosească pompierii. Intre timp, flăcările cuprinseseră întreaga clădire a fostului hotel „Bulgaria“, construcție veche, de paiantă, construită în 1878. Sforțările pompierilor de a localiza incendiul, rămâneau inutile, datorită flăcărilor alimentate de vânt și lipsei de apă. Cisternele pompieriei ducându-se în port pentru apă, au fost împiedicate de grăniceri să pătrundă în port. La ora 1 și jumătate, au sosit echipele de incendiu militare sub comanda lotenentului M. Cristescu. Orice ajutoare erau însă inutile, căci toată clădirea era deacum transformată în cenușe, iar zidurile se prăbușeau. La orele 4 spre ziuă nimic nu mai rămăsese din fostul hotel ,Bulgaria“. Cele 24 familii ce locuiau in imobil și cari nu au reușit să salveze nimic din lucrurile lor casnice, au rămas fără adăpost. 1 Cercetările poliției au stabilit că incendiul a isbucnit de la soba cafenelei lui Matei Altunian, situată în acelaș imobil, cu eșirea spre strada Brătianu. Imobilul aparținea dlor Aram Damadian și C Hagistoian. Comercianții dăunați sunt următorii : Panait Geani, magazin de coloniale, pagube de 1.050.000 lei, asigurat pentru suma de 700.000 lei, C Papadopol, atelier de tinichigerie asigurat pentru 300.000 lei ; librăria Eskenasi pagube de 100 000 lei; cismăria Sarchizan pagube de 200.000 lei; cafeneaua Matos Artemian pagube de 30.000 lei și magazinul de mode .La Crisantema“, pagube 100.000 lei. Atelierul mecanic .Progresul“ a fost în parte salvat — totuși sunt pagube foarte mari; florăria d-lui Soppel a fost și ea, în parte, salvată. Au ars complect gospodăriile familiilor: Leon Bletman, S. Catz, Isac Minas și altor locatari. In total, vreo 60 de persoane au rămas fără adăpost. Cercetările poliției sunt îndreptate deocamdată împotriva invalidului Zeilig, întrucât un denunț arată că focul a fost pus la cale de persoane interesate. Imobilul ars, a fost asigurat. Cronica zilei CARACTERUL Urmare la precedentele două filme, cu referire la spiritism și subconștient, ne permitem a trage o concluzie pe atât de sumară pe cât și de convingătoare. Subconștientul, se strecoară în noi odată cu materia congenitală, aducând cu dânsul un bagaj misterios, dar nu mai puțin real, de calități și defecte. Astfel, in modul cel mai firesc, s’ar putea explica Batacismului cele mai curioase detalii. Caracterul părintelui, irascibil, blând, drept, mithoman, curagios, poltron, se transmit copilului. Până și caracterul“ scrisului se resimte de această influență indiscutabilă. Toate aceste manifestațiuni, abstracte prin fond, concrete în exteriorizarea lor, au un izvor nebulos, impalpabil, dar neîndoios. Când eram mic, de mă supăram, fugeam drept la sobă de-mi puneam cenușe pe cap, îmi amintesc perfect de cuvintele bunicăi către tata: — Nu’l mai bate, maică, că și tu făceai la fel. N’apuca răposatu taică-iău să se uite mai urât la tine și numai ce-ți dădeai cu cenușe pe cap. Cine altul, decât subconștientul, mă făcuse să repet acest gest ? Dacă aș adăoga că însăși copii mei au avut acest nărav până la vârsta de 5—4 ani, cred că am sfârșit cu seria demonstrațiilor.___________ dini suspendate, — unde o clipită în viața lui a grăit liniște nedomolitul și viforosul Sviatoslav. A coborît din ceața stepelor, nehotărâta Rusie de odinoară, din și trupul i-a rămas aici în Deltă, putrezind in trestii și mâl. De altfel aceași soartă a avut și cel ce bea vin din tinda căzutului. Aceiași soartă au avut-o mulți din cei sosiți cu priviri aspre și spade tăioase pe platul acesta al mării. Peste toate mormintele trecutului natura nepăsătoare s’a înoit și se înoește veșnic. Au fost toți trecăori ca paserile și ca vântul, cum eram și noi trecători de o clipă pe vaporul nostru, printre mei de sălcii și desișuri de trestii. In trecut cândva, poate ca și acum, la răsărit, pe munții dobrogeni, zarea se înegura de ploaie, în înălțime suna duios chemarea Scrisul unui nepot al meu seamănă într’atăta cu acela al cumnatului meu, încât până nu am citit iscălitura, nu știu a cui e scrisoarea. Cărui eveniment se datorește această asemănare care se manifestă până în cea mai infimă desemnare a titerilor ? La această gamă, am putea adăuga asemănarea fizică, moștenirea gesturilor, ticurilor, a tonului vocei, a întregului complex de fapte și lucruri despre cari ne-a vorbit Ibsen in „Strigoii’", cu mult inainte de preconizarea teoriei subconștientului. Toți, mai mult sau mai puțin, ne dedeam seama de existente lui. D-l Piédellévre i-a dat un fond și o formă. Istoria va vorbi. AX. PON1 --------xxoxx-----— Accidentul din port Muncitorul de port Stoica Ștefan din cătunul Brătianu, pe când lucra era la descărcarea unui vapor, a căzut peste el un drug de fier rănindu-l grav la cap. Victima a fost internată la spitalul comunal. -xox- Dr. Eliza I. Gheorghiu — Fostă internă la Maternitatea— Boli de femei — FACERI Consultații, 3,5 d. a. No. 3 Strada Plevnei No. 3 Priveliști Dobrogene umiln ale mulului MIHAIL SADOVEANU de 111. Se zice că aici, supt poalele cetății, la Dunăre, au văzut întăia oară Bizantinii pe sălbaticii luptători de la Miază-Noapte. Împăratul și oștenii lui stăteau la mal, călări în aur strălucitor și brocart, iar Sviatoslav și ai lui trecură în dubasuri mari, negre, pe Dunăre, cătră cetate. Oameni mulți trăgeau la vâsle, încordându-se, și bărbile le fluturau în vânt, iar Sviatoslav și sfetnicii lui stăteau drepți pe podină, și nalți, cu îmbrăcămintea și armele lor. Atunci Bizantinii și Rutenii s’au privit numai. Unii s’au retras, s’au dus spre strălucirile lor. Sviatoslav a intrat în palatul liniștii lui de o clipă. In adevăr că liniștea acestui tulburat suflet numai de-o clipă a fost. Pecenegii năvăliră în Împărăția lui de la miazănoapte. Cu oastea, ca fulgerul se răpezi la Chiev și-i risipi. Își împărți după aceia nemărginitele pământuri la cei trei feciori ai lui, și el porni iar spre cuibul de la Dunăre. Dar aici Bulgarii îi erau dușmani. Dușman în eră și Zemisces noul împărat al Bizanțului. Sviatoslav nu eră însă om care să dea înapoi. Cu hoarde adunate din toate părțile trece peste Bulgari și intră în inima împărăției până la Adrianopole. Prăzile adunate le aduse tot la Pereiaslav — unde se mai odihni scurt răstimp. Răgazul acesta a fost cel mai frumos din viața lui și cel din urmă cu petreceri în grădinile de deasupra Dunării, cu muzici și dănțuitoare circaziene... Alt războiu cu Grecii și Bulgarii. De data asta norocul îl părăsește ; oștirea lui e înfrântă la Silistra de azi. Închis în cetate, ca un leu nedomolit, se apără și îngrozește pe împresurători cu vitejia lui. Asta a făcut pe Bizantini să ajungă mai bine cu el la o pace cinstită. După ce și-a pus iscălitura groasă în josul pergamentului, Ruteanul a trecut crunt și mândru pe dinaintea dușmanilor lui, și cu puțină oaste a grăbit spre Dunăre. Aici însă Pecenegii, dornici de pradă, îi aținură calea. Căzu luptându-se. Curia, căpitenia celorlalți barbari, îi puse piciorul pe piept și-i reteză capul. Palatul de la Pereiaslav primi acuma alți oșteni. Alte cântări sălbatice răsunară. Și în încăperile împodobite cu prăzi, la mese îmbelșugate, sta răsturnat Curia și bea vinuri tari din tinda viteazului Sviatoslav ferecată cu argint și aur. Priveam, umblând cu vaporul prin strălucita lumină a lui Iulie, urmele Pereiaslavului. Lângă biserica Prislavului, satul de azi, stăruesc și acuma urmele unor grâ-prigoriei... Cineva dintre noi zise — răspunzând parcă gândurilor tuturora .Trecutul acestor locuri e un tablou imens cu perspective nesfârșite și Dobrogea aceasta din ce în ce mai mult îmi pare un cimitir“... Intr’adevăr, — poate de aceia peisagiile de azi și viața nouă ni se păreau pătrunse de atâta melancolie. Sfârșit. — «— Piața cerealelor B29 BBa BBa BBBS5 SABBB B BBBaa B3B Cereale sosite și vândute pe ziua 24 Noembrie 1925 BURSA 31 12 vag.orz 495-540 7 vagoane porumb 500-545