Dacia, iulie-decembrie 1925 (Anul 12, nr. 143-292)

1925-11-26 / nr. 264

ANUL XII. No 264 Director Proprietar L. A. MOLOD Redacția șl Administrația Strada Traian No. 22 ABONAMENTUL Pe 12 luai................. 500 lei 6 ................. 500 . Manuscrisele­ nepublicate au se — înapoiază — TELEKOM Mo. 42/3 I­ DOI LEI EXEMPLARUL Constanța Joi 26 Noembrie­­.925 DACIA Director politic: ghionis dela Istru Apare zilnic la ora 12 Reclame după tarif — SOLII MIZERIEI Pe dealurile din­spre port, zac în fiece noapte — în frig și ploaie — peste doua sute de oameni fără adăpost, flă­mânzi și desculți. Ziua îi vezi plimbându-și fețele scofâlcite pe străzile orașului, cerșind câte o bu­cată de pâine. Aceștia sunt basarabenii veniți la noi să muncească, dar cari au rămas pe ulițe muritori de foame din cauza stagnației economice. Cu toții sunt țărani plu­gari, plecați de la vetrele lor de peste Prut din cauza foa­metei, căci până și boabele de semânță le-au consumat, iar vitele le-au vândut pe nimic, din lipsă de nutreț. Au emigrat din Basarabia în Dobrogea câteva mii de săteni sărăciți de secetă. Cei cari s’au răspândit pe la sate muncesc din greu, dar reu­­șesc să trăiască din produ­sul brațelor lor. O parte din ei însă, aceia cari au venit la Constanța cu gând să lucreze în port, au nemerit-o mai rău și au a­­juns să doarmă sub cerul liber, acum în primele zile friguroase. Ce vor face acești neno­rociți, fără cămin, când va sosi înghețul și zilele plum­burii ale iernei ? Cu siguranță că mizeria îi va sfătui la rele , lipsa de pază în oraș îi va tenta, iar foamea și frigul îi va sili să pășească pe pragul din casa faptelor pedepsite de legi. Nimeni nu s’a ocupat de soarta acestor soli ai mize­riei basarabene, ce țin tovă­rășie câinilor vagabonzi pe străzile orașului nostru. Nu e de lucru în port, nu e nici la fabrici nicâirea nu e de lucru. De s'ar face totuși tirajul lucrătorilor străini aduși de evenimentele ultimilor ani la Constanța — după cum spu­ne noua lege — și dacă a­­ceștia ar fi repatriați, nu s’ar face oare destule locuri și pentru muncitorii români ce se sbat în lipsuri ? Din cei 1.700 de străini muncitori cu brațele, fost­a vreunul trimis peste frontieră de inspectoratul siguranței care a întocmit tablouri după statistica încheiată de inspec­toratul muncii din Constanța ? Oficiul public de plasare se ocupă realmente de mun­citorii fără lucru, ori exista numai pentru ca să... existe? Realitatea ne silește să a­­firmăm că legea privitoare la muncitorii de alte naționali­tăți pusă în aplicare de­guranță, e o ficțiune, și și­că organele ministerului muncii nu-și cunosc menirea. De s’ar respecta legile, muncitorii români n’ar face sub cerul liber, înfometați și siliți înfrigurați, să devie răufăcători în țara lor. Al. Doinaru Zona liberi la­­ instanta Cum au decurs tratativele cu consorțiul anglo ame­rican.— Pentru agricultorii români. — Ce fabrici se vor înființa la Constanța. Am fost singurul ziar care am anunțat că între ministerul de in­dustrie și comerț și un consorțiu anglo-american, e pe punctul de a se încheia un contract cu privire la înființarea unor antrepozite și a unor fabrici pentru transformarea materialelor prime, în zona liberă din portul Constanța, zonă pe care o prevede noua lege de autono­mie a porturilor. Cu privire la aceste evenimen­te importante pentru viața econo­mică a Constanței, aflăm din sur­să guvernamentală, următoarele: Oferta consorțiului Un grup de mari firme comer­ciale din Anglia și Statele Unite, ce aveau depozite pentru orient în Turcia — depozite desființate de actualul regim turc — s-au a­­dresat ministerului nostru de in­dustrie și comerț, cu următoarea propunere: România va stabili o zonă li­beră atât în portul Constanța cât și în apropierea portului. Pentru terenul acesta, consorțiul va plăti arendă statului român. In zona liberă din port, Româ­nia va fi obligată a clădi antre­pozite cari după devizul consor­țiului, ar costa aproximativ un mi­liard și jumătate lei. In schimb, consorțiul va cons­trui în apropierea portului fabrici și ateliere destinate a lucra mate­riile prime importate cu scutirea taxelor vamale, in aceste ateliere, lucrul va fi efectuat de muncitori români și se vor admite numai specialiști străini. Cum au decurs tratativele La această ofertă ministerul de industrie și comerț, a avut o pri­mă opunere de făcut consorțiului, cu privire la sarcina României de a învesti un miliard și jumătate lei, în antrepozite. La întrebarea ministerului cu privire la materiile prime ce urmează să aducă la noi, consorțiul a indicat mărfuri fără de o reală importanță pentru noi — fapt care a adus o nouă opu­nere la înfăptuirea contractului. S’a căzut totuși de acord ca an­trepozitele să fie construite de Ro­­mânia, cu condiția ca firmele stră­­ine să înființeze la noi o fabrică de pluguri și de unelte agricole, cari să poată furniza agricultori­lor români mașinele agricole, pe prețuri convenabile. Se vor clădi de asemenea două fabrici de pos­tav, de țesături de mătase etc. Semnarea contractului se va face imediat după trecerea legei de au­tonomie a porturilor, prin Corpu­rile legiuitoare. Importanța acordului De când legea autonomiei por­turilor era încă în proect, am a­­rătat foloasele reale ce ar decurge pentru Constanța din realizarea zonei libere pe o porțiune a por­tului. Astăzi, când e vorba nu numai de o ușurare a comerțului, ci de înființarea unei industrii mon­st diale în acest oraș, trebue să ne bucurăm și ca români, dar mai a­­les ca cetățeni ai Constanței. Prefacerea și modernizarea ora­șului nostru, — operă ce nu e în­făptuită din lipsa banilor necesari — depinde de importanța econo­mică pe care acordul de mai sus îi va da Constanței. Nenorocirea din Anadolchioi Doi morți O nenorocire s’a întâmplat ori la Anadolchioi, în următoarele îm­prejurări: Frații Nicolae Vasile Săpunaru, Ion Joiță Săpunaru și D-tru Să­punaru, curățitor la c. f. r. îna­­poindu-se ori dela lucru s’au în­dreptat spre casa focarului Nicu Marin din Anadolchioi, unde a­­ceștia aveau închiriată o cameră. Ajunși acasă au aprins focul și după ce au umplut soba cu căr­buni lignit, s’au culcat și au a­­d­ormit. După miezul nopții Ion Joiță Săpunaru, trezindu-se din somn, a simțit în casă un miros greu de lignit. Imediat după ce a deschis ușa, a trezit din somn pe f tații săi cari au început să vomiteze și să se vaete. In timp ce aceștia se chinuiau în casă, Ion s’a dus la postul de jandarmi și a anunțat pe șeful de post de nenorocirea întâmplată. Acesta s’a îndreptat spre loc­­­uința unde se întâmplase asfixie­rea transportând la spitalul co­munal din localitate pe cei trei frați. In drum spre spital Dumitru Săpunaru a încetat din viață. Deasemenea a sucombat ori di­mineață și Victor Joița Săpunaru, Nicolae Vasile Săpunaru și Ion Săpunaru, sunt în afară de orice pericol, internați la spitalul co­munal. -xxoxx- Buletin juridic Tribunalul s. 11-a, a respins a­­pelul lui Oprică Pantelimon, ră­mânând condamnat la o lună în­chisoare pentru escrocherie ; a condamnat pe Stoica Petre la 30 zile închisoare pentru abuz de în­credere și a respins apelul lui Petre I. Vasile, rămânând con­damnat la 500 lei amendă pentru contravenție la legea pașapoar­telor.­­xxoxx- Azi e trist, e trist Virgiliu. N’are ce căta’n consiliu. Și, n’au ce căta samsarii, Ciomăgașii, mușchetarii, Finii, nașii și nepoții Infruptații și neto­ii. Moștenirea 1600 lei deteriorați în cassa comunală; bugetul anului în curs com­plect consumat; orașul un focar de infecție, fără serviciu de salubritate, lipsit de apă potabilă din cauza nereparărei conductei de la Hinog și a uzinei de la Caragea Dermen; lipsit de lumină electrică în timpul nopții din cauza materialelor de proastă calitate de cari s’a uzat de dragul comisi­oanelor finilor, fără serviciu de pompierie, pentru că lefurile pompierilor fictivi intrau în buzunarele celor ce stingeau­­ nu incendiile, ci setea gâtlejurilor, în schimb inspectori comunali cu du’umul, poliție comunală ce se ocupă cu procurarea de alin­ate fețelor simandicoase și „adminis­trează" barăcile — iată moștenirea lăsată nouei comisiuni interimare de cei ce timp de aproape patru ani, s’au menținut în fruntea acestui oraș, prin intrigă și teroare. Tabloul este destul de dureros, dar a plânge pe ruinile Constanței de altădată, nu e nici suficient și ar fi o țară rost. Sufletul dobrogean este oțelit în suferințe, iar restaurarea orașului, să sperăm că se va înfăptui de către dobrogenii — primii dob­ogeni ve­niți la volanul municipiului Constanța. Să se purceadă deci la opera de asanare și la cea de REFACERE. Cangrena trebuește înlăturată — și pentru această operație d. d-r Mărgărint este destul de experimentat. Refacerea — s’au mai bine zis baza refacerii — aceasta să fie acti­vitatea comisiunei, în timpul scurt ce i-a fost hărăzit să gospodărească. Înainte de toate însă, e nevoie de o amănunțită revizuire a activi­tății fostului corp edilitar, pentru ca cetățenii să poată afla adevărata moș­tenire lăsată de d. Andronescu. ALDR. In atențiunea d-lui ministru al școalelor (1 se petrece le sicé Dineu­ din Tulcea Tulcea 23.— Tânărul învățător din comuna Sarichioi anume Ma­­teescu, dând diferența la liceul din localitate, a căzut cu succes la bacalaureat. Pentru acest merit și pentru al­tele de ordin electoral, s’a trezit deodată, ca din senin, cocoțat în calitate de subdirector la orop­sita noastră școală normală, vă­duvă de profesori și de conducă­tori. Dacă acest tânăr ar fi venit a­­colo unde­­ au cocoțat cu inten­ția de a munci și a lupta să facă ceva pentru viitorii dascăli, n’am fi avut nimic de obiedtat. Mate­­escul nostru însă a venit să-și a­­rate toată perversitatea. Intr’ade­­văr, tânărul căzut la bacalaureat, ajungând fără voia și știrea lui Dumnezeu subdirector la școala normală, îndrăznește să amenințe și să bruscheze pe profesorii bă­trâni, oameni cu greutate, și își permite să facă observații celor cărora le solicita miorlăind, note la examene. Astfel a fost cazul cu bătrâ­­trânul profesor Prohasca, prin mâna căruia au trecut atâtea generații și care a plecat des­­gustat părăsind școala normală. Dar individul acesta care și-a făcut educația în bălțile Sarichio­­iului, a mers cu obrăsnicia și mai departe, în fața d-lui director al școalei normale a aruncat epitetul de „de birjar” unui alt pro­fesor. Tot in cancelarie s'a lău­dat că va cură­ți școala de na­ționali și țărăniști. Profesorii cari muncesc la școa­la normală, nu se gândesc decât să lucreze pentru cei ce mâine vor fi îndrumătorii satelor, iar nu la politica pe care o face Mate­­escul care se erijează în codiță liberală. Deocamdată felicităm pe minis­­trul școalelor pentru achiziția fă­cută în persoana mateescului, vrându-i să-i trăiască. X. Y. ­xxoxx-D. Barbusse la Constanța Savantul scriitor a părăsit țara aseara Eri după amiază cu trenul personal de București a sosit în localitate d. Henry Bar­busse, savantul scriitor fran­cez însoțit de d. secretarul uniunii Vernochet internațio­nale a profesorilor și d-ra Paula Lamy secretara d-lui Barbusse, Din gară oaspeții s’au în­dreptat direct spre port, unde s’a­u îmbarcat pe vaporul­­ Re­gele Carol cu care au pără­sit țara noastră. --------xxoxx-------­ Devize pe ziua de 23 Noembrie. La Paris leul a cotat 11­70 La Zurich 2.31 In târgul liber au cotat: Franci francezi 8,70-8,60 Franci belgieni 10,05-10 Franci elvețieni 42,75-42,50 Lire sterline 1075-1065 Lire italiene 9,10­9 Lire otomane 123-121 Mărci germane 53-52 Zloți polonezi 34-33 Dinari 4­3,90 Drahme 3­3,10 Leve 1.63-1.60 Fiorini olandezi 90-89 Dolari 222-220 Sokoli cehosi. 6.60-6.50 Shilingi austr. 31.50-31 Coroane ungurești 31.25-30.75 -xxoxx­ Marele incendiu de astă noapte A ars fostul hotel "Bulgaria". - 24 de familii fără adă­post.­­ Cercetările autorităților Azi noapte la orele 11, d. ingi­ner Cristu Calderimi trecând pe strada Carol și observând că ese fum din magazinul d­lui Panait Geani, a dat imediat alarma. Ser­gentul din post alergând la poștă n’a găsit pe nimeni la telefon, astfel că a trebuit să treacă peste o jumătate de oră până să poată fi enunțată pompieria — și încă o jumătate de oră până să so­sească pompierii. Intre timp, flăcările cuprinsese­­ră întreaga clădire a fostului ho­tel „Bulgaria“, construcție veche, de paiantă, construită în 1878. Sforțările pompierilor de a lo­caliza incendiul, rămâneau inutile, datorită flăcărilor alimentate de vânt și lipsei de apă. Cisternele pompieriei ducân­­du-se în port pentru apă, au fost împiedicate de grăniceri să pă­trundă în port. La ora 1 și jumătate, au sosit echipele de incendiu militare sub comanda lotenentului M. Cristes­­cu. Ori­ce ajutoare erau însă inu­tile, căci toată clădirea era de­­acum transformată în cenușe, iar zidurile se prăbușeau. La orele 4 spre ziuă nimic nu mai rămăsese din fostul hotel ,Bulgaria“. Cele 24 familii ce locuiau in imobil și cari nu au reușit să sal­veze nimic din lucrurile lor cas­nice, au rămas fără adăpost. 1 Cercetările poliției au stabilit că incendiul a isbucnit de la soba cafenelei lui Matei Altunian, si­tuată în acelaș imobil, cu eșirea spre strada Brătianu. Imobilul aparținea d­lor Aram Damadian și C Hagistoian. Comercianții dăunați sunt ur­mătorii : Panait Geani, magazin de coloniale, pagube de 1.050.000 lei, asigurat pentru suma de 700.000 lei, C Papadopol, atelier de ti­­nichigerie asigurat pentru 300.000 lei ; librăria Eskenasi pagube de 100 000 lei; cismăria Sarchizan pagube de 200.000 lei; cafeneaua Matos Artemian pagube de 30.000 lei și magazinul de mode .La Crisantema“, pagube 100.000 lei. Atelierul mecanic .Progresul“ a fost în parte salvat — totuși sunt pagube foarte mari; florăria d-lui Soppel a fost și ea, în parte, sal­vată. Au ars complect gospodăriile familiilor: Leon Bletman, S. Catz, Isac Minas și altor locatari. In to­tal, vre­o 60 de persoane au ră­mas fără adăpost. Cercetările poliției sunt îndrep­tate deocamdată împotriva invali­dului Zeilig, întrucât un denunț arată că focul a fost pus la cale de persoane interesate. Imobilul ars, a fost asigurat. Cronica zilei CARACTERUL Urmare la precedentele două filme, cu referire la spiritism și subconștient, ne permitem a trage o concluzie pe atât de sumară pe cât și de convin­gătoare. Subconștientul, se strecoară în noi odată cu materia conge­nitală, aducând cu dânsul un bagaj misterios, dar nu mai puțin real, de calități și de­fecte. Astfel, in modul cel mai fi­resc, s’ar putea explica Bata­­cismulu­i­ cele mai curioase detalii. Caracterul părintelui, irasci­bil, blând, drept, mithoman, cu­­ragios, poltron, se transmit co­pilului. Până și­­ caracterul“ scrisului se resimte de această influență indiscutabilă. Toate aceste manifestațiuni, abstracte prin fond, concrete în exteriorizarea lor, au un izvor nebulos, impalpabil, dar neîn­doios. Când eram mic, de mă su­păram, fugeam drept la sobă de-mi puneam cenușe pe cap, îmi amintesc perfect de cu­vintele bunicăi către tata: — Nu’l mai bate, maică, că și tu făceai la fel. N’apuca ră­­posatu taică-iău să se uite mai urât la tine și numai ce-ți dă­deai cu cenușe pe cap. Cine altul, decât subconștien­tul, mă făcuse să repet acest gest ? Dacă aș adăoga că însăși copii mei au avut acest nărav până la vârsta de 5—4 ani, cred că am sfârșit cu seria de­monstrațiilor.___________ dini suspendate, — unde o clipită în viața lui a grăit liniște nedo­molitul și viforosul Sviatoslav. A coborît din ceața stepelor, nehotărâta Rusie de odinoară, din și trupul i-a rămas aici în Deltă, putrezind in trestii și mâl. De altfel aceași soartă a avut și cel ce bea vin din tinda căzutului. Aceiași soartă au avut-o mulți din cei sosiți cu priviri aspre și spade tăioase pe platul acesta al mării. Peste toate mormintele trecutu­lui natura nepăsătoare s’a înoit și se înoește veșnic. Au fost toți trecă­ori ca paserile și ca vântul, cum eram și noi trecători de o clipă pe vaporul nostru, printre m­ei de sălcii și desișuri de tres­tii. In trecut cândva, poate ca și acum, la răsărit, pe munții dobro­geni, zarea se înegura de ploaie, în înălțime suna duios chemarea Scrisul unui nepot al meu seamănă într’atăta cu acela al cumnatului meu, încât până nu am citit iscălitura, nu știu a cui e scrisoarea. Cărui eveniment se datorește această asemănare care se ma­nifestă până în cea mai infimă desemnare a titerilor ? La această gamă, am putea adăuga asemănarea fizică, moș­tenirea gesturilor, ticurilor, a tonului vocei, a întregului com­plex de fapte și lucruri despre cari ne-a vorbit Ibsen in „Stri­goii’", cu mult inainte de pre­conizarea teoriei subconștien­tului. Toți, mai mult sau mai puțin, ne dedeam seama de existente lui. D-l Piédellévre i-a dat un fond și o formă. Istoria va vorbi. AX. PON1 --------xxoxx-----—­ Accidentul din port Muncitorul de port Stoica Ște­fan din cătunul Brătianu, pe când lucra era la descărcarea unui va­por, a căzut peste el un drug de fier rănindu-l grav la cap. Victima a fost internată la spi­talul comunal. -xox- Dr. Eliza I. Gheorghiu — Fostă internă la Maternitatea— Boli de femei — FACERI Consultații­, 3,5 d. a. No. 3 Strada Plevnei No. 3 Priveliști Dobrogene umiln ale mulului MIHAIL SADOVEANU de 111. Se zice că aici, supt poalele cetății, la Dunăre, au văzut întăia oară Bizantinii pe sălbaticii lup­tători de la Miază-Noapte. Împă­ratul și oștenii lui stăteau la mal, călări în aur strălucitor și brocart, iar Sviatoslav și ai lui trecură în dubasuri mari, negre, pe Dunăre, cătră cetate. Oameni mulți trăgeau la vâsle, încordându-se, și bărbile le fluturau în vânt, iar Sviatoslav și sfetnicii lui stăteau drepți pe podină, și nalți, cu îmbrăcămintea și armele lor. Atunci Bizantinii și Rutenii s’au privit numai. Unii s’au retras, s’au dus spre strălu­cirile lor. Sviatoslav a intrat în palatul liniștii lui de o clipă. In adevăr că liniștea acestui tul­burat suflet numai de-o clipă a fost. Pecenegii năvăliră în Îm­părăția lui de la miazănoapte. Cu oastea, ca fulgerul se răpezi la Chiev și-i risipi. Își împărți după aceia nemărginitele pământuri la cei trei feciori ai lui, și el porni iar spre cuibu­l de la Dunăre. Dar aici Bulgarii îi erau duș­mani. Dușman în eră și Zemis­­ces noul împărat al Bizanțului. Sviatoslav nu eră însă om care să dea înapoi. Cu hoarde adu­nate din toate părțile trece peste Bulgari și intră în inima împără­ției până la Adrianopole. Prăzile adunate le aduse tot la Pereias­­lav — unde se mai odihni scurt răstimp. Răgazul acesta a fost cel mai frumos din viața lui și cel din urmă cu petreceri în grădi­nile de deasupra Dunării, cu mu­zici și dănțuitoare circaziene... Alt războiu cu Grecii și Bul­garii. De data asta norocul îl pă­răsește ; oștirea lui e înfrântă la Silistra de azi. Închis în cetate, ca un leu nedomolit, se apără și îngrozește pe împresurători cu vi­tejia lui. Asta a făcut pe Bizan­tini să ajungă mai bine cu el la o pace cinstită.­­ După ce și-a pus iscălitura groasă în josul pergamentului, Ru­­teanul a trecut crunt și mândru pe dinaintea dușmanilor lui, și cu puțină oaste a grăbit spre Du­năre. Aici însă Pecenegii, dornici de pradă, îi aținură calea. Căzu luptându-se. Curia, căpitenia ce­lorlalți barbari, îi puse piciorul pe piept și-i reteză capul. Pala­tul de la Pereiaslav primi acuma alți oșteni. Alte cântări sălbatice răsunară. Și în încăperile împo­dobite cu prăzi, la mese îmbelșu­gate, sta răsturnat Curia și bea vinuri tari din tinda viteazului Sviatoslav ferecată cu argint și aur. Priveam, umblând cu vaporul prin strălucita lumină a lui Iulie, urmele Pereiaslavului. Lângă bi­serica Prislavului, satul de azi, stăruesc și acuma urmele unor grâ-prigoriei... Cineva dintre noi zise — răs­punzând parcă gândurilor tutu­rora­­ .Trecutul acestor locuri e un tablou imens cu perspective nes­fârșite și Dobrogea aceasta din ce în ce mai mult îmi pare un cimitir“... Intr’adevăr, — poate de aceia peisagiile de azi și viața nouă ni se păreau pătrunse de atâta me­lancolie. Sfârșit. — «— Piața cerealelor B29 B­Ba­ BBa BBBS5 SABBB B BBBaa B3B Cereale sosite și vândute pe ziua 24 Noembrie 1925 BURSA 31 1­2 vag.­orz 495-540 7 vagoane porumb 500-545

Next