Dilema Veche, 2014 (Anul 11, nr. 542-554)
2014-08-14 / nr. 548
A e toate din vechiul București de Ema- BBnuel Bădescu, acesta e titlul unei MW cărți publicate anul trecut de Editura Vremea, dintre cele pe care am mai avut plăcerea să le semnalez aici, fiindcă, prin amintirile pe care le culeg ele, sau prin studiile de istorie a Capitalei, întregesc și întrețin cunoștința marelui public despre orașul nostru. Ele sînt mai necesare decît oricînd, din cauza agresiunilor pe care le suferă astăzi patrimoniul bucureștean, îl vedem scăzînd din ce în ce, înlocuit de cel mai pestriț peisaj urban. Lipsa de educație și de gust a dus la indiferență față de aceste pierderi. O literatură despre vechiul București nu contenește să crească și Dilema merită recunoștință pentru asiduitatea cu care a menținut, timp de șapte ani de zile, rubrica destinată să apere trecutul, dar cititorii ei, cîți sînt, au puțină putere. Răspunderea schimbărilor prin care trece Centrul Istoric este a unor oameni cu funcții și cu tot mai mulți bani. De cîte ori sînt întrebat cîte case a salvat campania purtată în numele societății civile, evit să răspund. Cu tot eroismul ONG- urilor puține. Ar trebui trimiși primarul sau arhitectul-șef sau consilierii municipali la Biblioteca Academiei. colo, la Cabinetul de Stampe, lucrează domnul Emanuel Bădescu, autorul cărții de față. Prietenii mei care îl vizitează îi admiră erudiția amabilă cu care s-a însărcinat de multă vreme să contribuie la informarea cu privire la ce a fost aici, unde casele nu mai supraviețuiesc locuitorilor, nici celor mai de seamă. Se găsesc în volumul acesta un mănunchi de imagini Andrei PIPPIDI SOS București inedite extraordinare, iar subiectele pe care le ilustrează ele reprezintă aspecte prea puțin cunoscute ale unui secol de istorie bucureșteană de la Regulamentul Organic la regimul comunist. Așa, de pildă, este evocată casa Bellu, fostă șaizeci de ani a Academiei, pînă a fost nimicită în 1984 de Securitate, sub pretextul că poziția ei, chiar în marginea Căii Victoriei, ar fi fost periculoasă pentru zilnicul cortegiu prezidențial. Fotografiile luate înainte de demolare reconstituie interiorul pierdut. Pentru ceea ce sînt astăzi Poliția și magazinul Victoria (fost Galeriile Lafayette, fost Socec), se schițează trecutul caselor vecine Racoviță și Meitani, datînd din veacul al XVIII-lea. în această plimbare, nu doar în timp, ci și în spațiu, se perindă pe dinaintea noastră hanuri ca al lui Manuk sau al Castrișoarei. Alte articole adunate aici se referă la arhitecți a căror viață aparține istoriei Bucureștilor. Unul este Henri Süsskind (1868-1929) a cărui activitate cuprinde numeroase clădiri de valoare, nu numai aici (la Sinaia vila Take Ionescu și dezolant ruinata „Căprița“, fosta casă a doamnei Irina Procopiu). în aceeași deteriorare a ajuns, pe malul Dîmboviței, vila Pompiliu Eliade, construită în 1907. Văd că și la șantierul de la Athenee Palace, Süsskind a fost comisionat de constructorii parizieni. La moartea sa, el locuia, afla acum, în strada Ecaterina Teodoroiu, nr. 10, domiciliu despre care știam că avea să fie, scurtă vreme, al unui unchi al mamei mele, George Iorga (1873-1933). Mult mai celebru este arhitectul Universității din București, Al. Orăscu (1817-1894), a cărui carieră este amănunțit povestită. Biografia lui C.A. Rosetti urmează, Brică brac deoarece și tribunul liberal, un caracter în neîncetată combustie, a fost o figură bucureșteană. Tot o schiță biografică pune în scenă duelul din 1864 în care celebrul socialist prusac Lassalle a căzut victima iubirii nefericite în care-l avea drept rival pe un Racoviță (articolul produce multe fotografii rare). Seria monumentelor continuă cu clădirea care este în prezent hotelul Continental și care se numea, de prin 1869, Grand Hotel Brofft, firmă păstrată vreo treizeci de ani. Ni se amintește că acesta fusese precedat de „casa banului Tache Ghica“, unde probabil a venit pe lume Ion Ghica, în 1816. Destinațiile și denumirile se succed, așa că avem de-a face cu adevărate genealogii de case. Un alt exemplu de adresă istorică într-adevăr uitată este primul sediu al Senatului (între 1864 și 1869): încă o ruină pe care autorul a descoperit-o și fotografiat-o, în Calea Șerban Vodă nr. 105. Două dosare uimitor de complete pe care le-a revelat această carte aduc prețioase date despre Monumentul Aviatorilor și acela al Regelui Ferdinand, cel dintîi, datorat Lydiei Kotzebue, celălalt fiind opera lui Mestrovici. Al doilea, pe care, la noi, astăzi, nimeni nu-l cunoaște, a fost demențial distrus în 1948. Existase numai șapte ani, căci fusese terminat în momentul cel mai nepotrivit pentru memoria întregitorului, în 1940. Paginile despre cele mai vechi fotografii aeriene ale Bucureștilor și despre un artist talentat, Willy Prager, de la care au rămas mii de imagini ale României dinainte de război, dau o idee despre munca uriașă care-i mai așteaptă pe cei care se vor strădui să redea viață orașului dispărut. Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea București. BORDEIE ȘI OBICEIE O afacere este în același timp o artă și o știință exactă. > > > Optimizarea plăților și încasărilor prin Factoring Intern de la Bancpost Cu serviciul Factoring de la Bancpost, afacerea dumneavoastră este într-o continuă mișcare. Vă asigurăm lichiditățile necesare în schimbul creanțelor din facturi, iar dumneavoastră nu mai aveți grija scadențelor. Nu ratați nicio oportunitate de dezvoltare a afacerii; • Fără garanții suplimentare - finanțarea se acordă doar pe baza facturilor; Flexibilitate - valoarea finanțată se ajustează în funcție de ritmul de creștere al afacerii dumneavoastră. Membră în & "'hancvSan pnnu*i [*•"* thtmnik Jc Hunounuti statului român Kfauroti orali v K'.mi hranei Bancpost in partener in branșa comerțului intoruiMul din nxu Ă•.profit de Sud in 201? 380 6U PUBLH ME Competență în Corporate Banking www.bancpost.ro | db@bancpost.ro 190 •Anul XI • nr. 548 • 14-20 august 2014