Dilema Veche, 2014 (Anul 11, nr. 542-554)

2014-08-14 / nr. 548

m O țară liberă poate exista doar dacă există și o presă liberă.“ ^ ^ Această banalitate cu aer pro­fetic a fost reacția lui Victor Ponta față de condamnarea lui Dan Voiculescu. „Atît timp cut voi fi lider politic și cetățean al României, sînt obligat să fac tot ce stă în puterile mele pentru ca jurnaliștii Antena 3 / Antena 1 și toți jurnaliștii din țara noastră, indiferent de politica lor editorială, să-și poată desfășura activitatea conform dreptului constituțional la libera exprimare și independența presei“, a adăugat șeful Guvernului, pe pagina sa de Facebook. Ce om bun, dom’le! Ce lider euro­pean impecabil! Cum moare el de grija jur­naliștilor, „indiferent de politica lor editoria­lă“! Iar comentariul începe cu „deși nu co­mentez deciziile instanțelor...“ Rar s-a mai văzut o ieșire atît de ticăloasă îmbrăcată în cuvinte atît de frumoase. Vasăzi că șeful Guvernului României tra­tează cazul Voiculescu în termeni de liber­tatea presei. Și, totuși, șeful Guvernului Ro­mâniei nu comentează deciziile instanțelor de judecată. Cum vine asta? Un individ X este judecat pentru fraudă și spălare de bani. Intre altele, individul­­ a fost liber opt ani să tergiverseze procesul, inclusiv candi­­dînd de două ori și demisionînd din Parla­ment (pe listele și cu sprijinul politic al par­tidului condus de Victor Ponta). Și deși nu comentează deciziile instanțelor de judecată, Victor Ponta se zbate brusc să apere liber­tatea de exprimare. Cum ar veni, libertatea presei a fost în banca acuzaților și ticăloasa de ea a luat zece ani pentru spălare de bani. Libertatea presei nu a fost la proces, a fost doar adusă în discuție de secta de la An­tena 3, pentru a se victimiza, iar Victor Ponta a susținut această fraudă. Aparent fă­ră să spună nimic greșit, șeful Guvernului nu doar că a comentat, de fapt, decizia in­stanței, dar s-a și plasat în tabăra descîntă­­torilor infractorului condamnat. A discuta cazul în termeni de libertatea presei este un abuz logic, iar organizațiile care se ocupă cu libertatea presei (CJI, Active Watch) nu s-au sesizat, precum șeful Guvernului. I­ar în cazul nostru, lupul se declară, mie­ros, adoratorul oilor. Victor Ponta repre­zintă, în acest moment, cea mai serioasă amenințare la adresa libertății presei din Ro­mânia. Asta din două motive: a) controlul in­stituțiilor și b) construcția în premieră a u­­nui trust de presă aservit unui politician (a­­dică lui Victor Ponta, Dan Voiculescu a fost politician la mîna a doua, doar ca rezultat al faptului că era geambaș de lucrători în tele­viziune). Libertatea presei este un construct care presupune o serie de instituții, reglementări și practici. în activitatea sa de pînă acum, Victor Ponta a acționat pentru a acapara in­stituțiile, a folosit abuziv reglementările și a impus proaste practici. A distrus CNA, nu­mind acolo persoane care au lucrat pentru el ani de zile, fără nici un fel de notorietate publică, și a negociat politic ca una dintre a­­cestea să fie aleasă președinta CNA. Ideea existenței unei instituții autonome de regle­mentare precum CNA este că membrii a­­cesteia au mandate care nu coincid cu ciclu­rile alegerilor politice și că au credibilitate personală. Practic, politicienii aleși deleagă puterea de reglementare unor personalități care pot arbitra un bun public (în acest caz, licențele de emisie). CNA nu a funcționat ni­ciodată strict după aceste principii, dar ac­tualul Consiliu controlat de Victor Ponta este cel mai prost din istoria acestei instituții. Ponta a avut noroc pentru că victoria în ale­geri a USL a coincis cu expirarea mandatelor mai multor membri, deci a putut umple in­stituția cu anonimi care nu au alt merit decît că au lucrat cu el însuși. Ideea de instituție autonomă a fost făcută praf, prin această proastă practică. Pe vremuri, chiar PSD sau Ion Iliescu numeau în CNA oameni care a­­veau cît de cît un profil, de gen Mihai Mă­ Cristian GHINEA atitudini mic-burgheze Victor Ponta și libertatea presei sau cheese­ ­ laimare sau Ralu Filip. Acesta din urmă a fost un președinte al CNA energic, care a fă­cut ordine în modalitățile de măsurare a au­dienței și a adus la ordine televiziunile, pe anumite subiecte, chiar dacă și-a urmărit agenda pro-Adrian Năstase, care îl numise. Actualul CNA nu mai face nici măcar asta. De fapt, nu face nimic, este o legumă. Cineva mi-ar putea spune că mai bine un CNA le­gumă decît un CNA activ, dar abuziv. Nu e așa, un CNA în moarte clinică înseamnă că șeful Guvernului și al PSD a autorizat anar­hia în televiziuni, de care profită cei mai ve­nali dintre lucrătorii din această industrie. Asta pentru a nu-i numi în mod abuziv jur­naliști“ pe lucrătorii de la Antena 3 - de re­marcat că Mircea Badea a refuzat mereu să fie numit jurnalist“ cînd Cătălin Tolontan Pe scurt, Victor Ponta a distrus și/sau a acaparat singurele instituții prin care statul român poate juca un rol pozitiv în ceea ce pri­vește starea presei din România: CNA, TVR, RRA. Dacă chiar ar fi dorit să facă „tot ce stă în puterile“ sale, pentru ca „toți jurnaliștii din țara noastră, indiferent de politica lor editorială, să-și poată desfășura activitatea conform dreptului constituțional la libera ex­primare“, atunci Victor Ponta: a) ar fi numit personalități credibile la CNA și le-ar fi per­mis să arbitreze bunul public numit licențe TV; b) ar fi respectat regula terminării man­datului pentru CA de la SRR și TVR; c) ar fi eliberat TVR din noua robhie financiară față de Guvern, cerînd finalizarea restructurării și anularea planurilor grandomane ale lui Stelian Tănase; și d) nu ar fi numit pe cineva Mai bine să ai basculanta ta. îl dojenea, pentru ca, la condamnarea lui Voiculescu, să redevină jurnalist și să se lup­te pentru libertatea presei, de mînă cu stă­­pînul DNA, Victor Ponta. Tot libertatea presei presupune instituții publice de media puternice și independente. Raportul privind sustenabilitatea presei pe care l-am scris anual pentru CJI, de vreo 12 ani, are indicatori speciali despre presa pu­blică. Prezumția este că organele publice de presă pot ameliora, prin conținut și prin po­ziții, abuzurile celor private, fie că vorbim de­spre tabloidizare sau despre promovarea de către privați a intereselor patronilor. După ce a cîștigat majoritatea parlamentară, USL a schimbat rapid Consiliile de Administrație de la TVR și Radioul public. Ceea ce trans­formă ideea de independență a acestor orga­nisme într-o glumă. Tocmai de aceea avem Consilii de Administrație cu mandat fix, ca să nu fie niște prelungiri ale majorității parlamentare. Astfel, ar numi grupurile par­lamentare cîte un deputat, în funcție de procentele din alegeri, să activeze în Consiliu și b asta - am face și economie, să nu mai avem încă o garnitură de oficiali plătiți acolo. Dar Victor Ponta în complicitate cu Crin An­­tonescu au folosit o chichiță legală: au res­pins raportul de activitate care stă necitit în Parlament, atrăgînd astfel demiterea CA. Mare parte din problemele TVR și RRA s-ar rezolva doar eliminînd această legătură între respingerea raportului și demiterea CA (s-ar schimba trei cuvinte într-o lege). Dar nici o putere nu a vrut să facă asta. Deci USL a a­­caparat rapid TVR și RRA. La TVR, liberalii i l-au lăsat moștenire lui Victor Ponta pe Stelian Tănase, care e mai rău decît un obe­dient: este un obedient cu idei mărețe. TVR este în faliment (îl găsise așa, ca să fim corecți), dar Tănase are planuri grandioase care agravează acest faliment, deci stă la mî­na lui Ponta ca să-i dea subvenții și să-i șteargă din datorii. în ceea ce privește RRA, povestea e ca la CNA, ca să elimine orice risc, Ponta și-a numit un fidel fără nici un profil public. Puțină lume mai știe acum că poves­tea de dragoste dintre Victor Ponta și liber­tatea presei a început foarte prost, pentru a­­ceasta din urmă, încă de pe vremea guver­nării Năstase. Guvernul a alocat atunci, u­­nui investitor francez, prima licență FM na­țională, pe care s-a construit Europa FM. Victor Ponta era atunci omul de legătură al lui Năstase și al PSD, prin care se încerca controlarea postului (conform strategiei de alocare a posturilor de radio și TV între grangurii PSD, așa cum am aflat ulterior din celebrele stenograme). Iar Victor Ponta acționa printr-un domn care se numea Ovi­­diu Miculescu. Acest Miculescu a fost numit, după preluarea puterii de către Ponta, ca șef la Radioului public, atît de evident supus la SRR. Să nu luați a­­cest paragraf ca unul de dat sfaturi, nu cred că Victor Ponta este un lider în căutare de sfaturi pe tema libertății presei. Este un om care știe clar ce a vrut să facă și a făcut: să controleze. în sfîrșit, Ponta a tras o lecție perversă din experiența lui Adrian Năstase, mai bine să ai basculanta ta. Năstase reușise să exer­cite un control considerabil asupra trusturi­lor private. Dar acest control era firav, con­diționat de puterea sa politică momentană, și trebuia cumpărat periodic, fie cu contracte preferențiale, fie cu alianțe politice (în cazul lui Dan Voiculescu). Ponta are acum ceea ce Năstase nu a avut niciodată­ basculanta sa. Adică trustul de presă pe care i-l construiește Sebastian Ghiță. Acesta, dependent econo­mic și politic de Ponta, ia de la stat, pe de o parte (contracte prin interpuși), pentru a construi un trust puternic (devenind el însuși interpus pentru Ponta). Conflictul recent dintre Ponta și Adrian Sîrbu are la bază re­fuzul acestuia de a vinde lui Ghiță Mediafax și Gândul (sau a vinde ieftin). Acum cîțiva ani, vorbeam în rapoartele despre presă pe care le scriam despre domi­nația celor cinci mari: frații Micuîa, Voicu­lescu, Vântu, Patriciu și Sîrbu. Printr-o com­binație de efecte ale crizei economice (Mi­­cula, Patriciu) și acțiuni ale justiției (Vântu), dominația celor cinci a fost distrusă, în ultimii ani. Voiculescu rămăsese ultimul dintre mo­­guli. Cu el intră la pușcărie o întreagă epocă. Ar trebui să ne bucurăm și pentru libertatea presei. Dar sîntem într-o perioadă de rea­șezare anarhică, unde întrevedem noua ten­dință: controlul indirect și cu bani murdari al unor politicieni asupra trusturilor de pre­să. Și două paradoxuri murdare. Primul, din­spre opoziție, doar Elena Udrea a acționat pentru a construi un trust de presă controlat informal (Bl, EVZ), deci dreapta politică va depinde mediatic de Udrea, mai mult decît vrea să creadă. Al doilea, s-ar putea ca din căderea lui Voiculescu să aibă de cîștigat cu­plul Ghiță - Ponta. Doar Ghiță are conexiu­nile politice și banii pentru a ieși la cumpă­rături, atunci cînd Intact se va prăbuși sau cînd familia Voiculescu va decide că e vremea pentru exil. Ponta este principalul prădător. .Ascultă la mine, e mai rău ca Năstase“, îmi spunea recent un amic, genul de ziarist care vede multe cicatrici, cînd se uită în o­­glindă. Care se poate uita în oglindă. Și care nu întîmplător tocmai ce a ieșit din presa mainstream, pentru a se refugia într-un pro­iect online fără legătură cu politica. Cred că are dreptate. Victor Ponta a construit pe ne­simțite un ghem de legături în instituții și afaceri media, care îl fac mai periculos pen­tru presă decît Năstase. Mai ales că Năstase domnea într-o epocă în care trebuia să de­monstreze în exterior bună purtare demo­cratică, pentru a intra în UE. Ponta e aproa­pe să domnească într-o epocă în care popu­­liștii amenință democrația liberală în jurul Europei, prin Putin și Erdogan, și o amenin­ță din interior, prin Viktor Orbăn. Vom mai avea o ancoră externă pentru apărarea liber­tății? Oricum, a te declara campionul liber­tății presei, în aceste condiții, este grețos.­drian Năstase a crezut că poate să-i controleze pe toți. Dem Voiculescu a fl.­sk crezut că poate să-i cumpere pe toți. Amîndoi au aflat pe pielea lor că mereu ră­­mîn unii pe afară, iar ăștia te vor urî pentru că ai încercat. Victor Ponta crede că pe cei pe care nu îi poți controla îi poți cumpăra, și invers. Crede greșit? facebook.com/ Cristian­ Ghinea.CRPE O, TEMPORA!... Eugen ISTODOR Cu toții sîntem altfel­­ Fascinant, nu? Dar nu este adevărat. O greșeală cît o tonă de mobilă. Fiindcă recla­ma care sună astfel: „Din fericire, cu toții sîntem altfel. Mobexpert“. Păi, dacă sîntem cu toții înseamnă nu este nici unul altfel. Cu toții, logic, sîntem doar la fel. Vă dați seama, echipe de specialiști în vînzări, feri­ciți că au găsit tipul de reclamă simbol, con­ceptul perfect. Și tocmai acela este greșit. Fiecare este altfel. Cu toții, nu. Pot să fiu primul altfel, și încă șapte milioane să se ia după mine. Dar dacă sînt primul e bine, cînd poporul se ia după mine, adio altfel! Mobila însăși respectă normele lui la fel, alegerea este diferită din tone de scînduri Iadei, croite diferit. Intre planete, Pămîntul este altfel, fiindcă nu este formă de viață descoperită încă pe celelalte planete. în Bu­covina, sînt sute de pensiuni. Ele sînt la fel. Doar una poate fi altfel, fiindcă își crește bi­volițele singură, nu ia lapte de la Penny. Că este greu s-o găsim pe aceea nu înseamnă că ne ducem la o pensiune altfel. Cu toții negustori­i și mușterii mergem la pensiuni la fel. Unii merg la pen­siuni altfel, că știu, că au bani, că au încre­dere. Cu toții sîntem la fel primăvara, loviți de dragosti, dar doar unii sînt altfel, se în­drăgostesc. Grea viață să ai cap de rume­guș, unii îl au, alții nu îl au. Bun, o aseme­nea elementară gramatică greșită nu împie­dică pe nimeni să-și cumpere mobilă de la firma altfel. Nimeni, uitîndu-mă pe net, nu reclamă construcția, ci defectul de mobilă. Un picior stricat, o rumegușă prost rasă, de astea. Și este normal, cu toții, din fericire pentru Mobexpert, sîntem la fel. Neatenți la detalii. Grăbiți să ne luăm lemnul favorit la bătaie, la joacă. Nu-i așa? Știm ce urmea­ză. Reproș suprem. Vedem bîma din ochiul vecinului, dar n-o vedem pe a noastră. Corect, am belit ochii pe garduri și am vă­zut o asemenea excentricitate. Altfel, cuvîn­­tul magic al secolului XXI. Anul XI • nr. 548 • 14-20 august 2014 • DILEM­­ Al

Next