Dilema Veche, 2014 (Anul 11, nr. 542-554)
2014-08-14 / nr. 548
m O țară liberă poate exista doar dacă există și o presă liberă.“ ^ ^ Această banalitate cu aer profetic a fost reacția lui Victor Ponta față de condamnarea lui Dan Voiculescu. „Atît timp cut voi fi lider politic și cetățean al României, sînt obligat să fac tot ce stă în puterile mele pentru ca jurnaliștii Antena 3 / Antena 1 și toți jurnaliștii din țara noastră, indiferent de politica lor editorială, să-și poată desfășura activitatea conform dreptului constituțional la libera exprimare și independența presei“, a adăugat șeful Guvernului, pe pagina sa de Facebook. Ce om bun, dom’le! Ce lider european impecabil! Cum moare el de grija jurnaliștilor, „indiferent de politica lor editorială“! Iar comentariul începe cu „deși nu comentez deciziile instanțelor...“ Rar s-a mai văzut o ieșire atît de ticăloasă îmbrăcată în cuvinte atît de frumoase. Vasăzi că șeful Guvernului României tratează cazul Voiculescu în termeni de libertatea presei. Și, totuși, șeful Guvernului României nu comentează deciziile instanțelor de judecată. Cum vine asta? Un individ X este judecat pentru fraudă și spălare de bani. Intre altele, individul a fost liber opt ani să tergiverseze procesul, inclusiv candidînd de două ori și demisionînd din Parlament (pe listele și cu sprijinul politic al partidului condus de Victor Ponta). Și deși nu comentează deciziile instanțelor de judecată, Victor Ponta se zbate brusc să apere libertatea de exprimare. Cum ar veni, libertatea presei a fost în banca acuzaților și ticăloasa de ea a luat zece ani pentru spălare de bani. Libertatea presei nu a fost la proces, a fost doar adusă în discuție de secta de la Antena 3, pentru a se victimiza, iar Victor Ponta a susținut această fraudă. Aparent fără să spună nimic greșit, șeful Guvernului nu doar că a comentat, de fapt, decizia instanței, dar s-a și plasat în tabăra descîntătorilor infractorului condamnat. A discuta cazul în termeni de libertatea presei este un abuz logic, iar organizațiile care se ocupă cu libertatea presei (CJI, Active Watch) nu s-au sesizat, precum șeful Guvernului. Iar în cazul nostru, lupul se declară, mieros, adoratorul oilor. Victor Ponta reprezintă, în acest moment, cea mai serioasă amenințare la adresa libertății presei din România. Asta din două motive: a) controlul instituțiilor și b) construcția în premieră a unui trust de presă aservit unui politician (adică lui Victor Ponta, Dan Voiculescu a fost politician la mîna a doua, doar ca rezultat al faptului că era geambaș de lucrători în televiziune). Libertatea presei este un construct care presupune o serie de instituții, reglementări și practici. în activitatea sa de pînă acum, Victor Ponta a acționat pentru a acapara instituțiile, a folosit abuziv reglementările și a impus proaste practici. A distrus CNA, numind acolo persoane care au lucrat pentru el ani de zile, fără nici un fel de notorietate publică, și a negociat politic ca una dintre acestea să fie aleasă președinta CNA. Ideea existenței unei instituții autonome de reglementare precum CNA este că membrii acesteia au mandate care nu coincid cu ciclurile alegerilor politice și că au credibilitate personală. Practic, politicienii aleși deleagă puterea de reglementare unor personalități care pot arbitra un bun public (în acest caz, licențele de emisie). CNA nu a funcționat niciodată strict după aceste principii, dar actualul Consiliu controlat de Victor Ponta este cel mai prost din istoria acestei instituții. Ponta a avut noroc pentru că victoria în alegeri a USL a coincis cu expirarea mandatelor mai multor membri, deci a putut umple instituția cu anonimi care nu au alt merit decît că au lucrat cu el însuși. Ideea de instituție autonomă a fost făcută praf, prin această proastă practică. Pe vremuri, chiar PSD sau Ion Iliescu numeau în CNA oameni care aveau cît de cît un profil, de gen Mihai Mă Cristian GHINEA atitudini mic-burgheze Victor Ponta și libertatea presei sau cheese laimare sau Ralu Filip. Acesta din urmă a fost un președinte al CNA energic, care a făcut ordine în modalitățile de măsurare a audienței și a adus la ordine televiziunile, pe anumite subiecte, chiar dacă și-a urmărit agenda pro-Adrian Năstase, care îl numise. Actualul CNA nu mai face nici măcar asta. De fapt, nu face nimic, este o legumă. Cineva mi-ar putea spune că mai bine un CNA legumă decît un CNA activ, dar abuziv. Nu e așa, un CNA în moarte clinică înseamnă că șeful Guvernului și al PSD a autorizat anarhia în televiziuni, de care profită cei mai venali dintre lucrătorii din această industrie. Asta pentru a nu-i numi în mod abuziv jurnaliști“ pe lucrătorii de la Antena 3 - de remarcat că Mircea Badea a refuzat mereu să fie numit jurnalist“ cînd Cătălin Tolontan Pe scurt, Victor Ponta a distrus și/sau a acaparat singurele instituții prin care statul român poate juca un rol pozitiv în ceea ce privește starea presei din România: CNA, TVR, RRA. Dacă chiar ar fi dorit să facă „tot ce stă în puterile“ sale, pentru ca „toți jurnaliștii din țara noastră, indiferent de politica lor editorială, să-și poată desfășura activitatea conform dreptului constituțional la libera exprimare“, atunci Victor Ponta: a) ar fi numit personalități credibile la CNA și le-ar fi permis să arbitreze bunul public numit licențe TV; b) ar fi respectat regula terminării mandatului pentru CA de la SRR și TVR; c) ar fi eliberat TVR din noua robhie financiară față de Guvern, cerînd finalizarea restructurării și anularea planurilor grandomane ale lui Stelian Tănase; și d) nu ar fi numit pe cineva Mai bine să ai basculanta ta. îl dojenea, pentru ca, la condamnarea lui Voiculescu, să redevină jurnalist și să se lupte pentru libertatea presei, de mînă cu stăpînul DNA, Victor Ponta. Tot libertatea presei presupune instituții publice de media puternice și independente. Raportul privind sustenabilitatea presei pe care l-am scris anual pentru CJI, de vreo 12 ani, are indicatori speciali despre presa publică. Prezumția este că organele publice de presă pot ameliora, prin conținut și prin poziții, abuzurile celor private, fie că vorbim despre tabloidizare sau despre promovarea de către privați a intereselor patronilor. După ce a cîștigat majoritatea parlamentară, USL a schimbat rapid Consiliile de Administrație de la TVR și Radioul public. Ceea ce transformă ideea de independență a acestor organisme într-o glumă. Tocmai de aceea avem Consilii de Administrație cu mandat fix, ca să nu fie niște prelungiri ale majorității parlamentare. Astfel, ar numi grupurile parlamentare cîte un deputat, în funcție de procentele din alegeri, să activeze în Consiliu și b asta - am face și economie, să nu mai avem încă o garnitură de oficiali plătiți acolo. Dar Victor Ponta în complicitate cu Crin Antonescu au folosit o chichiță legală: au respins raportul de activitate care stă necitit în Parlament, atrăgînd astfel demiterea CA. Mare parte din problemele TVR și RRA s-ar rezolva doar eliminînd această legătură între respingerea raportului și demiterea CA (s-ar schimba trei cuvinte într-o lege). Dar nici o putere nu a vrut să facă asta. Deci USL a acaparat rapid TVR și RRA. La TVR, liberalii i l-au lăsat moștenire lui Victor Ponta pe Stelian Tănase, care e mai rău decît un obedient: este un obedient cu idei mărețe. TVR este în faliment (îl găsise așa, ca să fim corecți), dar Tănase are planuri grandioase care agravează acest faliment, deci stă la mîna lui Ponta ca să-i dea subvenții și să-i șteargă din datorii. în ceea ce privește RRA, povestea e ca la CNA, ca să elimine orice risc, Ponta și-a numit un fidel fără nici un profil public. Puțină lume mai știe acum că povestea de dragoste dintre Victor Ponta și libertatea presei a început foarte prost, pentru aceasta din urmă, încă de pe vremea guvernării Năstase. Guvernul a alocat atunci, unui investitor francez, prima licență FM națională, pe care s-a construit Europa FM. Victor Ponta era atunci omul de legătură al lui Năstase și al PSD, prin care se încerca controlarea postului (conform strategiei de alocare a posturilor de radio și TV între grangurii PSD, așa cum am aflat ulterior din celebrele stenograme). Iar Victor Ponta acționa printr-un domn care se numea Ovidiu Miculescu. Acest Miculescu a fost numit, după preluarea puterii de către Ponta, ca șef la Radioului public, atît de evident supus la SRR. Să nu luați acest paragraf ca unul de dat sfaturi, nu cred că Victor Ponta este un lider în căutare de sfaturi pe tema libertății presei. Este un om care știe clar ce a vrut să facă și a făcut: să controleze. în sfîrșit, Ponta a tras o lecție perversă din experiența lui Adrian Năstase, mai bine să ai basculanta ta. Năstase reușise să exercite un control considerabil asupra trusturilor private. Dar acest control era firav, condiționat de puterea sa politică momentană, și trebuia cumpărat periodic, fie cu contracte preferențiale, fie cu alianțe politice (în cazul lui Dan Voiculescu). Ponta are acum ceea ce Năstase nu a avut niciodată basculanta sa. Adică trustul de presă pe care i-l construiește Sebastian Ghiță. Acesta, dependent economic și politic de Ponta, ia de la stat, pe de o parte (contracte prin interpuși), pentru a construi un trust puternic (devenind el însuși interpus pentru Ponta). Conflictul recent dintre Ponta și Adrian Sîrbu are la bază refuzul acestuia de a vinde lui Ghiță Mediafax și Gândul (sau a vinde ieftin). Acum cîțiva ani, vorbeam în rapoartele despre presă pe care le scriam despre dominația celor cinci mari: frații Micuîa, Voiculescu, Vântu, Patriciu și Sîrbu. Printr-o combinație de efecte ale crizei economice (Micula, Patriciu) și acțiuni ale justiției (Vântu), dominația celor cinci a fost distrusă, în ultimii ani. Voiculescu rămăsese ultimul dintre moguli. Cu el intră la pușcărie o întreagă epocă. Ar trebui să ne bucurăm și pentru libertatea presei. Dar sîntem într-o perioadă de reașezare anarhică, unde întrevedem noua tendință: controlul indirect și cu bani murdari al unor politicieni asupra trusturilor de presă. Și două paradoxuri murdare. Primul, dinspre opoziție, doar Elena Udrea a acționat pentru a construi un trust de presă controlat informal (Bl, EVZ), deci dreapta politică va depinde mediatic de Udrea, mai mult decît vrea să creadă. Al doilea, s-ar putea ca din căderea lui Voiculescu să aibă de cîștigat cuplul Ghiță - Ponta. Doar Ghiță are conexiunile politice și banii pentru a ieși la cumpărături, atunci cînd Intact se va prăbuși sau cînd familia Voiculescu va decide că e vremea pentru exil. Ponta este principalul prădător. .Ascultă la mine, e mai rău ca Năstase“, îmi spunea recent un amic, genul de ziarist care vede multe cicatrici, cînd se uită în oglindă. Care se poate uita în oglindă. Și care nu întîmplător tocmai ce a ieșit din presa mainstream, pentru a se refugia într-un proiect online fără legătură cu politica. Cred că are dreptate. Victor Ponta a construit pe nesimțite un ghem de legături în instituții și afaceri media, care îl fac mai periculos pentru presă decît Năstase. Mai ales că Năstase domnea într-o epocă în care trebuia să demonstreze în exterior bună purtare democratică, pentru a intra în UE. Ponta e aproape să domnească într-o epocă în care populiștii amenință democrația liberală în jurul Europei, prin Putin și Erdogan, și o amenință din interior, prin Viktor Orbăn. Vom mai avea o ancoră externă pentru apărarea libertății? Oricum, a te declara campionul libertății presei, în aceste condiții, este grețos.drian Năstase a crezut că poate să-i controleze pe toți. Dem Voiculescu a fl.sk crezut că poate să-i cumpere pe toți. Amîndoi au aflat pe pielea lor că mereu rămîn unii pe afară, iar ăștia te vor urî pentru că ai încercat. Victor Ponta crede că pe cei pe care nu îi poți controla îi poți cumpăra, și invers. Crede greșit? facebook.com/ Cristian Ghinea.CRPE O, TEMPORA!... Eugen ISTODOR Cu toții sîntem altfel Fascinant, nu? Dar nu este adevărat. O greșeală cît o tonă de mobilă. Fiindcă reclama care sună astfel: „Din fericire, cu toții sîntem altfel. Mobexpert“. Păi, dacă sîntem cu toții înseamnă nu este nici unul altfel. Cu toții, logic, sîntem doar la fel. Vă dați seama, echipe de specialiști în vînzări, fericiți că au găsit tipul de reclamă simbol, conceptul perfect. Și tocmai acela este greșit. Fiecare este altfel. Cu toții, nu. Pot să fiu primul altfel, și încă șapte milioane să se ia după mine. Dar dacă sînt primul e bine, cînd poporul se ia după mine, adio altfel! Mobila însăși respectă normele lui la fel, alegerea este diferită din tone de scînduri Iadei, croite diferit. Intre planete, Pămîntul este altfel, fiindcă nu este formă de viață descoperită încă pe celelalte planete. în Bucovina, sînt sute de pensiuni. Ele sînt la fel. Doar una poate fi altfel, fiindcă își crește bivolițele singură, nu ia lapte de la Penny. Că este greu s-o găsim pe aceea nu înseamnă că ne ducem la o pensiune altfel. Cu toții negustorii și mușterii mergem la pensiuni la fel. Unii merg la pensiuni altfel, că știu, că au bani, că au încredere. Cu toții sîntem la fel primăvara, loviți de dragosti, dar doar unii sînt altfel, se îndrăgostesc. Grea viață să ai cap de rumeguș, unii îl au, alții nu îl au. Bun, o asemenea elementară gramatică greșită nu împiedică pe nimeni să-și cumpere mobilă de la firma altfel. Nimeni, uitîndu-mă pe net, nu reclamă construcția, ci defectul de mobilă. Un picior stricat, o rumegușă prost rasă, de astea. Și este normal, cu toții, din fericire pentru Mobexpert, sîntem la fel. Neatenți la detalii. Grăbiți să ne luăm lemnul favorit la bătaie, la joacă. Nu-i așa? Știm ce urmează. Reproș suprem. Vedem bîma din ochiul vecinului, dar n-o vedem pe a noastră. Corect, am belit ochii pe garduri și am văzut o asemenea excentricitate. Altfel, cuvîntul magic al secolului XXI. Anul XI • nr. 548 • 14-20 august 2014 • DILEM Al