Dilema Veche, 2014 (Anul 11, nr. 542-554)
2014-08-14 / nr. 548
„Cartea dragostei este cel mai frumos volum de versuri pe care l-am citit în ultimul deceniu.“ Așa își începe Mircea Cărtărescu textul de prezentare și, implicit, de recomandare, de pe coperta a patra a acestei cărți semnate de Bogdan O. Popescu, și continuă: „Cartea este un epitalam fermecător, gingaș, pasionat și inocent, animat de o inventivitate pe centimetru pătrat care-i concurează pe Arcimboldo, pe Disney și pe Miyazaki. Rareori, cuvintele mari ale poeziei au fost luate mai în serios, rareori, de asemenea, un poet a avut atîta curaj în folosirea registrului minor, a sunetelor flajeolate, a diminutivelor ca să dea căldură și credibilitate poemelor.“ Intr-adevăr, apărută la patru ani de la precedentul volum de poezie (Aerobiciclete, Brumar, 2010), această carte, intitulată pe cît de simplu, pe atît de orgolios Cartea dragostei, ți-e mai ușor să o descrii, decît să-i înțelegi mecanismul cu totul și cu totul impresionant. Copleșitoare de potrivă ca formă (64 de duble-poeme în cîte două forme fixe, construite pe principiul hexagramelor din vechea carte chinezească I Ching / Cartea Schimbărilor, și întinzîndu-se pe mai bine de 160 de pagini, format mare), dar și din punctul de vedere al conținutului (o întreagă lume ficțională de o bogăție cultural-lingvistică care-și distribuie referințele pe mai multe niveluri). Cartea dragostei este un OZN liric în literatura românească contemporană. Densă prin conținut și solicitantă prin conotație, pentru lectură ai nevoie de cîteva zile și, mai ales, de un minim background cultural oriental. Pentru că nici nu se citește, nici nu poate fi înțeleasă ușor sau repede. Structura pe care e construit acest vast poem stratificat și rețeaua lui de referințe necesită nu doar atenție și competență (căci trebuie să știi cum să privești hexagramele, ca să poți cit poemele), ci și multă predispoziție (căc schimbările de perspective sînt frecvente și prin urmare, solicitante). Iar la final, nu ești cîtuși de puțin sigur că ai (între)văzut tot ce oferă această carte gîndită ca „o mică lume“ cu propriile înălțimi, adîncimi și reflexii. Primul lucru remarcabil, la propriu și la figurat, este, așadar, procedeul, marcat inclusiv grafic, de construcție al acestui vast poem al dragostei pe cadrele celor 64 de de Marius CHIVA feedbook Marele poem al purificării dragostei nu în culcușul său «din trei atlazuri», și spermia aflată în continuă căutare, atrasă de feromonii dulci ai feminității“, după cum frumos și inspirat citește poemul Mircea Cărtărescu), este un traseu al așteptării și al schimbării pentru purificare, un traseu inițiatic presărat cu locuri mirifice populate de nenumărate ființe imaginare, un traseu al încercărilor cu reguli, secrete și recompense, cu ofrande și sacrificii, cu vrăji și vedenii. Ca-ntr-un joc video inspirat de basmele orientale, apar locuri, forme geografice și fenomene ale naturii luxuriante („lacul secret kanas“, „rîsul sacru jamuna“, „ținutul Uttarakhand“, „vîntul cald khamsin care durează cincizeci de zile“, „cetatea Kang de la apus“, „pădurea de păpădii“ ș.a.), personaje stranii și misterioase („zeița chuang-mu“, „cei șapte zei ai norocului“, „ducele Ji gao“, „vrăjitoarea „Vîntul cald khamsin care durează cincizeci de zile.“ Wagrame din I Ching. Datînd din mileniul al doilea î.Ch., străvechiul set oracolar chinezesc este conceput pe ideea dinamicii dintre forțele opuse, a evoluției și a procesului transformării eterne, și a fost (re)interpretat ca un sistem cosmologic și filozofic. Cele 64 de hexagrame conțin fiecare cîte șase linii orizontale, dintre care fiecare poate fi un Yang (linie neîntreruptă) sau un Yin (linie întreruptă) - 64 fiind numărul total de combinații între aceste două principii/forțe opuse, dar complementare. La fel, fiecare dintre cele 64 de poeme ale Cărții dragostei stă sub semnul cîte unei hexagrame însoțite de propria translație, străveche, unică (foarte frumoase variantele românești ale lui Bogdan O. Popescul), precum și de un titlu „laic“, adăugit, căci există în fiecare secvență cîte două texte ce corespund fiecare cîte unei dimensiuni, una reală-contemporană-biografică-discursivă, cealaltă fantezistă-arhetipală-impersonală-descriptivă, alternînd, la rîndul lor, vocea feminină cu cea masculină. De aceea, partea textuală secundă a fiecărei hexagrame lirice este ordonată conform celor șase linii orizontale care o compun: „nouă“ este Yang matur (o linie neîntreruptă care se rupe, adică vocea bărbatului), iar „șase“ este din matur (o linie întreruptă care se întregește, adică vocea femeii). Astfel, partea textuală secundă conține cîte șase intrări, fiecare dintre acestea reprezentînd, conform alternanței hexagramelor, vocea unuia dintre iubiți, „nouă în primul loc (...) în al șaselea loc“ fiind bărbatul, iar „șase în primul loc (...) în al șaselea loc“ fiind femeia. Rezumînd, fiecare dintre cele 64 de poeme conțin cîte un intro al uneia dintre voci, urmat de alte șase intervenții lirice alternative ale celor două voci, conform alternanței unice, cartea însumînd 64 de poeme pe cîte o singură voce și, în subsidiar, un dialog format dintr-un total de 384 de replici ale celor doi îndrăgostiți: prințesa luona și cavalerul shangdi di liwu. Dincolo de suprafața sonetelor postoptzeciste ale unui cadru domestic contemporan digitalizat, marele poem al dragostei dintre cele două personaje se prezintă sub forma unui lung vis inițiatic al dragostei, un basm arhetipal eterogen, un fantasy oriental, în care prințesa lupna își așteaptă alesul în „grădina suspendată a dragostei purificate“, cavalerul shangdi di liwu avînd de străbătut „un drum lung și chinuitor“, un marș eroic presărat cu tot felul de încercări bizare. Acest drum al unuia către celălalt, semnificînd însăși uniunea dintre cele două principii ale vieții („Cei doi sînt, pînă la urmă, ovulul rotund ca un soare, opulent și baroc, în cremefuamnach“ ș.a.), vietăți exotice personificate („urșii clanului abenaki“, „vulturii harpagomis“, „șopîrlele-tegu-negre“ „tigrul qilin“, „șoimi-cu-gambe-ascuțite“, „hanuman, regele maimuțelor roșii nancy“, „albinele superpolenizatoare“, „furnicuța letix“, „berbecul ikanga“, „leopardul fusca“, „vulpi-zburătoare-cu-cap-cenușiu“ ș.a.), proceduri și rituri de trecere care necesită obiecte magice pe măsură („desaga-fară-fund“, „vin din vița sfințită a pietrei-muntelui-vînăt-de-la-apus“, „petunia neagră“, „ramuri de baobab-bătrîncapricios“, „piatra omfalos“ ș.a.). Cu multă migală și răsfațîndu-se a folosi o recuzită și un imaginar impure, topind în versuri referințe din sfere culturale variate și aparent divergente, Bogdan O. Popescu a imaginat un fel de cosmogonie sentimentalludică, a cartografiat un imperiu fantezist, în cadrele căruia a compus o Cîntare a cîntărilor orientală, cu multiple rezonanțe mitologice și biblice, un lung și luxuriant poem, deopotrivă epic și incantatoriu, infantil și eroic, ritualic și oniric, elegiac și delirant, cast și senzorial, european și oriental de la New York la Beijing, între dormitor și tărîmul magic. Cartea dragostei este jucăreaua“ ludic-feerică a lui Bogdan O. Popescu care, în cadrele simbolice delimitate de hexagramele I Ching, folosește limbajul minor-casnic al diminutivelor, al tandrețurilor și al alunturilor amoroase („prințesuța“), plus onomatopee fanteziste, își permite glumițe și chiar trimiteri la cărțile sale anterioare și, în general, înscenează un spectacol al risipei imagistice și lexicale, din care, paradoxal, e imposibil să decupezi un fragment, pentru a surprinde miniaturalul întregului. Cîntarea cîntărilor placată pe I Ching. Carte dragostei este marele poem-basm-cîntare al „schimbării ideii de dragoste“ sub forma unui fantasy game înspre „grădina suspendată a dragostei purificării“. Fără doar și poate, capodopera lui Bogdan O. Popescu. Bogdan O. Popescu, Humanitas, 2014. BOGDAN O. POPESCU CARTEA DRAGOSTEI REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR CREZI CA E POSIBILĂ O LUME PERFECTĂ? STĂ ÎN PUTEREA TA SĂ O CONSTRUIEȘTI! f ÎNSCRIE ȚI PE UTOPIATV.RO e PUB RATE HI Anul XI • nr. 548 • 14-20 august 2014 • DILEMI Ai