Dimineaţa Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673)

1936-01-01 / nr. 621

1 Ianuarie 1936 No. 621 ANUL 13 HEDIACT^1 A Șl ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-84ЭО ABONAMENTE: 1 AN 200 ^ I UN EXEMPLAR 5 LEI BimWIATA 6 LUNI 100 „ I IN STRĂINĂTATE DUBLU REPRODUCEREA BUCĂȚILOR Ar. Ц B1TZIRII MANUSCRISELE NEPUBLICATE ESTE STRICT interzisA UllewUir. IV. V H I & R 11 I A N ii c r in apoi a z S’a pierdut Uitucilă! Fiindcă este aşa cum îl ştim că este, nu e chiar aşa de greu ca prietenul nostru Uitucilă să se piardă. Să mulţumim însă lui Dumnezeu că nu s’a pierdut pentru totdeauna şi că l-am găsit repede. Altfel, ar fi fost o nenorocire, o mare şi grozavă nenorocire. Nenorocire pentru dânsul, pentru soţia sa, pentru mine, care, prin pierderea lui, aş fi pierdut un prieten aşa de bun, şi cred că nici cititorii nu s’ar fi bucurat să se piardă Uitucilă. Nu de altceva, dar n’aş mai fi avut ce să le povestesc. Să arăt însă cum s’a pierdut Uitucilă. Am spus săptămâna trecută că ne înţelesesem ca Uitucilă şi soţia sa să vie la mine în seara de Anul Nou şi să facem revelionul împreună. Eu unul făcusem, aşa cât am putut, pregătirile trebuincioase. Ii aşteptam să vie, mai ales că înţelegerea era să ia şi masa la mine. Dar vremea trecea şi ei nu veneau. I-am aşteptat până la orele 11 seara. Văzând că nu mai vin, am început să intru la gânduri. „S’o fi întâmplat ceva, trebue să se fi întâmplat ceva !" mi-am zis şi m’am dus la casa lui Uitucilă. Uitucilă nu era acasă. Am găsit-o pe soţia sa, umblând de colo până colo speriată și îngrijorată. „Ce este? Ce s’a întâmplat? m’am grăbit să o întreb. — Ce să fie? îmi răspunse ea. Nu mai vine Uitucilă. Sunt aproape trei ore de când l-am trimis să aducă dela colțul străzii un taxi cu care să venim la dumneata și de atunci nu se mai întoarce. Trebue să i se fi întâmplat ceva, trebue să fi păţit ceva. — Ei, lasă, că n’a păţit nimic. S’o fi întâlnit cu un prieten şi or fi mers undeva împreună, i-am zis eu, vrând să o liniştesc. — Cum să meargă cu un prieten ? îmi întoarse ea vorba înfuriată. Iţi spun că îl trimisesem să aducă de la colţul străzii o maşină, cu care vroiam să venim la d-ta, iar eu îl aşteptam îmbrăcată gata şi cu pălăria pe cap. Decât, adăugă ea, haidem să-l căutăm! — Să mergem şi să-l căutăm", i-am zis cu o jumătate de gură şi fără vreo plăcere. In adevăr, în loc să stau acasă şi să mai petrec şi eu în seara de Anul Nou, din pricina lui Uitucilă trebuia să umblu acum noaptea pe drumuri. Unde mai pui că porneam la o treabă nu tocmai uşoară. Unde să cauţi şi unde să-l găseşti în oraşul acesta aşa de mare ?­­ N’am să vă povestesc pe unde am fost şi pe câţi am întrebat despre Uitucilă. Ştiu numai că n’am să uit aşa de lesne şi aşa de repede noaptea aceea. Pe când toată lumea se bucura şi petrecea, eu şi cu nevastă-sa umblam pe străzi, intram prin cafenele, întrebam pe toţi sergenţii de stradă şi pe mulţi alţi trecători. Vi­zite aşa am umblat toată noaptea, pentru ca, în sfârşit, să-l găsim în zori de zi. Ştiţi unde ? In beciul poliţiei alături de vagabonzi şi haimanale şi îmbrăcat ca un cerşetor. Să povestesc pe scurt cum de a ajuns acolo. Când eşise să caute un automobil de piaţă, i-a eşit în drum un cunoscut, care l-a întrebat: „încotro Uitucilă ?“ — „Nicăeri, răspunse deşteptul de el. Am eşit să mă mai plimb." Atunci cunoscutul acela i-a spus să meargă împreună la o cafenea, unde, aşa cum este obiceiul în noaptea de Anul Nou, clienţii jucau pe bani, ca să-şi vadă norocul. A jucat şi Uitucilă şi a pierdut toţi banii. După aceea, a eşit din cafenea, vroind să se întoarcă acasă. Numai că la plecare a îmbrăcat — de sigur, fără să-şi dea seama — un palton străin şi şi-a pus pe cap o pălărie străină. Aşa a pornit-o pe străzi, dar s’a rătăcit, nemerind într’o stradelă unde este periculos să treci noaptea şi mai ales singur. Acolo câţiva pungaşi au tăbărât pe el, vrând să-i ia banii. Dar văzând că n’are nici un ban, l-au desbrăcat de haine şi i-au dat în schimb nişte zdrenţe. Ba chiar, fiindcă se împotrivea, i-au tras şi o bătae bună. Bătut şi îmbrăcat mai rău decât un cerşetor, Uitucilă o luă aşa la întâmplare. Iată însă că dete de bănuit unui sergent, care îl opri şi-l întrebă: „încotro, cetăţene ? — Nu ştiu, răspunse Uitucilă. — Dar unde stai mata ? — Acasă la mine. — Dar unde e casa matale ?" Uitucilă uitase şi numărul casei şi numele străzii în care locueşte. Văzând aşa, sergentul îl înhăţă de guler şi-l duse la poliţie, punându-l în beciu, de unde l-am scăpat a doua zi. VINTILĂ BRATU DOCTORUL MITITELUL, MEDICUL ANIMALELOR şi ISTORIOARE PENTRU PUIU sunt cele două cărţi noui scoase chiar acum de MOŞ NAE. Ele vor face deliciul cititorilor. De vânzare la toate librăriile. A apărut ! A apărut ! „ALMANAHUL ŞCOLARILOR PE 1936“ Un volum de 130 de pagini, lei 25, De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare.

Next