Dimineaţa, noiembrie 1904 (Anul 1, nr. 288-302)
1904-11-25 / nr. 297
Anul I No. 297 ABO Simple (Dimineața) Un an ... 16 lei 0 luni 8 luni. ... 4 lei 1 lună Ins Specifi ENTE Combinate (Adevărul și Dimineața) 8 lei ÎS Un an .... 30 lei 0 luni . ... 15 lei loi 3 luni . . . 7—50 1 lună. . . 3 lei tramutate tudeit • PUBLICITATEA 9 Linia pe corp 7 în pagina III bani 15 ■ Linia pe corp 7 în pagina IV bani 08 i B.1 O Publicitate unită. In aceeași zi la ambele ziare : 9 L Linia în pagina III bani 30 —6— Linia în pagina IV bani 15 Inserții și Reclame. 2 lei linia_______________ ASTAZI: 24 Noembrie (7 Decemb.) 1904 f^1^'VV\'VVVVV*VVVVV^^/'VWVVVVVIWAA^A/V^AAAAA/VVVVA«AAA»^AAA/WVVA//vVWV^*vAvVVAA^^^ WWW Calendar: ORTODOX: »S. Climent ,, CATOLIC : Ambrosie Soarele răsare 7 ore 39 m., apune 4 ore 35 m, se menține închis cu ceață și chiciur<l groasă aproape în toată țara. In cîteva localități din Muntenia cerul este senin. In mare parte a țărei ziua a fost puțin dezgheț, iar noaptea îngheț general. Cea mai ridicată temperatură din cursul zilei plus 7 grade la Cîmpina și Govora, iar cea mai coborîtă de peste noapte — 11 grade la Găești (Dîmbovița). Barometrul s'a coborît de Luni în Moldova cu 1 la 2 mm., iar în restul țărei el s’a ridicat cu 1 mm. Ploae cu ninsoare n’a fost nicăerîn înălțimea barometrului la 0 grade 759.4 mm. Temperatura aerului — 5 grade 3. f intui aproape slab de la W. Starea ceruluji^ brumos •__________ ___________ Tiafoni Mitinnfil Serata de onoare a maestrului G. Bavagnoli. Se va cînta: Ma 1 tall UI națiUnal non, operă în 4 note; muzica de G. Puccini. Grifoni I nmn Apatra reprezentație a operetei germane sub direcția~d-nului Era. musit Lynn Waldmann. 3e ---------“* ~|‘---------” va reprezenta Nakiri, pentru ultima oară.IfafcTÎ^sinu’îeâÂv^ie^a.Tret< MEMENTO Parlamentare: La Cameră : modificarea art. 21 din legea băncilor populare. La Senat: citirea proeetului de răspuns la mesaj. Lacul Cișmegiului.—In fiecare zi patinagiă, de la 8 dimineața pînă la 5 seara. Marți, Joi și Duminică muzica regimentului de roșiori. Autorități: Toate autoritățile publice gint deschise. Judiciare: Toate instanțele judecătorești sunt deschise. Ateneu : Expoziția de pictură a d-lui Kimon Logfu. In rotonda Ateneului expoziția domnilor Michăilescu, Sperlieb, Ioanid și Kraus. Universitare: D. D. Onciul își începe cursul cu studenții facultăței de litere, între 11—12 a. m. Ședințe . La „Uniunea studenților români“ adunarea generală a membrilor eî. Progresii mijloacelor de transport Tramcar-automobil cum circulă acum pe toate străzile din Londra Mizeria la țară Am atras băgarea de seamă foarte serioasă a guvernului asupra pericolului care amenință țara pentru primăvară cînd țăranul va rămîne, negreșit, fără mijloace de trai, și iată că prevederile noastre se realizează, din nenorocire. I Seceta din timpul verei a fost dezastroasă nu numai pentru oameni, dar și pentru vite așa că săteanul a fost lovit din două părți, a fost lovit în hrana sa prin aceea că porumb nu s’a făcut pe nicăeri și a fost lovit în hrana vitelor prin aceea că nutrețul a fost nul. Spre toamnă, e drept, ploile au fost binefăcătoare și vitele au fost salvate. Prin luna Septembrie și chiar pe la sfîrșitul luî August cîmpul s’a prezentat atît de acoperit și bogat în nutreț încît te credeai în luna luî Main; ce folos, însă, că mulți țărani, speriați de sărăcie sau în neputința absolută de a’și hrăni vitele, apucaseră ca să le vîndă. Pentru anul viitor recolta se arată că va fi minunată. De pretutindeni făgăduelile sînt aproape minunate, însă, pînă cînd această recoltă va fi reală și va fi vindută, vor trece încă multe luni, iar mizeria țăranului este aproape de tot. După ce vara a fost așa de rea, iată că și iarna a căzut și mai înainte de vreme și atît de nemiloasă cum de mult nu s’a văzut una la fel ; și această cruzime meteorologică— dacă o putem numi astfel — cade tot pe spinarea bietului țăran doborit de sărăcie. Guvernul, care posedă informațiuni sigure de la prefecți, știe mai bine decît noi care este starea țărănimeî din întreaga țară și, dacă guvernul s’a alarmat pînă într’atîta încît să cheme la o întrunire parlamentară intimă chiar pe membrii opozițiunei pentru ca să se consulte și cu dînșiî asupra măsurilor ce sînt de luat, negreșit că situația este gravă afară din cale. La asemenea măsuri extraordinare un guvern nu recurge decît in situațiuni aproape desperate, căci în celelalte, mai mult sau mai puțin normale, guvernul își asumă singur răspunderea și ia măsurile necesare. De astă dată s’ar părea că va fi nevoe de sacrificii foarte mari, atît de mari încit primul ministru nu are curagiul să angajeze, fără asentimentul opoziției, o mare parte din resursele țării. In cele din urmă guvernul a revenit insă asupra primelor sale intențiuni și s’a mulțumit a modifica art. 21 din legea Băncilor populare în sensul ca acestea să fie îndreptățite a sconta cambiile țărănești la Banca Națională. Statul garantează acestei Bănci valoarea cambiilor scontate pînă la concurența sumei de douăzeci de milioane, pentru care se va putea cumpăra sătenilor cerealele de cari au nevoe. In situația grea în care se află țărănimea orice măsură luată repede nu poate fi decît aprobată. Astfel fiind, aprobăm și măsura de mai sus ! Port-Arthurul este inexpugnabil? Ceea ce spun rușii Un vechiul ofițer rus, d. Sakharoff, care s’a distins mult în războiul rusoturc, decorat cu ordinul Sf. Gheorghe, care a petrecut șapte ani în Extremul Orient și mai ales în Port-Arthur, dă amănunte foarte interesante, încă necunoscute, asupra faimoasei cetăți. D. Sakharoff a fost la Port-Arthur la începutul războiului, în calitate de supraveghetor șef al farului situat pe muntele Liaoteșan, și este deci în măsură de a cunoaște în amănunt tăria fortificațiunilor. El scrie următoarele în „Russkoe Slovo“: Li Boteșan este un munte de piatră care se ridică deasupra unui lanț de munți tot de piatră și care domină Portul Arthur. Cu toate că de mai mulți ani se vorbea de nevoia de a construi acolo un fort, nu exista o singură tranșee la începutul lunei Aprilie. Inginerii asiguraseră că aceste lucrări de fortificare ar ține cinci ani și ar necesita o cheltuială de mai multe milioane de ruble, pentru că era imposibil —spuneau ei— de a tăia un drum în masa aceea de granit. Or, generalul Kondracenko fortifică înălțimea în timp de cîteva săptămîni și reuși chiar să urce tunuri de asediu pînă în vîrf, la o mie cinci sute picioare înălțime. A fost o muncă de ciclop. Cînd locuiam farul din Liaoteșan, care este de trei sute de metri deasupra nivelului mărei, mă duceam în oraș urmînd o cărare mică pe care un călăreț nu poate să umble, și acesta este singurul drum practicabil Ei bine, pentru a face drumul scurt pînă în oraș aveam nevoe de șase ceasuri. Joi 25 Noembrie 19Q# Apare zilnic la ora 4 dimineața © @ Uf U © 00 cu ultimele știri ale nopții director, COVST. MIME Liaoteșan este așa dar inaccesibil asediatorilor, atît din partea măre, cît și de pe uscat. Stîncile sale sunt toate cu vîrf. Dacă japonezii ar putea să ia Liaoteșan, Port-Arthur ar cădea imediat în mîna lor. Dar ei nu vor pune niciodată mîna pe Liaoteșan, orice ar face. Nu se poate presupune apoi că ar săpa șanțuri și galerii subterane sub munte, pentru că tot muntele nu e decît o singură bucată enormă de piatră, nu nici un pumn de pămînt unde spa. Cum japonezii n’au cucerit de ît ceea ce asta de prevăzut că o să le abandonăm . Munții Verzi, colinele Lupului, vijjea situată între acestea și forturi, exun și ietmcile izolate cari nu’s do niciun fols. Deși forturile sînt astfel construite de“ generalul Kondrancenko încît dacă vreunul este luat celelalte pot să concentreze asupra lui un foc așa de teribil încît nimic să nu’i reziste. Afară de aceasta nu este de gîndit că cetatea ar putea să cază prin foamete. O să existe totdeauna mijioace de a rupe blocusul, și chinezii sînt maeștri în arta aceasta ; penru bani ei fac totul. De altfel, generalul Stoessel nu este om ca să capituleze, orice s’ar întîmpla. cum nici locotenenții săi, generalii Fock și Kondratevicv. Ei spun că Portul Arthur nu va fi niciodată cucerit de japonezi și va rezista atît cît va vioi și va fi de nevoe. Intru cît asigurarea aceasta așa de categorică se va realiza, ne va arăta viitorul cel mai apropiat. PREUMBLĂRI și INTERVIEWURI O societate de văduveni Cum este organizată societatea „Văduva“.— Scopul societăței.— Primirea și eliminarea mesabrelor.— Ce a făcut Luisa Ritter.— Intențiile societăței „Salvatorul“.— Un ideal interesant. In convorbirea, ce am avut-o cu secretarul societăței „Văduva“, l’am întrebat : —„Cum se face că societatea d-stro numără peste 0000 de membre?... Agemonba strccéSe se obțin foarte cu greu de o societate înființată abia de un an“. Secretarul îmi răspunse: — „Noi nădăjduim că pînă la anul viitor numărul membrelor va fi cel puțin de două ori mai mare decît este astăzi. Zilnic vin nouă membre, cari părăsesc alte societăți de acest fel, și cer să fie înscrise în societate". In urmă secretarul îmi dete toate lămuririle asupra chipului în care este organizată „Văduva“. Scopul societăței — Societatea „Văduva", continuă secretarul, are de scop a veni în ajutorul văduvelor și invalizilor săraci în orice împrejurări, în care ființa omenească are nevoi de ajutor. In cazurile de moarte, boală, incendii, inundații, etc., „Văduva“ a venit de multe ori în ajutorul membrelor, fără a ține seamă că unele din ele nu erau la curent cu plata cotizațiunilor. Afară de asta societatea intervine pe lîngă autorități oricînd vreo membră are nevoe. Un articol special din statute ne obligă a scrie membrelor orice petițiuni, iară nici o plată, în orice oră din zi și din noapte. Admiterea și eliminarea membrelor —„Ce condițiuni trebue să îndeplinească o văduvă, pentru a fi admisă ca membră în societate ?...“ —„Nici o condițiune. I se cere numai să prezinte actul de deces al soțului. Invalizilor nu li se cere nici atît. E de ajuns ca eî să se prezinte în persoană la sedul societăței și să ceară a fi incluși. Excluderea unui membru nu se face decît în cazurile de o gravitate excepțională, adică atunci cînd se dovedește că el lucrează contra intereselor societăței, cum de pildă a fost cazul cu Luisa Ritter“. Ce a făcut Luisa Ritter Știam că Luisa Ritter fusese casieră și părăsise societatea. Secretarul îmi spuse insă rîzînd: — „Credeți că ea s’a mulțumit să plece și să ne lase în pace ?... E o întreagă caraveră cu dînsa. „Intr’o bună zi ne pomenim cu o convocare în adunare extraordinară. Convocarea era semnată de Luisa Ritter și de vreo trei membre din comitet. Fosta noastră casieră avea intențiunea să năvălească cu membrele în localul societăței și să-l ia cu asat. In acest scop ea împărțise convocarea la un mare număr de membre, cari nu știa și că ea părăsise postul de casieră.“ — „Și s’a ținut adunarea generală ?...“ — „S’a ținut cu vreo optsprezece membre, dintre cari cele mai multe nici nu făceau parte din societate. Ele au plătit atunci cotizația Luison Ritter, care le-a dat în schimb cîte o fidulă pe hîrtie galbenă de băcănie, în loc de chitanțe. Ce e mai frumos însă, nici membrele din comitet cari iscăliseră convocarea nu au luat parte la adunare.“ — „Cum se explică asta?...“ — „Și membrele din comitet fuseseră induse în eroare. Cînd au aflat intențiunile foastei casiere, ele au venit la societate și s’au scuzat, iar la întrunire nu s’au mai dus.” Intențiunile societăței „Salvatorul" — „îmi spuneau deunăzi, că Luisa Ritter s’a pus în serviciul societăței „Salvatorul", pentru a atrage acolo pe membrele societăței „Văduva”. Ce fel de societate e „Salvatorul“ ©@®~@‡© ® 999999999$ !>ei la 15 Noembrie primi7 dimineață se numește DJMIH Efkil (Reverul is dimineață — „Mai întrî nu e o societate, ci o întreprindere comercială. Un fost dricar, care a dat faliment, își continuă meseria sub formă de societate de înmormîntare. Dar se vede că nu prea-I merge, deoarece cântă să atragă acolo pe membrele „Văduvei“. Un ideal interesant Revenind ,la felul cum e constituită societatea „Văduva“, secretarul îmi spuse: ■— „Idealul pe care îl urmărim noi este a crea mijloace de trai văduvelor și invalizilor. Astfel vom înființa prin mahalale mici prăvăli și ateliere ale societate, unde unele membre vor gas ocupațiune. Membrele lipsite de mijloace vor primi un timp bonuri, cu cari să poată tîrgui gratuit cele absolut necesarii din aceste prăvălii. Apoi vom clădi un local, unde copiii de văduve să poată căpăta instrucțiune, hrană și adăpost.“ — „V’ar trebui un mare capital pentru toate acestea.“ — „Nu prea mare, și sperăm că pînă peste doi ani îl vom avea.“ U. Dar nici de astă dată bătălia nu era sfirșită. După o singură oră de odihnă, generalul Stoessel luă ofensiva, la nudul său, și atacă ca o rară înverșunare poziția pierdută. Telegraful ne spune că rușii au dat șease asalturi, însă toate au fost respinse cu succes de către forțele superioare ale generalului Nogi care luă imediat măsuri pentru punerea colinei în stare de a nu mai putea fi pierdută. Cît de crîticenă a fost această lungă bătălie și cu de mari pierderi trebue să fi avut și rușii, atît în retragere cit și în timpul celor șase contraatacări date. ne-o spune faptul că generalul Stoessel, imediat după sfîrșitul luptelor, a cerut un armistițiu de 6 ore spre a putea ridica răniții și a-și putea îngropa morții. Acuma soarta ultimelor vase rusești de la Port-Arthur este cunoscută. De îndată ce tunurile de mare calibru așezate acolo vor începe să fulgere, dezastrul se va produce, flota rusească va dispare iar amiralul Togo va putea pleca în liniște ca să întîmpine forțele navale ale amiralului Rojestvensky. Leat A se citi telegramele privitoare la războiul ruso-japonez în pagina III. MESALINELE ÎNCORONATE IV Surorile lui Napoleon I Marianna în salonul lui Lucian la Paris.—Amorul ei cu poeți.— Fontanes.—Plecarea lui Lucian.—Relațiunile cu Fontanes.— Romanul Elisei.—Elisa ca actriță.—Indignarea lui Napoleon.—Elisa a Messalina.—Haremul ei.—Relațiunile amoroase cu Lucian. In Ajaccio, micul oraș corsican, Marianna nu avu alt gînd decît să scape de bărbatul cu care se căsătorise abia de cîteva luni. Cînd primi dar invitarea de la Lucian, fratele ei, care de la simplu intendent militar ajunsese membru fruntaș al parlamentului, de a veni la Paris, ea nu mai putu da bucurie. La Paris dinsa făcea onorurile salonului fratelui ei, într’un mod care o filea de rîs. Atitudinea ei fără grație și mlădiere, modul ei de a vorbi, aspru și repede, o făceau nesimpatică, deși era frumoasă, tuturor acelora cari veneau în contact cu dînsa. Cu toată incultura ei, dînsa voia să apară ca o femee de spirit și să se crează că are un interes deosebit pentru literatură, artă și știință. Toate sforțările ei în această direcție rămaseră însă fără succes. Spiritul ei nu putea să ascundă goliciunea minței și a cunoștințelor ei. * Marianna, care-gî schimbase numele în Elise, pentru că primul i se păruse prea plebeian, făcuse cunoștință, în saloanele fratelui ei Lucia», cu Louis de Fontanes, cunoscut poet și om elegant Elisa se amoreză strașnic de Fontanes, și, pe cînd întreg Parisul vorbea de relațiunile lor amoroase, numad bărbatul Ei-Napoleon, nu se î gi frate e ei, marele știai absolut nimic. După întoarcerea lui Napoleon-diin Egipt și după lovitura de stat cari-l duse direct la tron, Lucian fu numit ministru de interne, dar speculațiunile sa e necinstite forțată pe Napoleon săăă l îndepărteze din Paris și să i trimită la ambasador la Curtea spaniolă. Prin plecarea lui Lucian, Lisa își pierduse poziția în societate, epis mal marea bucurie a Josefinei, caraman voia să procure o nouă situațiune a cumnatei pe care o ura mult. Nici Napoteon nu-i dădea atenția ce spera, mai ales neglija complect de a urma sfaturile ei politice, ceea ce o enervă așa de mult încît plecă în munții Pianoi ca să-șî facă o cură. 26) Relațiunile cu Fontanes continuară însă, și in așa mod încît scandalul nu mai putu să fie ascuns mult timp și întreaga chestie fu aflată la Paris de către acel cari ar fi trebuit s’o cunoască în primul moment. In urma acestor relațiuni se născu un copil... spiritual, un roman, care însă fu așa de nebăgat în seamă încît Napoleon află despre dineul abia la St. Helena. Deoarece și o societate literară femeiască pe care o întemeia Elsa nu avu succes, cu toate uniformele splendide ce trebuiau să poarte membrele, ea deveni artistă trag diană. Intr’una din seri, pe cînd se reprezentă în Neuilly, La palatul lui Lucian, o piesă, Elisa apăru în rolul principal; Napoleon, care se afla printre cei de față, fu așa de furios din cauza aceasta, încît părăsi și spectacolul. „Pe cînd eu îmi dau toată osteneala ca să reintroduc iarăși moravurile bune, zise Napoleon, surorile mele vin aproape goale pe scene de teatru pentru a se expune publicului!“ * De altfel, Napoleon nu avea în general o părere bună despre Elisa. El nu putea să sufere cochetăria ei cu spiritul ei cu cunoștințele eliterare. Totuși filma reuși ca amantul ei, Fontanes, să fie numit președinte al Camerei, iar bărbatul ei să fie îndepărtat din Paris după numirea lui ca șef al unui regiment de dragoni. Sărmanul Caciochi devenise insuportabil Elisei, pentru că în afară de Fontanes, care era amantul preferat, se mai aflau în haremul ei de bărbațî vreo treipatru alți amanți, nemaisocotind faptul —«e nu pare însă deloc probabil —că unii o acuzau că trăește la legături incestuoase, cu propriul ei frate, Lucian. Acuzarea aceasta nu s’a putut dovedi, dar sunt unii cari o afirmă cu tărie, bazați pe o mulțime de fapte suspecte și mai ales pe caracterul celor două personagii. Lucian era un stricat pătimaș, Eisa o femee perversă, și amîndoi aveau o prea pronunțată atracție reciprocă, după tutu dovedește schimbul lor de scrisori. Zile, săptămini întregi stateaț în castele singuratice la țară, și nu e de închipuit, spun acuzatorii lor, ca doi oameni așa de pasionați și cari se iubeau așa de mult sa 8r fi reținut de la acte nepermise." (Va urma) că nu li se dă seafă și nici nu se ating măcar de fondurile secrete—ceea ce constituie o economie ce va fi, nu ne îndoim, apreciată de d. Sturdza. Dar să povestim în ce mod urmărește d. prefect exterminarea pungașilor. O vizită la școala, de clini-polițiști Școala de cîini-polițiști funcționează de peste o jumătate de an. Aflînd că a dat roade excelente, m’am gîndit că o vizită la această școală nu va fi lipsită de interes, și-mi va furniza un subiect de reportaj care va fi cu plăcere gustat de cititorii noștri. Sper că nu m’am înșelat, și că cititorii vor urmări cu multă curiozitate cele ce-i voi povești și cari sunt departe de a fi... povești, ci fapte reale.O dovadă ilustrațiile luate la fața locului, pentru a însoți aceste articole. Zilele trecute, pe o dimineață geroasă, m’am urcat într’o trăsură împreună cu simpaticul meticolog Nicu Mantu, desenatorul Adrveluktî, și am făcut un fel de descindere la circumscripția 25 din dealul Filaretului, lîngă cimitirul Bellu, unde se află școala de cîini- polițiști. Cînd ne-am coborît din trăsură gi am intrat în curtea circumscripției, eram jinduiți de puțină căldură. Dar abia păștrăm pragul porței, și furăm primiți cu o manifestație de... lătrături viguroase cari, dîndu-ne de veste că ajunsesem la destinație, ne făcură să... înghețăm și mai mult. Râmaserăm locului în așteptare, și în curînd furăm în fața unui simpatic și voinic ofițer de gardiști, care in realitate nu era decit... d-șoara Maria Albunache, profesoara școalei de eîiuipolițiști, îmbrăcată cu uniformă militară. Dresarea nouilor agenți polițienești Furăm primiți cu o amabilitate care ne dezgheță repede. — Au simțit cîin I intrarea unor Străini, ne spuse d-ra Albanache. — Dar nu vedem nici unul! ziserăm noi. — Sunt în coteț, la spatele casei. In adevăr, în două cotețe se aflau un număr de einiî de diverse varietăți. D-ra Albanache ne dădu următoarele explicațiuni: — Scopul nostru este deocamdată ca să stabilim prin experiențe, ce anume rasă de eîini se pretează mai bine spre a fi dresați ca să ajute poliția în urmărirea și prinderea rău-făcătorilor. Am făcut pînă acum o mulțime de încercări, și dintre toate rasele pe cari le-am experimentat, cele mai bune rezutate le-a dat rasa Altdeutsch. D. prefect mî-a trimes de curînd un cîine al d-luî Cazes. E un prepelicar pointer, care de asemenea promite mult. Pînă acuma tot rasa Altdeutsch e superioară, dar nu sîntem decît la începutul experiențelor, așa că mai am de făcut încercări și cu alte rase din cari încă nu ne-am procurat exemplare. Trebuie să știți că pe lingă mai toate polițiile din marile capitale europene există cite un serviciu de cîini dresați. O femee ofițer de gardiști — Și în ce consistă rolul acestor cîini ? — Veți vedea îndată, cînd vom face o experiență în fața d-voastre. Pînă atunci, fiindcă vă văd mirați că port uniforma aceasta, vă vom spune că acești cîini sînt astfel dresați incît să nu se atașeze de loc de civili. El nu trebue să vină la un particular, orice mijloace ar întrebuința acesta. Pot fi cu de flămînziți, ei nu vor primi mîncare de la un civil, fie ea cu de gustoasă. Clvnii aceștia sînt niște agenți credincioși cari nu știu decît de porunca sergenților și a ofițerilor de gardiști. Tocmai pentru a nu-i obicinui decît cu uniformă ea nu mă înfățișez lor decît travestită, cum mă vedeți. In adevăr, ne convinserăm de exactitatea acestor spuse, căci crinii nu încetaseră de a lătra atîta timp cit am stat in fața discelor lor. „Hoțul“ de la școala de diat Dra Albanache este ajutată în educărea acestor noul agenți polițienești de către un număr de cîțiva gardiști, cari se schimbă mereu, in scopul de a nu deprinde animalele cu figurile celor de cari ascultă, ci exclusiv cu uniforma de gardist. Clinii cunosc toți... uniforma și se atașează cu multă dragoste de cel care o poartă, indiferent dacă l-a văzut sau nu vreodată figura. — Și acum, să trecem pe cîmp ca să vă arăt ce sînt în stare să facă agenții mei, ne zise d-ra Albanache. D-sa dădu jordin ca să fie scos din coteț un ciine anume Victor și cu toții trecurăm pe un cîmp vast, plin de stufiștirî și accidentat, ea se deschide în dosul casei . Caută hoțul. Victor se adresă d-ra Albanache animalului La auzul cuvîntului „hoțul", cîinele făcu o săritură ca și cînd ar fi fost împuns cu un ac și o luă la goană. — Dar pe cine o să caute cîinele pe cîmpul acesta ? D-ra Albanache ne spune că în timp ce noi ascultam explicațiunile ce ne dedea în curte, un sergent îmbrăcat în haine civile fusese trimis să se ascundă departe, într-un colț obscur. Acest sergent simula pe hoțul care după ce comisese un furt dispăruse prin împrejurime și se ascunsese spre a scăpa de cercetări Războiul ruso-japonez Ocuparea colinei 203 Tunurile de mare calibru pe colina 203.—Marile pierderi ale rușilor. — Armistițiul cerut de generalul Stoessel. — Distrugerea ultimelor vase rusești. Ne întrebam în articolul trecut dacă japonezii au izbutit ca să urce și să așeze tunurile de mare calibru pe colina 203 și iată că astăzi telegraful ne anunță că aceasta s’a întîmplat. Avem acuma și amănunte mai multe asupra groaznicului măcel ce s’a desfășurat în jurul colinei, căci, oot atacurile japonezilor cît și apărarea rușilor au luat proporțiunî aproape omerice, și aceste amănunte întăresc și mai tare convingerea cum că colina care domină ortul intern a prezentat, pentru ambii eliberanți, un interes superior și a fost prețuită mai mult decît toate celelalte pozițiuni și forturi din jurul Port-Arthurului. Spre a vă face o idee despre crîncenia luptelor date, este destul să spunem că, in afară de cele 12 asalturi date asupra colinei, lupta a durat pe culmea și pe povîrnișul colinei timp de 2 ore, o luptă sălbatică corp la corp, cu baioneta, cu sabia și cu revolverul. Numai după ce generalul Nogi a zvîrlit asupra cîmpului de luptă toate rezervele de care dispunea și numai după ce soldații japonezi au umplut șanțurile cu cadavrele lor, rușii au putut fi biruiți și alungați- Școala de clini a poliției Polițiștii-clini și clinii polițiști. — Agenți fără ceafă și fără fonduri secrete.—Ruina pungașilor.—O vizită la școala de clini polițiști. — Dresarea nouilor agenți polițienești.—O femeie ofițer de gardiști. Hotal de la școala de clini.—6âleva experiențe. Folkțiștii-plini și cîiBîi-polițiști Pină acum cetățenii noștri erau obicinuiți să vadă in fiecare polițist un cîine. Moravurile însă se schimbă și astăzi lucrurile tind să se întoarcă pe dos: de acum înainte vom vedea în fiecare cîine un polițist. Aceasta se datorește inițiativei d-lui prefect Saita, care nu se dă în lături de la nici o inovațiune, cînd e vorba să modernizeze polițm, reorganizind-o pe baze civilizate. D. Saita a înființat o școală de cîinipolițiști, care e pe cale să dea cele mai frumoase rezultate. Cîini polițiștî! Asta e envat moartea pungașilor și a tuturor spărgătorilor; asta e mila unei întregi categorii de oameni, cari se hrăneau din rodul mancei lor.... manuale—ca să zicem așa. D. Saita e prea crud cu pungașii și spărgătorii dacă, pe lingă cohorta întreagă de copoi cu două picioare a mai hărăzit pe capul pungașilor o haită de copoi adevărați, copoi autentici, cari pe lîngă că au mirosul mal fin, aU gi evantaiul f. Nici unul din noi nu știa unde se astunsese „hoțul“ și cu atît mai puțin cumle. El o luă însă razna pe cîmp, alergînd în toate direcțiunile cu nasul în pămînt, urmat de un sergint, în timp ce noi abia ne puteam ține după el doa distanță. In sfîrșit, după vreo zece minute de căutare, clinele se opri în fața unui morman de zăpada inciis de toate părție și în mijlocul căruia „hoțul" nostru și săpase o vizuină de ocazie. Azi începu să latre și să scormonească zăpada cu labele. Toate încercările făcute pentru a îndepărta pe cîine din acel loc au rămas zadarnice. Bătaie, lovituri violente, nimic n’a ajutat și ciinele nu s’a lăsat pînă cînd n’a pătruns în vizuină unde și-a înfipt colții în cizma presupusul vri hoț, care cu mare greutate a putut fi scos afară. Vom continua în numărul de mîine, Cast. Literatură populară S'a constatat la norm că chiar acei oameni din popor cari învățaseră carte în copilărie, uită gi eititul și scrisul dea cauza lipsei de exerciții. Este neapărat nevoe deci ea să se evite acest rău, dacă nu se voește ca toate sacrificiile făcute cu învățămîntul primar să rămînă zadarnice. Ziarele, cari se ieftinesc mereu,—arî au dus o soluțiune parțială acestei cestiuni. Dar atîta nu ajunge, ziarele cer o editura mai înaintată pentru a putea fi înțelege. Înainte de toate trebuie însă găsit mijlocul pentru ca să se dezvolte în popor gustul de citire. Acest mijloc este în primul rînd literatura populară care în toate țările, în Austria, în Germania, în Franța, în Anglia, etc. a luat un avînt colosal. Basmele și romanele populare se tipăresc în sute de mii de exemplare. Un asemenea roman este și „Răzbunătorul săracilor“ care apare acum în editura Adevirului în fascicule de cîte cinci bani una, pentru ca să fie accesibile tuturor. In „Răzbunătorul săracilor", eroul, care se numește George Fărumume e un copil găsit și venirea sa pe lume este secretul unei femei demonice, de o frumusețe orbitoare, care înebunește pe toți bărbații, aduce nefericire peste o întreagă țară și îî stă la picioare un duce. Pe cînd dușmanul acestui George—contele Hackelberg— este un apăsător al săracilor, un tiran, el, George, este un răzbunător al poporului robit, un persecutor al celor puternici. Amîndoi sînt dușmani pe viață și pe moarte și totuși cită asemănare între ei! Amîndoi iubiți, ba chiar îndumnezeiți de cele mai frumoase fete și femei, amîndoi iubind pe blonda, suava contesă Elsa, victimă a demonicei Agnes și care a foste de viă închis în coșciug, în cavoul castelului Wildenstein. Amîndoi bărbații sînt în căutarea comoarei misterioase în ruinele castelului Himmelpfort, și totuși sînt în permanentă vrajbă ! Lupta e inegală, dar George Fara nume biruște în cele din urmă. Și toate cele descrise în roman sunt bazate pe fapte reale, culese din memorii și cronici, din registrele monastirilor și documentele castelelor aristocratice. Romanul „Răzbunătorul săracilor“ e scris într'o limbă ușoară, evită toate obscenitățile și lucrurile cu două înțelesuri atît de obicinuite într’o parte din literatura modernă. Cu un cuvînt e un adevărat roman popular. Cine va citi o fasciculă din acest roman nu va putea să nu le citească și pe celelalte. Romanul se poate cere la toți depozitarii, chioșcarii și vînzătoriî, apare de trei ori pe săptămînă și se vinde cu cinci bani fascicula. vIt apoS Chestiunea cea mare La ordinea zilei e venirea in ajutotorul țăranilor cari pierde foame. D. prim-ministru a adus această chestie ia parameci, pe cale particulară, tocmai atunci cînd toți oamenii politici așteptau de la șeful guvernului să-și sprre părerea asupra crizei ministeriale. E această procedare o abilitate din partea d-lui Sturdza sau o necesitatea care impune guvernului să treacă peste toate chestiunile și să se ocupe în primul rînd cu ajutorarea țăranilor. Persoane în măsură de a fi bine informate, ne dau următoarele știri: D. Sturdza a ajuns să se convingă că în partidul liberal nu se mai poate face liniște, că grupările din acest partid vor ajunge la o ciocnire, care nu ■ trebui să se producă la guvern, ci în opoziție, spre a nu i se simți prea mult efectele. Pornind de la această convingere,J., Sturdza a renunțat de a se mai ocupa cu criza ministerială și a pus înainte o chestiune mare, națională, asupra căreia pot să cadă de acord toți oamenii politici din țară. Căci toate partidele politice sunt îngrijorate de mizeriam care se află țăranii și orice guvern ar fi la putere, va trebui să vie în ajutorul mulțimei flăminde. Dar renunțarea d-lui Sturdza de a rezolvi criza din guvern și din partidul liberal, echivalează cu deciziunea de a se retrage în scurt timp de la putere și față cu o asemenea hotărire, opozițiunea, de ambele nuanțe, n’are nimic de zis. Ea stă în rezervă, nu se agită, ci așteaptă ca guvernul actual sâ’șî lichideze afacerile. Se înțelege că viitorul nu-î suiide prea mult opoziției. Ea, dacă va lua puterea, va avea să facă față nevoilor prin cari trece azi țara. S’ar putea zice chiar că partidul conservator e fără noroc, căci e chemat să ia puterea, ca și la 1699, în niște împrejurări destul de grele, cînd se simte iarăși nevoia unui împrumut pentru a Se veni în ajutorul țăranilor lipsiți de hrană. V, Bem,