Dimineaţa, mai 1907 (Anul 4, nr. 1154-1183)
1907-05-01 / nr. 1154
Marti 1 Maiü 19073 Cum statt lucrările de apă la Craiova O privire retrospectivă. — Lipsa de continuitate în lucrări.— întreruperea de acum 2 ani. — Reînceperea lucrărilor în Aprilie a trecut —Conducta de aducțiune, de presiune și rezervorul de apă. — Casele furnizate de tuburi. — O vizită la depozitul de material. Cum se face încercarea paterei de rezistență a tuburilor.— Materialul depozitat. — Poza și etanșarea conductei—Transportul tuburilor. Concluziune v. — Dela corespondentul nostru — Cititorii noștri își reamintesc, desigur că anul trecut, prin Iulie, vorbind de chestiunea alimentării orașului cu apă potabilă, am făcut descrierea peripețiilor prin cari a trecut această gigantică lucrare și am arătat cum, cu tot avansul enorm de cheltueli făcute în studii și proecte, era ca, pe aci să se părăsească întregul plan, întocmit de celebrul hidrolog Lindley. Astăzi, cînd socotim oportun a vorbi din nou de această lucrare, nu mai insistăm asupra peripețiilor prin cari a trecut, cu toate că, din cauza lor, nu s’a putut face avansările normale. Ne mulțumim numai în a zice că, de cînd s’a hotărît a se alimenta orașul cu apă potabilă, s’au schimbat 7 administrații și, odată cu ele, întreaga concepție a lucrărilor. Iată dar adevărată cauză, pentru care noi, craiovenii știm că se lucrează mereu, se cheltuesc însemnate sume de bani, iar apă nu avem încă. După o stagnațiune de peste un an, lucrările au putut fi reluate în Aprile, anul trecut, prin darea în întreprindere a conductei dela Georoc la Balta-Verde și a celei de presiune dela B.Verde și rezervorul dela Hanul Doctorului.___ Pentru ca cititorii să înțeleagă cît mai bine cele de mai jos, vom da cîteva lămuriri. Apa este adusă In tuburi de fontă tocmai de la izvoarele din jurul satului Georocu, jud. Homanațî. De la Georoc și pînă la Balta-Verde, pe distanta de 27 kilometri, apa vine în tuburi pe cale naturală. De aci și pînă la Hanul Doctorului, distanta de 5 km., apă este minată prin presiune, pînă ajunge la rezervoriul cel mare, de unde remîne a se împărți cuantumul necesar de apă pentru o întreagă zi în oraș. Rețeaua de tuburi de la Georoc pînă la Balta-Verde se clamă conducta de aducțiune, iar rețeaua de tuburi dela B.Verde la Hanul Doctorului poartă numele de conducta de refulare. X ' Furnitura tuburilor necesare conductei de aducțiune a fost acordată caselor germane Böcking & Comp, Roehrenrode Sthlbsheim an der Ruhe și Roerenrode Schalke, iar pentru conducta de refulare și mai cu seamă pentru pompe este însărcinată casa Pumpenfabrik A. Borsig din Berlin. Socotind distanța pe care trebue așezate tuburile, au găsit 27000 m. pentru conducta de aducțiune, 5000 m. pentru conducta de refulare și 60.000 m. pentru conducta din interiorul orașului, așa că trebuesc în total 92.000 m. tuburi. K . x 1 Evident, că la o lucrare așa de mare, pe lingă numerosul personal tehnic, mai este nevoe de o activitate complexă. Așa se și explică, pentru că pe conducta de aducție Georoc—Balta-Verde se lucrează în 6 părți deodată: B.Verde, Malu-mic, Secui, Bratovoești, Georoc și o stație intermediară. , Până în prezent, casele furnizoare au trimis aproape tot materialul trebuincios de tuburi și care, pe măsură ce sosește, este supus numai decit la încercări de presiune de către presele hidraulice aduse anume pentru acest scop. „ Am vizitat depozitul de tuburi și conducte, de la barieră Bucureștilor, mai cu seamă că acolo au început lucrările pe teren de către serviciul apelor, pus sub conducerea d-lui inginer Bird, locțiitorului celebrului hidrolog Lindley, autorul planurilor după care s’a întreprins lucrarea. Am remarcat 2 piese hidraulice, un motor, un acumulator de presiune și cîteva pompe. Să le explicăm rostul. Presa cea mare are destinația de a încerca puterea de rezistență a tuburilor, ce servesc pentru conducta de aducțiune și cu un diametru de 0.50 m., iar presa mai mică servește pentru tuburile cu diametrul sub 0.25 m. Motorul cu petroleu, 5 cai putere, came pune în mișcare pompele preselor hidraulice, înlesnește încercarea a 60—70 tuburi pe zi, atingînd deci 240—280 m. liniari din conducta de tuburi. , încercarea puterei de rezistență a tuburilor se face la o presiune de 15 sau •25 atmosfere. • Costul conductei raportîndu-se la greutatea tuburilor de fontă întrebuințată, s’a stabilit pentru tuburi grosimi diferite, după cum presiunea conductei e mai mare sau mai mică în diferitele ei puncte. In general, presiunea variază între una și trei atmosfere, așa că încercările de rezistență cu presele hidraulice se fac la 15—25 atmosfere, după cum tuburile sunt destinate pentru o presiune sub sau peste două atmosfere. Țevile, astfel încercate, prezintă o siguranță absolută înpotriva prezniturilor cauzate de puterea apel. 1 . Pînă acum se află în depozitul serviciului aproape 7000 bucăți tuburi a 0.50 cm. diametru, și de cite 4 m. lungime, așa că pentru conducta de aducțiune tuburile sînt aproape complecte. Pentru rețeaua din oraș, se găsesc sosite în depozit tuburi mai puține, deoarece această conductă va începe mai tîrziu. Se găsesc totuși în depozit peste 1000 bucăți (4 km.) țevi de 0.30 m. în diam., destinate conductei de refulare a apei de la stațiunea pompelor din Balta Verde la rezervoriul ce va fi așezat în drumul Bucureștiilor (spre Dealul viilor). Zilnic continuă a sosi intre 7—8 va un copil care suge filă și fumează din lulea —ra fumezi din lulea mai înainte de-a fi înțărcat, iată o treabă pe care n’ar fi în stare s’o facă pruncii pe cari îl plimbă dultele noastre pe strade și prin grădini. Și totuși, această s'a văzut, aceasta există ! Celebrul navigator norvegian, căpitanul Amundsen, a povestit cu prilejul conferinței pe care a ținut-o la Sorbona, că a văzut pe vremea șederea lui între eschimoși un băiat de zec ani, care își lăsă luțeaua la o parte ca să fugă față de la mama lui. După ce isprăvi operația aceasta, el se îndreptă liniștit spre explorator, și.... îi ceru foc ca să-și aprindă luleaua. Faptul acesta merită explicație. In asprele clime arctice, hrana omului e goane cu cite 12 tuburi a 4 m. lg. sau așa de nesigură și proastă—carne de și mai multe, dacă sunt mai mici. Țevile de 4 m. lg. cîntăresc între 750— 850 kg. bucata, așa că se poate lesne pricepe, cite dificultăți se întîmpină la descărcarea lor din vagoane și așezarea lor în grămezi. In magaziile depozitului se mai află o cantitate de peste 20.000 kg. plumb și cositor, cum și cînepă gudronată, necesare etanșărei conducte (alipirea țevilor una de alta). Cum fabricanții nu sînt obligați decît să aducă la depozit tuburile, neprivindu-i nici poza, nici transportul tuburilor la locurile cuvenite, primăria a adjudecat asupra d-lui inginer Bolintineanu așezarea și etanșarea tuburilor în pămînt, iar, în ce privește transportarea lor de la depozit la locul unde trebuiesc așezate, este însărcinat de antreprenor Zanolini. Ca să-șî facă cineva o idee, cît de uriașă este întreaga această lucrare, este destul, credem, cînd vom spune, că numai transportul tuburilor de la depozit la locurile respective costă pe primărie 50.000 lei. De remarcat mai este și faptul, că comuna Craiova, pentru a putea așeza conducta de refulare de la Balta Verde la Rezervoriu, a trebuit să exproprieze o fâșie largă de 12 metri și lungă 5000 m, făcînd pe acolo o șosea, care va servi între depozit și rezervoare la stația pompelor. Prin facerea acestui drum, călătorii cu care și căruțe, ce vin din direcția Bechet sau Calafat spre drumul Bucureștiilor sau gară, nu vor mai fi siliți a străbate orașul degeaba, pricinuindu-i o uzură zădarnică. După cum se vede, se lucrează cu ardoare și din mai multe părți, așa că e de sperat că peste 2 ani cel mult vom avea apă în oraș. .. .*‘”**»t , Xam V t. il Mar sau smochină? E vorba de mama noastră a tuturor, de ,.mama Eva“ soția ispititoare a lui Adam, pe cari D-zeu a binevoit a-l creia ca cei dintîi oameni pe lume. Și anume e vorba de mărul pe care Eva l-a dat lui Adam, pe cînd se aflau în raia. Un savant american, profesorul Ollivier Johnson, a descoperit că fructul dat de Eva lui Adam, nu e, nu poate fi un măr, cum s’a crezut pînă acum. Șarpele—el se numea Sammael și era gros cît o cămilă—sfătui pe Eva să mănunce din fructul oprit. Ea mușcă din el și îl găsi delicios. Fiindcă avea inimă bună, se gîndi și la Adam și îl îndemnă să se împărtășească și el din minunatul fruct. Atunci, apăru Eternul, mîniat, le porunci să-și acopere goliciunea și-î goni din raia. Fără mijloace, bieții primi oameni rătăciră la întîmplare pe pămint și muriră la vîrsta de 900 și ceva de ani. Profesorul Johnson afirmă însă cu strășnicie că sunetul în chestiune nu poate fi un măr, mărul fiind un fruct din zona temperată, iar raiul găsindu-se situat în zona tropicală. Ș’apoi, textul evreesc care a servit de călăuză, nu întrebuințează decît un termen general: fruct, care pe latinește face „pommum” și din care s’a făcut apoi „mor“, nimic altceva. Dar dacă n’a fost măr, ce-a fost fructul acela delicios? Profesorul Johnson stă la îndoială să aleagă între lămîe, banană și zmochină... Intr’un tablou din Florența, Eva propune lui Adam o zmochină. Nici nu încape îndoială că zmochină e un fruct gustos și simbolul pe care îl exprimă e tot așa de delicat pe cît e de evident. Frunza de zmochin are asupra frunzei de viță avantagiul de a îmbrăca mai bine. Eva și-a făcut, deci o rochie din aceste frunze, dar o rochie la modă care îmbracă, cum, de pildă, îmbracă „gazul“ pe cochetele noastre doamne. 38 foca, pește sărat și iar carne de focă, întotdauna—că s’a luat obiceiul de-a se întorca copiii cit, mai tîrziu, mai ales cînd eî sînt ele o constituție mai delicată. Nu e lucru rar că să vezi printre eschimoși copii cari sug țîțâ pînă la vîrsta de zece și de doisprezece ani. Cît privește obiceiul de-a fuma,—ei fumează un tutun foarte moale și parfumat,—el e singură distracție a regiunilor polare, el e general la bărbați, femei și copii.* * * Amenzi din alte vremuri.—Iată un tablou sugestiv de amenzile pe cari trebuiau să le plătească vinovații în 1314, menzi hotarîte de Ludovic al X-lea: Pentru o lovitură de pumn, 5 bani: pentru un pumn dat cu o piatră, 25 de bani; pentru apucarea de git cu o sinură mină, 25 de bani; pentru apucarea de gît cu amîndouă mîinile, 70 de bani; pentru scuiparea în obraz 70 de bani; pentru o lovitură în nas, „fără singe“, 5 de bani; dacă e și sînge, 50 de bani; pentru o lovitura de picior, 50 de bani; pentru o lovitură de sabie, „fără sînge“, 50 de bani; dacă e și sînge, 65 de bani; pentru răni sîngeroase deasupra dinților, 2 lei, 80 bani; pentru răniri sîngeroase dedesubtul lor, 2 lei, 60 bani; pentru brațe și picioare rupte, 7 livre și 20 de bani, iar pentru fiecare dinte rupt, tot 7 livre și 20 de bani. Cronica curiozităților Un cîine care se moștenește — Un copil care sugețica și formează din lumea —Amenzi din alte vremuri. Un cîine care moștenește.—O femee foarte bogată și de lume bună a lăsat un testament original al cărui cuprins e următorul: „Considerînd, spune ea, că bunul meu cîine a fost cel mai credincios din prietenii mei, îl fac executorul meu testamentar și îi încredințez puterea de a dispune de averea mea. „Am mult să mă pling de oameni cu nu prețuesc nimic nici la trup, nie la suflet; prietenii mei au fost slabi și amăgitori, prietenele mele false și viclene. „intre toate făpturile cari m’au înconjurat, numai inclinele meu am recunoscut vreo cîteva calități adevărate. „Vreau deci ca să se dispue de starea mea în favoarea lui și să se dea daruri celor cari îl vor dezmierda și vor avea grije de dinsul“. sociațile de studenți trebue să se generalizeze dincolo de hotare. ..Aceste serbări sunt făcute ca să risipească neînțelegerile, să facă să dispară sentimentele de ură și numai în universități se va găsi cea mai mare încredere pentru desvoltarea solidarităței omenești. ECONOMICS Situația tezaurului bulgar. Situația tezaurului pentru primele două luni ale exercițiului în curs (Ianuarie și Februarie) este în casă, la 1 Ianuarie 1907: •12.296.462 lei.; re.rervee,pe, Ianuarie și Februarie: 57.437.V74 ; cheltuelî pe Ianuarie și Februarie: 58.433.993 lei. In casă, la 1 Martie 11.299.943 0 STATISTICA CURIOASA D. Romulus Voinescu. harnicul șef al siguranței are în biroul d-sale o statistică foarte interesantă relativă la atentatele, sinuciderile, focurile, accidentele, furturile etc., pe anul 1906 în Capitală. Doritor de a face un raport amănunțit asupra acestei statistici, d. Voinescu a întîrziat publicarea lui, care ar fi extrem de interesantă. Am întreprins noi o mică statistică, pe luna Martie 1907, cu privire la cîteva fapte întîmplate în Capitală, cari pot interesa pe unii din cititori. Crime și atentate In luna Martie au avut loc zece crime și atentate, mai toate din răzbunare. Unul din atentate a avut ca mobil gelozia, altuia nu i se cunoaște nici acum cauza. Șapte din aceste crime și atentate au fost săvîrșite cu cuțitul, unul cu briceagul, două cu revolverul. Agresiunile au fost șase în total, mai toate avînd ca motive tot răzbunarea. Patru din ele au fost săvîrșite cu cuțitul, unul cu o pilă și celelalte două... cu pumnii. Sinuciderile Zece sinucideri au avut loc în cursul lunei Martie. Cinci dintre sinuciși au alergat la sublimatul corosiv; două la spânzurătoare, două la revolvere și unul a încercat să se înece în Dîmbovița. Cauzele? Patru s’au sinucis din amor, unu de frică de răspundere, unul în urma unor certuri în familie, patru din cauză de boală. E interesant faptul că dela 11 Martie, pînă la 21 Martie, nu s’a înregistrat mal nici un atentat și nici o singură sinucidere. Cauza? Capitala era ocupată cu chestiunea revoltelor țărănești. Cu așa preocupațiuni, cine se mai gîndea să se sinucidă ! Accidente Accidente au fost In luna Martie numai 15. . Căruțele au dat loc la patru accidente, automobilele la două, trenul în gara de Nord la unu, tramvaele la trei. Un individ a căzut dintr’un pod, altul de pe o schelă, altul... a alunecat pe stradă fracturându-șî piciorul, în sfîrșit, un lucrător a fost rănit de cureaua unei mașini. Trebuie să relevăm faptul că pe cînd n’am avut decît două accidente de automobil, am avut de înregistrat patru accidente de căruțe. Sunt mai multe căruțe decît automobile, da, dar automobilele merg mai iute. In orice caz ele nu-șî merită—cel puțin la noi, supranumele de automocide. Incendii Incendii am avut opt de înregistrat dintre caii patru provenind de la coșuri, trei dela lămpi și unul dela o explozie de benzină. In numărul nostru de Luni 7 Mai, vom publica o statistică identică pentru luna Aprilie mult mai dezvoltată însă.—Ar. X Malitates uurieră E nimerit să ne dăm sama în scurt despre condițiile muncei de lucrător, ca să vedem cu, de numeroase sunt victimele orînduirei sociale de astăzi. Lăsăm la o parte, acum, victimele accidentelor ce se întîmplă atît de des: în mine, la drumurile de fier, pe șantiere, al căror număr este de mii și mii pe fiecare an. Pentru moment nu ne vom ocupa decît, de nefericiții cari se sting cu încetul din pricina muncei ce îndeplinesc și a condițiunilor miserabile în care sunt nevoiți s'o îndeplinească. S'a vorbit piuit în străinătate despre casele de retragere pentru muncitorii bătrîni, în vrîstă de la 60 de ani în sus. Asemenea case de retragere muncitorești n’ar ruina pe nimeni, pentru că nu-s nicide cum mulți muncitori bătrâni, cari ajung la vîrsta aceasta aproape miraculoasă, de 60 de ani. Cea mai mare parte nu ajung nici chiar pînă la 50. Statisticele oficiale, afirmă că mijlocia vieței muncitorului este: de 32 de ani pentru lucrători cu ziua, de 48 ani pentru tăetorii de piatră, litografi, compozitoritipografî, de 44 de ani pentru tîmplari, zidari, zugrafi. In ce privește pe mineri, nu s’a cutezat,să li se stabilească statistica. Deci, chiar după datele oficiale, un lucrător, de abea că poate ajunge la vrîsta de 50 de ani. Sunt doar atît de mult acoperite cîmpiile munceî, de cadavrele celor ce au produs bogăția obștească. Trebue de notat, că nu ni s’a dat statistica muncitoririi" întrebuințați la lucrări cu totul ucigătoare. Ar fi fost colosală. Substante ucigătoare . Intr'un congres de higiena, ținut nu de mult, oamenii de știință au stabilit cu toată cruzimea, gradul de nimicire al oricărei industrie, ivn care gazurile și pulberiile ce le respiră lucratorul, îi curmă viața in scurta vreme. Se știu îngrozitoarele devastări ce face în trupul omenesc fosforul, care mănîncă prăpădește dinții, sulfurul de cărbuni care produce nebunia, fabricarea verdețului, făcută de femei, cari nu pot rezista mai mult de trei ani, acestei îngrozitoare matniei, producerea albului de ceruză saf carbonetul de plumb ale cărui Îngrozitor colici sunt cunoscute care distrug încet-încet, organizmul celor ce îl manipulează. Și plumbul cu sărurile sale se întrebuințează in mai mult de 50 de meserii diferite. Doctorul Hart, spune că dintr’o sută de lucrători cari lucrează la plumb, 21 dintr’înșiș sunt ftiziei, a cincea parte. Cu privește pe acei cari se dedau la extragerea mineralelor, e încă și mai rău. Și același doctor precum și doctorul Proust, afirmă că din 1000 de lucrători, 870 sunt bolnavi. In unele uzine unde se manipulează plumbul, numărul bolnavilor e Intre 42 și 50 la sută, anual. Cît despre otrăvirea cu albul de ceruza, cu sulimanul, cu carbonatul de plumb, este ceva grozav. D-rii Meurein, Desplats, Proust, dovedesc că fabricarea ceruzei, dă anual de la 30 la 60 de bolnavi, la 100 de lucrători. Și ce îngrozitoare boală. Rar iți mal, vii in fire. Din punctul de vedere al reproducerei, efectele intoxicărei saturnire, sunt și mai dezastruoase încă. La mamele satunire, —căci și femeile lucrează la fabricarea ceruzei—din 27 de îngreupări morți, sinde avorturi, 4 copii născuți morți, singur unul cu viață. Și aceste crude hecatombe, aceste jertfe nenumărate de muncitori, n’au loc numai printre nenorociții lucrători în plumb: se știe cît e de mare mortalitatea printre femeile și fetele întrebuințate la împletituri și țesături, din cari mare parte se atacă, din pricina respirarei necontenite de pulberării vătămătoare, de lînuri și bumbacuri. Tot așa e și cu acei cari lucrează piatră sau tăie cremenea. Iată clar că industria se înfățișează ca o mare mistuitoare de vieți omenești, silind pe oameni să lucreze atîtea îndelungate ceasuri, în niște condiții mizerabile, îi asasinează încet-încet, le curmă viața, în schimbul unei bucățele depline. Ce spun statisticele Serbarea universitară din Lille La banchetul de inaugurare a casei studenților din Lille, care a avut loc acum vre-o cîteva zile, studenții străini au fost foarte sărbătoriți. Rectorul universităței din Lille a băut în sănătatea tinerimei europene. El a spus. ..Făcînd ca inaugurare casei voastre să coincidă cu congresul international al studenților, ați vrut să arătați că a ANCHETELE ZIARULUI „DIMINEAȚA“ Societatea „Munca Expoziția anuală a societăței în vastele saloane din strada Cometei, pe nenumărate vase și etajere, „Munca" și-a risipit fermecătoarele ei poeme muncate în aur și mătăsuri. Sfioasă și-a depus femeea migala nopților :ei de veghe poate nu puține au fost lacrimile ce au curs din tinerii și decepționații ochi, peste strălucitoarea albeață a borangicului! Iar dintre priceputele lucrătoare, elte nu vor fi călătorit pe lunecoase și cotite poteci pînă le-a răsărit in cale unica consolatoare de necazuri, izvorul sigur a unei existențe modeste, semna „Muncă“. , Multe, nespus de multe sunt femeile în nevoe, cari se hrănesc pe ele și ai lor în urma celor ce cîștigă dela societatea „Munca“. Femei cari au cunoscut luxul și bunul trai ș pierdut cine știe în ce dezastru familiar, femei cu adevărat sarmane, țărance cu grea și împovărătoare casă, nici una nu bate in zadar la porțile „Muncel“. Pentru fiecare se găsește lucrul ce poate face, dela complicata broderie ,„au passé“ și dantelele „pointlace“, pînă la bibilurile și izvoadele naționale, varietatea lucrărilor femeești e nesfârșită. De două ori pe săptămînă, Lunea și Vinerea, distinsa prezidență a „Muncei“ d-na general Fălcoianu, primește lucrul adus, împarte altul, își dă părerile de e bine lucrat, sau nu, și, cu o blindeță îngerească arată celor mai neîndemânatice migăloasele și artisticele puncte ale modelelor. Am vizitat mai zilele trecute expoziția de primăvară a societăței, și mărturisesc că am rămas uimită de perfecțiunea și frumusețea lucrărilor. Încărcate cu firicajuruiți, cîteva rochii de borangic ișî întindeau mindre zSpirdiele lor cute. Sunt stofe cusute de femei sărmane din marginile. Bucureștilor, îmi spuse o doamnă funcționară a societăței. Diferite garnituri de bluze cusute pe fir în armonioase culori se Îngrămădeau alături de. ,iile“ costumelor nationale. Admiram mult o bluză al cărei fond de stofă nu se mai zarea de loc, așa era de brodat și aiurat. Mi se spuse că e opera unei fetite de bani. Una din cele mai harnice lucrătoare ale „Muncei“. O broderie în punct vechi îi strămoșesc impodobit mânecile, unei ,.ii“ acea minune de răbdare fusese îndeplinită de o țărancă ce pu și părăsise o clipă din brațe copilul boindv întreaga iarnă. Cum o fi lucrat, ea cu copilul In brațe, mister, — îmi spuse, d-na D. secretara Muncel; tot, reștimp că de Pite ori venea și la noi; dă câte ori începea vr Utv „izvod“ nou, nelipsit îi era slabul pruncuței de la sîiul I . Sublimă dragoste, de Bianiä! și cite din orășencele noastre ■ ce s’au învârtit întreagă iarnă pe la bastoane și serate lăsîndu-și copilașul pe minul de slugă, nu ar putea lua pildă de la oropsita fiica a poporului ! Pe tăcute, netrîmbițată de nimeni și-a deschis porțile expoziția „Muncel“ iar în ajun de Paște, in urma vizitei reginei noastre și a ducelui de Mecklenburg, și-a închis în vitrine bogățiile rămasă nevîndute. Cu toate astea e bine ca să se știe de persoanele cari nu au prins de veste de deschiderea acestei interesante Expoziții că,în fiece Luni și Vineri se face vînzarea In saloanele „Muncel“ a nenumăratelor obiecte ce ține în depozit. Iubita noastră suverană, patroana și prezidenta de onoare a Muncel, ea care cea dinții a reînviat în țară éustul pentru artisticele noastre podoabe naționale, a cumpărat un imens stoc de bluze și stofe, încurajînd prin radiosul ei zâmbet pe doamnele ce își dau tot sufletul la prosperarea artei societăței, așa de binefăcătoare. O țesătură de botanjic specială, lucrată în genul drilului, a atras admirația ducelui de Mecklenburg care a cumpărat-o pentru un costum de vară. In fundul sale strîmgînd foile unui splendid paravan de satin „vert d’eau“ brodat „au passé“ gen pictură, o tînără domnișoară mă atrase prin fata ei simpatică și blîndă. — Minunat paravan, d-ră, d-ta l’au brodat ? — Da, doamnă. — Lucrezi de mult Ja.„Munca“? — Cam de vr'o 5—6 ani. — Și ești mulțumită, cred? — Foarte mulțumită, căci grație lucrului pot susține împreună cu mine și pe o mamă bătrînă. — Stați chiar aci ? — Da, după cum a-ți putut observa, în curte se află un șir de căsuțe, acestea-s proprietatea „Muncel", și întrînsele locuiesc mai multe femei din cele mai sîrguitoare și devotate societăței. — Vi se dă gratuit, locuința? — Cu totul gratuit ,nu, dar plătim o chirie așa de minimă că ne socotim femeile să locuim aci." De altminteri chiria o plătim în lucru ce depunem pentru societate. Scopul societăței fiind ca din veniturile sale să ajute tot pe femeile sărmane, ceea ce lucrăm e in folosul nostru unic. „Lucrătoarelor vechi, cunoscute de harnice de către d-rna Fălcoianu, urmează domnișoara, primesc la nevoe diferite ajutoare, iarna li se împart, lemne, la măritiș fetelor sărace li se dărîte o sumă de bani. în fine, femeia care lucrează la „Munca.“, știe că are o casă unde i se crede la dureri și de unde poate căpăta milă dacă o merită. ..".ozi. Încheie,tinăra lucrătoare, aci la noi lenea, nu e încurajată, și cu rnt suntem mai harnice cu atît ni se răsplătește mai mult“. Asupra ăstor cuvinte, mă retrasei’și efj ducînd cu mine viziunea neștearsă a minunatelor lucrări femeiești izvorât din mîngăcioarea „Muncă“. Florina x Si A apărut No. 18 din revsta VIAȚA LITERARA ȘI ARTISTICA DIMINEAȚA Cum se mută cineva înainte de Sf. Gheorghe sau Sf. Dumitru. — Alegerea unei locuinți.— Fregrătirile .-Mutarea. - In locuință.Lipsurile — Deziluzia. — Mutarea săracului.—O poiezie de Ada Negri • Ne aflăm actualmente ’ tn săptămînă mutatului. Pînă acum mulți s’au mutat, dar nu și-au orinduit Încă așa cum se cuvine, noul lor cămin. Pentru observatorul obiectiv, chipul de a-și schimbă locuința, bogatul și săracul—prezintă amănunte foarte interesante și cu deosebire de hazlii. In de obște, înainte de Sf. Gheorghe sau Sf. Dumitru, un mare număr de locatari sunt obsedați, de gîndul de a se mută, de a găsi o locuință „mai bună, mai confortabilă". Ei sînt nemulțumiți de vechea lor locuință, fie că au îndurat mult de pe urma ei în timpul verei, ori în timpul iernei, fie că s'a urcat chiria, sunt,nemulțumiți, și pace! și atunci începe vinătoarea după o ușă nouă. Bărbatul ar vrea ca noua locuință să fie așezată „mai în oraș“, lingă biroul, măgăziint,sau atelierul sau, să nu mai cheltuiască atîția bani pentru tramvai. Soția ar flori ca locuința să fie mai retrasă, departe de larma orașului,să aibă o grădiniță, o curte mare și tot confortul necesar pentru copii, a vedem ce se realizează din toată țărea și dorința aceasta. Urmăresc, cu luare aminte, fiece casă linde e lipit „De inchiriat“—și soțul și soția și samsarul, fiecare în parte, și fiecare după ce a cercetat cu deamănuntul și s’a interesat de aproape de locuința care poate fi închiriată—trimete pe celalt ca să o cerceteze și să se intereseze de ea, să vadă dacă-I place sau nu. Dar iată că sfîntul Gheorghe sau sfințirul Dumitru bate la poartă—și nu mai e vreme de a face selecțiune. Trebue dar de luat o hotărîre, de ales o locuință. Și se întâmplă foarte des că acolo unde locuința are multe, părți bune, chiria să fie.prea ridicată, și viceversa ceia ce nu convine la mulți. In sfîrșit după multă tărăgănare, s’a luat o deciziune: — rămînem la asta! Noul chiriaș se învoește cu proprietarul. Se face contractul cu diversele lui modalități. - Gîndi vă mutați? - Săptămînă viitoare! Marți sau Mercur! - Fregătirile Vecinii, prietenii și rudele află îndată că d-nul sau d-na... au găsit o locuință în stradă cutare, numărul cutare. Și încep atunci întrebările, cu neîndurare. - Nu-e umedă, are apă, canal, pivniță bună, curte mare curată, are și grabă mare sau mică ce fel de arbori fructiferi, are și vită? Dar odăile sânt luminoase, mari, frumos zugrăvite, etc? Dar vecinii aveți? cine sânt? Noul chiriaș, negreșit că nu poate răspunde la toate întrebările, puse lui, așa în grabă, căci el singur nu cunoaște încă cu adevărat toate calitățile și cusururile casei în care se va muta. Iata că pregătirile pentru mutare încep. Dulapurile și bufeturile sunt deschise,toate lucrurile sunt scoase, din nou împachetate și legate ân lăzi sau poșuri, obiectele mai scumpe și argintăriile, cu deosebire, sînt închise într'o ladă specială, și dacă e o casă de fier... cu atît mai bine.Tablourile sînt scoase de pe pereți și adunate la un loc, iar cuiele sunt de asemenea scoase și ascunse intr’un loc anumit. Singur" ceasul mai rămîne pe perete, ăci el trebue să aducă servicii posesorului sau pînă în ultimul moment al mutărei, iar în noua locuință, să fie cel dintîin care să-și găsească un loc, unde să-și continuie în voie și în pace, tic-tacul său. Inarnte cu o zi—două de data mutărei tocataru) s’a învoit cu acei cari îndeplinesc serviciul de camionat. - Cît îi dai? Au cerut întîi 38 de lei și au redus apoi la 30. Vom avea două camioane mari și șase hamali puternici. Mutarea Mercurî, întreaga familie din strada Cutare..., numărul cutare..., s'a sculat mai devreme ca oricând. Jn gang, te aude mersul greu al hamalilor. Stâpînul casei le arată cu ce mobile,trebue să încarce primul camion. Se aude, mereu Îndemnul „să mergeți tpcét"". ..;să, fiți,cu băgate de seamă“. Se începe. Doi ,cite doi, duc jos din etajul lui Suti, cîte, un dulap, câte un bufet. Deodată se aude un zgomot care înfricoșează. ' — Ce s’a spart? Geamurile de la bibliotecă—se-aude un răspuns sfjos. ■ — Oh! ce oameni, ce oameni! strigă Indignat stăpânul casei. Din degetele unui hamar curge sîngele, strop cu strop. Ele cad pe scară, pe stradă, murdăresc mobilele. Primul camion e încărcat. E pe dinsus un amestec ciudat de obiecte. Ele sînt stiins legate cu o frânghie. Camionul se pune in miscare. II urmează servitoarea casei care ține în ambele, mîini un număr de obiecte cari nu pot, și nu trebue să fie încărcate pe camion. Peste o jumătate ceas, camionul se oprește în fața locuinței celei nouă. Se dezleagă, încet, frînghia, se coboară încet mobilele. La primul transport, hamalii dai peste noul locatar. Acesta arată unde să se așeze fiece mobilă. Mutarea a."Început la orele 7 dimineața și s’a "isprăvit la orele 3 dupa amiază. La orete 12, victimele mutărei au mîncat în pripă ce au putut : s'a fiert cîteva ouă, s’a cumpărat diferite mezeluri și fără să se chiar așeze pe scaune le-au consumat iu,, grabă. Spre seară, noul"’locatar achită pe hamali, cari'mai cer pentru „un vin“. Ei sunt satisfăcuți. 1 Ani de sus. In noua locuință, chiriașul care abia mai răsuflă, dă peste o sumedenie‘de rude care-1 salută și î urează ,Intr’un ceas bun“. In noua locuință încep acum ,constatările. Dulapul cutare, stă strimt, s'a rupt un picior.. Tabloul cutare a eșit din ramă. S'a spart un glob de la lampă și cîteva pahare. Bine că grija de căpetenie a dispărut, să nu se spargă oglinda cea mare și frumoasă. Rudele ncep și ele cu aprecieri. Ba că ar fi mai nimerit ca din odaia cutare să se facă dormitorul, iar din aceia o dala de arincare. La 'drept',vorbind, la multe din rudele acestea nu le place noua locuință. Se aud chiar câteva șoapte: „Din lac" în puț"', „odăile sânt întunecoase“, etc. In tot cazul ele nu comunică noului,, locatar,, în mod fățiș opinia lor sinceră despre locuință . Seara, soțul și soția mai plănuesc în ce chip să-șî aranjeze odăile. Se mai bat perdelele, cari nu se, potrivesc tocmai, bine de norile ferestre. Se așează apoi cu chiu cu vai paturile. Și noul chiriași, obosiți de alta trudă, prind să fie cuceriți de somn. Dimineața, soția comunică soțului că n'a putut dommni mai toată noaptea. I se pare că sunt ploșnite în noua locuință, și pare că a auzit și un zgomot care dovedește că sunt și șoareci. Trebue așadar să înceapă opera de distrugere a acestor mici viețuitoare, atît de chinuitoare. Și încet, încet, vin deziluziile. In noua locuință nu mai e apă, și servitoarea trebue să se ducă hăț departe cu donița ca să aducă apă. De asemenea nu există, canal. Și biata servitoare e silită să toarne apa murdară in curte ori în stradă. Se hotărește apoi la ce băcan să facă cumpărăturile trebuitoare pentru traiul de toate zilele. Se"mai constată apoi că noua locuința e foarte depărtată de piață și servitoarea, va trebui să se ducă numai de trei ori pe săptămână în piață ca sa tîrguiască cele de trebuință. Trec zilele. Se mai mută din loc câte o mobilă, se mai prinde ,de părere cite un tablou. Se observă apoi că, următorul perete a rămas cu’ desăvîrșire gol..." și nu-l frumos. „Domnul“ mai cumpără un birou, cîteva tablouri și așa peste două săptămini noul cămin e bine orînduit. Chiriașii prind să se deprindă cu" toate, lipsurile și bunătățile... nouel locuinți\ Dacă mutarea s’a făcut la Sf. Gheorghe, se caută a se stabili dacă locuința e răcoroasă, dacă soarele nu privește toată ziua prin ferestre. Iar dacă mutaea s’a făcut la Sf. Dumitru, se caută a se stabili dacă iarna, odăile vor fi refractare gerului, dacă nu va fi nevoie de alte sobe, paragine, dacă se va cheltui mai mulți bani pentru cărbuni decât în locuința trecută, etc. „ Mutarea »aracului Din cale afară de tristă însă, e mutarea săracului , într'o bună dimineață, se trezește cu proprietarul casei care-I aduce la cunoștiință că de la Sf. Gheorghe încolo, chiria s’a urcat cu 100 de lei. Dacă e dispus să plătească atâta, să resnoișscâ atunci contractul, dacă nu, să-șî caute o altă locuință. In zadar sunt toate rugâmintele chiriașului sărac c are de 6 ani locuiește în acea căsuță. Proprietarul neîndurat îi răspunde că în toate părțile chiriile s’afi urcat și acelaș lucru face și el cu ca’na lui. Locatarul sărac dacă e" de profesie cizmar sau croitor, are destul de furcă cu căutarea unei locuințe nou?. El nu știe ce să facă mai întîi zi, ori ’să termine perechea de ghete sau de haine, ori să colinde stradele mărginașe că să găsească o nouă locuință. Și apoi el, bietul, nici n'a achitat vechea chirie și trebue să adune bani pentru chiria cea nouă.’și iată că la mijloc vine și paștele cu multele cheltueli. Face cizmarul sau croitorul ce-î cu putință, primește comenzi noul, termină pe cele vechî, și adună han,cu ban. In sfîrșit se apropie ziua mutărei. Tocmai cind a prins să ascundă toate instrumentele de muncă, 11 vine ,un client care îl cere neapărat Să-I dreagă gheteta (dacă-î cizmar), sau hainele (dacă-i croitor). . . . Sfîntul ostaș al muncei, nu poate refuza. Lasă totul, face din noapte zi, ca dimineață să mulțumească pe client, și să mai primească un franc, doi—care să-î ușureze mutarea. Mutarea s-a făcut. Săracul meșteșugar e nemulțumit. Locuința e și mai mică și mai scumpă. Se pune acum să-și orînduiască noul cămin. Și-și aduce aminte că toți clienții săi n'au cunoștiință, de faptul mutărei sale. Se hotărește atunci, să cumpere un număr de cărți poștale și redactează următorul... comunicat: „Stimate d-le Ionescu. ■ •y i „Vă aduc ,la cunoștință că de azi 26’ „Aprilie, locuiesc în Delea veche NO. 6, „intrare prin Popa Nanu. Oarî'cînd veți„avea trebuință de mine, bine voiți a mici,Scrie o cartă poștală pe adresa de mai. .,sus, și mă vomü prezenta îndată la dv. „ca să vă servesc ca totdeauna in mod „conștiincios.• •. • Vă salut cu tot respectul, Scarlat Christoreanu,bismar sau croitor) O Poezia de Ada Negri .j Privitor la mutarea săracilor, care e un episod dureros din viața sărmanului muncitor, vestita poată revoluționară italiană, Ada Negri, s’a oprit și ea să observe cu mâhniră și compătimire acest Pistid și-l descrie într'o admirabila poiezie pe care o redăm mai jos, întitulată Mutarea silita: Sărmanii oameni, n'au plătit chiria, boarfele in drum li-s aruncate. Sărăcăcioasele haine—toate rupte... Mutarea asta pară o agonie. Și ploaia curge batjocoritoare pe zdrențe vechi, pe mobile mîncate, de cari, descoperite, rușinoase. Inețe e un suflet care plînnge, și patul cugetă la desmierdarea ce a ocrotit și care a dat durerii doi :Copilași plăpinzi cu mîini de ceară. O, blestemat amar al sârrăciei! Și țipă un vînt. Cine a dat drept femei flăminde, slabe—pentru o sărutare—o viața nouă în infern s’asvîrle? La cei săraci, iubirea e o crima. Sub ploaie carul, scîrțîie, urmindu-și ruina încet, un muncitor pășește, cu fruntea în jos, uscat, mut de durere, și PARTVIA INTÎIA CAP. XVIII Ce poate gindi un om cinic și rău. Banii! banii! Amenințarea bestiei. Jertfa. ! Orice conștiință de datorie părea întunecată în mintea-î. Și așa era. Pasiunea jocului de cârti distrusese tot ce putea fi bun în fundul inimei lui ca și cînd un foc pustiitor incendiindu-i sufletul ar fi ars modestele flori ale virtuței, cari fac singura podoabă a omului și fără de, cari el trebue să decadă zvârlindu-se în negrele brațe ale „păcatului Da, în negrele brațe ale „păcatului!“ da, căci dacă fantezia noastră în nevoia- de a crea lucruri vizibile ochilor, ne arată pe Îngeri sub forma imaculată a unor copilași de toată frumusețea, copil cu ochii mari, visători, cu obrajii rumeni și pe la umeri cu arcioare." —dacă aceiași fantazie ne înfățișează tot. felul de zine cu părul de aur și glasul ca o muzică cerească,—de ce,—față de toate acestea creațiuni sublime solii ai „binelui“ și ai păcei,—de ce aceiași fantazie nu ne-ar arăta alături niște creaturi hidoase, cu ochii răi, cu mîinele în formă de ghiare și negre, pentru a reprezenta pe solii păcatului și ai crimei, —soli, cari ca demonii Iadului urmăresc pe oameni, le insuflă principii unite, lașe, degradatoare, împingîndu-i fie întunecosul drum al păcatelor și al crimelor?!... Pe, acest drum se prăvălea și Neculai Motea. Părea că un demon se află și la spatele lui, căci altfel cum le-am tălmăci, cele zise și gîndite de el până acum,— și în ce chip ne-am explica și cele ce au să mai urmeze?... Gîndindu-se că soția lui, Cora, trebuia să se fi dat, lui Conadi el își șoptea pe cînd trăsura îl conducea acasă. — Oare cîtî bani i-a dat?...I cunosc pe Conadi, pe acest Don Juan al Brăilei!. Ha! ha! ha! Are faima unui om de zahăr, un amant ideal pentru o femee, căci plătește fără sa, numere... Zorile aurul cu pumnii, jjpA g vorba de fuste! Cu aur i-o fi dat oare nevestei mele? Am văzut bine că o iubește, sau mai drept vorbind că vrea numai decît s-o aibă!.. Nici odată nu am Văzut alergînd după o femee cum a alergat după Cora mea. O urmărea ca o umbră, ca un cîine care fuge cu limba scoasă... Ași putea zice că-i curgeau balele de poftă! Ha! ha! ha!... ii curgeai! balele... minunată comparație!... Pentru un om e ridicol și ajungă într’un așa har., dar pentru c o femeee nici nu se poate mai bine să fii astfel urmărită!... He! bei! câte nu poate face o femee dintr’un om care o dorește nebun!... Cîți bani nu poate stoarce!?. Să vrea, numai Cora, puțin să joace comedia și vor curge napoleonii la mîinile ei și dintr’ale ei în ale mele!.. Ultimele cuvinte el le sublimă, rostindu-se rar și apăsat, ca un omi lacom de bani, care, numai rostindu-și visul de a avea parale, simte, umplîndu'i-se gura, ca și când cuvintele ar lua o formă materială atingîndu-i limba și ar crește ca cozonacii! El înghiți de mai multe ori, căci i se umplea gura de salivă ca și cînd ar fi mușcat dintr’o pergamotă prea zămoasă. Se întinse în trăsură,cu mîinie în buzunar, framîntînd niște monede aflate în fund, și cu ochii spre cer, pierdut într o reverie dragă: — Bani! bani! șopti el... bani mulți... nespus de mulți! Ochii îi straluceau mai tare ca a credincioșilor cari, într'o exaltare religioasă, întrevăd cerul deschizîndu-se și pare că trec peste pragul paradisului. Și 19P’ — — Bani! Veniți la mine! Nu-T om să vă iubească mai mult, ca mine! Voi îmi auziți gândurile... Ah! bani! bani iubiți! Ga și el visase și And voiic la bani,—cititorii își aduc aminte,—și deși a întrebuințat alte cuvinte,In fond exprimase aceiași gîndire, și ca și Andronic și Neculai Motea, citi alții, nenumărați de mulți fac același vis și strigă același lucru!?. Banii! Ei sunt puterea cea mai desăvârșită a societăței de astăzi, care prin bani și numai prin baniișî înțelege restul, se mișcă, se dezvoltă, ca și cînd banii ar fi singura hrană a societăței noastre? : Banii și cel bun și cel fără de suflet, și Cel tînăr și cel ajuns în cârjă, și cel de rind și cel nobil, și cel slab și cel puternic, toți fără deosebiri, toti cîți mișcă, trăesc, cugetă și își zic oameni, toți, dar absolut toți au nevoe de acest suprem aliment al vieței care se numește „banul !‘ Cei? ce razele soarelu sunt pentru reînvierea primăverei; ceia ce căldura, și poaea ,sunt pentru desvoltarea plantelor și schimbarea lor în hrana. Același rol, dacă nu mai mult îi joacă „bănui“ in existența de astăzi, a oamenilor! Bariul e, tot atît de necesar astăzi ca și plinea cea de toate zilele. Fără de el adio la tot, și toate. Celor cari vin cu mîinile și buzunariie goale viața le închide toate porțile cori dați în dulceie imperiu al fericire!... Fără bani, adio speranțe, adio liniște sau iubire, adio viață lipsită de griji, adio sănătate, sau bucurii, adio bătrînețe senine și bine- cuvîntate! Fără bani, viața-i pustie și fără încî un farmec, e o ocnă de întuneric și mezerii, de zbucium, dăsnadejde, lacrimi și caznă.—e un iad, un drum ft plingere, fără de sfirșit V al celor cari se avîntă într’o așa prăpastie de întuneric și moarte... Ei văd fericirea și nu pot s’o apropie, eî plîng și n’at nici o micv gîere, el tremură de frig și nu pot avea căldură, cu gem de foame și sete și nici, o fărîmă de pine și nici o picătură de si arse! Banii! Banii! Și vă mai mirați, oameni, ca pentru bani Se fac atîtea nelegiuiri și crime?.. Vă mai mirați că fiul pradă pe părintele său, că fratele îndușmăhește pe frate, că femeile se vînd și se dau in brațele, desfrîulul, că unii iau cuțitul ca să omoare și'n fața crimei făptuite, nu au nici o remușcare?... Vă mai mirați că belșugul triumfătorilor mărește amărăciunea învinșilor, atît de mult și cu o așa putere, nicit, uneori un popor întreg se scoală, ia arme ucigașe, ia facle, incendiare și face să treacă uraganul răscoalelor în lung și latul pământului!?!’ Banii! Banii!... Ei sunt ispita iadului, puterea necuratului, a răului, a crimei! Ei sunt instrumentele de caznă ale celor învinși, ei sunt viciul triumfătorilor. Și peste cel Slabi și peste cei tari, ei varsă flăcări otrăvitoare și mumai- felul suferințelor deosibește pe unii de alții. Cine a zis iuit! că banul este o fericire“ a fost nebun căci nu se poate numi fericire blestemul care a căzut peste oameni, ca să-i facă să sufere și să-i înjosească! In lupta groaznică a vieței cine să se mai gândească la astea?... Nevoile de tot felul, pasiunile noastre, pătimite noastre, nu ne îngădue să privim prea deaproape lucrurile si sa ne dam seamă de ele. Bune sau rele, primim lucrurile așa cum ne vin și le îndrăgim uneori <1 i’ll nevoe, alle ori din inconștiență, din plictiseală, sau viciul.Viciul cărților era atotputernic asupra .Uri Neculai-Motea. Din primele pagini ale povestirei acesteia, am spus cititorilor, că întreaga Bestie a Corei a fost mîncată în stoluri și matale, plus o avere destul de frumoasă moștenită de dinsa. Ea n’a zis nici un cuvint de împotrivire, din delicateță, lăsînd pe soțul ei să facă ce vrea și cum știe ca una ce nu vroia să pară interesantă. Cite femei nu fac ca și dînsa, și câte nu ajung într'o zi, din nenorocire prea târziu, să se căiască de slăbiciunea și delicateța lor. Cititorii știu iarăși, că tribunalele deși chemate să apere zestrea femeilor de orice atingere, fac acentul din contra înlesnind evaporarea lor, lucru de care a profitat pe deplin și Neculai Motea, în patima-i nebună de a juca cărțile._____________ Ce rămîne acum pe urma viciului său? Cora Motea a povestit doctorului și Consueloi Heisel ceia ce mai rămînea. Soțul ei, pierduse cîteva mii de lei din banii casei comerciale al cărei funcționar și procurist era, pierdere care apăsa greu asupra-i și care dacă era descoperit avea să-l desonoreze, să-l distrugă aruncîndu-l în mîinile justiției. • Cîțiva ani de închisoare—iată ce amenința pe Necula Motea. Perspectiva aceasta, știm, era cauza scenei brutale a cărei victimă a fost Cora, atunci, cînd, în cuhnea, nerușinărea și a mîniei. Neculai Motea cerea Soției sale să se prostitueze lui Conachi și să-i aducă prețul vânzărei ! Un alt om, în locul lui, s'ar fi sinucis, preferind moartea, nerușinărei și crimei. Dar nu toți oamenii au instinctul acesta de rușine! " Și mai puțin ca oricare altul îl avea Neculai Motea. " .Deci el mergea înainte pe calea pe care apucase, nepăsător de opinia oamenilor, și nu pleca fruntea, din contra, ca și cînd ar fi fost eroul unei fapte mari care i-ar fi dat dreptul să se folosească. Și, apropiindu-se de, casa lui: — Oare cît o fi Câștigat -Cora cu trupul ei? se întreba cinic Motea: Cîte njit Ah! dacă ar fi o altă femee în locu I mu’ași avea nici o grijă... Ce comedie de dragoste i-ar juca lui Conadi și ce de-a mai bani s-ar stoarce. Cînd mă gîndeac la asta imi varie Sa éar din trăsură și să alerg înaintea cailor cat să ajung un minut mai curînd acasă,și să aflu rezultatul. Conaci-s’a aprins foc după Cora, are bani grămadă... ul! Ce giscă de jumulit. Răsuflă tare și foarte ginditor. (Va urma) de A.*ucAN MIOISJIC, GHEREY , Cnîa MARE. ROMAN de LUDOVIC DAUȘ