Dimineaţa, mai 1907 (Anul 4, nr. 1154-1183)

1907-05-01 / nr. 1154

Marti 1 Maiü 19073 Cum statt lucrările de apă la Craiova O privire retrospectivă. — Lipsa de continuitate în­ lucrări.— întreruperea de acum 2 ani. — Reînceperea lucrărilor în Aprilie a­ trecut —Con­ducta de aducțiune, de presiune și rezervorul de apă. — Casele furnizate de tuburi. — O vizită la depozitul de material. Cum se face încercarea paterei de rezistență a tu­­­­burilor.— Materialul depozitat. — Poza și etan­șarea conductei—Transportul tuburilor. Concluziune­ ­ v. — Dela corespondentul nostru — Cititorii noștri își reamintesc, de­sigur că anul trecut, prin Iulie, vorbind de chestiunea alimentării orașului cu apă potabilă, am făcut descrierea peripeții­lor prin cari a trecut această gigantică lucrare și am arătat cum, cu tot avansul enorm de cheltueli făcute în studii și proecte, era ca­, pe aci să se părăsească întregul plan, întocmit de celebrul hi­drolog Lindley. Astăzi, cînd socotim oportun a vorbi din nou de această lucrare, nu mai in­­sistăm asupra peripețiilor prin cari a trecut, cu toate că, din cauza lor, nu s’a putut face avansările normale. Ne mul­țumim numai în a zice că, de cînd s’a hotărît a­ se alimenta orașul cu apă po­tabilă, s’au schimbat 7 administrații și, odată cu ele, întreaga concepție a lucră­rilor. Iată dar adevărată cauză, pentru care noi, craiovenii știm că se lucrează me­­reu, se cheltuesc însemnate sume de bani, iar apă nu avem încă. După o stagnațiune de peste un an, lucrările au­ putut fi reluate în Aprile, anul trecut, prin darea în întreprindere a­ conductei dela Georoc la Balta-Verde și a celei de presiune dela B.­Verde și rezervorul dela Hanul Doctorului.___ Pentru ca cititorii să înțeleagă cît mai bine cele de mai jos, vom da cîteva lă­muriri. Apa este adusă In tuburi de fontă toc­mai de la izvoarele din jurul satului Georocu, jud. Homanațî. De la Georoc și pînă la Balta-Verde, pe distanta de 27 kilometri, apa vine în tuburi pe cale naturală. De aci și pînă la Hanul Doctorului, distanta de 5 k­m., apă este minată prin presiune, pînă a­­junge la rezervoriul cel mare, de unde remîne a se împărți cuantumul necesar de apă pentru o întreagă zi în oraș. Rețeaua­ de tuburi de la Georoc pînă la Balta-Verde se c­lamă conducta de a­­ducțiune, iar rețeaua de tuburi dela B.­­Verde la Hanul Doctorului poartă nu­mele de conducta de refulare. X ' Furnitura tuburilor necesare conductei de aducțiune a fost acordată caselor ger­mane Böcking & Comp, Roehrenrod­e Sthlbsheim an der Ruhe și Roerenrod­e Schalke, iar pentru conducta de refu­lare și mai cu seamă pentru pompe este însărcinată casa Pumpenfabrik A. Bor­sig din Berlin. Socotind distanța pe care trebue așe­zate tuburile, au găsit 27000 m. pentru conducta de aducțiune, 5000 m. pentru conducta de refulare și 60.000 m. pentru conducta din interiorul orașului, așa că trebuesc în total 92.000 m. tuburi. K­­ . x 1 Evident, că la o lucrare așa de mare, pe lingă numerosul personal teh­nic, mai este nevoe de o activitate complexă. Așa se și explică, pentru că pe conducta de aducție Georoc—Balta-Verde se lu­crează în 6 părți deodată: B.­Verde, Ma­­lu-mic, Secui, Bratovoești, Georoc și o stație intermediară. , Până în prezent, casele furnizoare au trimis aproape tot materialul trebuin­cios de tuburi și care, pe măsură ce so­sește, este supus numai decit la încer­cări de presiune de către presele hidrau­lice aduse anume pentru acest scop. „ Am vizitat depozitul de tuburi și con­ducte, de la barieră Bucureștilor, mai cu seamă că acolo au început lucrările pe teren de către serviciul apelor, pus sub conducerea d-lui inginer Bird, locțiitoru­lui celebrului hidrolog Lindley, autorul planurilor după care s’a întreprins lu­crarea. Am remarcat 2 piese hidraulice, un motor, un acum­ulator­ de presiune și cî­teva pompe. Să le explicăm rostul. Presa cea mare­ are destinația de a în­cerca puterea de rezistență a tuburilor, ce servesc pentru conducta de aducțiune și cu un diametru de 0.50 m., iar presa mai mică servește pentru tuburile cu diametrul sub 0.25 m. Motorul cu petroleu, 5 cai putere, came pune în mișcare pompele preselor hi­draulice, înlesnește încercarea a 60—70 tuburi pe zi, atingînd deci 240—280 m. liniari din conducta de tuburi. , încercarea puterei de rezistență a tu­burilor se face la o presiune de 15 sau •25 atmosfere. • Costul conductei raportîndu-se la gre­utatea tuburilor de fontă întrebuințată, s’a stabilit pentru tuburi grosimi dife­­rite, după cum presiunea conductei e mai mare sau mai mică în diferitele ei puncte. In general, presiunea variază între una și trei atmosfere, așa că încer­cările de rezistență cu presele hidrau­lice se fac la 15—25 atmosfere, după cum tuburile sunt destinate pentru o presiune sub sau peste două atmosfere. Țevile, astfel încercate, prezintă o si­guranță absolută în­potriva prezniturilor cauzate de puterea apel. 1 . Pînă acum se află în depozitul servi­ciului aproape 7000 bucăți tuburi a 0.50 cm. diametru, și de cite 4 m. lungime, așa că pentru conducta de aducțiune tuburile sînt aproape complecte. Pentru rețeaua din oraș, se găsesc so­site în depozit tuburi mai puține, de­oarece această conductă va începe mai tîrziu­. Se găsesc totuși în depozit peste 1000 bucăți (4 km.) țevi de 0.30 m. în diam., destinate conductei de refulare a apei de la stațiunea pompelor din Bal­ta Verde la rezervoriul ce va fi așezat în drumul Bucureștiilor (spre Dealul viilor). Zilnic continuă a sosi intre 7—8 va un copil care suge filă și fumează din lulea —r­a fumezi din lulea mai înainte de-a fi înțărcat, iată o treabă pe care n’ar fi în stare s’o facă pruncii pe cari îl plimbă dultele noastre pe strade și prin grădini. Și totuși, această s'a văzut, aceasta există ! Celebrul navigator norvegian, căpita­nul Amundsen, a povestit cu prilejul conferinței pe care­ a ținut-o la Sor­­bona, că a văzut pe vremea șederea lui între eschimoși un­­ băiat de zec ani, care își lăsă luțeaua la o parte ca să fugă față de la mama lui. După ce isprăvi operația aceasta, el se îndreptă­ liniștit spre explorator, și.... îi ceru foc ca să-și aprindă luleaua. Faptul acesta merită explicație. In asprele clime arctice, hrana omului e goane cu cite 12 tuburi a 4 m. lg. sau­­ așa de nesigură și proastă—carne de și mai multe, dacă sunt mai mici. Țevile de 4 m­. lg. cîntăresc între 750— 850 kg. bucata, așa­ că se poate lesne pricepe, cite dificultăți se întîmpină la descărcarea lor din vagoane și așezarea lor în grămezi. In magaziile depozitului se mai află o cantitate de peste 20.000 kg. plumb și cositor, cum și cînepă gudronată, nece­sare etanșărei conducte­ (alipirea țevilor una de alta). Cum fabricanții nu sînt obligați decît să aducă la depozit tuburile, neprivin­­du-i nici poza, nici transportul tuburilor la locurile cuvenite, primăria a adjude­cat asupra d-lui inginer Bolintineanu a­­șezarea și etanșarea tuburilor în pămînt, iar, în ce­ privește transportarea lor de la depozit la locul unde trebuiesc așezate, este însărcinat de antreprenor Zanolini. Ca să-șî facă cineva o idee, cît de u­­riașă este întreaga această lucrare, este destul, credem, cînd vom spune, că nu­mai transportul tuburilor de la depozit la locurile respective costă pe primărie 50.000 lei. De remarcat mai este și faptul, că co­muna Craiova, pentru a putea așeza conducta de refulare de la Balta Verde la Rezervoriu, a trebuit să exproprieze o fâșie largă de 12 metri și lungă 5000 m, făcînd pe acolo o șosea, care va servi între depozit și rezervoare la stația pom­pelor. Prin facerea acestui drum, călătorii cu care și căruțe, ce vin din direcția Bechet sau Calafat spre drumul Bucureș­tiilor sau gară, nu vor mai fi siliți a străbate orașul de­geaba, pricinuindu-i o uzură zădarnică. După cum se vede, se lucrează cu ar­doare și din mai multe părți, așa că e de sperat că peste 2 ani cel mult vom a­­vea apă în oraș. .. .­­*‘”**»t , Xam V t. il Mar sau smochină? E vorba de mama noastră a tuturor, de ,.mam­a Eva“ soția ispititoare a lui Adam, pe cari D-zeu a binevoit a-l creia ca cei dintîi­ oameni pe lume. Și anume e vorba de mărul pe care Eva l-a dat lui Adam, pe cînd se aflau în raia. Un savant american, profesorul Olli­­vier Johnson, a descoperit că fructul dat de Eva lui Adam, nu e, nu poate fi un măr, cum s’a crezut pînă acum. Șarpele—el se numea Samm­ael și era gros cît o cămilă—sfătui pe Eva să m­ă­­nunce din fructul oprit. Ea mușcă din el și îl găsi delicios. Fiindcă avea inimă bună, se gîndi și la Adam și îl îndemnă să se împărtășească și el din minunatul fruct. Atunci, apăru Eternul, mîniat, le porunci să-și acopere goliciunea și-î goni din raia. Fără mijloace, bieții pri­mi oameni rătăciră la întîmplare pe pă­mint și muriră la vîrsta de 900 și ceva de ani. Profesorul Johnson afirmă însă cu strășnicie că sunetul în chestiune nu poate fi un măr, mărul fiind un fruct din zona temperată, iar raiul găsindu-se situat în zona tropicală. Ș’apoi, textul e­­vreesc care a servit de călăuză, nu între­buințează de­cît un termen general: fruct, care pe latinește face „pommum” și din care s’a făcut apoi „mor“, nimic altceva. Dar dacă n’a fost măr, ce-a fost fructul acela delicios? Profesorul Johnson stă la îndoială să aleagă între lămîe, ba­nană și zmochină... Intr’un tablou din Florența, Eva propune lui Adam o zmo­­chină. Nici nu încape îndoială că zmochină e un fruct gustos și simbolul pe care îl­ exprimă e tot așa de delicat pe cît e de evident. Frunza de zmochin are asupra frunzei de viță avantagiul de a îmbrăca mai bine. Eva și-a făcut, deci o rochie din aceste frunze, dar o rochie la modă care îmbracă, cum, de pildă, îmbracă „gazul“ pe cochetele noastre doamne. 38 foca, pește sărat și iar carne de focă, în­totdauna—că s’a luat obiceiul de-a se întorca copiii cit, mai tîrziu­, mai ales cînd eî sînt ele o constituție mai deli­cată. Nu e lucru rar că să vezi printre eschi­moși copii cari sug țîțâ pînă la vîrsta de zece și de doisprezece ani. Cît privește obiceiul de-a fuma,—ei fumează un tutun foarte moale și parfu­mat,—el e singură distracție a regiu­nilor polare, el e general la bărbați, fe­mei și copii.* * * Amenzi din alte vremuri.—Iată un ta­blou sugestiv de amenzile pe cari tre­­buiau să le plătească vinovații în 1314, menzi hotarîte de Ludovic al X-lea: Pentru o lovitură de pumn, 5 bani: pentru un pumn dat cu o piatră, 25 de bani; pentru apucarea de git cu o sin­­ură mină, 25 de bani; pentru apucarea de gît cu amîndouă mîinile, 70 de bani; pentru scuiparea în obraz 70 de bani; pentru o lovitură în nas, „fără singe“, 5 de bani; dacă e și sînge, 50 de bani; pentru o lovitura de picior, 50 de bani; pentru o lovitură de sabie, „fără sînge“, 50 de bani; dacă e și sînge, 65 de bani; pentru răni sîngeroase de­asupra din­ților, 2 lei, 80 bani; pentru răniri sîn­geroase dedesubtul lor, 2 lei, 60 bani; pentru brațe și picioare rupte, 7 livre și 20 de bani, iar pentru fiecare dinte rupt, tot 7 livre și 20 de bani. Cronica curiozităților Un cîine care se moștenește — Un copil care sug­e­țica și for­mează din lumea —A­menzi din alte vremuri. Un cîine care moștenește.—O femee foarte bogată și de lume bună a lăsat un testament­­ original al cărui cuprins e următorul: „Considerînd, spune ea, că bunul meu­ cîine a f­ost cel mai credincios din pri­etenii mei, îl fac executorul meu testa­mentar și îi încredințez puterea de­ a dis­pune de averea mea. „Am mult să mă pling de oameni cu nu prețuesc nimic nici la trup, nie la suflet; prietenii mei au fost slabi și amăgitori, prietenele mele false și vi­clene. „intre toate făpturile cari m’au încon­jurat, numai in­clinele meu am recu­noscut vre­o cîteva calități adevărate. „Vreau deci ca să se dispue de starea mea în favoarea lui și să se dea daruri celor cari îl vor dezmierda și vor avea grije de dinsul“. sociațile de studenți trebue să se genera­lizeze dincolo de hotare. ..Aceste­ serbări sunt făcute ca să risi­pească neînțelegerile, să facă să dispară sentimentele de ură și numai în univer­sități se va găsi cea mai mare încredere pentru desvoltarea solidarităței ome­nești. ECONOMICS Situația tezaurului bulgar. Situația tezaurului pentru primele d­ouă luni ale exercițiului în curs (Ianuarie și Febru­arie) este­ în casă, la 1 Ianuarie 1907: •12.296.462 lei.; re.rerve­e,pe, Ianuarie și Fe­­bruarie: 57.437.V74 ;­ cheltuelî pe Ianuarie și Februarie: 58.433.993 lei. In casă, la 1 Martie 11.299.943 0 STATISTICA CURIOASA D. Romulus Voinescu. harnicul șef al siguranței are în biroul d-sale o statis­tică foarte interesantă relativă la atenta­tele, sinuciderile, focurile, accidentele, furturile etc., pe anul 1906 în Capitală. Doritor de a face un raport amănunțit asupra acestei statistici, d. Voinescu a întîrziat publicarea lui, care ar fi ex­trem de interesantă. Am întreprins noi o mică statistică, pe luna Martie 1907, cu privire la cîteva fapte întîmplate în Capitală, cari pot interesa pe unii din cititori. Crime și atentate In luna Martie au avut loc zece crime și atentate, mai toate din răzbunare. Unul din atentate a avut ca mobil gelo­zia, altuia nu i se cunoaște nici acum cauza. Ș­apte din aceste crime și atentate au fost săvîrșite cu cuțitul, unul cu bricea­gul, două cu revolverul. Agresiunile au­ fost șase în total, mai toate avînd ca motive tot răzbunarea. Patru din ele au fost săvîrșite cu cu­țitul, unul cu o pilă și celelalte două... cu pumnii. Sinuciderile Zece sinucideri au avut loc în cur­sul lunei Martie. Cinci dintre sinuciși au alergat la sublimatul corosiv; două la spânzură­toare, două la revolvere și unul a încer­cat să se înece în Dîmbovița. Cauzele? Patru s’au sinucis din amor, unu de frică de răspundere, unul în ur­ma unor certuri în familie, patru din cauză de boală. E interesant faptul că dela 11 Martie, pînă la 21 Martie, nu s’a înregistrat mal nici un atentat și nici o singură sinu­cidere. Cauza? Capitala era ocupată cu chestiunea revoltelor țărănești. Cu așa preocupațiuni, cine se mai gîndea să se sinucidă ! Accidente Accidente au fost In luna Martie nu­mai 15. . Căruțele au dat loc la patru accidente, automobilele la două, trenul în gara de Nord la unu, tramvaele la trei. Un individ a căzut dintr’un pod, al­tul de pe o­ schelă, altul... a alunecat pe stradă fracturându-șî piciorul, în sfîrșit, un lucrător a fost rănit de cureaua unei mașini. Trebuie să relevăm faptul că pe cînd n’am avut de­cît două accidente de auto­mobil, am avut de înregistrat patru ac­cidente de căruțe. Sunt mai multe căruțe de­cît automobile, da, dar automobilele merg mai iute. In orice caz ele nu-șî me­rită—cel puțin la noi, supranumele de automocide. Incendii Incendii am avut opt de înregistrat dintre caii patru provenind de la co­șuri, trei dela lămpi și unul dela o ex­plozie de benzină. In numărul nostru de Luni 7 Mai, vom publica o statistică identică pentru luna Aprilie mult mai dezvoltată însă.—Ar. X Malitates uurieră E nimerit să ne dăm sama în scurt despre­ condițiile muncei de lucrător, ca să vedem cu­, de numeroase sunt victimele orînduirei sociale de astăzi. Lăsăm la o parte, acum, victimele ac­cidentelor ce se întîmplă atît de des: în mine, la drumurile de fier, pe șantiere, al căror număr este de mii și mii pe fiecare an. Pentru moment nu ne vom ocupa de­cît, de nefericiții cari se sting cu încetul din pricina muncei ce îndepli­nesc și a condițiunilor miserabile în care sunt nevoiți s'o îndeplinească. S'a vorbit piuit în străinătate despre casele de retragere pentru muncitorii bătrîni, în vrîstă de la 60­ de ani în sus. Asemenea case de retragere muncitorești n’ar ruina pe nimeni, pentru că nu-s nici­de cum mulți­ muncitori bătrâni, cari ajung la vîrsta aceasta aproape miraculoasă, de 60 de ani. Cea mai mare parte nu ajung nici chiar pînă la 50. Statisticele oficiale, afirmă că mijlo­cia vieței muncitorului este: de 32 de ani pentru lucrători cu ziua, de 48 ani pentru tăetorii de piatră, litografi, compozitori­­tipografî, de 44 de ani pentru tîmplari, zidari, zugrafi. In ce privește pe mineri, nu s’a cutezat,să li se stabilească sta­tistica. Deci, chiar după datele oficiale, un lucrător, de abea că poate ajunge la vrîsta de 50 de ani. Sunt doar atît de mult acoperite cîm­­piile munceî, de cadavrele celor ce au produs bogăția obștească. Trebue de notat, că nu ni s’a dat sta­tistica muncitoririi" întrebuințați la lu­crări cu totul ucigătoare. Ar fi fost co­losală. Substante ucigătoare . Intr'un congres de higiena, ținut nu de mult, oamenii de știință au stabilit cu toată cruzimea, gradul de nimicire al oricărei industrie, ivn care gazurile și pulberiile ce le respiră lucratorul, îi curmă viața in scurta vreme. Se ș­tiu îngrozitoarele devastări ce face în trupul omenesc fosforul, care mănîn­­­că prăpădește dinții, sulfurul de cărbuni care produce nebunia, fabri­carea verdețului, făcută de femei, cari nu pot rezista mai mult de trei ani, a­­cestei îngrozitoare matniei, producerea albului de ceruză saf­ carbonetul de plumb ale cărui Îngrozitor colici sunt cunoscute care distrug încet-încet, or­­ganizmul celor ce îl manipulează. Și plumbul cu sărurile sale se întrebuin­țează in mai mult de 50 de meserii dife­rite. Doctorul Hart, spune că dintr’o sută de lucrători cari lucrează la plumb, 21 din­­tr’înșiș sunt ftiziei, a c­incea parte. Cu­ privește pe acei cari se dedau­ la extra­gerea mineralelor, e încă și mai rău­. Și același doctor precum și doctorul Proust, afirmă că din 1000 de lucrători, 870 sunt bolnavi. In unele uzine unde se mani­pulează plumbul, numărul bolnavilor e Intre 42 și 50 la sută, anual. Cît despre otrăvirea cu albul de ce­ruza, cu sul­imanul, cu carbonatul de plumb, este ceva grozav. D-rii Meurein, Desplats, Proust, dovedesc că fabricarea ceruzei, dă anual de la 30 la 60 de bol­navi, la 100 de lucrători. Și ce îngrozi­toare boală. Rar iți mal, vii in fire. Din punctul de vedere al reproducerei, efec­­tele intoxicărei sat­urni­re, sunt­ și mai dezastruoase încă. La mamele satunire, —căci și femeile lucrează la fabricarea ceruzei—­din 27 de îngreupări morți, sin­­de avorturi, 4 copii născuți morți, sin­gur unul cu viață. Și aceste crude hecatombe, aceste jert­fe nenumărate de muncitori, n’au loc numai printre nenorociții­ lucrători în plumb: se știe cît e de mare mortalita­tea printre femeile și fetele întrebuin­țate la împletituri și țesături, din cari mare parte se atacă, din pricina respira­rei necontenite de pulberării vătămă­toare, de lînuri și bumbacuri. Tot așa e și cu acei cari lucrează piatră sau tăie cremenea. Iată clar că industria se înfățișează ca o mare mistuitoare de vieți omenești, silind pe oameni să lucreze atîtea înde­lungate ceasuri, în niște condiții mizera­bile, îi asasinează încet-încet, le curmă viața, în schimbul unei bucățele de­pline. Ce spun­ statisticele Serbarea universitară din Lille La banchetul de inaugurare a casei studenților din Lille, care a avut­ loc a­­­cum vre-o cîteva zile, studenții străini au­ fost foarte sărbătoriți. Rectorul universităței din Lille a băut în sănătatea tinerimei europene. El­ a spus. ..Făcînd ca inaugurare casei voastre să coincidă cu congresul international al studenților, ați vrut să arătați că a ANCHETELE ZIARULUI „DIMINEAȚA“ Societatea „Munca Expoziția anuală a societăței în vastele saloane din strada Cometei, pe nenumărate vase și etajere, „Munca" și-a risipit fermecătoarele ei poeme mu­­n­cate în aur și mătăsuri. Sfioasă și-a de­pus femeea migala nopților :ei de veghe poate nu puține au fost la­crimile ce au curs din tinerii și­ decepționații ochi, peste strălucitoarea albeață a borangi­­cului! Iar dintre priceputele lucrătoare, elte nu vor fi călătorit pe lunecoase și cotite poteci pînă le-a răsărit in cale unica consolatoare de necazuri, izvorul sigur a unei existențe modeste, sem­na „Mun­că“. , Multe, nespus de multe sunt femeile în nevoe, cari se hrănesc pe ele și ai lor în urma celor ce cîștigă dela societatea „Munca“. Femei cari au cunoscut luxul și bunul trai ș­ pierdut cine știe în ce de­zastru familiar, femei cu adevărat sar­mane, țărance cu grea și împovărătoare casă, nici una nu bate in zadar la porți­le „Muncel“. Pentru fiecare se găsește lucrul ce poate face, dela complicata broderie ,„au passé“ și dantelele „point­­lace“, pînă la bibilurile și izvoadele na­ționale, varietatea lucrărilor femeești e nesfârșită. De două ori pe săptămînă, Lunea și Vinerea, distinsa prezidență a „Muncei“ d-na general Fălcoianu, primește lucrul adus, împarte altul, își dă părerile de e bine lucrat, sau nu, și, cu o blindeță în­gerească arată celor mai neîndemânati­ce migăloasele și artisticele puncte ale modelelor. Am vizitat mai zilele trecute expoziția de primăvară a societăței, și mărturisesc că am rămas uimită de perfecțiunea și frumusețea lucrărilor. Încărcate cu firic­ajuruiți, cîteva rochii de borangic ișî întindeau mindre zSpir­­diele lor cute. Sunt stofe cusute de femei sărmane din marginile. Bucureștilor, îmi spuse o doamnă funcționară a societăței. Diferite garnituri de bluze cusute pe fir în armonioase culori se Îngrămădeau alături de. ,­iile“ costumelor nationale. Admiram­ mult o bluză al cărei fond de stofă nu se mai zarea de loc, așa era de brodat și aiurat. Mi se spuse că e o­­pera unei fetite de b­­ani. Una din cele mai harnice lucrătoare ale „Muncei“. O broderie în punct vechi îi strămoșesc impodobit mânecile, unei ,.ii“ acea mi­nune de răbdare fusese îndeplinită de­ o țărancă ce pu și părăsise o clipă din bra­țe copilul boindv întreaga iarnă.­­ Cum o fi­­ lucrat, ea cu copilul In brațe, mister, — îmi spuse, d-na D. secre­tara Muncel; tot, re­știm­p că de Pite ori venea și la noi; dă câte ori începea vr­ Utv „izvod“ nou­, nelipsit îi era slabul prun­cuței de la sîiul­ I­­ . Sublimă dragoste, de Bianiä! și cite din orășencele noastre ■ ce s’au învârtit întreagă iarnă pe la bastoane și serate lăsîndu-și copilașul pe minul de slugă, nu ar putea lua pildă de la­ oropsita fiica a poporului ! Pe tăcute, netrîmbița­­tă de nimeni și-a deschis porțile expozi­ția „Muncel“ iar în ajun de Paște, in ur­ma vizitei reginei noastre și a ducelui de Mecklenburg, și-a închis în vitrine bogățiile rămasă nevîndute. Cu toate as­tea e bine ca să se­ știe de persoanele cari nu au prins de veste de deschiderea acestei interesante Expoziții că,în fiece Luni și Vineri se face vînzarea In saloa­nele „Muncel“ a nenumăratelor obiecte ce ține în depozit. Iubita noastră suverană, patroana și prezidenta de onoare a Muncel, ea care cea dinții a reînviat în țară éustul pentru artisticele noastre podoabe naționale, a cumpărat un imens stoc de bluze și sto­fe, încurajînd prin radiosul ei zâmbet pe doamnele ce își dau­ tot sufletul la pros­perarea artei societăței, așa de binefă­cătoare. O țesătură de botanjic­ specială, lucra­tă în genul drilului, a atras admirația ducelui de Mecklenburg care a cumpă­rat-o pentru un costum de vară. In fundul sale­ strîm­gînd foile unui splendid paravan de satin „vert d’eau“ brodat „au passé“ gen pictură, o tînără domnișoară mă atrase prin fata ei sim­patică și blîndă. — Minunat paravan, d-ră, d-ta l’au brodat ? — Da, doamnă. — Lucrezi de mult Ja.„Munca“? — Cam de vr'o 5—6 ani. — Și ești mulțumită, cred? — Foarte mulțumită,­ căci grație lu­crului pot susține împreună cu mine și pe o m­amă bătrînă. — Stați chiar aci ? — Da, după cum a-ți putut observa, în curte se află un șir de căsuțe, acestea-s proprietatea „Muncel", și întrînsele lo­­­cuiesc­ mai multe femei di­n cele mai sîr­­guitoare și devotate societăței. — Vi se dă gratuit, locuința? — Cu totul gratuit ,nu, dar plătim o chirie așa de minimă că ne socotim fe­meile să locuim aci." De­­ altminteri chi­ria o plătim în lucru ce depunem p­en­­tru societate. Scopul societăței fiind ca din veniturile sale să aju­te tot pe fe­meile sărmane, ceea ce lucrăm e in fo­losul nostru unic. „Lucrătoarelor vechi, cunoscute de harnice de către d-rna Fălcoian­u, urm­ea­ză domnișoara, primesc la nevoe dife­rite ajutoare, iarna li se împart, lemne, la măritiș fetelor sărace li se dă­rîte o sumă de bani. în fine, femeia care lu­crează la „Munca.“, știe că are o casă unde i se crede la dureri și de unde poa­te căpăta milă dacă o merită. ..".ozi. Încheie,tinăra lucrătoare, aci la noi lenea, nu e încurajată, și cu rnt sun­tem mai harnice cu atît ni se răsplăteș­te mai mult“. Asupra ăstor cuvinte, m­ă retrasei’și efj ducînd cu mine viziunea neștearsă a minunatelor lucrări femeiești izvorât din mîngăcioarea „Muncă“. Florina x Si A apărut No. 18 din revsta VIAȚA LITERARA ȘI ARTISTICA DIMINEAȚA Cum se mută cineva înainte de Sf. Gheorghe sau Sf. Du­mitru. — Alegerea unei locuinți.— Fr­egrătirile .-Mutarea. - In locuință.­­Lipsurile — Deziluzia. — Mutarea săracului.—O poiezie de Ada Negri • Ne aflăm actualmente ’ tn săptămînă mutatului. Pînă acum mulți s’au mutat, dar nu și-au orinduit Încă așa cum se cuvine, noul lor cămin. Pentru observatorul obiectiv, chipul de a-și schimbă­ locuința, bogatul și săracul­­—prezintă amănunte foarte interesante și cu deosebi­re de hazlii. In de obște, înainte de Sf. Gheorghe sau Sf. Dumitru, un mare număr­ de lo­catari sunt obsedați, de gîndul de a se mută, de a­ găsi o locuință „mai bună, mai confortabilă". Ei sînt nemulțumiți de vechea lor locuință, fie că au îndurat mult de pe­ urma ei în timpu­l verei, ori în timpul­ iernei, fie că s'a urcat chiria, sunt,nemulțumiți, și pace! și atunci începe vinătoarea după o ușă nouă. Bărbatul ar vrea ca noua locuință să fie­ așezată „mai în oraș“, lingă biroul, m­ăgăzi­int,sau­ atelierul sau, să nu mai cheltuiască atîția bani pentru tram­vai. Soția ar flori ca locuința să fie mai re­trasă, departe de larma orașului,­să aibă o grădiniță, o curte mare și tot confortul necesar pentru copii, a vedem ce se realizează din toată țărea și dorința aceasta. Urmăresc, cu luare aminte, fiece casă linde e lipit „De inchiriat“—și soțul și soția și­ samsarul, fiecare în parte, și fiecare după ce a cercetat cu deamănun­­tul și s’a interesat de aproape de locuin­ța care poate fi închiriată—trim­ete pe celalt ca să o cerceteze și să se intereseze de­­ ea, să­ vadă dacă-I place sau nu. Dar iată că sfîntul Gheorghe sau sfin­țirul Dumitru bate la poartă—și nu mai e vreme de a face selecțiune. Trebue dar de luat o h­otărîre, de ales o locuință. Și se întâmplă foarte des că acolo unde lo­cuința are multe, părți bune, chiria să fie­.prea ridicată, și viceversa ceia ce nu convine la mulți. In sfîrșit după multă tărăgănare, s’a luat o deciziune: — r­ămînem la asta! Noul chiriaș se învoește cu proprie­tarul. Se face contractul cu diversele lui modalități. - Gîndi vă mutați? - Săptămînă viitoare! Marți sau Mer­cur! - Fregătirile Vecinii, prietenii și rudele află îndată că d-nul sau d-na... au găsit o locuință în stradă cutare, numărul cutare. Și în­cep atunci­ întrebările, cu neîndurare. - Nu-e umedă, are apă, canal, pivni­ță bună, curte mare curată, are și­ gra­bă­ mare sau mică ce fel de arbori fructiferi, are și vită? Dar odăile sânt luminoase, mari, frumos zugrăvite, etc? Dar vecinii aveți? cine sânt? Noul chiriaș, negreșit că nu poate răs­punde la toate întrebările, puse lui, așa în grabă, căci el singur nu cunoaște în­că cu adevărat toate calitățile și cusuru­rile casei în care se va muta. Iata că pregătirile pentru mutare în­cep. Dulapurile­­ și bufeturile sunt des­chise,­­toate lucrurile sunt scoase, din nou­­ împachetate și legate ân lăzi sau­ poșuri, obiectele mai scumpe și argintă­riile, cu deosebire, sînt închise într'o ladă specială, și dacă e o casă de fier... cu atît mai bine.­Tablourile sînt scoase de pe pereți și adunate la un loc, iar cuiele sunt de a­­semenea scoase și­­ ascunse intr’un loc anumit. Singu­r" ceasul mai rămîne pe perete, ăci el trebue să aducă servicii poseso­rului sau pînă în ultimul moment al mutărei, iar în noua locuință, să fie cel dintîin care să-și găsească un loc, unde să-și continuie în voie și în pace, tic-ta­­cul său. Inarnte cu o zi—două de data mutărei tocataru) s’a învoit cu acei cari îndepli­nesc serviciul de camionat. - Cît îi dai?­­ Au cerut întîi 38 de lei și au redus apoi la 30. Vom avea două camioane mari­ și ș­ase hamali­ puternici. Mutarea Mercurî, întreaga familie din strada Cutare..., numărul cutare..., s'a sculat mai de­vreme ca ori­când. Jn gang, te aude mersul greu al ha­malilor. Stâpînul casei le arată cu ce mobile,trebue să încarce primul camion. Se aude, mereu­ Îndemnul „să mergeți tpcét"". ..;să, fiți,cu băgate de seamă“. Se începe. Doi ,cite doi, duc jos din etajul lui Suti, cîte, un dulap, câte un bu­fet. De­odată se aude un zgomot care înfricoșează­. ' — Ce­ s’a spart? Geamurile de la bibliotecă—se-aude un răspuns sfjos. ■ — Oh! ce oameni, ce oameni! strigă Indignat stăpânul casei. Din degetele unui hama­r curge sînge­­le, strop cu strop. Ele cad pe scară, pe stradă, murdăresc mobilele. Primul camion e încărcat. E pe dinsus un amestec ciudat de obiecte. Ele sînt stiins legate cu o frânghie. Camionul se pune in miscare. II urmează servitoarea casei care ține în ambele, mîin­i un nu­măr de obiecte cari nu pot, și nu trebue să fie încărcate pe camion. Peste­­ o jumătate ceas, camionul se o­­prește în fața locuinței celei nouă. Se dezleagă, încet, frînghia, se coboară încet mobilele. La primul transport, hamalii dai­ peste noul locatar. Acesta arată unde să se așeze fiece mobilă. Mutarea a."Început la orele 7 dim­ineața și s’a "isprăvit la orele 3 dupa amiază. La orete 12, victimele mutărei au mîncat în pri­pă ce au­ putut : s'a fiert cîteva ouă, s’a­­ cumpărat diferite mezeluri și fără să se chiar așeze pe scaune le-au consu­­m­at iu,, grabă. Spre seară, noul"’locatar achită pe ha­mali, cari'mai cer pentru „un vin“. Ei sunt satisfăcuți. 1 Ani­ de sus. In noua locuință, chiriașul care abia mai răsuflă, dă peste o sume­denie‘de rude care-1 salută și­ î urează ,Intr’un ceas bun“. In noua locuință­­ încep acum ,constatările. Dulapul cu­tare, stă strimt, s'a rupt un picior.. Ta­bloul cutare a eșit din ramă. S'a spart un glob de la lampă și cîteva pahare. Bine că grija de căpetenie a dispărut, să nu se spargă oglinda cea mare și fru­moasă. Rudele­­ nc­ep și ele cu aprecieri. Ba că ar fi mai nimerit ca din odaia cutare să se facă dormitorul, iar di­n­ aceia o dala de arincare. La 'drept',vorbind, la multe din rudele acestea nu le place noua locuință. Se aud chiar câteva șoap­te: „Din lac" în puț"', „odăile sânt în­tunecoase“, etc. In tot cazul ele nu co­munică noului,, locatar,, în mod fățiș o­­pinia lor sinceră despre locuință­ . Seara, soțul și soția mai plănuesc în ce chip să-șî aranjeze odăile. Se mai bat perdelele, cari n­u­­ se, potrivesc tocmai, bine de norile ferestre. Se așează apoi cu chiu cu vai paturile. Și noul­ chiriași,­­ obosiți de a­lta trudă, prind să fie cu­ceriți de somn. Dimineața, soția comunică soțului că n'a putut dommni mai toată noaptea. I se pare că sunt ploșnite în noua locuință, și pare că a auzit și un zgomot care do­vedește că sunt și șoareci. Trebue așa­dar să înceapă opera de distrugere a acestor mici viețuitoare, atît de chinuitoare. Și încet, încet, vin deziluziile. In noua locuință nu mai e apă, și servitoarea trebue să se ducă hăț departe cu donița ca să aducă apă. De asemenea nu există, canal. Și biata servitoare e silită să toar­ne apa murdară in curte ori în­ stradă. Se hotărește apoi la ce băcan să facă cumpărăturile trebuitoare pentru traiul de toate zilele. Se­"mai constată apoi că noua locuința e foarte depărtată de pia­ță și servitoarea, va trebui să­ s­e ducă numai de trei ori pe săptămână în piață ca sa tîrguiască cele de trebuință.­­ Trec zilele. Se­ mai mută din loc câte o mobilă, se m­­ai prinde ,de părere cite un tablou. Se observă apoi că, următorul perete a rămas­­ cu’ desăvîrșire gol..." și nu-l frumos. „Domnul“ mai cumpără un­ birou, cîteva tablouri și așa peste două săptămini noul cămin e bine orî­nduit. Chiriașii prind să se­ deprindă cu" toate, lipsurile și bunătățile... nouel locuinți­\ Dacă mutarea s’a făcut­ la Sf. Gheor­ghe, se caută a­ se stabili dacă locuința e răcoroasă, dacă soarele nu privește toată ziua prin ferestre. Iar dacă muta­­ea s’a făcut la Sf. Dumitru, se caută a se stabili dacă iarna, odăile vor fi re­fractare gerului, dacă nu va fi nevoie de alte sobe, paragine, dacă se va chel­tui mai mulți bani pentru cărbuni de­cât în locuința trecută, etc.­­ „ Mutarea »aracului Din cale afară de tristă însă, e muta­rea săracului­ , într'o bună dimineață, se trezește­­ cu proprietarul casei care-I aduce la cu­no­­știință că de la Sf. Gheorghe încolo, chi­ria s’a urcat cu­ 100 de lei. Dacă e­ dispus să plătească atâta, să resnoiș­scâ atunci contractul, dacă nu,­ să-șî­ caute o altă locuință. In zadar sunt toate rugâmintele chi­riașului sărac c are de 6­ ani locuiește în acea căsuță. Proprietarul neîndurat îi răspunde că în toate părțile chiriile s’afi urcat și acelaș lucru­ face și el cu c­a’na lui. Locatarul sărac dacă­ e" de­ profesie ciz­mar sau­ croitor, are destul­­ de furcă cu­ căutarea unei locuințe nou?. El nu știe ce să facă mai întîi zi, ori ’să termine pe­rechea de ghete sau de haine, ori să co­linde stradele mărginașe că să găsească o nouă locuință. Și apoi el, bietul, nici n'a achitat ve­chea chirie și trebue să adune bani pen­tru chiria cea nouă.’și iată că la mijloc vine și paștele cu multele cheltueli. Face cizmarul­ sau croitorul ce-î cu pu­tință, primește com­enzi noul,­ termină pe cele­ vechî, și adună han,cu­ ban. In sfîrșit se apropie ziua mutărei. Toc­mai cind a prins să ascundă toate in­strumentele de muncă, 11 vine ,un client care îl cere neapărat Să-I dreagă gheteta (dacă-î cizmar), sau hainele (dacă-i croi­tor). . . . Sfîntul ostaș al muncei, nu­­ poate re­fuza. Lasă totul, face din noapte­ zi, ca dimineață să mulțumească pe client, și să­ mai primească un franc, doi—care să-î ușureze mutarea. Mutarea s-a făcut. Săracul meșteșugar e nemulțumit­. Locuința e și mai mică și mai scumpă. Se pune acum să-și orîndu­­iască noul­ cămin. Și-și aduce aminte că toți clienții săi n'au cunoștiință, de faptul mutărei sale. Se hotărește atunci, să cumpere un nu­măr de cărți poștale și redactează urmă­torul... comunicat: „Stimate d-le Ionescu. ■ •­­y i „Vă aduc ,la­ cunoștință­­ că de azi 26’ „Aprilie, locuiesc în Delea veche NO. 6, „intrare prin Popa Nanu. Oarî'cînd veți­­„avea trebuință de mine, bine voiți a­ mic­i,Scrie o cartă­ poștală pe adresa de mai. .,sus, și mă vomü prezenta îndată la d­v. „ca să vă servesc ca tot­deauna in mod „conștiincios.­­• •. • Vă salut cu tot respectul, Scarlat Christoreanu,b­ismar sau croitor) O Poezia de Ada Neg­ri .­j Privitor la mutarea săracilor, care e un episod dureros din viața sărmanului muncitor, vestita poată revoluționară ita­liană, Ada Negri, s’a oprit și ea să obser­ve cu mâhniră și compătimire acest Pistid și-l descrie­ într'o admirabila­ po­iezie pe care o redăm mai jos, întitula­tă Mutarea silita: Sărmanii oameni, n'au plătit chiria, boarfele in drum li-s aruncate. Sărăcă­cioasele haine—toate­ rupte... Mutarea asta pară o agonie. Și ploaia curge batjocoritoare pe zdren­țe vechi, pe mobile mîncate, de cari, descoperite, rușinoase. In­ețe e un suflet care plînnge, și patul cugetă la desmierdarea ce a ocrotit și care a dat durerii doi :Copilași plăpinzi cu mîin­i de ceară. O, blestemat am­ar al sârrăciei! Și țipă un vînt. Cine a dat drept fe­mei flăm­inde, slabe—pentru o săruta­re—o viața nouă în infern s’asvîrle? La cei săraci, iubirea e o crim­a. Sub ploaie carul, scîrțîie, urmindu-și ruina încet, un muncitor pășește, cu fruntea în jos, uscat, mut de durere, și PARTVIA INTÎIA CAP. XVIII Ce poate gin­di un om cinic și rău­. Ba­nii! banii! Amenințarea bestiei. Jertfa. ! Ori­ce conștiință de datorie părea în­tunecată în mintea-î. Și așa era. Pasiu­nea jocului de cârti distrusese tot­ ce putea fi bun în fundul inimei lui ca și cînd un foc pustiitor incendiindu-i sufle­tul ar fi ars modestele flori ale virtuței, cari fac singura podoabă a omului și fă­­ră­ de, cari el trebue să decadă zvârl­in­­du-se în negrele brațe ale „păcatului Da, în negrele brațe ale „păcatului!“ da, căci dacă fantezia noastră în nevo­­ia-­ de a crea lucruri vizibile ochilor, ne arată pe Îngeri sub forma imaculată a unor copilași de toată frumusețea, copil cu ochii mari, visători, cu obra­jii rumeni și pe la umeri cu arci­oare." —dacă aceiași fantazie ne înfățișează tot. felul de zine cu părul de aur și gla­sul ca o muzică cerească,—de ce,—față de toate acestea creați­uni sublime solii ai „binelui“ și ai păcei,—de ce aceiași fantazie nu ne-ar arăta alături niște cre­aturi hidoase, cu ochii răi­, cu mîinele în formă de ghiare și negre, pentru a re­prezenta pe solii păcatului și ai crimei, —soli, cari ca demonii Iadului urmăresc pe oameni, le insuflă principii unite, la­șe, degradatoare, împingîndu-i fie întu­necosul drum al păcatelor și al crime­lor?!... Pe, acest drum se prăvălea și Neculai Motea. Părea că un dem­on se află și la spa­tele lui, căci altfel cum le-am­ tălmăci, cele zise și gîndite de el până acum,— și în ce chip ne-am explica și cele ce au să mai urmeze?... Gîndindu-se că soția lui, Cora, trebuia să se fi dat, lui Conadi el își șoptea pe cînd trăsura îl conducea acasă. — Oare cîtî bani i-a dat?...­­I cunosc pe Conadi, pe acest Don Juan al Brăilei!. Ha! ha! ha! Are faima unui om de za­hăr, un amant ideal pentru o femee, căci plăteșt­e fără sa, numere... Zorile aurul cu pumnii, jjpA g vorba de fuste! Cu­ aur i-o fi dat oare nevestei mele? Am văzut bine că o iubește, sau mai drept vorbind că vrea numai decît s-o aibă!.. Nici odată nu­­ am Văzut alergînd după o femee cum a alergat după Cora mea. O urmărea ca o umbră, ca un cîine care fuge cu limba scoasă... Ași putea zice că-i curgeau balele de poftă! Ha! ha! ha!... ii curgeai! balele... minunată com­parație!... Pentru un om e ridicol și ajungă în­tr’un așa har., dar pentru c o femee­e nici nu se poate mai bine să fii astfel urmărită!... He! bei! câte nu poa­te face o femee dintr’un om care­ o do­rește nebun!... Cîți bani nu poate stoar­ce!?. Să vrea, num­ai Cora, puțin să­ joa­ce comedia și vor curge napoleonii la mîinile ei și dintr’ale ei în ale mele!.. Ultimele cuvinte el le sublim­ă, rostin­­­du­-se rar și apăsat, ca un om­i lacom de bani, care, numai rostindu-și visul de a avea parale, simte, umplîndu'i-se gura, ca și când cuvintele ar lua o formă ma­terială at­ingîndu-i limba și ar crește ca cozonacii! El înghiți de mai multe ori, căci i se umplea gura de salivă ca și cînd ar fi mușcat dintr’o pergamotă prea zămoasă. Se întinse în trăsură,­­cu mîinie în bu­zunar, framîntînd niște monede aflate în fund, și cu ochii spre cer, pierdut într o reverie dragă: — Bani! bani! șopti el... bani mulți... nespus de mulți! Ochii îi stralu­ceau mai tare ca a cre­dincioșilor cari, într'o exaltare religi­oasă, întrevăd cerul deschizîndu-se și­ pare că trec peste pragul paradisului. Și 19P’ — — Bani! Veniți la mine! Nu-T om să vă iubească mai mult, ca mine! Voi îmi auziți gândurile... Ah! bani! bani iubiți! Ga și el visase și And voi­­ic la bani,—ci­titorii își aduc aminte,—și deși a între­buințat alte cuvinte,­­In fond exprimase aceiași gîndi­re, și ca și And­ron­ic și Neculai Motea, citi alții, nenumărați de mulți fac ace­lași vis și strigă același lucru!?. Banii! Ei sunt puterea cea mai desăvârșită a­ societăței de astăzi, care prin bani și numai prin bani­ișî înțelege restul, se mișcă, se dezvoltă, ca și cînd banii ar fi­ singura hrană a societăței noastre? : Banii­ și cel bun și cel fără de suflet, și Cel tînăr și cel ajuns în cârjă, și cel de rind și cel nobil, și cel slab și cel puternic, toți fără deosebiri, toti cîți mișcă, tră­­esc, cugetă și își zic oameni, toți, dar ab­solut toți au nevoe de acest suprem ali­ment al vieței care se­ numește „banul !‘ Cei? ce razele soarelu sunt pentru re­învierea primăverei; ceia ce căldura, și p­oaea ,sunt pentru desvoltarea plan­telor și­ schimbarea­­ lor în hrana. Același rol, dacă­­ nu mai mult îi joacă „bănui“ in existența de astăzi, a oamenilor! Bariul e, tot atît de necesar astăzi ca și plinea cea de toate zilele. Fără de el adio la tot, și toate. Celor cari vin cu mîinile și bu­zunariie goale viața le în­chide toate porțile cori dați în dulceie imperiu al fericire!... Fără bani, adio speranțe, adio liniște sau iubire, adio viață lipsită de griji, adio sănătate, sau bucurii, adio bătrînețe senine și bine- cuvîntate! Fără bani, viața-i pustie și fără în­cî un farmec, e o ocnă de întune­ric și mezerii, de­ zbucium, dăsnadejde, lacrimi și caznă.—e un iad, un drum ft­ plingere, fără de sfirșit V al celor cari se avîntă într’o așa prăpastie de întune­­ric și moarte... Ei văd fericirea și nu pot s’o apropie, eî plîng și n’­at­ nici o micv gîere, el tremură de frig și nu pot avea căldură, cu gem de foame și sete și nici, o fărîmă de pine și nici o picătură de si arse! Banii! Banii! Și­­ vă mai mirați, oameni, ca pentru bani Se fac atîtea nelegiuiri și crime?.. Vă mai mirați că fiul pradă pe părinte­le său, că fratele îndu­șmăhește pe frate, că femeile se vînd și se dau in brațele, desfrîulul, că unii iau cuțitul­ ca să o­­moare și'n fața crimei făptuite, nu au­ nici o remușcare?... Vă mai mirați că belșugul triumfătorilor m­ărește amără­ciunea învinșilor, atît de mult și cu o așa putere, nicit, une­ori un popor întreg se scoală, ia arme ucigașe, ia facle, in­cendiare și face să treacă uraganul răs­coalelor în lung și latul pământului!?!’ Banii! Banii!... Ei sunt ispita iadului, puterea necu­ratului, a răului, a crimei! Ei sunt in­strumentele de caznă ale celor învinși, ei sunt viciul triumfătorilor. Și peste cel Slabi și peste cei tari, ei varsă flăcări otrăvitoare și mumai­- felul suferințelor deosibește pe unii de alții. Cine a zis iuit! că banul este o fericire“ a fost nebun căci nu se poate numi feri­cire blestemul care a căzut peste oameni, ca să-i facă să sufere și să-i înjosească! In lupta groaznică a vieței cine să se mai gândească la astea?... Nevoile de tot felul, pasiunile noastre, pătimite noa­stre, nu ne îngădue să privim prea de­­aproape lucrurile si sa ne dam seamă de ele. Bune sau rele, primim lucrurile așa cum ne vin și le îndrăgim une­ori <1 i’ll nevoe, alle­ ori din inconștiență, din plictiseală, sau viciul.­­Viciul cărților era a­tot­puternic asu­pra .Uri Neculai-Motea. Din primele pagini ale povestirei aces­teia, am spus cititorilor, că întreaga Bestie a Corei a fost mîncată în stoluri și matale, plus o avere destul de frumoa­să moștenită de dinsa. Ea n’a zis nici un cuvint de împotrivire, din delicateță, lă­­sînd pe soțul ei să facă ce vrea și cum știe ca una ce nu vroia să pară intere­santă. Cite femei nu fac ca și dînsa, și câte nu ajung într'o zi, din nenorocire prea târziu­, să se căi­ască de slăbiciunea și delicateța lor. Cititorii știu iarăși, că tribunalele deși chemate să apere zes­trea femeilor de ori­ce atingere­, fac acentul din contra înlesnind evaporarea lor, lucru de care a profitat pe deplin și Neculai Motea, în patima-i nebună de a juca cărțile.______­_______ Ce rămîne acum pe urma viciului său? Cora Motea a povestit doctorului și Consueloi Heisel ceia ce mai rămînea. Soțul ei, pierduse cîteva mii de lei din banii­­ casei comerciale al­­ cărei funcțio­nar și procurist era, pierdere care apăsa greu asupr­a-i și care dacă era descoperit avea să-l desonoreze, să-l distrugă arun­­cîndu-l în mîinile justiției. • Cîțiva ani de închisoare—iată ce ame­nința pe Necula Motea. Perspectiva aceasta, știm, era cauza scenei brutale a cărei­­ victimă a fost Cora, atunci,­ cînd, în cuhnea, nerușină­­rea și a m­îniei. Neculai Motea cerea So­ției sale să se prostitueze lui Conachi și să-i aducă prețul vânzărei ! Un alt om, în locul lui, s'ar fi sinucis, preferind moartea, nerușinărei și crimei. Dar nu toți oamenii au instinctul a­­cesta de rușine! " Și mai puțin ca ori­care altul îl avea Neculai Motea. "­­ .­­Deci el mergea înainte pe calea pe care apucase, nepăsător de opinia oamenilor, și nu pleca fruntea, din contra, ca și cînd ar­ fi fost eroul unei fapte mari care i-ar fi dat dreptul să se folosească. Și, apropiindu-se de, casa lui: — Oare cît o fi Câștigat -Cora cu tr­u­pul ei? se întreba cinic Motea: Cîte nji­t Ah! dacă ar fi o altă femee în locu­ I mu’ași­ avea nici o grijă... Ce­ comedie de dragoste i-ar juca­­ lui Conadi și ce de-a mai bani s-ar stoarce. Cînd mă gîndeac la asta imi varie Sa éar din­ trăsură și să alerg înaintea cailor cat să ajung un minut m­ai curînd acasă,și să aflu rezultatul. Conaci-s’a aprins­ foc după Cora, are bani grămadă... ul! Ce giscă de jumulit. Răsuflă tare și foarte ginditor. (Va urma) d­e A.­*uc­AN MIOISJIC, GHEREY , C­nîa MARE. ROMAN de LUDOVIC DAUȘ

Next