Dimineaţa, iunie 1907 (Anul 4, nr. 1184-1213)

1907-06-04 / nr. 1187

Luni 4 Iunie 1907a ASTAZI: 3(16) Iunie 1907 CALENDAR ortodox : Mart. Justin Filosof. —Catolic Răsăritul soarelui 4.43 m.—Apușu­l soarelui 7.Bö p. m. Basiliu cel mare. Ipi 1 K tpy. ț­i se menține califm­­os in toata țara, dar m­ai cu seamă în Muntenia, I­I /VI­I­I unde cele mai muUa localități termometrul a trecut de 30 gr. IL 11 ill 1—/ ^ mai plouat cite puțin ori după amiază și peste noapte numai pe alocuri în Muntenia. Cea mai ridicată temperatură din cursul zilei 32 gr. la Alexan­dria, Calafat, Streh­aia și T.-Severin și cegi m­al ț plugît^ de peste noapte 9 gr. la Sinaia Acum pretutindeni timpul este liniștit și cerui mai mut noros. Barometrul a crescut in ultimele 24 de­ ore cu 3 la 4­ milimetri. Itasnfa PnlD • <*rft*lina b­așca:­­Trupa­ de opere­i,Lilipu*iana“ va ciuta „Crispino e de u Paul Quaiu • Comore" operă în 3 acte­­ «»rfidim­ Ambasadori : Trupa de sub conducerea d-lor Const I. Nottara și Niculescu-Buzau, va juca: „Coralia“ co­medie în 3 acte tradusă de C. Penel. Parcul Ototeleșanm.—compania lirică romînă de conducerea d-lui Const. Grigoriu va cînta „Stafia Dîmboviței“, operetă in a acte sub tradusă de d. Gusti. Grădina lAobficii —Cu concursul artistului A. Rosenstein se va juca, în beneficiul sec. „Viitorul“ : „Țara de aur", dramă comedie in 4 acte și 14 ta­blouri de Saikevici. Grizdina Italiidu­.iel. — Trupa artiștilor asociați de la Teatrul Național va juca „Coralie et Comp.“ comedie in 3 acte tradusă de d. Alexandrescu. Autorități — Toate autoritățile sunt închise — Judiciare. — Instanțele judecătorești înschise. — Expoziții — La Ateneu, expoziția de pictură sculptură și gravură a soc. „Cercul artistic“. Grădini: La Carpați orchestra Strauss.—La Oppler muzică militară.—La Lutter idem La Sărindar orchestra Dinicu-Pitești. ___________ Alexandru­ Vlahnța Născut la 5 Septembrie 1859 In satul și putem spune, cariera literară a poe­ticești din județul Tutova, poetul A­­lexandru Vlahuță a devenit repede po­pular într’o epocă de frămîntare literară, cînd odată cu stingerea lui Eminescu, părea că poezia romînească va rămîne pentru mult timp în d­oliu. Versurile Sale armonioase, pline de o melancolie care pătrunde, uneori de o nopie amară, ciștigată pe­­ toți cititorii, titlul Vlahuță numără numai triumfuri. Admirabil prozator, d-sa a avut succese și în nuvelă și în roman și în articole de critică literară precum și în „Romînia pitorească“. Ultima lui manifestare sînt frumoasele versuri intitulate 1907 publicate în Viața romînească și reproduse în Adevĕrul. Scumpirea alimentelor zilnic primim plângeri contra fap­tului că alimentele se scumpesc ne­contenit. Ni se cere de către public, de către­ cititori, să protestăm con­tra scumpire! alimentelor și să ce­rem administrației comunale să ia măsuri contra vînzătorilor, pe care publicul îl numește speculatori or­dinari. In adevăr s-au scumpit conside­rabil alimentele,—această povară o simțim și noi, ziariștii, căci din ne­fericire nu ne putem hrăni numai cu cuvîntul lui D-zeu, ci ne tre­­buesc și alimentele ce se vînd pe piață. ■ Și pentru că răul e simțit de mulți, am scris adesea in acest loc și am cerut să se puc o stavilă scumpire a obiectelor de prima nece­sitate. Fără îndoială că am fost au­ziți și de cei de sus și de cel de jos, dar, nicî o îndreptare , nu s’a făcut. La obiecția marelui public consumator care plătește scump ceea ce consumă, se răspunde cu oare­care succes de către toate catego­riile de vînzători. Cei care vînd zarzavaturile spun că au cerere mare și marfă puțină, pentru că la începutul primăverei nu s’au semănat decît întinderi mici și pentru că numărul grădinarilor bulgari au scăzut considerabil, iar țăranii romîni nu s’au ocupat cu grădinăria, pentru că erau­ ocupați cu revoluția. Brutarii, cari au scumpit pîinea, spun că morarii au scumpit făina pentru că găsesc foarte puțin greu pe piață și cum au să găsească și shau puțin în viitor, pîinea are să se scumpească și mai mult. Vînzătorii de pește se plîng că statul a monopolizat bălțile și peș­tele se procură acum cu prețuri mari,­iar , administrația pescăriilor statului dă vina pe speculanți cari profită din lipsa unei organizațiunî a comerțului. Mărfurile de băcănie s-au scumpit deasemenea și vînzătorii lor se plîng că tariful vamal al d-l.u. Costinescu a sporit taxele vamale pe toate măr­furile ce ei le desfac. Indreptîndu-ne privirile spre ad­ministrația comunală și întrebînd de ce nu ia măsuri ca pîinea, carnea, zarzavaturile și celelalte alimente să se vînda cu prețuri mai convena­bile, ni s’a răspuns că e liber co­­merțul și că prețurile se formează după concurența ce există între vîn­zători și după cantitatea de marfă ce există pe piață. Am observat că între vânzători s’au format carteluri și deci s’a con­venit ca prețurile să fie uniforme și prin urmare concurență nu mai poate fi,—și ni s’a răspuns prin ri­dicare din umeri. In rezumat: numeroase plîngeri din partea publicului consumator împotriva scumpire! alimentelor; fel fel de explicații din partea vîn­zătorilor ; aruncarea vinei pe tariful vamal; nepăsare din partea admi­nistrației comunale,—Ii. P. Conferința de la Haga s’a deschis — Ce va faoe Franța ? In vreme ce toate parlamentele eu­ropene au hotărît atitudinea pe care o vor avea delegații lor la conferința de la Haga, în Franța, nu se știe încă ce instrucțiuni s’au dat reprezentanților re­publicei franceze. Programul conferinței La prima conferință de pace din 1899 numai 25 de puteri au fost reprezen­tate. De data aceasta, vor participa de­legați a 47 de țări, printre care se află și Japonia și țările mici ca Grecia, Persia, republica Argentina. După toate probabilitățile, chestiunile cele mai importante cari vor fi desbă­­tute vor fi: Inviolabilitatea proprietă­ței private,1 pe mare, regulamentarea pacifică a conflictelor internaționale, crearea unui parlament universal per­manent, etc. Dar chestiunea cea mai arzătoare, care va fi discutată neîndours, chiar dacă nu figurează în program—e acea a limitării înarmărilor. mam. ..... 65* ,•■­­ [UNK]'.••• ■ : . .. ■• ;1 Limitarea înarmărilor Negreșit, că ar fi copilăresc lucru să-șî facă cineva iluziuni asupra rezultatelor reale și rodnice ale conferinței interna­ționale. Nu trebue să ne hrănim cu iluzii. Alăturea de diplomați cari vor întrebuința toată istețimea lor ca să traducă rezoluțiunile redactate în ter­meni vagi și echivoci, vor mai lua parte și o sumă de militari delegați pentru a veghea ca să nu se lovească in privile­giile sacrosante ale războiului. Cu toate astea, se va pune in discuție chestiunea limitării înarmărilor ; repre­zentanții puterilor, vor face procesul păcei armate și vor pune in relief furia de nescuzat a națiunilor civilizate de a pregăti cite un război și. Să nu se obiecteze că chestiunea nu e încă inde­ajuns de coaptă pentru a pu­tea fi tratată la congresul internațional. E însăși viața națiunelor în joc. Amina­­rea unei astfel de discuțiuni de cătr­e conferința de la Haga, va fi o adevărată mărturie a neputinței. Ce va face Franța? Un bărbat politic reacționar care a înfierat atitudinea lui sir Campbell-Ban­nerman, care voește să pue in discuție chestia dezarmărei înaintea diplomaților întruniți la Haga, iată cum a răspuns la tribuna Camerei comunelor, primul ministru englez : „Am convingerea că departe de a pricinui urmări rele, faptul că voim să discutăm chestiunea reducerei înarmă­rilor la conferința dela Haga, noi avem să o facem. Părerea mea e că există în toate statele Europei, un puternic cu­rent intelectual, favorabil tribunalelor de arbitraj, tinzind să reducă conside­rabilele cheltueli pentru starea de lu­cruri actuală. Socotesc că atitudinea os­tilă a puterilor, unele față de altele, cum ele se manifestă printr-o continuă creștere a înarmărilor—este o mare dic­­țiune. Vine vremea cînd nimeni nu va pu­tea răpi ideea popoarelor, că ele sînt victimele războiului și ale militarismu­lui, că războiul cu insipidele sale tri­umfuri, distruge fructele mancei lor și transformă în forța distrugătoare ar­doarea și energiile unei generații. Iată clar că atitudinea Angliei față de marea chestiune a dezarmărilor a­­pare luminoasă din remarcabila alocu­țiune a primului ministru englez: Dacă Franța n’a găsit cu cale să ia inițiativa unei asemenea propuneri, se va asocia cel puțin de Anglia și de celelalte națiuni cari voesc în mod sin­cer pacea ? Palatul Camerei de comerț Răspuns articolului din ziarul „33- popa“ No. 114 din 19 Mari cor., semnat de d. I. Mincu De mai bine de o lună, cîțiva elevi ai școalei de arh­itectură și un începător în arh­itectură, au publicat prin ziare și broșuri o sumă de calomnii relative la concursul palatului Bursei și al Camerei de comerț la care am reușit f­iu. N’am răspuns acestor nevrisnici, știind că la spatele lor era ascuns un altul care trăgea sforile și a cărui eșire pe scenă o așteptam, ceea ce s’a și întimplat, căci el apare printr’un articol publicat în „E­­poca din 19 Maiü a. c. In acest articol, d. Mincu păstrează a­­celeași acuzațiuni ca și ciracii săi, to­varăși demni de asemenea activitate, pe cari îl laudă și le împărțește distincți­­uni, mai cu deosebire unuia dintre dînșii care este și desemnatorul său, d. Spiri­don Popescu. De 24 de ani de cînd d. Mincu profe­sează arh­itectură n a avut niciodată o acțiune publică și pozitivă prin care să arate defectele programelor de concur­suri, sau să protesteze contra juriilor, a concurenților sau în contra atîtor alte chestiuni privitoare la arh­itecți. 1 D-sa s’a mărginit numai de a-șî în­grădi persoana sa, cu orice fel de avan­­tagii, și cu deosebire de a lua parte în mai toate comisiunile, unde, pe deoparte incasa diurne frumoase, iar pe de alta ocazia îi permitea să nesocotească ca­marazii săi, cum a fost în special la con­cursul palatului administrativ din Cra­iova, pentru a căruia știrbită judecată a obținut prin încheerea jurnalului No. 85 din 1906 al consiliului tehnic supe­rior un certificat de incapacitate în ma­terie de judecare a lucrărilor altora, plus că a pus în sarcina prefecturei de Dolj, un proces pentru despăgubire. La concursul ținut de Camera de co­merț au luat parte 11 concurenți, număr îmbucurător față de precedentele concur­suri, și dacă d. Mincu n’a concurat cau­zele n’au fost condițiunile programului ci frica de a nu cădea, unită cu ținta ce necontenit o urmărește de a abține fără multă trudă diferite lucrări. Ocaziuni de a șî arăta capacitatea în concursuri publice n’a lipsit d­lui Mincu, căci au fost destule: al gărei centrale, cercului militar, funcționarilor publici, ca­tedrala Galați, palatului administrativ din Craiova și unde au fost condițiuni destul de frumoase. Dacă programul concursului Camerei de comerț n’a fost pe placul d-lui Mincu, pentru ce d-ria ca om corect, n’a pro­testat la timp și vine tocmai acum cu fel de fel de injurii nedemne și mai mult cu scop de a’și calomnia confrații ? Un lucru care ne luminează mult și care trebue reținut este că d. Mincu a luat parte la concursul Camerei deputa­ților, că la acel concurs au fost aduși judecători de la Paris și Berlin cu toate acestea d. Mincu a căzut. Prin întrebări și răspunsuri meșteșu­gite d. Mincu vrea să demonstreze că reușita mea la concursul Camerei de de comerț nu se datorește meritului, ci faptului că ași avea legături de prietenie și colegialitate cu unul din cei 7 membri cari au judecat lucrările, fă­­cind deducția că la mijloc ar fi o preala­bilă înțelegere de reușită. La acestea răspund că d. Mincu comite nici mai mult nici mai puțin decît o in­famie, căci prin asemenea presupuneri și acuzațiuni voește pe de o parte să arunce discredit asupra a șapte din cele mai distinse personalități, cari au judecat, iar pe de alta caută prin neomenoasa sa faptă să lovească pentru a nu știu cite oară un coleg mai fericit decît d-sa în concursuri. Dar dacă d. Mincu acuză și pune în­trebări tot acuzatoare, fie­ mî permis și mie a pune o întrebare cam de aceeași nuanță . Oare faptul că d-sa a reușit pe cînd era consilier comunal în Capitală să obție un contract pentru proectul os­­pelului comunal,în valoare de 3 milioane, atunci cînd primăria n’avea nici terenul, nici banii necesari și din care a decurs pînă acum pentru d-sa un prim beneficiu de cîteva zeci de mii de lei, numai pentru ante-proectul prezintat și acela incom­­plect și ca val de el și că d. Mincu a a­­vut în consiliul comunal cel puțin un prieten care să’l susție și să’l recomande celorlalți membri, nu s’ar putea spune că în dosul acestei afaceri pripite se as­cunde acelaș gen de procedare pe care d. Mincu vrea să’l pue în sarcina altora cu ocazia concursului de față ? Dar să trecem la o altă ordine de idei, d. Mincu după ce a încercat și a reușit să distrugă spiritul de solidaritate in cor­pul arh­itecților romîni, car se găseau reuniți într’o societate de ajutor comun, împărțind astfel acest corp în două ta­bere, ca culme a infamiei aruncă în pu­blic și asupra tuturor arh­itecților un dis­credit Împărțindu-I in trei clase : aceea a arh­itecților ziși(?) a arh­itecților fabri­cați (?) și a arh­itecților născuți și făcuți, bătindu-și joc de primele două clase și ridicind în slavă pe cel din a treia, din care de­sigur înțelege să se claseze și d-sa. Acum somez pe d. Mincu să prezinte în public o listă complectă a arh­­itec­­ților împărțiți pe clase astfel ca autori­tățile și publicul să poată ști cu cine va avea de a face în viitor și ca să ve­dem dacă a urmărit făcînd această ca­talogare să pună publicul în gardă sau să se diferențieze d-sa de cel cari-l jenează? Din toate acestea nu se vede decît o stare sufletească anormală și este de plins că un astfel de personagiu pretențios se coboară la asemenea argumentări pentru a da curs bolnăvicioasei sale uri și gelozii. Fiind vorba de clasarea arh­itecților și fiindcă din cele scrise d. Mincu reese că din clasa cea mai superioară face parte cel puțin pe lângă d-sa și tovarășul său de luptă „distinsul domn“ Spiridon Po­pescu, fie­ ml permis a reaminti d-lui Mincu că d-sa este autorul casei Vernescu, al casei Monteoru, Robescu, Vitzu etc., etc. cari desigur nu pot să-i aducă decit o jenă continuă, cînd i se reamintește pa­ternitatea. Dar cum se face că după 24 de ani de profesie publică talentul și inteligența sa n’au putut născoci decit clădiri de talia palatului administrativ din Galați care este de o remarcabilă naivitate în arh­i­tectură și grosolană nesinceritate în tehhnica planului. Asupra architecților de acest gen cari se cred geniali, voind să dea lecții altora, s’ar putea spune multe, dar aci nu este locul. Din articolul d-lui Mincu mai reese fu­ria sa contra d-lor membri ai Camerei de comerț, pe motiv că de ce mi s’a în­credințat direcția lucrărilor cînd aceasta nu reese din condițiuni. Am de spus că , d-sa cu rea intenție de­naturează programul și că de ar cunoaște principiile teh­nice de legislație și cele uzi­tate în alte țări relative la concursuri, de­sigur că n’ar fi debifc­t atîtea acuzațiuni mincinoase. ” Cu­ privește consiliile și aprecierile ce d. Mincu dă ca exemplu de cum ar tre­bui să fie o Cameră de comerț și o Bursă ele, sînt bune numai pentru visători și n’au nici o legătură cu practica lucruri­lor, era deci mai nimerit să le fi păstrat pentru sine. Acelaș lucru am de spus a­­supra criticei ce o face arh­itecturei pa­latului Camerei de comerț, cu adăugi­rea că ii dați consilii să-și vază mai bine de nesăbuitele sale născociri în ale archi­tecture!. Dar ca să închei, vom­ adăuga că în­treaga acțiune a d-lui Mincu este îndrep­tată în contra mea, fiind călăuzită de o veche ură personală, cunoscută de mulți, căci, eu­ sunt aceia care în 1900 la Bris­tol i-am spus primele adevăruri crude, at tunci cînd voia să producă dezbinări prin­tre architecți. Iar in urmă într’una din ședințele sec. architecților, al cărei pre­ședinte era (acum Luna două) ne mai pu­țind suporta surugieșiile sale apucături, am preferat să mă retrag din societate, îm­preună cu alți 30 de camarazi, dîndu-i astfel o lecție pe care n’a fost încă în stare de a o simți. Cu atît mai mult cu cu­ tot ea în so­cietatea architecților l’am denunțat și a­­cuzat cu ocazia ținerei concursului pu­blic de arh­itectură din Craiova, unde d-Sa a căutat să'șî bată joc de mine, iar în urmă aducind chestiunea înaintea consi­liului teh­nic superior, a obținut prin in­­dicerea jurnalului acelui consiliu, un cer­tificat de incapacitate, față de misiunea avută, adică în materie de a judeca lu­crările altora. Tot pe mine m’a urmărit mai mult d. Mincu cînd am fost arh­itect șef al Ex­poziției, căci in furia sa nu numai că m’a calomniat dar m’a și biruit d-lul ministru al domeniilor și d-lui comisar general, însă fără urmări, căci a trebuit să sco­­boare scările după cum le urcase, și să-și verse veninul în societate în contra celor două autorități. Pe lîngă toate aceste uneltiri și ca­lomnii, pe cari le trec cu vederea, și cari în total fac suma răutăților, unui suflet negru, răutăcios și răzbunător căruia nu-î pot acorda decât ceea ce merită, disprețul. St. Burcuș architect Alergările de cai din București ZIUA IV-a Duminică 3(16) Iunie 1907 La 3 orc. — Premiul Express, distanta 800 metri (Unic dreapta). Premiul I.—2000 lei. Premiul II.—200 lei. G. Bildescu, Madone, Lt. G. Morusi, Harle­­mimi. G. Negropontes, Choky. G. Negropontes, Miss Mimic. Al. S. Zissu, Beauty II. Lt. Angh­e­­lescu, Dimiana. ,La 3 juni ore.— Premiul Le Baratero, distanța 1000 metri. Premiul I.—2000 lei. Premiul II.—200 lei. Lt. R. Miclescu, Spor. Lt. G. Moruzi, Harle­­mithi, Lt. G. Moruzi, Aslan. Al. Marghiloman, Opaița. Lt. Gr. Soutzo, Iconoclaste. G. Negro­pontes, Flordona. Al. S. Zisso, Topana. La 4 ore.—Premiul Cobzar, distanța 2400 metri. Premiul I.—4000 lei. Premiul II.—400 lei. Pre­miul III.— 250 lei. Al. Marghiloman, Horez, Al. Marguiloman, Le Verseau. Al. S. Zisso, Marama, G. Bădescu, Bătălie. Retrași: Alice, Opancz, Fluer, Val Victej, Cozia, Tina, Fanny și Hara Kiri. La 4 jum. ore.—Premiul Biscuit, distanța 2300 metri. Premiul I.—3500 leî. Premiul II.—350 leî. Pre­miul III.—150 lei. Al. S. Zisso, Galloping Grey. G. G. Plessea, Ever Ready. Al. Marghiloman, Iedo. Al. Marghi­loman, Opaița. G. Negropontes, Best Light. La 5 ore.—Premiul ClaretrCup, distanta 1600 metri. Premiul I.—2000 lei. Premiul II.—200 lei. G. Negropontes, Fanny. Al. G. Florescu, Opa­ncz. G. G. Plessea, Alezi, Lt. Predeleanu, Sir Georges, Al. Zănescu, La Vallaire, Grui Singer nu mai este calificat. La 5 juni. ore.—Premiul Vicfu Cimpului, dis­tanța 2200 metri. Premiul I.—1200 lei. Premiul II.—200 lei. Major Pâianu, Craidon. C.Sp. G. Manu,La Briante, Major Mir. Costin, Save Meo. Al. Z.- Negropontes. Bridichi. Al. S. Ziso, Miseno. La 6 ore.—Premiul Cotrocenî, distanța 2600 metri. Premiul I—800 lei. Premiul II.—300 lei. Pre­miul III.—200 lei. Premiul IV.—100 lei, oferiți de Ministerul de Rezbel. Lt. Gr. Soutzo, Tabarin. Lt. Romano, Amara­­dia. Lt. M. G. Motiș, Fragment. Major Porto­cală, Audessous-de-Tour. Lt. Rujinschi, Coz­­m­ești. Lt. Angh­elescu, Tambergar, Lt. Anghe­­lescu, Little Lenne, Istru nu mai este calificat. PN­ONOSTICUHI Premiul Expres, Harlemimi, Mis. Mi- Mic.­ Premiul le Baratero, Opaița, Flordona , Cobzar, grajdul Marghiloman . „ Biscuit, Best Licht, Ever Ready, Premiul Claret Cup, Opanez, La 7«. Here, Premiul Virful cimpului, Gr. Negro­pontes, Misene; Premiul Cotroceni, Tabarin, Amaradia. Din Monitorul „Oficial“ „Monitorul Oficial“ de azi publică: — Decretul pentru înființarea unui al doilea ajutor de primar în com. Giurgiu. — Confirmarea d-lui Anton M. Alaci ca primar al com. Panciu. — Dizolvarea consiliilor comunale ru­rale : Plopi (Mehedinți), Slănicu (Muscel), Comani și Frăgețelul (Olt), Horezu-Poe­­nari (Dolj), Roseți-Volnași (Ialomița), Pal­­tinu (Putna), Orbească de sus și Fru­moasa (Teleorman­) — O enciclică a sf. sinod cu privire la posturi și o alta cu privire la sărbăto­rile păgîne ca Rusaliile Drăgaica etc. D. N. Gheorghiu numit ajutor gref. sec. I trib. Dolj. D. Al. Cioceanu, numit ajutor gref. sec. I trib. Prahova. D. I. Nicolau, înaintat­­ ajutor gref. sec. I trib. Iași. D. T. Marnescu. Înaintat ajutor gre­fier la s. I trib. Brăila. D. G. Bontaș, înaintat ajutor gref. la trib. Bacău, în locul d-lui V. Dragoș, demisionat. D. Gh. Runceanu, înaintat ajutor gref. la trib. Vîlces, in locul d-lui Al. Po­pescu, trecut In alt post. Știri artistice — Trupa artiștilor Teatrului Național care face stagiune de vară la Bașca va juca astă seară la Grădina Blanduziei comedia Coralie et Comp. și va continua a juca la Blanduzia pînă trupa de lilipu­tani va termina seria reprezentațiunilor la Bașca. Balotagiile dela col. I Cameră Br! au avut loc alegerile de balo­taj pentru colegiul I de Cameră. Iată rezultatele Romanați înscriși 670, votant! 660, anulate 23 Teodor Popescu lib. 292 !votur! ales Take Ionescu cons. 244 „ Dîmbovița înscriși 508, votant! 268. Anulate 5. I. St. Brătianu 263 ales Vlașca înscriși 371, votanti 158, anulate 2. 1. Lahovary „ 156 ales­­tori înscriși 386, votanti 232, anulate 3 Cezar Părăianu liberal 229 ales Ialomița înscriși, 523, votanți 378 anul. 5 M. Cantacuzino corn. 209 ales C. Leca liberal 164 Mișcarea în magistratură Pe ziua de azi s’a făcut următoarea mișcare in magistratură: I­. G. Georgescu-Vîlcea fost magistrat, judo de instrucție la trib. Ilfov, în lo­cul d-lui Gr. Lahovari demisionat. D. D. V. Adam fost magistrat, ju­decător la ocolul Mihaileni, in locul d-lui Mihali. D. C. Ghioca, cap de portărel la trib. Argeș, în locul d-lui Lazăr Păunescu. D. Șt. Ghețu, a fost înaintat ajutor de grefier la trib. Ilfov sec. I, D. I. Mateescu Capețianu, ajutor de grefier la trib. Ilfov sec. comercială, a fost transferat la secția II a aceluiași trib. D. I. Dumitrescu a fost înaintat aju­tor de grefier la grefa trib. Ilfov, sec. comercială. D. N. Sarandy, a fost înaintat ajutor de grefier la trib. Ilfov sec. III. BIMINBAȚA Ultime informațiumi . Convențiunea comercială și consu­lară cu Turcia expiră la 1 iulie că Guvernul român ne mai­fiind dis­pus să prelungească acea convențiune, va numi zilele acestea o comisiune care se va duce la Constantinopol să trateze noua convențiune. E probabil că acea convențiune va fi satificată de noul parlament în sesiunea extraordinară din această lună. • Meetingul ce trebuia să aibă loc astăzi la orele 3. p. m., în sala Dacia, în chestia deputatului român Vaida, s’a amîriat pentru o dată posterioară. Aso­ciația generală a studenților se simte mai mult decât datoare a aduce mulțu­miri iubiților și adevăraților romîni, cari au ținut să vorbească la acest me­eting și au aderat pentru ținerea lui. De asemenea mulțumește societățile cetățenilor romîni, cari invitate fiind un răspuns la apelul Asociației, de a însoți mettingul pe străzi cu drape­lele lor. • Asociația generală a studenților, aduce la cunoștința celor cari au contribuit material la ținerea meetingului, că su­mele ce le au dat în vederea întrunirei, li se vor înapoia integral cu începere de Ltnul 4 cr., de către d. Răsvănescu, președintele Asociației. • D. Const. M. Lipsom, șeful serviciu­lui contencios al primăriei Capitalei a demisionat. In locul d-sale se zice că va fi nu­mit d. Em. M. Dan. • D. C. Duma, fiind numit director al poliției Capitalei, a devenit vacant un joc de inspector polițienesc, in cari va fi adus d. Mișu Cantuniari, actual șef al poliției din Brăila. • In urma demisiunei d-lui Alexis Ca­­targi din funcțiunea de secretar al le­­gațiunei romina din Londra, se va face o mica mișcare in personalul di­plomatic. • Marți, 5 Iunie c„ împlinindu-se doul ani de la înființarea sindicatului lucră­torilor tîmplari, pentru comemorarea acestei zile, se va ține un banchet liber in sala „Amiciția’* cind se va face și darea de seamă despre activitatea sin­dicatului în acești două ani. Cu această ocazie sindicatul ne face să apară un buletin. • Joi 7 Iunie 1907 va veni Înaintea Curții de apel din București secția II judecarea apelului făcut de Eforia bi­­sericei Krețulescu din București, con­tra sentinței tribunalului Ilfov secția III, in proces cu descendenții fondato­rilor bisericei Krețulescu. • A apărut No. 2 din interesanta re­vistă săptămânală ilustrată „Vilegiatura“, cu următorul sumar : Stațiunile noastre balneare, interview cu d. dr. A. Șaabner Tuduri (cu un portret); Medalioane : Ella ; Felul și foloasele băilor; Romanță (versuri); Trotuarul Bucureștilor(trotuarul Bristol); Govora, convorbire cu­ d. dr. Țăranu (cu două ilustrațiuni); Scrisoare din Tecuci­­ (o seară în grădina publică) ; îmbunătățiri la băile Statului (interview cu d. inginer Pușcariu); Excursiunea la Constanța a funcționarilor comerciali (cu numele excursioniștilor); Corespondențe din Govora Lacul Sărat, Mînăstirea Neamțu­ și Tekir-Ghiol, cu listele vizi­tatorilor ; Tramvaiul Brăila — Lacul Sărat; Comunicări; Deplasările abona­ților noștri, etc. Exemplarul 15 bani. De vinzare la toți chioșcarii și depozitarii de ziare. Redacția și administrația: bulevardul Carol No. 5. • Cam iubește o fată. Noul volum al d-lui Vasile Pop a eșit de supt ti­par și se află de vinzare la toate li­brăriile. Prețul unui volum 1.50. Editura „Minerval“. • Camera de meserii din Capitală nu­­cunoștințează pe meseriașii din cir­cumscripția sa că pe viitor cotele lu­nare, cuvenite corporațiunilor, vor tre­bui plătite secretarilor,—controlori al corporațiunilor, iar nu agenților de per­cepție ca pină acum. Se știe că a fost reziliat contractul dintre perceptorul șef și Camera de meserii din Capitală. • In zilele de 26 și 27 Mai a. c., s’a ținut un mare tîrg anual de vite în co­muna Segarcea din județul Dolj. La a­­­cest tîrg au fost aduse spre vinzare: 243 boi, 140 vaci, 45 fu­ei;­ 38 mînzați, 13 viței, 3 armăsari, 82 cai și ape. 42 cîrlani și mînză, adică 478 cornute și 207 cabaline. • Cu începere de la 15 ale curentei, o­­rele de cancelarie la Camera de meserii din Capitală și la corporațiuni vor fi de la 7 jum. a. m.— 12 strm­. d. a. La tîrgul ținut, în ziua de 30 Mai a. e, la Focșani, s’au vindut peste 150 animale cornute și­­ cabaline. ³ La ministerul de externe a avut loc aseară o recepțiune diplomatică în o­­noarea d-lui Bourgarel, ministrul Fran­ței in București, care părăsește in cu­­rând țara fiind transferat la legațiunea franceză din München. • Mai mulți cititori ne roagă să atra­gem atențiunea celor in drept asupra numeroaselor accidente și incidente pe cari le provoacă accesul vehiculelor chiar în interiorul tirgului Moșilor. Ar trebui ca accesul veh­iculelor să nu fie permis decit pină la intrarea in Moși, evitindu-se cu chipul acesta, scene regretabile cari au loc mai in fiecare zi, între publicul pieton și con­ducătorii de vehicule. • Ministerul de finanțe a înaintat celui de domenii o petițiune a locuitorilor din comuna Balaci (Ialomița). Prin această petițiune locuitorii cer de a fi scutiți de plata cotelor către cor­­porațiuni, intru­cît ei sunt simpli plu­gari, iar­na meseriași. Ministerul de domenii a trimis petiția Camerei de meserii din Capitală spre a o rezolva. • D. M. Navrea, impiegat cl. I, a fost inaintat ajutor de șef de birou cl. II in direcția creditului viticol în locul d-lui M. Apostolescu, demisionat. D. Ștefan Ignat a fost numit impie­gat cl. I, în locul d-lui Navrea. • Sesiunea extraordinară a curtei cu ju­rați de Vlașca a fost convocată pentru ziua de 20 Iunie. Ea va putea du­ra 10 zile și va putea fi prelungită cu incă 5 zile. In această sesiune se vor judeca pro­cesele țăranilor dovediți ca instigatori și devastatori în răscoalele țărănești. • D. Gr. Cerchez, directorul general al poștelor și telegrafelor, va continua să funcționeze incă in acest post. D-sa era hotărit ca să se retragă din această demnitate, dar Viasil, d. I. Brătianu, ministru de interne, aprobin­­du-i numeroase lucrări ce a prezentat, d. Cerchez a fost sfătuit să stea la pos­tul sau. • Colegiile comunelor Pitești și Birlad vor fi convocate pentru a alege nouii consilieri comunali. E probabil că alegerile comunale se vor face la sfirșitul lunei. • Vi se recomandă că or­ de­cite ori aveți afaceri la ministerele și autorită­țile civile și militare din București snfi vă trebuesc lămuriri și informațiuni să acriți dea dreptul Biroului de informa­­țiuni administrative al ziarului nostru, care vă va răspunde fără întirziere și vă arată ce aveți de plătit pentru ca un timp scurt și numai pe cale legală să fiți satisfăcuți. Onorariile biroului sunt moderate și în proporție cu osteneala ce trebuește depusă. A se trimite scrisori insoțite de porto pentru răspuns d-lui L. Voinea, direc­torul Biroului de informațiuni adminis­trative al ziarului „Adevărul“, Bucu­rești, 11 str. Sărindar (Palatul „Ade­vărului“). • Transilvănenii din Vilcea &u trimis d-lui Alexandru Vaida-Voehvod, despotat român la Budapesta, următoarea tele­gramă : „Nimeni nu poate fi mai fericit ca a­­cel ce’și varsă singele pentru apărarea neamului. Ca prinos al adînceî recunoș­­tiințe ce’ți port transilvănenii din Vil­cea, pentru lupta ce încerca­­iți trimit urările lor calde, alături de acele ale tuturor românilor iubitori de neam, pen­tru a-țî întări sufletul față de loviturile ce ți se pregătesc. • Membrii sindicatului funcționarilor co­merciali din București sunt rugați a fi prezenți la adunarea generala care va avea loc Duminică 3 Iunie a. c. în lo­calul cercului Romînia Muncitoare din str. Blănari. La ordinea zilei alege­rea noului comitet și alte chestiuni impor­tante. • „Ajutorul“ societate filantropică pen­tru ajutorarea văduvelor și familiilor lipsite de mijloace, aduce la cunoștință că în adunarea generală avută loc Du­minică 27 Maiü a. c. fiind la ordinea zilei votarea statutului cu cele 66 de articole, la votat în unanimitate. • Se asigură că desconcentrarea solda­ților și gradaților din trupa cu Schimbul se va face pe ziua de 9 Iunie. Dela 10 Iunie se va acorda concedîui de cîte 30 și 40 de zile soldaților din corpurile de trupă permanentă. • La 8 Iunie tribunalul de Vlașca va judeca pentru a doua oară reconfirmarea mandatelor de arestare emise contra d-lor V. Kogilniceanu și Al. Valescu. • Consiliul teh­nic superior a aprobat aprovizionarea următoarelor cantități de petriș : Pentru șoseaua județeană Călărași- Oltenița, în valoare de 19.633 lei. Pentru remontarea șoselei județene Călărași-Fetești, in valoare de 25.000 lei. Pentru șoseaua Huși-Drînceni, in va­loare de 31.000, lotul 2 pentru aceeași șosea, în valoare de 11.700 lei. Lotul 5 pentru șoselele Caracal-Dă­ iSLpai de Am* A]KDBO^l], GHEBE! & C-una MARE ROMAN de LUDOVIC DAUȘ Socoteala a ajuns baza tuturor acțiu­nilor noastre, căci în greutatea traiului de­ astăzi, unde ar ajunge fără socoteală. S'au dus vremurile înflăcărărilor ro­mantice cind tinerii cântau sub balcoa­ne și apoi rapeau pe alesele lor fugind pe cai cu aripii Vremile acestea s’au dus, și poate"­bine că s’au dus, căci în loiul calculului de astăzi, aveau tirania egoismului feroce, căci oamenii pentru a-șî satisface pasiunile nu țin­eau seamă de nimic atunci și mergeau pînă la cri­mă,—și cînd își împlineau dorul zburau la alte conchiste, puțin păsîndu-le Ide la­crimile ce curgeau în urma lor. Prima­ punere In scenă era pentru Gherey și Andronic,—dupa cum am zis, —să aibă aerul de oameni cu sare. Dar pentru o aparență de belșug tre­buiai­ atît de multe ! Gherey avea puțin,—prea puțini bani, —pentru a acoperi măcar pe sfert chel­­tuilil­e, și dela­ Andronic­ nu era, nici o nădejde. Iorgu Slăniceanu deschisese puțin punga, dar cînd, noul cereri se adău­gară la cele d’întîi el deschise, ochii mari, înspăimîntat că i s’a­ întins suî o cursă înainte de a întinde el altora. Gherey îi zise în una din zile : — Ascultă, ne trebue o casă sau cel puțin , un apartament mobilat pentru Andronic. ‘ — Da ?, întrebă Slăniceanu făcîndu-se că­­ nu înțelege. — Da! re luă Gherey, și încă un apar­tament frumos, izolat, sau mai bine nu,— o casă îî trebue singură în curte pentru ca nimeni să nu-ș­i­ poată vîrî nasul în trebile noastre. —De ce faci pe prostul, Slănicene.Da menea casă ? — De ce faci pe prostul Slanicene. Da unde vrei să primească clienții?... Unde te ascunzi tu, îmbrăcat în comisar ca să vii la țanc și să-mi prinzi vinatul în oală ? — Toate bune, dar de unde parale? zise Slăniceanu. — Dela cine altul decît dela tine?! Pe noi, ne știi ,că suntem­ leftem­. Tufă ’n pungă și vînt în buzunare. — Dela mine ! . — Ei da ! v ■ .­rr .%. — N’am ! — Trebue să aî, căci altfel nu merge negustoria. — Dacă n’am. — Ei asta! Cui spui tu brașoave? — N’am, pe cinste că n’am. — Dar Elenca ta are ? — Ți-ai găsit să dezlege punga. Pînă acum am făcut-o să înțeleagă și a dat. Dăunăz! insă, mi-a spus că nu mai dă, și cînd a zis odată, apoi s’a sfîrșit ! — Convinge-o, de ! — E degeaba ori ce-ași face ! zise Slăniceanu. Și convorbirea aceasta era reluată sub toate formele, și în toate zilele fără să a­­ducă vr’un rezultat mai bun. CAP. IV La Elena Georgescu. — Foștii amanți.— Ana. Oferta violului. Pe masa tentațiilor. Intr’o zi Andronic, ca să forțeze lucru­rile, plecă la Ploești ca să viziteze pe Elena Georgescu, țiitoarea lui Iorgu Slăniceanu. Pe aceasta o cunoștea din vremea cînd se avlntau pe­­ toate liniile ferate din țară, pentru a săvîrși­­ isprăvile cari, după cum se știe l-au virat pentru cîtăva vreme în închisoare. Cititorii trebue să-și amintească pe lîngă aceasta că în convorbirea din circiumă dintre Slăni­­ceanu și Andronic amîndoi au vorbit de tovărășia de pe vremuri și că Slăni­­ceanu zicea că s-a temut ca să nu fie a­­rătat de Andronic ca complicele lui. Așa­dar ei fuseseră tovarăși la furtu­rile prin adormire cu narcotice, săvir­­șite în trenuri. Bine­înțeles Elenca, iubita lui Slăni­ceanu, zis și Stănescu, fusese și ea în complot. Rolul ei nu se mărginise nu­mai la o complicitate fictivă, ci luase parte activă la multe întreprinderi, fi­ind o demnă tovarășă a lui Slăniceanu și a lui Andronic, și tovărășia aceasta mersese așa de departe în­cît ea înșelase cu acesta pe amantul ei Slăniceanu. Toate aceste întîmplări trecute îl în­­toreau pe Andronic în convingerea că poate va avea un ascedent asupra fe­m­­eei, care nu putuse să uite complici­tatea lor trecută și nici strîngerile la brațe de odinioară. Și într’adevăr, el nu se înșelă. Fii primit foarte bine de Elenca Geor­gescu. Ea se îngrășase mult, ca o fem­iee că­­reia îi mergea bine și care era­­ mulțumi­tă de a încasa de pe urma trupurilor u­­nor nenorocite, cari pentru o bucată de pîine și o rochie de stambă, formau mar­fa vie a stabilimentului ei de perdiție. Și comerțul mergea bine, căci fiind în­trebată de Andronic: . — Cum merg afacerile? Ea îi răspunse cu îngîm­fare femeea ca­re a izbîndit: — Mulțumesc, merg slăvă Domnului destul de bine afacerile! Slăniceanu, car­e nu era ibovnicul E­­lencăi decît pentru foloasele materiale pe cari le trăgea, și avea destul simt prac­tic nicit să nu facă pe gelosul,­­deși știa că Andronic fusese și amantul ibovnicei­ sale, făcu ce făcu și dispăru din odae. I si zicea omul, că la urma urmei nu-i privesc gusturile ce ar putea sa aibă a­­manta­­. Tot ce urmărea el, era să nu piardă foloasele unei situațiuni­ de pe­ște, și pentru acest sfîrșit își zicea că cea mai bună politică de urmat, era sa facă orice pentru ca Elenca lui să fie veselă și mulțumită, căci nic­in o aseme­nea dispoziție sufletească se va gîndi ea să se lepede de dinsul. Gîndindu-se la îmbrățișările ce puteau să se schimbe la spatele lui, el începu să zîm­bească. Dar era departe, foarte departe de a­­devăr. Andronic ce-i drept se apropie de E­­lenca Georgescu și, ca să reintre în in­­timitatea­ î, întinse brațul sting voind să o prindă de talie, iar cu mina dreaptă o apucă de bărbie. Georgeasca însă îl respinse văzînd cu poftă: — M’am îngroșat, dragul meu, și m’am făcut greoaie la îmbrățișări. — Ești femee In toată puterea și... — Și... nu-mi mai arde de dragoste... asta-!! Țin o herghelie de fete cari n'au altă grije... Mie mi s’a făcut scîrbă de toate nimicurile acestea, și dacă vrei să-mi faci plăcere, să vorbim de altele. Ușa se deschise și o fetiță, să fi avut treisprezece, cel mult paisprezece ani, destul de durdulie la trup, se ivi în prag. — Tu ești. AnoT — Da, mamă. — Uite-o, zise ea arătînd-o lui Andro­nic. Ți-aduci aminte cind te jucai cu dînsa? Acum a crescut mare, mititica. E fată răsărită... Nu-i așa, Ana? —Da, mamă. — Dumnealui e Costache Andronic, zi­se Georgeasca. — Dumnealui?... — Ei, da! Fata privi tvită cu ochii obraznici la Andronic, zîmbi, și apropiindu-se de el îi Întinse mina și zise: — Inii pare bine de cunoștința. — Și mie nu mai puțin, de a fi relnoit cunoștința veche. Se așezară unul lângă altul și vorbiră lucruri fără importanță, apoi Georgeas­ca plecă să facă niște cafele negre. Fata privi țvită cu ochi obraznici la cari veneau În casă, n’avea nici o sfială de bărbați și era la curent Cu tot vițtul care îl vindea mama ei, zise, aruncind o privire îndrăzneață lui Andronic. — Ce faci de cind a i­eștt din închi­soare? Andronic se tulbură și după un mo­ment de reculegere. •—"Unii pregătesc o carieră! zise el. — Am auzit vorbind despre aceasta pe mama cu Slăniceanu. CäUtau el să se as­cundă de mine, dar am tras eu cu ure­­chia. — Și ce ziceau ? — Par’că tu nu știi! zise Ana tutuin­­du-1 cu nerușinare. Eu totuși n’am înțe­les destul de bine ce-i apa aia de aur? — Să nu vorbești la nimeni de asta. — N’aibă grijă; par’că eu nu știui că „carierile“ sunt lucruri secrete. Dar să nu faci pa­surdul... Răspunde, ce-i apa de avu­­r — De! — Fabrici bani cu dânsa? — Da., tot ce se poate... înglină Andro­nic. — Și poți să faci mulți, mulți bani?... Așa spunea mamei „ibovnicul“ că tu zici că veți face mulți bani împreună. — Desigur. — Și am luat arvună ca să începi? Da? Căci Slăniceanu a luat parale de la ma­ma, ca să ai cu ce începe tu. — Da, tot ce se poate... Ingrimă Andro­destul. Ana, ca o copilă precoce ce era, se vîrî aproape in el și zise. — Stai In București, în capitala Ro­­mîniei?... — Da... — Adevărat e că-s tare frumos In Bu­curești?... — E frumos... E mișcare multă, prăvă­lii frumoase, case mari și o mulțime de atracții de tot felul. Bani să aî, că pe­treci destul. — Așa mi-a spus și mie o prietenă. Și după o clipă de gândire, apucîndu­­se cu amindouă mîinile de girul lui An­dronic. ■ — Fericită trebue să fie femeea ta. Că stă cu tine in București. Andronic zise: — N’am femee, căci nu sunt însurat. (Va urme)

Next