Dimineaţa, ianuarie 1909 (Anul 6, nr. 1751-1778)

1909-01-01 / nr. 1751

PUQLIOITATEAI CONCCORTA EXCLUSIV AffențtaT de Publicttato CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI «r. Bmtesztevici 11-IeltMn IU îirourile ziarului: ■­■-----sY>. Sărindar No. 11 ''^'WrtăVWWVVVV poveste: de anul nou — După amiazi lucrăm ? ~ Nu­ închide biroul; pe la­ o louă însă vine d-ta acasă la mine să vedem ce mai e de regulat. Azi e 31—zi de scadență. — Vă salut. — Bună ziua. Un ger strașnic, cu soare, făcea să strălu­cească zăpada. Ajunul anului noi. Vitrinele magazinelor țintuiau privirile trecătorilor cu bogăția și variațiunea lor. Imbubeală de trăsuri și de pietoni. Drumul greu, alunecos, nasurile ro­șii, gîturile vîrîte adînc între umeri, gulerile ridicate. Un roiț­ de­­ pachete, înfășurate în hîrtie de toate culorle, pareau că zbor din mînă în­­ mină, în încrucișarea pe trotuarele înguste, a­­ trecătorilor. Mîine e anul nou Deși ora mesei, fiecare se grăbise să-și ma tîrguiască cite ceva. Bi­rourile particulare și publice deschiseseră larg ușile și vărsaib pe străzi un șuvoiir de capete agitate, de inimi dornice, de mîini prin cari treceau, pare că, fiorii dorului de a răscoli, de a alege, de a complecta și înfru­museța lipsurile. lîine e anul nou. Și fiecare dorea să'l pri­­mască îmbrăcat, curat, bine hrănit și cu un palat de șampanie, sau de vin vechi—după puerî—în mînă. Și drumu­l spre casă, bancherul G­rozovicî, înfiorit în­tr'o blană grea, scumpă, își a­­i­urcă, din cînd în cînd, ochii la cite o vi­­triă. Frumoase lucruri. El însă îngrijise de tare, cu o zi înainte, și îngrijise așa cum 6ta să îngrijească un bancher bogat ca el: din­ belșug. O masă, astăzi, n'avea nici un invitat. La noapte, revelionul, mîine, anul nou, va avea destui­­ amici și cunoscuți în preajma luî. kumi însă. Sofia, fetița lui frumoasă, unicii lui copil, mîngrerea și bucuria lui, îi era­­d ajuns. Se așează la masă, în sufragerie domnea o călară molcomă, nespus de plăcută, care-î desmoți oasele și'l înfășură într'un fei de voe bună. De altfel, bine dispus plecase el și de la birou. Bilanțul afacerilor pe anul care ago­niza ș a cărui moarte se aștepta pentru la * venit­ de mult, papa ? în brațe, așezîndu-i-se isprăviră După masă. Soli,­a’l de brat, îi zise: — Acuma haî să­ tî arăt cum am aranjat pentru revelion. In salon, strălucea o masă pen­tru douăsprezece persoane, plină de argintării și de podoabe. Prin col­țurile salonului flori de seră își on­­d­ulau ici albul lor de zăpadă, colo verdele lor întunecat. — Admirabil! Admirabil! Asta numai mînușita și căpșorul tau pu­­­tea s’o facă. Chipul fetei strălucea de plăcere, j —- De dimineață, de cînd am în­ceput. Aim muncit și eu, dar servitoa­­­rele, săracele, abea se mai pot miș­­ina de-atîta trudă. Să le dai ganî, spaîine, papa, mulți bani, auzi, mulții . Bancherul zîmbi. Ce ușor risipea,­­din gurija,­î mică, banii, fetița lui, j — Da, da papa, să dai mult. [mult, și nu numai lor, ci tuturor inevoiașilor, tuturor nenorociților, ! Mîine e ziua bucuriei, dar si a [milei, papa,­­ uite așa scrie și în­­ această „P­oveste de anul nou, ger­­­mană". Am cumpărat-o er­. O, e j așa de­­ frumoasă! Hai,­ vrei să­ tî I citesc și fie partea care mi-a plă­­­cu­t mai mult? Bancherul se așeză­­.pe o ca­napeluță, și-și luă fata pe­­ genunchi. . — Hai, citește. Astăizi vreau să ascult și eu copilăriile pe cari le I citești tu. Sofia­­ făcu, o mutră su­părată. - Te rog, te ro­g, astea du sínt ■ b’cruri foarte se­­ă­ ne certăm. — Era noapte, licäreau, sfioase, stelele pe cer. Deasupra drumului ce șerpuia, au­?, prin mijlocul, verdețul unei cîmpii, un copil , cu aripi de­­pinse de umeri plutea ușor de o cetate cu zi­­că­re, lumini, mul­­îărimele,­ straluceau tulul era tristă iar cu... lacrimi. Aproape de cetate copuu.-jî îî eși înainte un moșneag, gîrbov, cu barba­­ albă, cu ochii stinși. Purta haine rupte și o­­ dăsagă mare la spinare.." El opri­­ copilul în drum și-l întrebă: De" ce plîngî, -de ce ești trist? " Și copilul răspunse.. mîinile goale. Acesta va fi darul tău. Dacă b­ü Fam deșertat dela dreapta la stînga, tu’l veî deșerta dela stînga la dreapta. Durerea de ers a unuia, va fi durerea de mîine a altuia. O veî deșerta, și tu, ca și mine, pînă la fund. Și eu am venit ca și tine, așteptat cu dor, de suflete în cari fîlfîia speranța. Iar acu­ma, privește, vezi în mine icoana vieții tale viitoare, adevărata, veșnica icoană.­­iropuaria ta traește o clipă, și din această clipă perii cărunți vor răsări în plete­,6 tale și în zbor ful­gerător îmbătrîni-vei și tu. Dar în această fulgerare, cîte lacrimi reî naște și tu pentru cei cari te aș­teaptă.... Copilul începu să plîngă. Bătrî­­nul îi atîrnă dăsaga de gît și ară­­tîndu-i cetatea strălucitoare de lu­mini, îi porunci. — Du-te ! Și cind oamenii primiră anul cel nou, în ciocnete de pahare și nu cîntărî de veselie, nimeni nu pu­tea vedea cită tristetă trăia în ochii copilului, îndurerat de darul ce'l aducea“.* ■— D. Paul!—anunță un servitor,­i— Vin numai decit! Bancherul se sculă, de pe cana­pea. In biroul de alături ii aștepta șeful secției polițelor. __ — Ai venit? Bine. Știi, azi e 31. Zi de scadență. Sunt cîteva politi cari n’au fost scoase, trebuesc pro­testate. Grozovicî luă de pe birou un portofoliu lung, scoase cîteva polițe și alte câteva hírul și Începu să se răsfoiască. — Uite, ^­a e­a lui Georgescu și Kostovicî, a fost or­ să i-o schimb. Nu se tonot**!—Dam spus. Tî-o protestezz și te declar falit, scurt. S'a mai rugat el, a spus că’l nenorocesc, știi, fleacurile și văi­­cărele obicinuite. Asta e a unuia Jean Prisăcescu. E funcționar. Vezi, fă acțiunea cu poprire pe leafă. Asta e tot așa. Uite polița fraților Mandel. Pro­­testînd’o se prăbușește și casa asta. O păsuire le-ar ajuta. S’ar restabili. Dar mai bine m’asigur eu. Haha!—­zise bancherul—i­ată asta e a lui Senah­an. Să vezi că ar­meanul ăsta se împușcă cînd șî-o vedea iscălitura „dezonorată" cum spune el. Numai de s'ar tine de cu­­vîntl Țî-ar găsiți Uite, asta e o chitanță de chirie. Știi, în mansarda din Teilor șade o babă. Am amînat’o ea odată cu chiria. Dar m’am plictisit. Vezi, fă evacuarea. Dar, scurt, să nu te uiți la văicărelile bătrînei. E­l, grăbește-te să fii la 3 la tribunal, pe urmă dă pe la secție. Funcționarul strînse hîrtiile, își luă pălăria și plecă. — Hei, Sofia, s'a isprăvit poves­tea ta?—întrebă, zîmbind, Grozo­­vici. — S’a isprăvit, papa­ dragă, dar, să vezi comentariile, morala ei. Și Sofia continuă: „Deci dacă vreunul, prin vreo minune,­ scapă neatins de cele­ ce aduce copilul cu aripi de aur, a­­tunci acela e dator să mîngîe du­rerile celor amărîți, sfișiați și ..gîr­­boviți sub povara tristelor daruri sie .mulu’. nou“. ..­.ndici . se lingi pe canapea, ile sub cap și întrebă care-î părerea mea? e că poveștile astea foarte frumoase. Dar face mai mult, la ele,­­ cuvintele:’ și simplu ad­mi­ra-G. MILLIAlf­ ­ ff Bniuiiurnn N întoarcem ochii. Tresărim. E plină zarea de morminte. Un gUs din tristul liniinm „­ Nríntel" strigă... „înainte . Ne fringe teama, ne doboară, Ne agităm de mărăcini Ai noștri toți ne înconjoară Și pahă ne simțim străini... Un glas din fundul depărtat Sporind neîncetat ne cheamă. Tot ghidul ni s'a încordat De-atîta dor, de-atita teamă. Ca eră aceleași năzuințe S'abat și-acuma peste noi. Ca ori, încep să ne-amenințe Aceleași piedici și nevoi... Trecutul nostru înșelat ,,Nainte“ strigă „înainte!" întoarcem capul, s'au uscat Și florile de pe morminte!.. Fugim mereu și acelaș gînd De minte aprig ni s'agată, O vreme nouă începînd, Incepe-vom o nouă viață ! Victor EFTIMIU Contele Lev Tolstoi, autorul a­­tîtor capo­d­opere, a publicat în ziarele din Tula cele zece pre­cepte de higiena de mai jos, pe cari le traducem pentru cititorii noștri: 1) Să trăești zi și noapte în aer curat. 2) Zilnic să faci exerciții, să muncești sau­ să te plimbi sub ce­rul liber. 3) Să bei și să mânînci cu cum­pătare. Lapte în loc de spirtoase. 4) Să te întărești împotriva fri­gului spălîndu-te­­ cu apă rece. In fiecare Luni ba e caldă. 5) Să porți haine ușoare și largi. 6) Să locuești o casă uscată, bătută de soare. Să fii proprietar. 7) Curățenie strașnică, chiar la suflet, leac împotriva boalelor. 8) Muncă regulată și necurmată, mîngîietoare în nenorocire, cură de bucurie, apărătoare de boalele corpului și mintei. 9) După muncă, să te ferești de distracții zgomotoase. Odihna în familie. Noaptea pentru dormit. 10) Ca să te simți bine, lucrează și îndeplinește fapte bune. Rămîne ca cititorii să încerce, felicita pe amicii și cititorii săi Cum trebue să fie construite casele, pentru a le pune în stare să reziste cutremurilor de pămint? Iată o problemă grea, pe care ca­tastrofa­ din Messina o face mai dureroasă de­cit ori­cînd. Japonezii s’au încercat s'o re­zolve clădind case de bambu, foarte ușoare, care — fapt curios — rezistă mai bine de­cit­ locuin­țele de piatră.­­ Americanii după dezastrul din San-Francisco, au dat preferință clădirilor de cărămidă și fier, cu armături metalice puternice și actine înrădăcinate în stîncă. Pe „rîul Genua“ locuitorii au recurs de foarte mult timp la un procedeu foarte ingenios. In toa­te vechile cartiere din San-Remo, mai cu seamă, se poate vedea fațadele legate între ele, la înăl­țimea Celui de­­ al doilea etaj, prin prin niște puternice arcuri de piatră,­ cari traversează ulicioa­rele înguste. Toate casele sprijinindu-se ast­fel una de alta, formează un bloc compact, care le împiedecă să se nărue izolat. Așa­.se întâmplă că în această parte, catastrofele sunt rare, deși cutremurile de pământ sunt dese in regiunea ásá. Cit costă menținerea păcii — Cheltuelile militare — Toate puterile din Europa șî-a fi votat budgetele, avînd grija sa înscrie în ele și cheltuelile mili­tare pe uscat și pe mare. E inte­­resant să le facem cunoscute ci­titorilor noștrii. în cursul anului 1909, Germa­nia va cheltui pentru armata ei 1.007.862.425 lei, iar pentru mari­na ei 524.354.350 lei. Franța va cheltui pentru arma­ta de uscat 798.327.600 lei, iar pen­tru marină 312.169 800 lei.. I­­nglitera va cheltui pentru ar­mata ei 721 250.000 lei, pentru flo­ta ei 832.500 000 lei. Husi o va cheltui pentru armata de uscat 3.269.259.925 lei și pentru flotă­ 243.549.175 lei. Spania va cheltui pentru arma­ta și marina ei 180.851.363 lei." . Italia va cheltui pentru armata și marina ei 402.062.146 lei. Austria va cheltui pentru ar­mata de uscat și flotă 588.440.625 lei. Suedia va cheltui pentru arma­ta și marina ei 106.324.714 lei. Norvegia va cheltui pentru ar­mata și marina ei 25.347.830 lei. Portugalia va cheltui pentru armata de uscat și pentru flotă 62.334 617 lei, Olanda va cheltui pentru arma­ta ei și pentru marina ei 9.870.401 lei. Elveția va cheltui pentru arma­ta de uscat și mare 30 511.498 leî. Acestea sunt budgetele militare cele mai principale. Ele dau un total de 7 miliarde 246 milioane leî. Aproape kou.unu tone au va­poare ensive au fost puse pe apă în cursul anului care e gata să dispară, în mod exact 259.430 de tone de cîte 1000 de chilogra­­me. Această deplasare e reprezen­tată prin 20 de vapoare, cari se repartizează ast­fel: 10 cuirasata 174.000 de tone, 1 paznic de coa­ste cuirasat, 3.680 de tone, 5 cru­cișătoare cuirasate, 58.7000 de to­ne și 4 crucișătoare apărate, 12 mii 650 de tone. Națiunile care au lansat va­poare de războiü ofensive sunt în număr de nouă; iată producția fiecăreia din ele: Germania: 4 cuirasate („Nas­sau“­, T.Vverftfalen“, „Rheinland“ și „Posen“ de cite 18.000 tone fieca­re); 1 crucișător cuirasat („Blü­cher“ de 15.000 tone;) 2 crucișă­toare apărate („Emden“, 3.600 tone; „Kolberg" 4.300 tone); to­tal: 94.900 tone. Englitera: 2 cuirasate („Coi­ ling Wood“ și „Saint-Vicent“ de cîte 21.000 tone fie­care); 1 cruci­șător apărat („Baodicea“, 3.400 tone); total: 45.490 tone. Austria: 1 cuirasat (Herzog Frantz Ferdinand“, 14.600 tone). Statele­ Unite: 2 cuirasate („Mi­chigan“ și „South-Carolina“, 17 mii 900 tone fiecare); total: 35 mii 800 tone. Franța: 1 crucișător cuirasat „Waldek-Rousseau“, 14.000 tone). Italia: 3 crucișătoare cuirasate („Amalfi", 10.100 tone; „San-Gior­­gio“ și „San Marco“, cîte 9800 tone fiecare); total: 29.700 tone. KAISER-UL LICHIDEAZĂ Mizeria in Capitala Sărmana fată! Pinn luni și luni de zile de cînd vindecată de o grea boală, Elena Staniloiu, copilă fără de nimeni pe lume își caută existența mijlocul Bucureștiului luxos Și plin de viață. Ajutată azi de o doamnă mare, mîine de alta, sărmana fată d’a­­bia putu ’să cîștige prin muncă re, și cela cari vor să trăiască prin cinste și muncă cu greu reușesc. anul unei nenorocita „post" Desperată, din­înd­­persoane binevoitoare, învăță că scrie cu mașina și îneacă a căuta un post după urma căruia să poată avea asigu­rată pâin ea. Dar nenorocul o urmări de pre­tutindeni și fără de rude, fără de părinți, străina fată din îndepăr­tatul Mehedinți nicăeri nu putu găsi nimic, întreaga iarnă, trăi fără de foc, pa gerurile acestea cumplite, în­tr’o odăiță din șoseaua Mihai-Bra­­vul 101. Brodind cu degete înțepenite de gar la luxoase cuverturi pentru a căror muncă de săptămîni­ în­tregi patronii aruncă cîțiva lei! O! lacrimile ce se împletesc cu strălucitele fire ale mătasei, tre­­murul frigului, al foamei și dis­­perărea ce oprește adesea în loc acul în mijloc de buchet artistic Cine se poate număra? Și care doamnă bogată, cochetă, ce înși­ră sticluțe cu esențe rare pe dan­tele și broderii făurite de palide degete se gîndește la fiicele popo­rului ce nici hrana măcar nu-șî pot­­ cîștiga muncind zi și noapte. Știți oare­cum se plătește o față de masă brodată în mătăsuri și galoane, cu care o tînără săracă își­­petre­ce două s săp­tămîni în­cheiate? De la 7 pînă la 8 leți — Și cu ăștia trebuie să plătesc chirie, lemne, mîncare și haine... zice nenorocita oftînd din greu. D’așî putea măcar găsi în vreo casă mari un foc cît de mic plă­tit căci am scriere frumoasă de mînă și cu mașina. Un loc’ Cînd sînt­­ sute de pos­tulate, cînd n’ai protecție și pe nimeni în lume! Dar dacă vreo dată vreo ființă omenească a meritat ajutor, dacă cu adevărat nn bine se va face, va fi cu tînăra Elena care zilnic vine și­­ mă întreabă cu ochii u­­mezi de nu s’a găsit mîna mântui­toare și pentru ea? Faimen Abonamente cu premii. Cn ...................................Lot S3 I luni........................ . U S lan!.................................... «t TELEFON I Direcțiunea No. 1499 Capitală . 1410 Provincie și Străinătate No. 12140 Bun băiat ar fi fost Ghiță, dacă n’ar fi băut! Ce folos ? Brinză bună în burduf de cîine. Nu puteai să-i dai ni­mic pe mînă, de frică să nu se îmbete, să facă vr’un bu­cluc. — P’ăsta, numai dragostea ar putea să-l vindece ! a ex­clamat odată nu știu cine. Și cum a auzit stăpinu sau, i-a și venit o idee . — Sa ascultă Macmahoane, de ce stai tu văduv și nu te însori ? Păcat de tine. — Cine mă ia pe mine boe­rul­e ? — Cum cine, mă prostuie ? Nu vezi că tutungioaica din colț e amorezată de tine lulea ? Ce, vrei să vie ea la tine? Fă-o avansuri, stai de vorbă cu ea, soarbe o din ochi, strîn­­ge-o de mînă... Ce se face, în­­sfirșit. Asta-i acum , o să te învăț­eți ! I-a tot bătut capul stăpînu­­luii, pină a început și el să crează. In acelaș timp, boerul a prevenit și pe c­oana Ma­rița : — Pretează-le cucoană la glumă , ce-ți pasă d-tale? Faci un bine, și vindeci omul de beție. Pe urmă, știi d-ta să-l trim­eți la plimbare !... Iată dar, pe Macmahon în prăvălie la c’oăna Marița, fă­­cin­d puțină curte azi, arun­­cîndu-î ochia de miine, săru­­tindu-i mîna poimîine,­ pină s’a prins în capcană. „ Ișî vedea el nu-­și vedeau de treabă pin’atunci, din cauza șprițului, dar acu se zăpăcise râu ; mahmur toată ziua, des­chidea ușa de la salon cînd suna cineva la scară, aducea har apă. Socoteala aces­tuia, nu dragostea, eșise de a’n­­­ioasuk *dr­ . , — Domnule Mircea, să se pro­nunțe la căsătorie, că nu mai pot­ isbucni Macmahon într’o seară, începînd să plîngă cu sughițuri. Era momentul ultimei în­cercări : — Cum o să se hotărască mă, dacă te duci totdeauna la ea beat ca un porc ? Nu vezi, că duhnești de la un kilometru? Iei foc cînd o aprinde cineva un chibrit lîngă gura ta ? Aia o femee cumsecade, negus­­toreasă , ori­cit te-ar iubi, nu poate să se decidă să-șî lege viața cu’a stricat. Nu mi-a spus-o, dar așa cred. E spe­riată biata femee, de cînd cu celălalt bărbat. Nu știi c’a mu­rit de beție? — Ce spui d-le Mircea, d’aia întîrzie ? Să știi că nu maî beau. Să-I bată Dumnezeu p’ăl de-a maî pune un pic în gură de azî ! Ia sfîrșit ! Acum lui Mircea îi arde de glumă: — E vorba cînd­­ei fi bo­gat, și ți-o îți cere o piesă, că sînt „mortadela“, să nu faci pe comersantu, și să zici că nu dai dela tejghea! — Vai de mine, d-le Mircea, îmi pare râu ! In mijlocul nop­ții să vii, și-ți dau tejgheaua toată, numai nunta să se facă! răspunde transportat Macma­hon, cu gîndul la fericirea ce-l așteaptă. Ce nu face nenorocitul, — deprins să bea cu un os de lacherdă două vedre, — să se abțină ? Cînd ’i­e sete, înghite lapte, peste el toarnă ceai de anason. De morală nu mai vorbim : numai în pilde duce pe c­oana Marița. Cînd l’auzî, tună contra soților nemernici cari vin acasă turmentați. Deșteaptă, c­ oana Marița unde cu Mircea de se prăpă­dește , acu pun la cale îm­preună cum s’amîne logodna. Macmahon dă zor, că ’i-e frică să nu-și dea în petic, n’a băut de­ săptămînă. Dar boem iar îl ține cu vorba, șî­ atunci Macmahon, disperat, se hotărăște să se explice singur cu c­oana Ma­rița. Nu mai poate­­ o iubește ca un nebun. Ceasul de la biserica vecină bate ora unsprezece — tocmai unsprezece cînd tutungioaica închide pră­vălia. Macmahon se gătește spescă­­­ras, înmănușat și strins într’o redengotă veche, dăruită de Mircea, se duce să ceară mîna cu panii Măriții oficial. Știe, din multele serenade fă­cute, că, după ce lasă obloa­nele, tutungioaica trece în ca­mera de alături, cu eșire­le de K­. Rosiner Paraschivescu din dos, unde primește de c­­e —o­bicei m­a firii pînă tirziu, — de Radu D. Rosetti rubles ceasul acesta ca cel mai potrivit sa vorbească, înainte de a pleca, mai bea un ceas de anason, să nu duhnească. Iată-1 înaintind silicios, cu’n buchețel cumpărat în grabă în mină. Dar ce-i lumină ția asta în camera c’oaniî Măriții ‘? Se aud și lăutari. Lui Macmahon îi trece prin inima o săgeată. Prevestiri sinistre il fac să se întunece. Binișor, tremurînd și de-abia ținîndu-șî răsuflarea, se strecoară lingă fereastra iu­bitei... Oroare! Trei tineri, cu trei femei pe genunchi, — cea de-a treia e c­oana Marița,— cinsă de foc în cor cu lăuta­rii. Cheful e in torii. Lui Mac­mahon i se ’nmoaie picioa­rele..... Și e silit — nenoroci­tul ! — să șază acolo pină la ziuă, să vadă orgia toată,­ și să nu poată face nimfái,^’,u ce drept ? In zori, tinerii au ajuns sub masă, femeile cu spume la­­ gură, au adormit pe cite un scaun, c’pana Maai(a*?égafá la cap, sughițe greu­ fin^Maypir... E galbenă la față și ulifa... Macmahon num­ai laîlea se uită, și o scîrbă necunoscută încă îl cuprinde , se întoarce acasă trist și abătuît,­ cu ta­bloul grețos înaintea ochilor. Boerul tocmai se scoală și sună. Zăpăcit, Macmahon um­blă anapoda. — Să știi, că după nu-țî bagi mințile în cap, se dau afară ! îi strigă Mircea înfuriat. Credeam că te-o vindeca dra­gostea, dar văd că le-ai tică­loșit și mai rău. Să nu te mai i[ac pe la c’oana Marița, că-ți rup urechile! — Las’că nu mă mai vezi, c’orașule răsuflă în sfîrșit­ Mac­­mahon.. E o bețivă or­dinară 1 . Și cr n Mircea amine per­­pîfex. aiîh. ? se explică: — Bă o­u h? am­ pomenit treaz să văd un om beat, c’o­­rașule. Acum am văzut eu ce bătae de joc e beția. Să-l bați Dumnezeu­ și pă’l de-o mai iubi — d’apoî și p’ăl de-o mai bea ! Radu D. Rosettî. Ni se scrie din Paris: Pe drumul spre gara de Est, o diligență poștală se opri o clipă în fața unui biaron de lîngă O­­pera Mare. Conductorul nefiind tocmai a­­tent, un pungaș reuși­t aruncă în stradă, de pe capră, un sac cu două mmilioane franci, com­puse în mare parte din acțiuni cla­sta I. Alt pungaș puse mîna pe­­ sac, dispărînd cu iuțeala fulgeru­lui. Sacul mai conținea pungi pli­ne cu aur, și pe acestea își puse­­­ră pungașii ochii. Se speră că prețioasele acțiuni vor intra în curînd în posesiunea­ celor în drept, din cauză că s’au­­ adus foarte repede la cunoștința publică numerele lor. Banii și hîrtiile fuseseră expe­diate de Cas­se de schimb franceze­ către bănci elvețiene, germane și­ austriace. Frumoasa cameră împodobită cu mii de gingașe nimicuri e tăcu­­­tă de un scaun înalt, învăluită­­ în lumini trandafirii, albe și al­­­­bastre, o prințesă a saloanelor în strălucită toaletă visează. E noapte sau zi în jurul ei? ,Cine o poate spune așa de u­­­șor? Și cine poate hotărî dacă o­­braziul roz-alb plute­ște în rază­­ de lună sau de soare? Mă apropii atrasă de frumosul­ tablou și mă tot întreb într’unal de rostul slujitorilor tăcuți carii mișcă nenumărate valuri colora­­­te în fața feim­eei din ce în ce mai­­ statică. — Gata, doamnă, și cu asta veți­­ mai avea pe d’asupra și cinci­­ cărți ilustrate gratis, rostește de­s după o perdea un glas liniștit,­­ iar eu venindu-mi fire ghicit e­­nigma salonului, a luminilor și a frumoasei femei. Eram în atelierul de seară al patronului—artist ce dirijează fir­­­­ma „Julieta“ și razele trandafi­rii, albe și albastre veneau de la micul far electric adăpostit du­pă mătăsoase pînze. — Cea mai nouă descoperire a fotografiei, îmi răspunse d. Klin­ksberg la Infrebariera mea, des­­­­coperire ce permite a se fotogra­fia la orice ora a noptei și foarte utilă după cum vedeți în seri de baluri—petreceri cînd frumoasele mondene înainte d’a străluci în lum­­e vor să fixeze pe clișeă ima­­­­ginea unei splendide toalete Acest aparat modern, continuă i interlocutorul mga, nu are nimic de comun cu similarele sale și i produce tablouri adevărat artis*­­­tice. Recunoscui realitatea celor ?p­u­se de patronul atelierului fotogra­fic cînd revăzui a doua zi po-­­­tre­tul frumoasei doamne din a- i sua, așa de viu, așa de zîmbito­ri ii­cit îți venea să crezi Intra­i mică fee care va vorbi din fon­ii

Next