Dimineaţa, ianuarie 1909 (Anul 6, nr. 1751-1778)
1909-01-01 / nr. 1751
PUQLIOITATEAI CONCCORTA EXCLUSIV AffențtaT de Publicttato CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI «r. Bmtesztevici 11-IeltMn IU îirourile ziarului: ■■-----sY>. Sărindar No. 11 ''^'WrtăVWWVVVV poveste: de anul nou — După amiazi lucrăm ? ~ Nu închide biroul; pe la o louă însă vine d-ta acasă la mine să vedem ce mai e de regulat. Azi e 31—zi de scadență. — Vă salut. — Bună ziua. Un ger strașnic, cu soare, făcea să strălucească zăpada. Ajunul anului noi. Vitrinele magazinelor țintuiau privirile trecătorilor cu bogăția și variațiunea lor. Imbubeală de trăsuri și de pietoni. Drumul greu, alunecos, nasurile roșii, gîturile vîrîte adînc între umeri, gulerile ridicate. Un roiț de pachete, înfășurate în hîrtie de toate culorle, pareau că zbor din mînă în mină, în încrucișarea pe trotuarele înguste, a trecătorilor. Mîine e anul nou Deși ora mesei, fiecare se grăbise să-și ma tîrguiască cite ceva. Birourile particulare și publice deschiseseră larg ușile și vărsaib pe străzi un șuvoiir de capete agitate, de inimi dornice, de mîini prin cari treceau, pare că, fiorii dorului de a răscoli, de a alege, de a complecta și înfrumuseța lipsurile. lîine e anul nou. Și fiecare dorea să'l primască îmbrăcat, curat, bine hrănit și cu un palat de șampanie, sau de vin vechi—după puerî—în mînă. Și drumul spre casă, bancherul Grozovicî, înfiorit într'o blană grea, scumpă, își aiurcă, din cînd în cînd, ochii la cite o vitriă. Frumoase lucruri. El însă îngrijise de tare, cu o zi înainte, și îngrijise așa cum 6ta să îngrijească un bancher bogat ca el: din belșug. O masă, astăzi, n'avea nici un invitat. La noapte, revelionul, mîine, anul nou, va avea destui amici și cunoscuți în preajma luî. kumi însă. Sofia, fetița lui frumoasă, unicii lui copil, mîngrerea și bucuria lui, îi erad ajuns. Se așează la masă, în sufragerie domnea o călară molcomă, nespus de plăcută, care-î desmoți oasele și'l înfășură într'un fei de voe bună. De altfel, bine dispus plecase el și de la birou. Bilanțul afacerilor pe anul care agoniza ș a cărui moarte se aștepta pentru la * venit de mult, papa ? în brațe, așezîndu-i-se isprăviră După masă. Soli,a’l de brat, îi zise: — Acuma haî să tî arăt cum am aranjat pentru revelion. In salon, strălucea o masă pentru douăsprezece persoane, plină de argintării și de podoabe. Prin colțurile salonului flori de seră își ondulau ici albul lor de zăpadă, colo verdele lor întunecat. — Admirabil! Admirabil! Asta numai mînușita și căpșorul tau putea s’o facă. Chipul fetei strălucea de plăcere, j —- De dimineață, de cînd am început. Aim muncit și eu, dar servitoarele, săracele, abea se mai pot mișina de-atîta trudă. Să le dai ganî, spaîine, papa, mulți bani, auzi, mulții . Bancherul zîmbi. Ce ușor risipea,din gurija,î mică, banii, fetița lui, j — Da, da papa, să dai mult. [mult, și nu numai lor, ci tuturor inevoiașilor, tuturor nenorociților, ! Mîine e ziua bucuriei, dar si a [milei, papa, uite așa scrie și în această „Poveste de anul nou, germană". Am cumpărat-o er. O, e j așa de frumoasă! Hai, vrei să tî I citesc și fie partea care mi-a plăcut mai mult? Bancherul se așeză.pe o canapeluță, și-și luă fata pe genunchi. . — Hai, citește. Astăizi vreau să ascult și eu copilăriile pe cari le I citești tu. Sofia făcu, o mutră supărată. - Te rog, te rog, astea du sínt ■ b’cruri foarte seă ne certăm. — Era noapte, licäreau, sfioase, stelele pe cer. Deasupra drumului ce șerpuia, au?, prin mijlocul, verdețul unei cîmpii, un copil , cu aripi depinse de umeri plutea ușor de o cetate cu zicăre, lumini, mulîărimele, straluceau tulul era tristă iar cu... lacrimi. Aproape de cetate copuu.-jî îî eși înainte un moșneag, gîrbov, cu barba albă, cu ochii stinși. Purta haine rupte și o dăsagă mare la spinare.." El opri copilul în drum și-l întrebă: De" ce plîngî, -de ce ești trist? " Și copilul răspunse.. mîinile goale. Acesta va fi darul tău. Dacă bü Fam deșertat dela dreapta la stînga, tu’l veî deșerta dela stînga la dreapta. Durerea de ers a unuia, va fi durerea de mîine a altuia. O veî deșerta, și tu, ca și mine, pînă la fund. Și eu am venit ca și tine, așteptat cu dor, de suflete în cari fîlfîia speranța. Iar acuma, privește, vezi în mine icoana vieții tale viitoare, adevărata, veșnica icoană.iropuaria ta traește o clipă, și din această clipă perii cărunți vor răsări în plete,6 tale și în zbor fulgerător îmbătrîni-vei și tu. Dar în această fulgerare, cîte lacrimi reî naște și tu pentru cei cari te așteaptă.... Copilul începu să plîngă. Bătrînul îi atîrnă dăsaga de gît și arătîndu-i cetatea strălucitoare de lumini, îi porunci. — Du-te ! Și cind oamenii primiră anul cel nou, în ciocnete de pahare și nu cîntărî de veselie, nimeni nu putea vedea cită tristetă trăia în ochii copilului, îndurerat de darul ce'l aducea“.* ■— D. Paul!—anunță un servitor,i— Vin numai decit! Bancherul se sculă, de pe canapea. In biroul de alături ii aștepta șeful secției polițelor. __ — Ai venit? Bine. Știi, azi e 31. Zi de scadență. Sunt cîteva politi cari n’au fost scoase, trebuesc protestate. Grozovicî luă de pe birou un portofoliu lung, scoase cîteva polițe și alte câteva hírul și Începu să se răsfoiască. — Uite, ^a ea lui Georgescu și Kostovicî, a fost or să i-o schimb. Nu se tonot**!—Dam spus. Tî-o protestezz și te declar falit, scurt. S'a mai rugat el, a spus că’l nenorocesc, știi, fleacurile și văicărele obicinuite. Asta e a unuia Jean Prisăcescu. E funcționar. Vezi, fă acțiunea cu poprire pe leafă. Asta e tot așa. Uite polița fraților Mandel. Protestînd’o se prăbușește și casa asta. O păsuire le-ar ajuta. S’ar restabili. Dar mai bine m’asigur eu. Haha!—zise bancherul—iată asta e a lui Senahan. Să vezi că armeanul ăsta se împușcă cînd șî-o vedea iscălitura „dezonorată" cum spune el. Numai de s'ar tine de cuvîntl Țî-ar găsiți Uite, asta e o chitanță de chirie. Știi, în mansarda din Teilor șade o babă. Am amînat’o ea odată cu chiria. Dar m’am plictisit. Vezi, fă evacuarea. Dar, scurt, să nu te uiți la văicărelile bătrînei. El, grăbește-te să fii la 3 la tribunal, pe urmă dă pe la secție. Funcționarul strînse hîrtiile, își luă pălăria și plecă. — Hei, Sofia, s'a isprăvit povestea ta?—întrebă, zîmbind, Grozovici. — S’a isprăvit, papa dragă, dar, să vezi comentariile, morala ei. Și Sofia continuă: „Deci dacă vreunul, prin vreo minune, scapă neatins de cele ce aduce copilul cu aripi de aur, atunci acela e dator să mîngîe durerile celor amărîți, sfișiați și ..gîrboviți sub povara tristelor daruri sie .mulu’. nou“. ...ndici . se lingi pe canapea, ile sub cap și întrebă care-î părerea mea? e că poveștile astea foarte frumoase. Dar face mai mult, la ele, cuvintele:’ și simplu admira-G. MILLIAlf ff Bniuiiurnn N întoarcem ochii. Tresărim. E plină zarea de morminte. Un gUs din tristul liniinm „ Nríntel" strigă... „înainte . Ne fringe teama, ne doboară, Ne agităm de mărăcini Ai noștri toți ne înconjoară Și pahă ne simțim străini... Un glas din fundul depărtat Sporind neîncetat ne cheamă. Tot ghidul ni s'a încordat De-atîta dor, de-atita teamă. Ca eră aceleași năzuințe S'abat și-acuma peste noi. Ca ori, încep să ne-amenințe Aceleași piedici și nevoi... Trecutul nostru înșelat ,,Nainte“ strigă „înainte!" întoarcem capul, s'au uscat Și florile de pe morminte!.. Fugim mereu și acelaș gînd De minte aprig ni s'agată, O vreme nouă începînd, Incepe-vom o nouă viață ! Victor EFTIMIU Contele Lev Tolstoi, autorul atîtor capodopere, a publicat în ziarele din Tula cele zece precepte de higiena de mai jos, pe cari le traducem pentru cititorii noștri: 1) Să trăești zi și noapte în aer curat. 2) Zilnic să faci exerciții, să muncești sau să te plimbi sub cerul liber. 3) Să bei și să mânînci cu cumpătare. Lapte în loc de spirtoase. 4) Să te întărești împotriva frigului spălîndu-te cu apă rece. In fiecare Luni ba e caldă. 5) Să porți haine ușoare și largi. 6) Să locuești o casă uscată, bătută de soare. Să fii proprietar. 7) Curățenie strașnică, chiar la suflet, leac împotriva boalelor. 8) Muncă regulată și necurmată, mîngîietoare în nenorocire, cură de bucurie, apărătoare de boalele corpului și mintei. 9) După muncă, să te ferești de distracții zgomotoase. Odihna în familie. Noaptea pentru dormit. 10) Ca să te simți bine, lucrează și îndeplinește fapte bune. Rămîne ca cititorii să încerce, felicita pe amicii și cititorii săi Cum trebue să fie construite casele, pentru a le pune în stare să reziste cutremurilor de pămint? Iată o problemă grea, pe care catastrofa din Messina o face mai dureroasă decit oricînd. Japonezii s’au încercat s'o rezolve clădind case de bambu, foarte ușoare, care — fapt curios — rezistă mai bine decit locuințele de piatră. Americanii după dezastrul din San-Francisco, au dat preferință clădirilor de cărămidă și fier, cu armături metalice puternice și actine înrădăcinate în stîncă. Pe „rîul Genua“ locuitorii au recurs de foarte mult timp la un procedeu foarte ingenios. In toate vechile cartiere din San-Remo, mai cu seamă, se poate vedea fațadele legate între ele, la înălțimea Celui de al doilea etaj, prin prin niște puternice arcuri de piatră, cari traversează ulicioarele înguste. Toate casele sprijinindu-se astfel una de alta, formează un bloc compact, care le împiedecă să se nărue izolat. Așa.se întâmplă că în această parte, catastrofele sunt rare, deși cutremurile de pământ sunt dese in regiunea ásá. Cit costă menținerea păcii — Cheltuelile militare — Toate puterile din Europa șî-a fi votat budgetele, avînd grija sa înscrie în ele și cheltuelile militare pe uscat și pe mare. E interesant să le facem cunoscute cititorilor noștrii. în cursul anului 1909, Germania va cheltui pentru armata ei 1.007.862.425 lei, iar pentru marina ei 524.354.350 lei. Franța va cheltui pentru armata de uscat 798.327.600 lei, iar pentru marină 312.169 800 lei.. Inglitera va cheltui pentru armata ei 721 250.000 lei, pentru flota ei 832.500 000 lei. Husi o va cheltui pentru armata de uscat 3.269.259.925 lei și pentru flotă 243.549.175 lei. Spania va cheltui pentru armata și marina ei 180.851.363 lei." . Italia va cheltui pentru armata și marina ei 402.062.146 lei. Austria va cheltui pentru armata de uscat și flotă 588.440.625 lei. Suedia va cheltui pentru armata și marina ei 106.324.714 lei. Norvegia va cheltui pentru armata și marina ei 25.347.830 lei. Portugalia va cheltui pentru armata de uscat și pentru flotă 62.334 617 lei, Olanda va cheltui pentru armata ei și pentru marina ei 9.870.401 lei. Elveția va cheltui pentru armata de uscat și mare 30 511.498 leî. Acestea sunt budgetele militare cele mai principale. Ele dau un total de 7 miliarde 246 milioane leî. Aproape kou.unu tone au vapoare ensive au fost puse pe apă în cursul anului care e gata să dispară, în mod exact 259.430 de tone de cîte 1000 de chilograme. Această deplasare e reprezentată prin 20 de vapoare, cari se repartizează astfel: 10 cuirasata 174.000 de tone, 1 paznic de coaste cuirasat, 3.680 de tone, 5 crucișătoare cuirasate, 58.7000 de tone și 4 crucișătoare apărate, 12 mii 650 de tone. Națiunile care au lansat vapoare de războiü ofensive sunt în număr de nouă; iată producția fiecăreia din ele: Germania: 4 cuirasate („Nassau“, T.Vverftfalen“, „Rheinland“ și „Posen“ de cite 18.000 tone fiecare); 1 crucișător cuirasat („Blücher“ de 15.000 tone;) 2 crucișătoare apărate („Emden“, 3.600 tone; „Kolberg" 4.300 tone); total: 94.900 tone. Englitera: 2 cuirasate („Coi ling Wood“ și „Saint-Vicent“ de cîte 21.000 tone fiecare); 1 crucișător apărat („Baodicea“, 3.400 tone); total: 45.490 tone. Austria: 1 cuirasat (Herzog Frantz Ferdinand“, 14.600 tone). Statele Unite: 2 cuirasate („Michigan“ și „South-Carolina“, 17 mii 900 tone fiecare); total: 35 mii 800 tone. Franța: 1 crucișător cuirasat „Waldek-Rousseau“, 14.000 tone). Italia: 3 crucișătoare cuirasate („Amalfi", 10.100 tone; „San-Giorgio“ și „San Marco“, cîte 9800 tone fiecare); total: 29.700 tone. KAISER-UL LICHIDEAZĂ Mizeria in Capitala Sărmana fată! Pinn luni și luni de zile de cînd vindecată de o grea boală, Elena Staniloiu, copilă fără de nimeni pe lume își caută existența mijlocul Bucureștiului luxos Și plin de viață. Ajutată azi de o doamnă mare, mîine de alta, sărmana fată d’abia putu ’să cîștige prin muncă re, și cela cari vor să trăiască prin cinste și muncă cu greu reușesc. anul unei nenorocita „post" Desperată, dinîndpersoane binevoitoare, învăță că scrie cu mașina și îneacă a căuta un post după urma căruia să poată avea asigurată pâin ea. Dar nenorocul o urmări de pretutindeni și fără de rude, fără de părinți, străina fată din îndepărtatul Mehedinți nicăeri nu putu găsi nimic, întreaga iarnă, trăi fără de foc, pa gerurile acestea cumplite, într’o odăiță din șoseaua Mihai-Bravul 101. Brodind cu degete înțepenite de gar la luxoase cuverturi pentru a căror muncă de săptămîni întregi patronii aruncă cîțiva lei! O! lacrimile ce se împletesc cu strălucitele fire ale mătasei, tremurul frigului, al foamei și disperărea ce oprește adesea în loc acul în mijloc de buchet artistic Cine se poate număra? Și care doamnă bogată, cochetă, ce înșiră sticluțe cu esențe rare pe dantele și broderii făurite de palide degete se gîndește la fiicele poporului ce nici hrana măcar nu-șî pot cîștiga muncind zi și noapte. Știți oarecum se plătește o față de masă brodată în mătăsuri și galoane, cu care o tînără săracă îșipetrece două s săptămîni încheiate? De la 7 pînă la 8 leți — Și cu ăștia trebuie să plătesc chirie, lemne, mîncare și haine... zice nenorocita oftînd din greu. D’așî putea măcar găsi în vreo casă mari un foc cît de mic plătit căci am scriere frumoasă de mînă și cu mașina. Un loc’ Cînd sînt sute de postulate, cînd n’ai protecție și pe nimeni în lume! Dar dacă vreo dată vreo ființă omenească a meritat ajutor, dacă cu adevărat nn bine se va face, va fi cu tînăra Elena care zilnic vine și mă întreabă cu ochii umezi de nu s’a găsit mîna mântuitoare și pentru ea? Faimen Abonamente cu premii. Cn ...................................Lot S3 I luni........................ . U S lan!.................................... «t TELEFON I Direcțiunea No. 1499 Capitală . 1410 Provincie și Străinătate No. 12140 Bun băiat ar fi fost Ghiță, dacă n’ar fi băut! Ce folos ? Brinză bună în burduf de cîine. Nu puteai să-i dai nimic pe mînă, de frică să nu se îmbete, să facă vr’un bucluc. — P’ăsta, numai dragostea ar putea să-l vindece ! a exclamat odată nu știu cine. Și cum a auzit stăpinu sau, i-a și venit o idee . — Sa ascultă Macmahoane, de ce stai tu văduv și nu te însori ? Păcat de tine. — Cine mă ia pe mine boerule ? — Cum cine, mă prostuie ? Nu vezi că tutungioaica din colț e amorezată de tine lulea ? Ce, vrei să vie ea la tine? Fă-o avansuri, stai de vorbă cu ea, soarbe o din ochi, strînge-o de mînă... Ce se face, însfirșit. Asta-i acum , o să te învățeți ! I-a tot bătut capul stăpînuluii, pină a început și el să crează. In acelaș timp, boerul a prevenit și pe coana Marița : — Pretează-le cucoană la glumă , ce-ți pasă d-tale? Faci un bine, și vindeci omul de beție. Pe urmă, știi d-ta să-l trimeți la plimbare !... Iată dar, pe Macmahon în prăvălie la c’oăna Marița, făcind puțină curte azi, aruncîndu-î ochia de miine, sărutindu-i mîna poimîine, pină s’a prins în capcană. „ Ișî vedea el nu-și vedeau de treabă pin’atunci, din cauza șprițului, dar acu se zăpăcise râu ; mahmur toată ziua, deschidea ușa de la salon cînd suna cineva la scară, aducea har apă. Socoteala acestuia, nu dragostea, eșise de a’nioasuk *dr . , — Domnule Mircea, să se pronunțe la căsătorie, că nu mai pot isbucni Macmahon într’o seară, începînd să plîngă cu sughițuri. Era momentul ultimei încercări : — Cum o să se hotărască mă, dacă te duci totdeauna la ea beat ca un porc ? Nu vezi, că duhnești de la un kilometru? Iei foc cînd o aprinde cineva un chibrit lîngă gura ta ? Aia o femee cumsecade, negustoreasă , oricit te-ar iubi, nu poate să se decidă să-șî lege viața cu’a stricat. Nu mi-a spus-o, dar așa cred. E speriată biata femee, de cînd cu celălalt bărbat. Nu știi c’a murit de beție? — Ce spui d-le Mircea, d’aia întîrzie ? Să știi că nu maî beau. Să-I bată Dumnezeu p’ăl de-a maî pune un pic în gură de azî ! Ia sfîrșit ! Acum lui Mircea îi arde de glumă: — E vorba cîndei fi bogat, și ți-o îți cere o piesă, că sînt „mortadela“, să nu faci pe comersantu, și să zici că nu dai dela tejghea! — Vai de mine, d-le Mircea, îmi pare râu ! In mijlocul nopții să vii, și-ți dau tejgheaua toată, numai nunta să se facă! răspunde transportat Macmahon, cu gîndul la fericirea ce-l așteaptă. Ce nu face nenorocitul, — deprins să bea cu un os de lacherdă două vedre, — să se abțină ? Cînd ’ie sete, înghite lapte, peste el toarnă ceai de anason. De morală nu mai vorbim : numai în pilde duce pe coana Marița. Cînd l’auzî, tună contra soților nemernici cari vin acasă turmentați. Deșteaptă, c oana Marița unde cu Mircea de se prăpădește , acu pun la cale împreună cum s’amîne logodna. Macmahon dă zor, că ’i-e frică să nu-și dea în petic, n’a băut de săptămînă. Dar boem iar îl ține cu vorba, șî atunci Macmahon, disperat, se hotărăște să se explice singur cu coana Marița. Nu mai poate o iubește ca un nebun. Ceasul de la biserica vecină bate ora unsprezece — tocmai unsprezece cînd tutungioaica închide prăvălia. Macmahon se gătește spescăras, înmănușat și strins într’o redengotă veche, dăruită de Mircea, se duce să ceară mîna cu panii Măriții oficial. Știe, din multele serenade făcute, că, după ce lasă obloanele, tutungioaica trece în camera de alături, cu eșirele de K. Rosiner Paraschivescu din dos, unde primește de ce —obicei ma firii pînă tirziu, — de Radu D. Rosetti rubles ceasul acesta ca cel mai potrivit sa vorbească, înainte de a pleca, mai bea un ceas de anason, să nu duhnească. Iată-1 înaintind silicios, cu’n buchețel cumpărat în grabă în mină. Dar ce-i lumină ția asta în camera c’oaniî Măriții ‘? Se aud și lăutari. Lui Macmahon îi trece prin inima o săgeată. Prevestiri sinistre il fac să se întunece. Binișor, tremurînd și de-abia ținîndu-șî răsuflarea, se strecoară lingă fereastra iubitei... Oroare! Trei tineri, cu trei femei pe genunchi, — cea de-a treia e coana Marița,— cinsă de foc în cor cu lăutarii. Cheful e in torii. Lui Macmahon i se ’nmoaie picioarele..... Și e silit — nenorocitul ! — să șază acolo pină la ziuă, să vadă orgia toată, și să nu poată face nimfái,^’,u ce drept ? In zori, tinerii au ajuns sub masă, femeile cu spume la gură, au adormit pe cite un scaun, c’pana Maai(a*?égafá la cap, sughițe greu fin^Maypir... E galbenă la față și ulifa... Macmahon numai laîlea se uită, și o scîrbă necunoscută încă îl cuprinde , se întoarce acasă trist și abătuît, cu tabloul grețos înaintea ochilor. Boerul tocmai se scoală și sună. Zăpăcit, Macmahon umblă anapoda. — Să știi, că după nu-țî bagi mințile în cap, se dau afară ! îi strigă Mircea înfuriat. Credeam că te-o vindeca dragostea, dar văd că le-ai ticăloșit și mai rău. Să nu te mai i[ac pe la c’oana Marița, că-ți rup urechile! — Las’că nu mă mai vezi, c’orașule răsuflă în sfîrșit Macmahon.. E o bețivă ordinară 1 . Și cr n Mircea amine perpîfex. aiîh. ? se explică: — Bă ou h? am pomenit treaz să văd un om beat, c’orașule. Acum am văzut eu ce bătae de joc e beția. Să-l bați Dumnezeu și pă’l de-o mai iubi — d’apoî și p’ăl de-o mai bea ! Radu D. Rosettî. Ni se scrie din Paris: Pe drumul spre gara de Est, o diligență poștală se opri o clipă în fața unui biaron de lîngă Opera Mare. Conductorul nefiind tocmai atent, un pungaș reușit aruncă în stradă, de pe capră, un sac cu două mmilioane franci, compuse în mare parte din acțiuni clasta I. Alt pungaș puse mîna pe sac, dispărînd cu iuțeala fulgerului. Sacul mai conținea pungi pline cu aur, și pe acestea își puseră pungașii ochii. Se speră că prețioasele acțiuni vor intra în curînd în posesiunea celor în drept, din cauză că s’au adus foarte repede la cunoștința publică numerele lor. Banii și hîrtiile fuseseră expediate de Casse de schimb franceze către bănci elvețiene, germane și austriace. Frumoasa cameră împodobită cu mii de gingașe nimicuri e tăcută de un scaun înalt, învăluită în lumini trandafirii, albe și albastre, o prințesă a saloanelor în strălucită toaletă visează. E noapte sau zi în jurul ei? ,Cine o poate spune așa de ușor? Și cine poate hotărî dacă obraziul roz-alb plutește în rază de lună sau de soare? Mă apropii atrasă de frumosul tablou și mă tot întreb într’unal de rostul slujitorilor tăcuți carii mișcă nenumărate valuri colorate în fața feimeei din ce în ce mai statică. — Gata, doamnă, și cu asta veți mai avea pe d’asupra și cinci cărți ilustrate gratis, rostește des după o perdea un glas liniștit, iar eu venindu-mi fire ghicit enigma salonului, a luminilor și a frumoasei femei. Eram în atelierul de seară al patronului—artist ce dirijează firma „Julieta“ și razele trandafirii, albe și albastre veneau de la micul far electric adăpostit după mătăsoase pînze. — Cea mai nouă descoperire a fotografiei, îmi răspunse d. Klinksberg la Infrebariera mea, descoperire ce permite a se fotografia la orice ora a noptei și foarte utilă după cum vedeți în seri de baluri—petreceri cînd frumoasele mondene înainte d’a străluci în lume vor să fixeze pe clișeă imaginea unei splendide toalete Acest aparat modern, continuă i interlocutorul mga, nu are nimic de comun cu similarele sale și i produce tablouri adevărat artis*tice. Recunoscui realitatea celor ?puse de patronul atelierului fotografic cînd revăzui a doua zi po-tretul frumoasei doamne din a- i sua, așa de viu, așa de zîmbitori iicit îți venea să crezi Intrai mică fee care va vorbi din fonii