Dimineaţa, noiembrie 1909 (Anul 6, nr. 2047-2075)
1909-11-02 / nr. 2047
ANUL VI.— No. 2047 PUBLICITATEA , COMCEDATÁ EXCLUSIV. Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. BUCUREȘTI Sti.EerlgeorgeTlcI 18—Telefon 8/4 Birourile ziarului: ■ [UNK] — = Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii: Un an..........................................Lei 20 Pentru străinătate prețul este indoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitală . „ 14/10 „ „ Provincia. „ 14/99 „ Străinătatea. „ 12/40 S ------------S ----------------K Apare ^ilnic cu cele din urmă știri ale nopței != Luni 2 Noembrie 1909 EHI SEHTIHTAIR PROCESUL PLUNCITORILOR SIMUIȘTI Procurorul cere, din lipsă de probe, scoaterea din cauză a patru inculpați .Tribunalul achită patru inculpați și condamnă pe ceilalți patru la câte cinci zile închisoare . Se știe că Joi, la prima înfățișare a procesului muncitorilor sindicaliști, dezbaterile s’au amînat pentru Sîmbătă, cînd a rămas să se citeze și martorii ceruți de apărare. Eri la orele 12 jum., s’a deschis ședința. Pe banca apărărei iau loc d-nii: Const. Mille, Radu D. Rosetti, Cocea, Curpen, Stoian, Ioanițescu. Partea civilă era reprezentată prin d- Takie Polikrat. Ministerul public e reprezentat tot prin d. prim procuror Diaconescu. Asistă un public imens mult mai numeros încă decît era în data trecută. Se procede la apelul nominal al martorilor.. Ei sunt în număr de 41, și lipsesc numai (L,și_a.XUlme: Alex. Prenaru, Ștefan Nistor, P. Ștefănescu, G. T. Ene, Al. Pătruțescu și Teodor Radu, ceilalți, între cari și martorii citați de apărare, fiind toți de față. D. G. Mills, roagă tribunalul să asculte întîiu pe d-nii Burileanu și Ovid Densușianu, profesori universitari, pentru că d-lor au astăzi examen. Tribunalul încuviințează a asculte întîiri pe profesorii universitari și pe magistrații citați și anume d. procuror Ferekide și d. judecător N. loanid. Se procedează la ascultarea martorilor. ascultarea martorilor D. procuror Ferekide declară următoarele : Fiind avizat de scandalul din seara de 19 Octombrie, a sosit fața locului la orele 11 fără un sfert, cînd scandalul era complect terminat. In localul „Romîniei Muncitoare“, spune d-sa, se mai aflau 600—700 de muncitori, cari, după ce fuseseră în stradă și provocaseră Scandal, se retrăseseră în sala de sus. Se auzeau de acolo cîntece și aplauze. După ce s’a consultat cu primul procuror și cu prefectul de poliție, d-sa s’a dus sus. A fost întîmpinat de cîțiva muncitori cărora le-a cerut să vorbească cu copii. A fost condus ln cancelarie, unde a găsit comitetul în cap cu d. I. Frimu, care i s'a recomandat. M’am adresat d-sale zicindu-i că sunt trimis de autorități, să-i asigur că dacă muncitorii vor pleca în liniște, nu va mai fi arestat nici unul din ei. D. Frimu, continuă martorul, a intrat cu mine în sala de ședințe, unde se aflau muncitorii, cărora le-am expus scopul venirei mele. Lucrul fiind admis muncitorii au început a părăsi localul în liniște. De o dată acest exod al lor a fost întrerupt de către Marinescu, care aflîndu-se In gang, la ușa de ieșire a început a opri pe muncitori de a eși, strigîndu-le: „ Stați, că poliția arestează și bate pe tovarășii noștri carieră de aici. Marinescu spunea că văzuse de pe balcon cum poliția aresta pe muncitori. Martorul făgăduește aceasta, spunînd că el statea jos și că ar fi văzut dacă s’ar fi făcut arestări. Adaugă că inculpatul Marinescu s’ar fi răstit chiar către judecătorul Negrea, zicînd că ceia ce s’a făcut e o violare de domiciliu, și că a trebuit să intervie de prim procuror ca să-i puie în vedere lui Marinescu că dacă va reîncepe scandalul, va lua măsuri de ordine. In urmă, continuă martorul, muncitorii au început a pleca, pînă ce localul s’a golit. Cum nu văzusem printre cei cari plecaseră, pe Frimu, pe Marinescu și pe Christescu, am vrut să mă urc sus să-l caut. Am găsit întuneric complect. Cerînd servitorului să aprindă lampa mi-a răspuns că n’are chibrituri. Am aprins eu lampa și m’am îndreptat înspre cancelaria în care făcusem cunoștința comitetului, la prima mea intervenim. Ușa era închisă și clanța dispăruse. .Bătînd în ușă nu mi s’a răspuns. Atunci am pus pe sergentul major de jandarmi, care mă însoțea, să forțeze ușa cu sabia și am putut pătrunde înăuntru. Era întuneric în cameră ,și acolo se aflau ascunși cei trei inculpați: Frimu, Marinescu și Christescu. Cum m’ați văzut ei mi-aui spus: -- Ați venit să ne arestați? — Nu v’ați ținut de cuvînt, le-am spus, de aceia nu mă țin nici eu de cuvîntul dat. D. C. Mille. Pentru ce voiați să-i căutați pe acești trei muncitori? Ce importanță juridică prezintă această căutare, cînd știut era că sala de sus era goală, și toți muncitorii plecaseră. Președintele răspunde în locul d-lui procuror, amintind că în cursul depoziției martorul spusese că din primul moment i s’a repetat de către toți cei de față— adică de către oamenii autorităților—numele celor 3 muncitori cari erau dațî ca provocatori ai scandalului și despre cari se spunea că ar fi dat cu pietre. D. Ferekide. Fiind însărcinat cu cercetarea, în tot cazul ași fi trebuit să-l arestez, aici ori în altă parte. Locul nu interesează. D. Radu D. Rosetti. Cînd martorul s’a introdus pentru prima oară în local ca autoritate, în virtutea cărui text de lege a făcut’o. Avea vreo autorizație? D. procuror Ferekide, care simte judiciozitatea acestei întrebări, răspunde foarte blajin: — N’am intrat cu forța. Am cerut voie să fiu introdus și recomandat capilor muncitorilor. Prinzînd apoi curaj, d-sa adaugă: Dar în tot cazul, era vorba de un flagrant delict și ca atare aveam autorizație de la lege să instrumentez. D. Radu D. Rosetti. Cînd ați forțat ușa, judecătorul de instrucție era de față?, Martorul. Era mai multă lume, dar nu-mi amintesc dacă era și decătorul de instrucție. Inculpatul Marinescu, întreabă pe d. procuror Ferekide, își amintește d-sacă mi-a cerut ca să-l ajut și să privighez ca eșirea să se facă în liniște? Martorul. Nu. Din contra, Marinescu a vociferat. D. Marinescu. Mă refer la mărturia d-lui prim-procuror. D. Radu D. Rosetti. Care era flagrantul delict pentru care d. procuror Ferekide pătrunsese acolo ca să-l cerceteze? Președintele refuză ,să pună această întrebare, pentru că ea constituie un fel de acuzare, care are menirea de a judeca pe magistrați. D. procuror Cezar Partheniu, își începe depozițiunea în acelaș fel ca și colegul d-sale. Că venise la fața locului prevenit fiindcă la „Romînia Muncitoare“ este scandal. La ora aceia, 10 și jumătate, totul era liniștit. Un cordon de gardiști se afla postat pe calea Victoriei, dincolo de Episcopie, aproape de biserica Albă, mai staționau un corp de jandarmi, agenți polițienești civili și uniformați. Pe stradă în fața localului și a bisericei era o grămadă de cărămizi. D-nul priim-procuror, prefect de poliție, jude-instructor și inspectorii polițienești i-au povestit martorului cum muncitorii ar fi provocat scandalul, lovind in poliție, care era inferioară ca număr.. Pe clțiva agenți i-a văzut pansați la cap. Văzînd că spună aproape de 12 muncitorii cari se aflau In sala de sus a clubului nu părăsesc localul, reprezentanții autorităților s’au consfătuit iar d. procuror perechide împreună cu martorul au fost însărcinați a se urca în local și a promite muncitorilor că par să plece în liniște fără teamă că li se va întîmpla ceva. In timpul șirei, Sirnculpatul Marinescu prin prezența sa în josul scării, împedeca pe muncitori să plece, ceea ce a determinat pe d. judecător Negrea să-l invite a pleca de acolo și a se duce acasă. La care, Martinescu a răspuns, pe Un ton ce nu mi s’a părut cuviind as -T- zice martorul — că el nu pleacă, deoarece se află In casa lui Ioculß. Marinescu: Știam eu’ca d. Negrea este judecătorul de instrucție, sau că d-sa (martorul) este procuror ? D. Parteniu: E adevărat că nu mi-am declinat calitatea și nici pe d. Negrea nu l’am auzit să și-o fi declinat. Totuși după modul cuta d. Negrea făcea invitațiuinea, d. Marinescu putea să-și dea seama că este un om al justiției. Mai departe martorul relatează cercetarea făcută în local, după plecarea muncitorilor, de către d. procuror Ferechide, găsirea și arestarea d-lor Frimu, Christescu și Marinescu. Apărarea. D. Partheniu a auzit pe Marinescu vociferînd că tovarășii sunt bătuți și arestați? Martorul: Nu am auzit așa ceva. (Apărarea constată contrazicerea cu d. Ferechide, care afirmase cu tărie că Marinescu proferase acele vorbe) . D. Britt Pnrill, profesor universitar. Pe la ora 10 jum. eram în tovărășia colegului meu Ovid Densușianu, venind din spre Ateneu spre Biserica Albă.Văzînd multă poliție concentrată în fata bisericei Albe, ne-am îndreptat acolo și văzurăm balconul ,,Romîniei Muncitoare“ luminat. După cîteva minute a eșit un grup de vreo 30—40 muncitori, fără să fi proferat vreun cuvînt la adresa cuiva, mergînd în liniște și îndreptîndu-se pe calea Victoriei către Ateneu. Cum a eșit acest grup comisarii și subcomisarii se năpustiră în rîndul muncitorilor și atunci făcut reflecția cătră tovarășul meu: "„de ce se leagă comisarii între ei, de ce nu î lasă în pace să se împrăștie liniștiți“. Am auzit atunci vociferări și huiduelî, produse de învălmășala provocată de comisarii, căci în timpul acesta muncitorii eșeau în număr mai mare din gangul localului lor. Pe măsură ce această eșire se făcea mai mare zgomotul devenea mai mare. Atunci am plecat cu d. Densușeanu,siguri fiind că a doua zi vor fi toate relatate în gazete. D. Ovid Densușeanu, profesor universitar. In seara cînd s’a petrecut scandalul, după 10, treceam cu cb Burileanu pe calea Victoriei din spre Episcopie spre biserica Albă. Am văzut circulînd prin mijlocul străzei comisari și subcomisari prin fața „Romîniei Muncitoare“. Un grup de subcomisari se aflau postați la colțul format de calea Victoriei cu strada Lahovari. Avînd locuința prin partea locului adesea ori azistam la eșirea muncitorilor de la întrunirile lor, totdeauna era liniște și nici o dată nu văzuisem atîta forță polițienească concentrată. Mi-am zis că trebue să se fi întîmplat ceva și m’am îndreptat într’acolo cu Burileanu, aprindurma lîngăl . strada Fîntăneî, să văd ce seje petrece. Clubul era luminat și de acolo se auzeau muncitorii , cîntînd foarte discret. Pe loc au eșit vreo 40 de muncitori din gang, îndreptîndu-se spre Episcopie. Imediat comisarii cari se aflau postați spre farmacia Pictorian s'au îndreptat spre grup, pătrunzînd prțintre pî și făcîndu-le 2 gesturi ca să nu înainteze. La intrarea polițiștilor în grup i s’a iscat o învălmășeală deoarece muncitorii fură opriți pe loc cu for 4ța cîteva secunde. Atitudinea polițieî era dîrză; comisarii înhățaseră pe unii din muncitori, hotărîți să nu-i lase cu nici un preț să treacă înainte și îi împingeau spre zidul 11 clubului. Atunci s’a început scandalul și vociferările. Făceam toc mai reflecția cu d. Burileanu că de la ce poliția se amestecă și nu îi lasă să treacă pe calea Victoriei, mai ales că și în alte seri văzusem muncitorii în grup apucînd în acea diecțiune, în liniște. După eșirea acelui grup a urmat o pauză de cîteva secunde, dîndu-mi impresia că e grup izolata de restul celor cari se găseau sus. 11 a căror umbre se mai vedeafi pe geam. Imediat însă au început săi, iese alții,' cari rămînea fi surprinși» c, de faptul că dădeau peste polițiști c imediat ce eșea din gang. * p Cind grosul muncitorilor își făcut I. "șirea, am auzit fluerături din partea sergenților. G Continuînd d. Densușianu spui Cine. Polițiștii îmi făceam impresia că voiau să împedice pe muncitori de a eși și cum numărul muncitorilor cari cautau eșire era foarte mare, se produse o învălmășeală extraordinară. Vre-o 4-500 de muncitori, reușiră să împingă pe polițiști pînă la Biserica Albă. Poliția în timpul acesta era mai numeroasă de oaeire ce primise întăriri pe urma w tignalelor date șî de cari vordăzui noi forțe polițienești sosind, cari s’au năpustit asupra muncitorilor.. Se auziră vociferări și mai mari. Am plecat atunci, In timp ce sgomotul lua proporțiuni din ce în ce mai mare. D. Mille. Gardiștii erau cu tesacele scoase. Martorul. Tesacele nu erau scoase, dar țineau tocul tesacului în mină și loveau cu el, împungînd în mulțime. La orele 4 ședința se suspendă.La ora 4 și un sfert ședința se redeschide. După cererea d-lui Miile, se ascultă d-ra dr. Ecaterina, Arbore, deoarece are bolnavi de îngrijit în oraș. D-ra dr. Arbore declară: Am fost la întrunirea muncitorilor în seara de 19 Octombrie. Mă aflam în sală cînd jos în stradă se petrecea scandalul; în tot timpul d-nii Frimu, Cristescu și Marinescu se aflau în sală și am vorbit cu el. Cînd muncitorii cari eșiseră în stradă se reîntorceau îngroziți ne am dus cu cei trei muniți, să vedem ce s’a întîmplat și văzînd că se aruncă cu pietre am strigat să se închidă geamurile, cari fuseseră deschise în timpul întrunirei. O femee care se afla în sală văzînd pe fereastră cum poliția bate pe muncitori, i-a venit rău. Au fost aduși imediat muncitori răniți, pe cari i-am pansat chiar eu. Ei spuneau, că au fost, bătuți de oamenii poliției. Pe unul, care avea o hemoragie la nas l’am dus la spitalul Colțea. Pe drum mi-a spus că el eșise să strige să se facă liniște și deodată a fost lovit brusc în nas. Nu eram la club cînd a venit d. procuror Ferechide. Eu am plecat la orele 12 și pe stradă era liniște. C. Gabian, tîmplar în vîrstă de 15 ani, spune că a auzit fluerături, zgomot. Era în gangul „Romîniei Muncitoare". Muncitorii eșeați și se räspundeau în toate părțile. A văzut pe polițiști dînd cu pietre, dar nu știe dacă la început , muncitorii au dat întîî, pentru că el eșise aproape la urmă. A văzut apoi pe inculpatul Tănescu că se bătea cu un comisar, dar comisarul lovise întîî. Președintele. La instrucție ai spus că ai văzut pe doi tîmplari între cari și Tănescu, dînd cu pietre? Martorul: Apoi am trebuit s ă spun așa fiindcă m'a bătut d. judecător. Președ.— Unde te-a bătut? Martor. Chiar în cabinetul d-sale, întîî mi-a dat o palmă și m'a amenințat că mil trimite la Văcărești. * . Mai sînt ascultați apoi martorii: comisar N. Ștefănescu Niță Georgescu, Grigore Iorgulescu, Gh. Simicî, preotul Economu, Rădulescu, Nic. I. Acelinescu, Ivăneanu Ilie, Telei Alex., Nae Georgescu, Dumitru Grosu, Alex. Ionescu, Marin Cristescu și Dumitru Stoiculescu. ** D. Mille, spune că ridică acest incident acum, deoarece trebuiau ascultate depozițiile martorilor tocmai pentru a se putea mai bine judeca asupra lui. Și anume spre a se vedea dacă este vorbă de un delict comun sau un delict politic. ». D-se susține că manifestația făcută de partidul muncitorilor era de ordin politic. Ei protestau contra expulzare și a împedicărei de a reintra în țară, a tovarășului lor politic Raciovsky. Era ,o chestiune politică, dovadă chiar strigătele cu iar muncitorii eșiseră de la Infűmie de „jos guvernul asasin". Un delict care își are obîrșia în asemenea manifestare politică nu mate fi decit un delict politic, deci acești inculpați nu pot fi judecați de cît de Ciutea cu jurați. D. Take Policiat, combate in cidentul de necompetință ridicat de J. Miile și susține că indiferent de nobilul care a condus pe inculpați la manifestarea din seara de 19 Octombrie, delictul așa cum sa petrecut rămîne un delict de drept comun, pasibil de tribunalul corecț ional. D. prim procuror Diaconescu, țune concluziuni în sensul respingerea incidentului. D. Dincescu, din partea inculpailor pledează pentru admiterea incidentului, avîndu-se în vedere că Inoc era un mobil politic, o manifesare de ordin general și chiar senal. D-sș. citează un caz identic rezolvit în sensul d-sale. O mare mulțme de meseriași mergeau acum cțiva ani să ceară reforme deputailor adunați la Cameră. S’a născut o încăerare cu poliția , un număr de meseriașii fură trimiși înaintea tribunalului pentru uuțragiu, iar tribunalul, secția treia, și declinase, competința, trimițînd facerea la jurați. Tribunalul după o scurtă delibeare, a respins incidentul. Partea civilă D. Take Policrat,avînd cel dinți cuvîntul face în primul rînd delarația că nu pledează ca om police și în al doilea rînd că vine în istanță absolut dezinteresat. In chestie propriu zis nu vorbeșc însă pe considerațiuni de ordin coral și pentru menținerea, ordine de stat. D-sa cere tribunalului să aplice pedepse celor 8 meseriași cetățeni aflați pe banca inculpaților. .1.1 și 4 •*»în n «1 titlul Cîil Orele fiind 6 și jumătate ședința se suspendă pentru două ceasuri. ■ Rechizitoriul La orele 9 ședința se redeschide. Este gindul primului procuror să-tși susțină rechizitorul. D. Diaconescu spune: Muncitorii de pe banca prevențiilor sînt dați judecatei pentru că la invitațiunea pa cinică a reprezentanților autorității de a se împrăștia în liniște în anumită direcție, dînșii s’au aruncat ca sălbatecii asupra polițiștilor și i-a lovit pînă la sînge. Găsește că sarcina apărătorilor va fi grea, deoarece dovezile de culpabilitate contra inculpaților sînt prea evidente. Pentru a face să reiasă acest lucru, de prim procuror reeditează împrejurările scandalului din noaptea de 19 Octombrie, expunînd versiunea din depoziția martorilor polițienești , apoi înșiră probele de vinovăție, carî nu sînt decit depozițiunile acesltor matori. Se miră din contră că gardiștii au fost atît de răbdători, încît să nu răspundă cui legitima indignare la care aveau dreptul cînd se vedeau atacați atît de sălbatec și umpluți cu sînge. Neagă că muncitorii arestați ar fi fost bătuți pînă la sînge în beciul poliției și că din contră polițiștii au fost cei schingiuiți. Declară că în contra muncitorilor Alex. Oprescu, Panait Istrati, Alex. Stănescu și P. Tănescu, nu are dovezi și nu poate cere condamnarea lor. Pentru ceilalți preveniți, Marinescu, Cristescu, Frimu și Matac, d. prim procuror îi găsește vinovați deplin șii cere tribunalului aplicarea severă a articolelor 185 și 186 cod. penal. Apărarea Avocații apărărei vorbesc în ordinea următoare: Pledoaria d-lui Radu Dr Rosetti D. Radu Rosetti. D-sa crede că muncitorii cînd s’au întrunit își exercitau un drept constituțional, și cînd au eșit de acolo nu se poate spune că au turburat ordinea publică, prin faptul că s'au întrunit noaptea, nu li se poate face imputațiunea că tulbură ordinea publică. Căci dacă e permis membrilor unui partid politic cum mai bunăzi liberalii au pornit în timpul nopții cu masurale ca să strige: „sus Ionel Brătianu”, cu ocazia ungerii d-sale , ca șef al partidului, apoi de ce să nu se permită muncitorilor să se întrunească noaptea pentru a manifesta paeitnic pentrul o idee? Sau cînd zici „sus Ionel Brătianu" nu se turbură ordinea și liniștea publică, iar cînd se zice ,Io>n Brătianu" se turbură liniștea publică? Li s’a făcut muncitorilor impunrea că ar fi cîntat cîntece subversive, or, „Internaționala”, pe care martorii spuneau că se cînta în mod puțin zgomotos, este un cîntec de înfrățire socială, Inrățire a tuturor muncitorilor. Membrii întrunire voind să iasă miștirii, au dat de cordonul de sergenți și comisari, cari prin nepriceperea și lipsa lor de tact, au provocat acea nenorocită Ingerare. D. Rosetti după ce relevă injustția ce s'a făcut celor 4 muncitori, ; ;arî azi sînt recunoscuți nevinovați de id., prim procuror, iar cui zile mai înainte li se refuza literami provizorie, pe cauțiune,— , face la examinarea dovezilor aduse de reprezentantul parchetului contra muncitorilor Frimu, Cristescu, Marinescu și Matac. , D-sa arată cît de șubrede siiut , mărturiile invocate contra lor, pe c ari le combate cui mărturiile proesorilor, universitari și a 'altor oameni de considerație, cari nu veau interesul de a fi parțialia chestie, cum au fost oameniioliției. Este deci pe deplin stabil că toți patru mi au părăsit ara clubului și deci, afirmă d. . losetti, adevăratul motiv al aresstrei acestor patru șefi ai munciorilor, nu este o coincidență 1 trame ci guvernul a crezut că dacă îi arestează pe capii mișcării, mișcarea va înceta.) Apărătorul spune că multe abuzuri s-au săvîrșit de autorități , cazul de față întrebări cel ma mare a fost pătrunderea d-lui procuror Ferechide în localul dubiilui. D. Rosetti dovedește că procurorul nu poate intra într’un local decît în Caz de flagrant d f Ilicit de crimă și deci Marine se avea drept cînd apostrofa pe precuror că viodează domiciliul, în acea noapte. Trecînd la chestiunea de dreg dt. Rossetti evidențiază, cu textel de lege în mină, că cele imputat celor 4 preveniți nu întrunes nici unul din elementele cerut de lege pentru delictul de uifragiu cu lovire. Ei trebuesc deci achitați. D. Rosetti își termină interesanta și spirituala d-sale pledoari cu vorbele adresate judecătorilor ca ei să dovedească că „m'ai sîn judecători la Berlin”; o aluzie 1; credința ce o are că judecători vor dovedi destulă independenți ca să achite pe nevinovați, deș la spatele aacerii este guvernu cu autoritatea sa. D-sa declară că dacă apărăți muncitori, înțelege să facă o caldă apărare a Constituției, pe baza căreia meseriașii, au crezut că ai dreptul să se adune și să-și exprimi ideile cu privire la modul în care guvernul s-a purtat cu cetățeanii Racovski. Ei au fost deci victime ale credinței oarbe în dreptatea lor și victime a entuziasmului lor. Au fost maltratați de poliție și acum se văd aduși înaintea tribunalului corecțional. D. Stoian apără în special pe Cristescu și facă să reiasă lipsa de probe contra acestuia, tocmai din contrazicerea martorilor, pe cari parchetul îi adusese contra sa. Această probă nemaiexistînd vinovăția lui Cristescu nu mai poate fi susținută și deci achitarea lui se impune. Pledoaria d-nilor N. Curpen, Cocea, Dincescu și Negoescu D. Curpen, răspunde d-lui Policrat, avocatul părței civile și deslușește modul de organizare a sindicaliștilor, nobila ideie care leagă pe socialiști și cît de pătrunși sunt ei de datoriile lor față de legi. D-sa constată că nici într’o țară nu se dau naștere la atîtea procese de estragiu ca la noi și aceasta din cauza neghiobiei și a arbitrariului cu care se poartă organele poliției. După ce mai vorbesc d-nii Negoescu, Dincescu și N. Cocea, se dă cuvintul d-lui Miile care închee seria pledoariilor. Pledoarie d-nului Const. Miile Diletant și în politică și în literatură nu vom avea darul de a spune ca confrații mei, lucruri neplăcută sub o formă plăcută, începe d. Miile. Rog tribunalul să treacă cu vederea asperitățile pledoariei mele. Cînd am văzut că reprezentantul ministerului public, vorbește cu desgust de cel de pe banca prevențiilor, nu fii am putut, opri de a analiza, care este societatea în numele căreia vorbește și cere pedeapsa, an constatat cu durere că numai întreaga societate nu o reprezintă procurorul. Reprezintă lumea bogaților, a celor de sus, a celor 41.000 de alegători, de care depinde Camera, de la care la rîndul ei, depinde ministerul de justiție, sub ordinele căruia lucrează de prim-procuror. Poate o fi reprezintînd societatea oamenilor cu diplome și titluri academice și de aceeși privește cu dispreț pe muncitorii cari nu au decis patru clase primare și pentru care fapt li se contestă dreptul de a se afirma ca cetățeni și a se pronunța asupra unor acte ale guvernului. D. Mille, arată că mai toți muncitorii citesc, sunt niște autodidacți și citează cazuri numeroase strălucitoare, de meseriași și oameni fără multă școală, cari au ajuns oameni politici și literați universali, în Franța, Germania și in o mică proporție și la noi. Apărătorul, cu vocea sa caldă, trece la capitolul opus parchetului, la inculpați, al căror fond sufletesc îl analizează, punîndu-1 într’o lumină foarte simpatică. D-sa susține că prin o condamnare se va face dintr’înșiî niște martiri și departe de a aplana prăpastia dintre clase, se vor îndîrji și mai mult socialiștii în mișcarea lor. Trecînd la fapte, d. Miile constată că afacerea Racovski plictisește foarte mult guvernul, și c că acesta a voit să profite de întrunirea dela 19, care urma după alte manifestatiuni petrecute in zilele precedente, pentru a provoca un scandal și a da o lecție muncitorilor. Astfel prefectul de poliție se dovedește că a postat Dolițiștî în punctul spre care tocmai zicea poliția că voia să împingă mulțimea, adică spre strada Fîntineî. Și atunci s’a născut scandal. In tot cazul dacă măsura nu a fost cu intenție luată, a fost absolut nepricepută, căci dacă voia să se mențină ordinea, lucrurile erau posibile dacă se aducea forță suficientă. Fapt este că muncitorii nu sunt vinovați, ei au dat dovadă ani de zile de spirit de liniște și nici în acea seară nu știau că vor da peste poliție. Și dacă nu sunt vinovați dar au fost aduși aci? Este adevărat că s-au spart capete îe ambele părți, este regretabil,dar nu dînșii pot fi făcuți vinovați. După chiar declarațiile d-lui procuror, nu mai rămîn sub inculpațir vne decît trei: Frimu, Marinescu și Cristescu. Și atunci explicațiunea ascenărei procesului nu mai poate f ținută ascunsă. Ei au fost arestați și aduși pe banca infamiei de către guvernul care nu a pierdut urîciosul obiceiu de a voi să distrugă, să paralizeze o mișcare pe această cale a arestărilor, în loc de a uza de mjloacele legale. D-sa termină pledoaria cu urmăoarea anecdotă din viața d-salearlamentară. ..După ce ținusem un discurs în Cameră, un deputat mă elicită cu efuziune. — Ei, acum cred că vei vota cu mine, mă adresai deputatului. — Nu, asta nu not“. „Cred onorat tribunal că d-voastră veți vota cu mine" se adresează de sine către președinte. Sentința DUPĂ O DELIBERARE DE 5 MINUTE, TRIBUNALUL PRONUNȚA, LA ORELE 12 ȘI UN SFERT, SENTINȚA PRIN CARE CONDAMNA PE I. FRIMUJ, GH. CRISTESCU, D. MARINESCU ȘI MATAC ILIE, LA GITE 5 ZILE ÎNCHISOARE. ACHITA PE ALEX. OPRESCU, PANAIT ISTRATF, AL. STANESCU ȘI P. TĂNESCU. *■ După pronunțarea sentinței, muncitorii preveniți au mulțumit cu o caldă recunoștință d-lui Mille, care le-a smrus mina tuturor pe rînd. De asemenea marele număr de muncitori aflători în sală și in fata tribunalului s’au grămădit în jurul directorului nostru pentru a-i mulțumi ele sprijinul neprețuit ce dă muncitorimea. Toți au ținut să strîngă mina d-lui Miile, în fața căruia au defilat și de la care au primit cîte-o încurajare. La eșirea din Palatul Kislukî în liniștea nopței răsunară strigătele: „trăiască d. C. Miile!11. & Un incident Apărătorii Pledoaria d-nului Gh. Stoian I. C. Frimu, tîmplar, socialist, in momentul cind a descins din duba închisorei Văcărești, la palatul justiției. D. Ovid Densușianu D. RADU D. ROSETTI D. CONST. MILLE XI I. C. FRIMU xîngiat* . G. CRISTESCU Măsdat* smaust PANAIT ISTRATE Zuhiqva »malist D. MARINESCU Xiwarotk moialist AL. STĂNESCU fumător. sacrist ILIE MATAC L'ncrăt'g.r. Cs F„ ft., socialist