Dimineaţa, noiembrie 1909 (Anul 6, nr. 2047-2075)

1909-11-02 / nr. 2047

ANUL VI.— No. 2047 PUBLICITATEA , COMCEDATÁ EXCLUSIV. Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. BUCUREȘTI Sti.EerlgeorgeTlcI 18—Telefon 8/4 Birourile ziarului: ■ [UNK] — = Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii: Un an..........................................Lei 20 Pentru străinătate prețul este­ indoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitală . „ 14/10 „ „ Provincia. „ 14/99 „ Străinătatea. „ 12/40 S ------------S ----------------K­ Apare ^ilnic cu cele din urmă știri ale nopței != Luni 2 Noembrie 1909 EHI SEHTIHTA­IR PROCESUL PLUNCITORILOR SIMUIȘTI Procurorul cere, din lipsă de probe, scoaterea din cauză a patru inculpați .Tribunalul achită patru inculpați și condamnă pe ceilalți patru la câte cinci zile închisoare . Se știe că Joi, la prima înfățișare a procesului muncitorilor sindica­liști, dezbaterile s’au amînat pentru Sîmbătă, cînd a rămas să se citeze și martorii ceruți de apărare. Eri la orele 12 jum., s’a deschis ședința. Pe banca apărărei iau loc d-nii: Const. Mille, Radu D. Rosetti, Cocea, Curpen, Stoian, Ioanițescu. Partea civilă era reprezentată prin d- Takie Polikrat. Ministerul public e reprezentat tot prin d. prim procuror Diaco­­nescu. Asistă un public imens mult mai numeros încă de­cît era în data trecută. Se procede la apelul nominal al martorilor.. Ei sunt în număr de 41, și lipsesc numai (L,și_a.XUlme: Alex. Pr­enaru, Ștefan Nistor, P. Ștefă­­nescu, G. T. Ene, Al. Pătruțescu și Teodor Radu, ceilalți, între cari și martorii citați de apărare, fiind toți de față. D. G. Mills, roagă tribunalul să asculte întîiu pe d-nii Burileanu și Ovid Densușianu, profesori univer­sitari, pentru că d-lor au astăzi e­­xamen. Tribunalul încuviințează a ascul­te întîiri pe profesorii universitari și pe magistrații citați și anume d. procuror Ferekide și d. judecător N. loan­id. Se procedează la ascultarea mar­torilor. ascultarea martorilor D. procuror Ferekide declară ur­mătoarele : Fiind avizat de scandalul din seara de 19 Octombrie, a sosit fața locului la orele 11 fără un sfert, cînd scandalul era complect terminat. In localul „Romîniei Mun­citoare“, spune d-sa, se mai aflau 600—700 de muncitori, cari, după ce fuseseră în stradă și provocaseră Scandal, se retrăseseră în sala de sus. Se auzeau de acolo cîntece și aplauze. După ce s’a consultat cu primul procuror și cu prefectul de poliție, d-sa s’a dus sus. A fost întîmpinat de cîțiva muncitori cărora le-a ce­rut să vorbească cu copii. A fost condus ln­ cancelarie, unde a găsit comitetul în cap cu d. I. Frimu, care i s'a recomandat. M’am adre­sat d-sale zicindu-i că sunt trimis de autorități, să-i asigur că dacă­­ muncitorii vor pleca în liniște, nu va mai fi arestat nici unul din ei. D. Frimu, continuă martorul, a in­trat cu mine în sala de ședințe, un­de se aflau muncitorii, cărora le-am expus­ scopul venirei mele. Lucrul fiind admis muncitorii au început a părăsi localul în liniște. De o dată acest exod al lor a fost întrerupt de către Marinescu, care aflîndu-se In gang, la ușa de ieșire a­ început a opri pe muncitori de a eși, stri­­gîndu-le: „ Stați, că poliția arestează și bate pe tovarășii noștri cari­eră de aici. Marinescu spunea că văzuse de pe balcon cum poliția aresta pe mun­citori. Martorul făgăduește aceasta, spunînd că el statea jos și că ar fi văzut dacă s’ar fi făcut arestări. Adaugă că inculpatul Marinescu s’ar fi răstit chiar către judecătorul Negrea, zicînd că ceia ce s’a făcut e o violare de domiciliu, și că a trebuit să intervie de prim procuror ca să-i puie în vedere lui Marinescu că dacă va reîncepe scandalul, va lua măsuri de ordine. In urmă, continuă martorul, mun­citorii au început a pleca, pînă ce localul s’a golit. Cum nu văzusem printre cei cari plecaseră, pe Frimu, pe Marinescu și pe Christescu, am vrut să mă urc sus să-l caut. Am găsit întuneric complect. Cerînd servitorului să aprindă lampa mi-a răspuns că n’are chibrituri. Am a­­prins eu lampa și m’am îndreptat în­spre cancelaria în care făcusem cunoștința comitetului, la prima mea intervenim. Ușa era închisă și clanța dispăruse. .Bătînd în ușă nu mi s’a răspuns. Atunci am pus pe sergentul major de jandarmi, care mă­ însoțea, să forțeze ușa cu sabia și am putut pătrunde înăuntru. Era întuneric în cameră ,și acolo se a­flau ascunși cei trei inculpați: Fri­mu, Marinescu și Christescu. Cum m’ați văzut ei mi-aui spus: -- Ați venit să ne arestați? — Nu v’ați ținut de cuvînt, le-am spus, de aceia nu mă țin nici eu de cuvîntul dat. D. C. Mille. Pentru ce voiați să-i căutați pe acești trei muncitori? Ce importanță juridică prezintă această căutare, cînd știut era că sala de sus era goală, și toți mun­citorii plecaseră. Președintele răspunde în locul d-lui procuror, amintind că în cursul depoziției martorul spusese că din primul moment i s’a repetat de către toți cei de față— adică de către oamenii autorităților—numele celor 3 muncitori cari erau dațî ca provocatori ai scandalului și des­pre cari se spunea că ar fi dat cu pietre. D. Ferekide. Fiind însărcinat cu cercetarea, în tot cazul ași fi tre­buit să-l arestez, aici ori în altă parte. Locul nu interesează. D. Radu D. Rosetti. Cînd marto­rul s’a introdus pentru prima oară în local ca autoritate, în virtutea cărui text de lege a făcut’o. Avea vreo autorizație? D. procuror Ferekide, care simte judiciozitatea acestei întrebări, răs­punde foarte blajin: — N’am intrat cu forța. Am cerut voie să fiu introdus și recomandat capilor muncitorilor. Prinzînd apoi curaj, d-sa adaugă: Dar în tot cazul, era vorba de un flagrant delict și ca atare aveam autorizație de la lege să instrumen­tez. D. Radu D. Rosetti. Cînd ați for­țat ușa, judecătorul de instrucție era de față?, Martorul. Era mai multă lume, dar nu-mi amintesc dacă era și decătorul de instrucție. Inculpatul Marinescu, întreabă pe d. procuror Ferekide, își amintește d-sa­că mi-a cerut ca să-l ajut și să privighez ca eșirea să se facă în liniște? Martorul. Nu. Din contra, Mari­nescu a vociferat. D. Marinescu. Mă refer la mărtu­ria d-lui prim-procuror. D. Radu D. Rosetti. Care era fla­grantul delict pentru care d. procu­ror Ferekide pătrunsese acolo ca să-l cerceteze? Președintele refuză ,să pună a­­ceastă întrebare, pentru că ea con­stituie un fel de acuzare, care are menirea de a judeca pe magistrați. D. procuror Cezar Partheniu, își începe depozițiunea în acelaș fel ca și colegul d-sale. Că venise la fața locului prevenit fiind­că la „Romî­­nia Muncitoare“ este scandal. La ora aceia, 10 și jumătate, to­tul era liniștit. Un cordon de gar­diști se afla postat pe calea Victo­riei, dincolo de Episcopie, aproape de biserica Albă, mai staționau­ un corp de jandarmi, agenți poli­țienești civili și uniformați. Pe stradă în fața localului și a bi­­sericei era o grămadă de cără­mizi. D-nu­l priim-procuror, prefect de poliție, ju­de-instructor și ins­pectorii polițienești i-au povestit martor­ului cum muncitorii ar fi provocat scandalul, lovind in po­liție, care era inferioară ca nu­măr.. Pe clțiva agenți i-a văzut pan­sați la ca­p. Văzînd că spună aproape de 12 muncitorii cari se aflau In sala de sus a clubului nu părăsesc lo­calul, reprezentanții autorităților s’au consfă­tu­it iar d. procuror perechi­­de împreună cu martorul au fost însărcinați a se urca în local și a promite muncitorilor că par să plece în liniște fără teamă că li se va întîmpla ceva. In timpul­­ șirei, Sirnculpatul Ma­rinescu prin prezența sa în josul scării, împedeca pe muncitori să­­ plece, ceea ce a determinat pe d. judecător Negrea să-l invite a pleca de acolo și a se duce acasă. La care, Martin­escu a răspuns, pe Un ton ce nu mi s’a părut cuviin­­d­ as -T- zice m­artorul — că el nu pleacă, deoarece s­e află In casa lui Ioculß. Marinescu: Știam eu’ca d. Negrea este judecătorul de ins­trucție, sau că d-sa (martorul) este procuror ? D. Parteniu: E adevărat că nu m­i­-am declinat calitatea și nici pe d. Negrea nu l’am auzit să și-o fi declinat. Totuși după mo­dul cuta d. Negrea făcea invita­­țiuinea, d. Marinescu putea să-și dea seama că este un om al jus­tiției­. Mai departe martorul rela­tează cercetarea făcută în local, după­­ plecarea muncitorilor, de către d. procuror Ferechide, gă­sirea și arestarea d-lor Frimu, Christescu și Marinescu. Apărarea. D. Partheniu a auzit pe Marinescu vociferînd că tova­rășii sunt bătuți și arestați? Martorul: Nu­ am auzit așa ce­va. (Apărarea constată contrazice­rea cu d. Ferechide, care afir­mase cu tărie că Marinescu pro­ferase acele vorbe) . D. Britt Pnrill,­ profesor u­­niversitar. Pe la ora 10 jum. eram în­­ tovărășia colegului meu Ovid Densușianu, venind din spre Ateneu spre Biserica Albă.Văzînd multă poliție con­centrată în fata bisericei Al­be, ne-am îndreptat acolo și văzurăm balconul ,,Romîniei Muncitoare“ luminat. După cîteva minute a eșit un grup de vreo 30—40 mun­citori, fără să fi proferat vre­un cuvînt la adresa cuiva, mergînd în liniște și înd­rep­­tîndu-se pe calea Victoriei că­tre Ateneu. Cum a eșit acest grup co­misarii și subcomisarii se nă­pustiră în rîndul muncitori­lor și atunci făcut reflecția cătră tovarășul meu: "„de ce se leagă comisarii între ei, de ce nu­ î lasă în pace să se îm­prăștie liniștiți“. Am auzit atunci vociferări și huiduelî, produse d­e învăl­­mășala provocată de comisa­rii, căci în timpul acesta mun­­citorii eșeau în număr mai mare din gangul localului lor. Pe măsură ce această eși­­re se făcea mai mare zgomo­tul devenea mai mare. Atunci am plecat cu d. Densușeanu,­­siguri fiind că a doua zi vor fi toate relatate în gazete. D. Ovid Densușeanu, pro­fesor universitar. In seara cînd s’a petrecut scandalul, după 10, treceam cu cb Bu­rileanu pe calea Victoriei din spre Episcopie spre biserica Albă. Am văzut circulînd prin mijlocul străzei comisa­ri și subcomisari prin fața „Romîniei Muncitoare“. Un­­ grup de subcomisari se aflau postați la colțul format de calea Victoriei cu strada Lahovari. Avînd locuința prin partea locului adesea ori azistam la eșirea muncitorilor de la în­trunirile lor, totdeauna era li­niște și nici o dată nu văzui­sem atîta forță polițienească concentrată. Mi-am zis că tre­­bue să se fi întîmplat ceva­­ și m’am îndreptat într’acolo cu Burileanu, aprindurma lîngăl . strada Fîntăneî, să văd ce sej­e petrece. Clubul era luminat și­­ de acolo se auzeau muncitorii , cîntînd­­ foarte discret.­­ Pe loc au eșit vreo 40 de munci­tori din gang, îndreptîndu-se spre­­ Episco­pie. Imediat comisarii cari se­­ aflau postați spre farmacia Picto­­rian s'au îndreptat spre grup, pă­­­­trunzînd prțintre­­ pî și făcîndu-le 2 gesturi ca să nu înainteze.­­ La intrarea polițiștilor în grup i s’a iscat o învălmășeală de­oarece­­ muncitorii fură opriți pe loc cu for­ 4­ța cîteva secunde. Atitudinea poli­­­­țieî era dîrză; comisarii înhățase­­­­ră pe unii din muncitori, hotărîți să nu-i lase cu nici un preț să treacă înainte și îi împingeau spre zidul 11 clubului. Atunci s’a început scan­dalul și vociferările. Făceam toc­­­ mai reflecția cu d. Burileanu că de la ce poliția se amestecă și nu îi lasă să treacă pe calea Victoriei, mai a­­les că și în alte seri văzusem­­ muncitorii în grup apucînd în a­­­­cea diecțiune, în liniște. După eșirea acelui grup a urmat o pauză de cîteva secunde, dîn­­­­­du-mi impresia că e grup izolat­a de restul celor cari se găseau sus. 11 a căror umbre se mai vedeafi pe geam. Imediat­ însă au început săi, iese alții,' cari rămînea fi surprinși» c, de faptul că dădeau­ peste polițiști­­ c imediat ce eșea din gang. * p Cind grosul muncitorilor își făcut I. "șirea, am auzit fluerături din par­­­­tea sergenților. G Continuînd d. Densușianu spu­­i Ci­ne. Polițiștii îmi­­ făceam impresia că voiau să împedice pe munci­tori de a eși și cum numărul muncitorilor cari cautau eșire e­­ra foarte mare, se­­ produse o în­vălmășeală extraordinară. Vre-o 4-500 de muncitori, reuși­­­­ră să împingă pe polițiști pînă la­­ Biserica Albă. Poliția în timpul acesta era mai numeroasă de oa­­ei­re ce primise întăriri pe urma w tignalelor date­­ șî de cari vor­dăzui noi forțe polițienești so­sind, cari s’au năpustit asupra muncitorilor.. Se auziră vociferări și mai mari. Am plecat atunci, In timp ce sgomotul lua proporțiuni din ce în ce mai mare. D. Mille. Gardiștii erau cu te­­sacele scoase. Martorul.­ Tesacele nu erau scoase, dar țineau tocul tesacului în mină și loveau cu el, împun­­gînd în mulțime. La orele 4 ședința se suspendă.­­La ora 4 și un sfert ședința se redeschide. După cererea d-lui Mii­le, se ascultă d-ra dr. Ecaterina, Ar­bore, de­oarece are bolnavi de în­grijit în oraș. D-ra dr. Arbore declară: Am fost la întrunirea muncitorilor în seara de 19 Octombrie. Mă aflam în sală cînd jos în stradă se petrecea scan­dalul; în tot timpul d-nii Frimu, Cristescu și Marinescu se aflau în sală și am vorbit cu el. Cînd muncitorii cari eșiseră în stradă se reîntorceau îngroziți ne am dus cu cei trei muniți, să ve­dem ce s’a întîmplat și văzînd că se aruncă cu pietre am strigat să se închidă geamurile, cari fuseseră deschise în timpul întrunirei. O fe­­mee care se afla în sală văzînd pe fereastră cum poliția bate pe mun­citori, i-a venit rău. Au fost aduși imediat muncitori răniți, pe cari­ i-am pansat chiar eu. Ei spuneau, că­­ au fost, bătuți de oamenii poliției. Pe unul, care a­ve­a o hemoragie la nas l’am dus la spitalul Colțea. Pe drum mi-a spus că el eșise să strige să se facă li­niște și deodată a fost lovit brusc în nas. Nu eram la club cînd a venit d. procuror Ferechide. Eu am plecat la orele 12 și pe stradă era liniște. C. Gabian, tîmplar în vîrstă de 15 ani, spune că a auzit fluerături, zgomot. Era în gangul „Romîniei Muncitoare". Muncitorii eșeați și se räspundeau în toate părțile. A văzut pe polițiști dînd cu pietre, dar nu­­ știe dacă la început , muncitorii au dat întîî, pentru că el eșise aproape la urmă. A văzut apoi pe inculpatul Tă­­nes­cu că se bătea cu un comisar, dar comisarul lovise întîî. Președintele. La instrucție ai spus că ai văzut pe doi tîmplari în­tre cari și Tănescu, dînd cu pie­tre? Martorul: Apoi am trebuit s ă spun așa fiindcă m'a bătut d. ju­decător. Președ.— Unde te-a bătut? Martor. Chiar în cabinetul d-sa­­le, întîî mi-a dat o palmă și m'a amenințat că mil trimite la Văcă­rești. * . Mai sînt ascultați apoi martorii: comisar N. Ștefănescu Niță Georges­­cu, Grigore Iorgulescu, Gh. Simicî, preotul Economu, Rădulescu, Nic. I. Acelinescu, Ivăneanu Ilie, Telei Alex., Nae Georgescu, Dumitru Grosu, Alex. Ionescu, Marin Cristes­­cu și Dumitru Stoiculescu. ** D. Mille, spune că ridică acest incident acum, de­oarece trebuiau ascultate depozițiile martorilor toc­mai pentru a se putea mai bine ju­deca asupra lui. Și anume spre a se vedea dacă este vorbă de un delict comun sau un delict politic. ». D-se susține că­ manifestația fă­cută de partidul muncitorilor era de ordin politic. Ei protestau contra expulzare­ și a împedicărei de a re­intra în țară, a tovarășului lor po­litic Raciovsky. Era ,o chestiune po­litică, dovadă chiar strigătele cu iar­ muncitorii eșiseră de la In­fűmie de „jos guvernul asasin". Un delict care își are obîrșia în asemenea manifestare politică nu mate fi decit un delict politic, deci acești inculpați nu pot fi judecați de cît de Ciutea cu jurați. D. Take Policiat, combate in ci­­dentul de necompetință ridicat de J. Miile și susține că indiferent de nobilul care a condus pe inculpați la manifestarea din seara de 19 Octombrie, delictul așa cum s­a pe­­trecut rămîne un delict de drept comun, pasibil de tribunalul corec­­ț ional. D. prim procuror Diaconescu, țune concluziuni în sensul respinge­­rea incidentului. D. Dincescu, din partea inculpa­­ilor pledează pentru admiterea in­cidentului, avîndu-se în vedere că In­oc era un mobil politic, o manifes­­are de ordin general și chiar se­nal. D-sș. citează un caz identic re­­zolvit în sensul d-sale. O mare mul­­țme de meseriași mergeau acum c­țiva ani să ceară reforme deputa­­ilor adunați la Cameră. S’a născut o încăerare cu poliția , un număr de meseriașii fură tri­­miși înaintea tribunalului pentru uuțragiu, iar tribunalul, secția treia, și declinase, competința, trimițînd facerea la jurați. Tribunalul după o scurtă delibe­­are, a respins incidentul. Partea civilă D. Take Policrat,­­avînd cel din­ți cuvîntul face în primul rînd de­­larația că nu pledează ca om poli­ce și în al doilea rînd că vine în istanță absolut dezinteresat. In chestie propriu zis nu vorbeș­­c însă pe cons­idera­țiuni de ordin coral și pentru menținerea, ordine­ de stat. D-sa cere tribunalului să aplice pedepse celor 8 meseriași ce­tățeni aflați pe banca inculpați­lor. .1.­1 și 4 •*»î­­n n «1 titlu­l Cîil Orele fiind 6 și jumătate ședința se suspendă pentru două ceasuri. ■ Rechizitoriul La orele 9 ședința se redeschi­de. Este gindul primului procu­ror să-tși susțină rechizitorul. D. Diaconescu spune: Muncito­rii de pe banca prevențiilor sînt dați judecatei pentru că la invi­­tațiunea pa­ cinică a reprezentan­ților autorității de a se împrăștia în liniște în anumită direcție, dînșii s’au aruncat ca­ sălbatecii asupra polițiștilor și i-a lovit pînă la sînge. Găsește că sarcina apărătorilor va fi grea, de­oarece dovezile de culpabilitate contra inculpaților sînt prea­ evidente. Pentru a face să reiasă acest lucru, de prim procuror reeditează împrejurările scandalului din noaptea de 19 Octombrie, expunînd versiunea din depoziția martorilor poliție­nești , apoi înșiră probele de vi­novăție, carî n­u sînt de­cit depo­­zițiunile­­ acesltor matori. Se miră din contră că gardiștii au fo­st a­tît de răbdători, în­cît să nu răspundă cui legitima indigna­re la care aveau dreptul cînd se vedeau atacați atît de sălbatec și umpluți cu sînge. Neagă că muncitorii arestați ar fi fost bătuți pînă la sînge în be­ciul poliției și că din contră poli­țiștii au fost cei schingiuiți. Declară că în contra muncitori­lor Alex. Oprescu, Panait Istrati, Alex. Stănescu și P. Tănescu, nu are dovezi și nu poate cere con­damnarea lor. Pentru ceilalți preveniți, Mari­­nescu, Cri­stes­cu, Frimu și Matac, d. prim procuror îi găsește vino­vați deplin șii cere tribunalului a­­plicarea severă a articolelor 185 și 186 cod. penal.­­ Apărarea Avocații apărărei vorbesc în or­dinea următoare: Pledoaria d-lui Radu Dr Rosetti D. Radu Rosetti. D-sa crede că muncitorii cînd s’au întrunit își exercitau un drept constituțional, și cînd au eșit de acolo nu se poate s­pune că au turburat ordi­nea publică, prin faptul că s'au întrunit noaptea, nu li se poate face imputațiunea că tulbură or­dinea publică. Căci dacă e permis­­ membri­lor unui partid politic cum mai b­ună­zi liberalii au pornit în timpul nopții cu masurale ca să strige: „sus Ionel Brătianu”, cu ocazia ungerii d-sale , ca șef al partidului, apoi de ce să nu­­ se permită muncitorilor să se întru­nească noaptea pentru a mani­festa paeitnic pentrul o idee? Sau­ cînd zici „sus Ionel Brătia­­nu" nu se turbură ordinea și li­­niștea publică, iar cînd se zice ,Io>n Brătianu" se turbură liniștea publică? Li s’a făcut muncitorilor impu­­nrea că ar fi cîntat cîntece sub­versive, or, „Internaționala”, pe care martorii spuneau că se cîn­­ta în mod puțin zgomoto­s, este un cîntec de înfrățire socială, In­­rățire a tuturor muncitorilor. Membrii întrunire­ voind să iasă m­iștirii, au dat de cordonul de sergenți și comisari,­­ cari prin nepriceperea și lipsa lor de tact, au provocat acea nenorocită In­gerare. D. Rosetti după ce relevă injus­­tția ce s'a făcut celor 4 muncitori, ; ;arî azi sînt recunoscuți nevino­­vați de id., prim procuror, iar cui zile mai înainte li se refuza li­­­­terami provizorie, pe cauțiune,­— , face la examinarea dovezilor a­­­­duse de reprezentantul parchetu­­l­ui contra muncito­rilo­r Frimu, Cristescu, M­arinescu și Matac. , D-sa arată cît de șubrede siiut , mărturiile invocate contra lor, pe c ari le combate cui mărturiile pro­­esorilo­r, universitari și­­ a 'altor o­ameni de considerație, cari nu veau interesul de a fi parțiali­a chestie, cum au fost oamenii­oliției. Este deci pe deplin sta­­bil că toți patru mi au părăsit ar­a clubului și­ deci, afirmă d. .­ losetti, adevăratul motiv al ares­­s­­trei acestor patru șefi ai munci­­orilor, nu este o coincidență 1 trame ci guvernul a crezut că d­acă îi arestează pe capii mișcă­­r­ii, mișcarea va înceta.)­­ Apărătorul spune că multe abu­­­­zuri s-au săvîrșit de autorități , cazul de față între­bări cel ma mare a fost pătrunderea d-lui pro­curor Ferechide în localul dubii­lui. D. Rosetti dovedește că pro­curorul nu poate intra într’un lo­cal de­cît în Caz de flagrant d­ f Ilicit de crimă și deci Marine se a­vea drept cînd apostrofa pe pre­curor că viodează domiciliul, în acea noapte. Trecînd la chestiunea de dreg dt. Rosset­ti evidențiază, cu textel de lege în mină, că cele imputat celor 4 preveniți nu întru­nes nici unul din elementele cerut de lege pentru delictul de ui­­fragiu cu lovire. Ei trebuesc dec­i achitați. D. Rosetti își termină interesan­ta și spirituala d-sale pledoari cu vorbele adresate judecătorilor ca ei să dovedească că „m'ai sîn judecători la Berlin”; o aluzie 1; credința ce o are că judecători vor do­vedi destulă independenți ca să achite pe nevinovați, de­ș l­a spatele a­­acerii este guvernu cu autoritatea sa. D-sa declară că dacă apără­ți muncitori, înțelege să facă o caldă apărare a Constituției, pe baza că­reia meseriașii, au crezut că ai dreptul să se adune și să-și exprimi ideile cu privire la modul în care guvernul s-a purtat cu cetățeanii Racovski. Ei au fost deci victime ale cre­dinței oarbe în dreptatea lor și vic­time a entuziasmului lor. Au fost maltratați de poliție și a­­cum se văd aduși înaintea tribuna­lului co­recțional. D. Stoian apără în special pe Cris­­tescu și facă să reiasă lipsa de pro­be contra acestuia, tocmai din con­trazicerea martorilor, pe cari par­chetul îi adusese contra sa. Această probă nemai­existînd vinovăția lui Cristescu nu­­ mai poa­te fi­ susținută și deci achitarea lui se impune. Pledoaria d-nilor N. Curpen, Cocea, Din­­cescu și Negoescu D. Curpen, răspunde d-lui Poli­­crat,­ avocatul părței civile și des­lușește modul de­­ organizare a sin­dicaliștilor, nobila ideie care leagă pe socialiști și cît de pătrunși sunt ei de datoriile lor față de legi. D-sa constată că nici într’o țară nu se dau naștere la­­ atîtea procese de estragiu ca la noi și aceasta din cauza neghiobiei și a arbitrariului c­u care­ se poartă organele poliției. După ce mai vorbesc d-nii Nego­escu,­­ Dincescu și N. Cocea, se dă cuvin­tul­ d-lui Miile care închee se­ria pledoariilor. Pledoarie d-nului Const. Miile Diletant și în politică și în litera­tură nu vom­­ avea darul de a spune ca confrații mei, lucruri neplăcută sub o formă plăcută, începe d. Miile. Rog tribunalul să treacă cu vede­rea asperitățile pledoariei mele. Cînd am văzut că reprezentantul ministerului public, vorbește cu des­­gust­­ de cel de pe banca prevențiilor, nu fii­ am­ putut, opri de a analiza, care este societatea în numele căre­ia vorbește și cere pedeapsa, an constatat cu durere că numai întreaga societate nu o reprezintă procurorul. Reprezintă lumea boga­ților, a celor de sus, a celor 41.000 de alegători, de care depinde Came­ra, de la care la rîndul ei, depinde ministerul de justiție, sub ordinele căruia lucrează de prim-procuror. Poate o fi reprezintînd societatea oamenilor cu diplome și titluri aca­demice și de aceeși privește cu dis­preț pe muncitorii cari nu au de­cis patru clase primare și pentru care fapt li se contestă dreptul de a se afirma ca cetățeni și a se pronunța asupra unor acte ale guvernului. D. Mille, arată că mai toți mun­citorii citesc, sunt niște autodidacți și citează cazuri numeroase strălu­citoare, de meseriași și oameni fără multă școală, cari au ajuns oameni politici și­ literați universali, în Franța, Germania și in o mică pro­porție și la noi. Apărătorul, cu vocea sa caldă, trece la capitolul opus parchetului, la inculpați, al căror fond sufletesc îl analizează, punîndu-1 într’o lu­mină foarte simpatică. D-sa susține că prin o condam­nare se va face dintr’înșiî niște mar­tiri și departe de a aplana pră­pastia dintre clase, se vor îndîrji și mai mult socialiștii în mișcarea lor. Trecînd la fapte, d. Miile consta­tă că afacerea Racovski plictisește foarte mult guvernul, și c că acesta a voit să profite de întrunirea dela 19, care urma după alte manifestatiuni petrecute in zilele precedente, pen­tru a provoca un scandal și a da o lecție muncitorilor. Ast­fel prefectul de poliție se do­vedește că a postat Dolițiștî în punc­tul spre care tocmai zicea poliția că voia să împingă mulțimea, adică spre strada Fîntineî. Și atunci s’a născut scandal. In tot cazul dacă măsura nu a fost cu intenție luată, a fost absolut ne­pricepută, căci dacă voia să se men­țină ordinea, lucrurile erau posibile dacă se aducea forță suficientă. Fapt este că muncitorii nu sunt vinovați, ei au dat dovadă ani de zile de spirit de liniște și nici în a­­cea seară nu știau că vor da peste poliție. Și dacă nu sunt vinovați da­­r au fost aduși aci? Este adevărat că s-au spart capete îe­ ambele părți, este regretabil,­dar nu dînșii pot fi făcuți vinovați. După chiar declarațiile d­-lui pro­curor, nu mai rămîn sub inculpațir vne de­cît trei: Frimu, Marinescu și Cristescu. Și atunci explicațiunea ascenărei procesului nu mai poate f ținută ascunsă. Ei au fost arestați și aduși pe banca infamiei de către guvernul care nu a pierdut urîciosul obiceiu de a voi să distrugă, să pa­­ralizeze o mișcare pe această cale a arestărilor, în loc de a uza de m­jloacele legale. D-sa termină pledoaria cu urmă­­oarea anecdotă din viața d-sale­­arlamentară. ..După ce ținusem un discurs în Cameră, un deputat mă elicită cu efuziune. — Ei, acum cred că vei vota cu mine, mă adresai deputatului. — Nu, asta nu not“. „Cred onorat tribunal că d-voastră veți vota cu mine" se adresează de sin­e către președinte. Sentința DUPĂ O DELIBERARE DE 5 MI­­NUTE, TRIBUNALUL PRONUNȚA, LA ORELE 12 ȘI UN SFERT, SEN­TINȚA PRIN CARE CONDAMNA PE I. FRIMUJ, GH. CRISTESCU, D. MARINESCU ȘI MATAC ILIE, LA GITE 5 ZILE ÎNCHISOARE. ACHITA PE ALEX. OPRESCU, PANAIT ISTRATF, AL. STANES­­CU ȘI P. TĂNESCU. *■ După pronunțarea sentinței, muncitorii preveniți au mulțumit cu o caldă recunoștință d-lui Mi­lle, care le-a smr­us mina tuturor pe rînd. De asemenea marele număr de muncitori aflători în sală și in fata tribunalului s’au grămădit în jurul directorului nostru pentru a-i mulțumi ele sprijinul nepre­țuit ce dă muncitorimea. Toți au ținut să strîngă mina d-lui Miile, în fața căruia au defilat și de la care au primit cîte-o încurajare. La eșirea din Palatul K­islu­k­î în liniștea nopței răsunară strigă­tele: „trăiască d. C. Miile!11. & Un incident Apărătorii Pledoaria d-nului Gh. Stoian I. C. Frimu, tîmplar, socialist, in momentul cind a des­cins din duba închisorei Văcărești, la palatul justiției. D. Ovid Densușianu D. RADU D. ROSETTI D. CONST. MILLE X­I I. C. FRIMU­­ xîngiat* . G. CRISTESCU Măsd­at* smaust PANAIT ISTRATE Zuhiqva »malist D. MARINESCU Xiwarotk moialist AL. STĂNESCU fumător. sacrist ILIE MATAC L'ncrăt'g.r. Cs F„ ft., socialist

Next