Dimineaţa, ianuarie 1910 (Anul 7, nr. 2103-2185)

1910-01-14 / nr. 2113

ANUL VII No. 2113 " •."J 1 PUBLICITATEA. CONCIDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER,# Com# BUCUREȘTI str. Karageorgevlcl ll-T(l(loaI/| Birourile ziarului: : Str. Sărindar No. 1i DIRECTOR Joi 14 Ianuarie 1916 ^CONST. MILLE ""Abonamente cu premii: ....................................Lei 2« hol I ........................ li S lnnl...............................;: " 6 Pentru străinătate prețul este Tadeit T­*ILIVELFON s Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitală . 14/10 n­n Provincia. „ 14/9» „ „ Străinătatea. M 12/40 -E3 "E3Apare zilnic cu cele din­ urma sat­irii ale nopței ISSU »BMI TRSBI LEGEA SOLDELOR LA SENAT Budgetul războiului sporit cu 6 milioane­ ­ cămașă și jumătate la doi soldați.—Luxul cu trăsurile și soldați fără hrană — Secțiunile Senatului și noua lege — Erî s’a distribuit la Senat pro­ectul d-lui general Crăiniceanu a­ scuipra ,­soldei în armată“. Prin noul proect se sporește, într’o a­­numită proporție, soldele ofițeri­lor­ noștri de toate­­ gradele, dîn­­du-se astfel satisfacție cererilor legitime, pe cari ofițerii inferiori, mai cu osebire, le formulează de ană și ani de zile. In expunerea de motive a ministrului se re­cu­noaște că mărirea soldelor, ofițe­rilor constitue o absolută necesi­tate. Admițîn­du-se urgența, aproectul a și fost luat imediat în discuția secțiunilor Senatului. D. general Crăiniceanu a trebuit să meargă din secțiune în secțiune pentru a da explicațiuni, deoarece foarte multi senatori cereau și mențin de altfel această cerere, ca nou­a lege să se pună în aplicare cu în­cepere de la­ 1 Aprilie atît în, ce privește hrana sold­at­ului cît și în partea privitoare la sporirea soldelor. ■ Ministrul a declarat­­ că este în imposibilitate materială ca să ad­mită acest deziderat al Senatului, deoarece sporul de șase milioane pe care i l-a acordat ministerul­­ de finanțe nu i se poate pune la­­ dispoziție decit dela 1 Octombrie a. c. Din aceasta cauză soldele nu se pot mări decît în­cepîn­d de­­ la 1 Octombrie, rămînînd să intre în vigoare dela 1 Aprilie numai partea din proiect referitoare la ■hrana soldatului. Neînțelegerea aceasta­ ar dat fo­c la discuțiuni aprinse în secțiuni și se crede că senatorii vor ceda în cele din urmă în fața imposi­­bi­lităței materiale, din calza că­reia ministrul de războiu, ori­cîtă bunăvoință ar avea, nu le poate satisface dezideratul.­­ Dar in legătură cu sporirea bud­getului războiului, sintem­ în mă­­­sură de a face o­­ serie de intere­sante destăinuiri, cari privesc, de­o­potrivă, hrana și echipamen­­tul armatei, destăinuiri cari vor pune in adevărată lumină situa­­ția care domnea, și cu care cre­­dem că se va curma, •«­ adminis­­tratia războiului.­­ Din sporul de șase milioane a. Acordat de ministerul de finanțe în budgetul ministerului de răz­­boiu, trei milioane și ceva sunt destinate pentru mărirea soldelor și restul de aproape trei milioane pentru complectarea echipamen­­tului­ I . Era și timpul, de altfel, să se vină cu asemenea dispozițiune. Din punctul de vedere al echipa­mentului, datorită unor economii deplasate, armata noastră se pare că stă mai prost decit chiar cele­­ mai mici state balcanice. Din informațiunile absolut pozi­tive pe cari le avem și cari nu sufăr de smințire, putem afirma, în cea mai perfectă cunoștință de cauză, că armata română, după calculele statistice, „de abia are o cămașe și jumătate pentru­ doi oameni“. Nu avem cu ce îmbrăca soldații, acesta e adevărul adevă­­rat și fără cea mai mică exage­rare. " Mai mult decît atlt. Putem afir­ma iarăși că, în timpul concedii­­lor pentru sărbători, unii coman­danți de trupe au fost siliți să oblige pe soldați ca să îmbrace haine civile pentru a li se permite­­ să meargă la vetrele lor. Și aceas­­ta din pricina lipsei de uniforme necesare. Am putea citi anume ca­­zuri, la nevoie. ■ In această stare se găsește e­­­chipamentul armatei noastre. Cauzele? Administrația războiu­­lui, de care nici un ministru nu a binevoit să se ocupe ,pină acum. Credem a Ști, însă, că d. general Crăiniceanu o va face și, făcînd,o, nu va greși.­ ­ Și pentru ca să se vadă ce puțin interes se punea pină acum pentru soldatul român, vom trece la hrana soldatului, și vom face o foarte in­teresantă destăinuire în strînsă le­­gătură cu noul proect de iepe de­pus erî la Senat. Alocația budgetară pentru hrana soldatului era pînă acum și va rămîne și de aci înainte 45 DE BANI pe zi. De fapt, însă nu se cheltuia pentru hrană de­cît 35 DE BANI pe zi de fie­care soldat. Ce se făcea atunci cu diferența dintre alocația budgetară și cheltu­iala de fapt? Se făcea un lucru ciu­dat, foarte ciudat chiar: diferența aceasta se ridica, pentru întreaga oștire, la o sumă anuală de 700.000 DE LEI. Cu acești bani SE ÎNTRE­ȚINEAU TRASURILE COMANDAN­ȚILOR DE TRUPE. Cu alte cuvinte, soldatul e lipsit de hrana la care are dreptul pentru a se face un lux inutil, de care se b­ucurau comandanții de trupe. Ei bine, cu începere de la 1 A­­prilie a. c., ministrul de război și a suprimat luxul acesta, a suprimat trăsurile plătite din hrana soldatu­lui, hotărînd ca, de la această da­tă, întreaga alocație budgetară să fie întrebuințată pentru hrana oș­tirii. Măsura aceasta, firește, va provo­ca nemulțumiri printre unii coman­danți de trupe. Nu e, însă, mai pu­țin adevărat că e o măsură bună, foarte bună, care face să se îmbu­nătățească,­­ măcar din acest punct de vedere, starea soldatului român. Aceasta e și explicația pentru ca­re se poate pune în aplicare, de la 1 Aprilie, numai partea din sife ed­ul depus era la Senat referitoare la hrana armatei. * Cu alte cuvinte se suprimă un lux inutil pentru a se da hrană sol­datului. Destăinuirile acestea, pe cari le ținem din sursă foarte bine infor­mată, nu vor putea fi desmințite. Ele dovedesc,­însă, o anumită stare de lucruri care domnește în arma­­ta noastră și foarte bine face generalul Crăiniceanu cînd înțele­ge că trebue să se termine odată. ■ Credem că ne facem și de data a­ceasta datoria de buni romîni ară­tind răul acolo unde el dăinuește în detrimentul uneia din cele mai im­portante instituțiuni din stat, Alex. Mavrodi Gară atacată CALARAȘI, în ianuarie.­­ Opt indivizi beți s'au dus inarm­ați la halta Dunărea, în apropiere de Cernavoda, și, prin amenințări, au cerut­ șefului haltei să le dea bani, trăgînd în acelaș timp focuri de revolver asupra edificiului gării Șeful stației, îngrozit, a expe­diat o telegramă parchetului lo­cal, din­ proporțiuni exagerate faptelor. Abia mai tírziu s'a observat că totul n’a fost decit o simplă Inc­er­care de furt. Azi s'au început cercetările pen­­tru descoperirea celor opt indi­­vizi. Căpetenia lor se crede că un anume Ciolacu, de fel din Fe­­tești. Căutat fiind la domiciliu, s-a constatat că lipsește din comu­nă, iar ceilalți oameni cari îl în­soțeau­ se crede a fi de pe la tir­­lele din apropiere. — Vi ou­ de bandiț Din Camera ungară Budapesta, în ianuarie.­Ședin­ța de azi a Camerei deputaților a fost mai liniștită. Deputatul Hortsy, în numele partidului Kossuthist a declarat, că partidul sau nu poate exprima încrederea sa noului cabinet mai cu seamă din pricina atitudinei acestuia în chestia băncii. In urmă a luat cuvîntul primul ministru Khuen Hedervary care a polemizat cu Justh și cu Holtsy. Apoi a vorbit contele Julius An­drassy. In cursul ședinței de azi gu­vernul nu va face nici un pas , probabil că abia mîine va amina Camera. UN IMPORTANT DISCURS LUI ANDRASSY Budapesta, în ianuarie. D in cuvântarea sa contele Julius An­­drassy a pornit de la ideea că par­tidul constitutional nu va expri­­ma încrederea sa noului cabinet, dar oratoriul n'a făcut de­cît să pledeze cu căldură împotriva vă­zului de neîncredere. In urma discursului lui Andras­­sy, care a făcut o adâncă impre­sie, se crede cu siguranță că par­tidul constituțional va sprijini cabinetul Hedervary. Andrassy a declarat că admîe politica lui Hedervay, dar că nu-i de acord cu dînsu­l în chestia reformei votului universal. Dar cea mai interesantă parte din discursul lui Andrassy a fost mărturisirea că acum S­ani a de­­mis o mare greșală, intrând­ în coaliție și dînd sprijin la orga­ni­­zarea așa zisei apărări naționale. Această apărare națională s'a do­­vedit a fi o pavăză a intereselor personale pentru membrii parti­­dului independent în urmă primul ministru Heder­vary a luat din nou, cuvîntul, pu­­nînd în evidență înaltul caracter merit al contelui Andrassy. Premizînd în chestia reformei electorate, Khuen a spus că An­drassy e de­sigur o papa­citate pe acest tărîm, dar că el, Khuen, nu­ ploate să se dezică de principiile sale democratice în chestia siste­mului electoral. Iar pentru că Andrassy s'a prins că primul ministru nu s'a pronun­țat în chestia băncii, Hodervay spune că poate s'o facă, dar lu­mea, nu va afla­ ceva nidită, căci se știe — a spus Khuen — că sunt pentru banca comună ! Apoi a vorbit de Theodor Mi­hály, președinele partidului na­­tionalităților, spunând că acest partid, nu avea o atitudine pasi­­vă, pînă ce guvernul va veni cu votul universal ș, în cazul acesta, paridul va sprijini cabinetul. Dezbaterile continu­ d. * Primul ministru Hedervary a de­pus era pe binroul Camerei 5 pro­iecte de legi, între care unul este CONVENȚIA CU ROMINIA. AL Prigonirea sindicaliștilor din Brăila BRAILA. În ianuarie. — Astă­ noapte, subcomisarul Vasile Po­­pescu, însoțit de un sergent­ major și doui sergenți, fără vre-o auto­rizație prealabilă, au călcat do­­miciliul muncito­ului Costică A­­­tanasiu, forțînd ușa, speriind so­ția și copiii muncitorului, fapt de care polițiștii nu s'au intimidat, continuînd a răscoli peste tot și negăsind alt­ceva mai compromi­­țător, au confiscat, cine­va bro­­iWk « PM». Aplanarea conflictului Sinodal Cri s-a tratat la Senat, între E­­piscopul de Roman și banca prela­­ților, aplanarea conflictului biseri­­cesc, în sensul ca Sinodul și d. Ha­­ret să-și ia angajamentul în șe­dința de mîine a Sinodului, cu pri­vire la modificarea legei sinodale, fără a fixa însă vre-un termen pen­tru aceasta. Episcopul de Roman va primi a­­ceastă soluțiune și mîine își va relua locul în Sinod. Episcopul Nifon al Dunărei de jos, într’o convorbire avută azi la Sinod cu Episcopul Gherasim i-a spus că prin această soluție nu vor fi nici învingători nici învinși și că epis­copul de Roman reluîndu-și locul în Sinod, în aceste condițiunî nu va apare de Ioc micșorat, ci din potrivă într’o lumină foarte frumoasă. Episcopul de Roman ne-a declarat astăzi că în ședința de mîine va apare la Sinod. Conflictul sinodal rămîne deci a fi aplanat definitiv în ședința de mîine a Sinodului, A. M. Știri piolitice Se ște că delegația munciori­­lor prezentîndu-se la d. B. Missir, președintele Camerei, pentru a'î înmîna memoriul muncitorilor, d-sa s'a arătat surprins de cele ce i s’au spus asupra faimoasei cir­culari a direcției căilor ferate. Prin această circulară s'au luat dispoziții cari nu sunt prevăzute de lege, și s'au impus restricțiuni cari se bat cap în cap chiar cu le­­gea aceasta destul de restrictivă și ea. Președintele Camerei a cerut delegației să­ î procure un exem­­plar din această circulară care i s'a părut Și d.saie Curioasă. Era sindicalistul Cristescu s'a prezentat la locuința dlui Missir pentru a­ î preda un exemplar din acea circulară. P­entru astăzi se așteaptă răs­punsul d-lui Missir la demersul făcut de delegația muncitorilor. In această privință se afirmă că a avut loc era o întrevedere intere d-gil. B. Missir și M. Fere­­chide. * Concediul­­ d-lui I. .Br­atianu a fost prelungit pînă la 23 Ianua­rie. . * Cu privire la alegerea de balota­­giu din Iași, ziarele conservatoare anunță că se va menține la balo­­tagiu candidatura d-lui C. Meiss­ner. * Liberalii pregătesc o o frumoasă primire d-lui Brătianu, la înapo­­ierea d­-i sale din­­ străinătate. E vorba să se dea în onoare­a d-sale un banchet la Teatrul Na­țional. * CALARAȘI, 12 Ianuarie.— în sa. Ioanele d-lui Gussi, fost prefect de Ialomița, va avea­ loc o întru­nire a conservatorilor­ cu artiști din Ialomița, în ziua de 17 Ianuarie cor. înrâurirea va fi prezidată de d. Miișu Canta­cuzino, șeful Harpiști­­­lor ialomițeni.—Vion­u Guvernul a hotărît ca proectele mai importante cari sînt depuse în parlament să nu fie luate în discuție nici chiar în secțiuni pină la îna­poierea d-luî Brătianu. In chestia col. Marian Comisiunea însărcinatei de .d. ministru de razboiu cu o nouă și minuțioasă cercetare a gestiunei colonelului Marian, cît timp dîn.­suil funcționase ca șef al serviciu­lui de geniu al corpului II de armată, prin raportul depus a conchis că o mare parte de vină, în neregulile săvîrșite pe acea vreme, o au și căpitanul de admi­nistrație Condeescu — pe atunci casier al corpului — și sublocul de administrație Zamfirescu­, din cancelaria serviciului de geniu. De altfel acest lu­cru re­ișise și din dezbaterile faimosului proces al colonelului Marian și­ fusese relevat de apărătorii acestuia în pledoariile făcute atunci. In urma conscluiziunilor rapor­tului comi­siunii, ministerul prin comandamentul corpului­­ de ar­mată a decis trimiterea d-lor Con­deescu și Zamfirescu în judecata consil­iuilui­ de reformă, pentru aceleași abateri grave pentru cari fusese trimes înaintea aceleiași instanțe de­­ onoare­­. colonel Ma­rian. Convocarea consiliului de refor­mă pentru a judeca pe cei doi ofițeri, fusese fixată pentru­ z­iua de 26 Ianuarie. Compoziția consiliului era ur­mătoarea : d. colonel Bogdan, pre­ședinte, d-niî coloneii Petrescu, Socec, locot. ,coloneii țsabinten­­den­ti) Ciovică și Dumitriu, mem­bri­­i Putem anunța azi că convocarea consiliului a fost suspendată pe timp nelimitat. Motivul acestei suspensioni se atribue faptului că d. sabin,ten­­dent Dumitriu «— cu sediul la Constanța, fiind­­ cel mai tînăr, și urmînd ca atare să îndeplinească de drept atribuți munea de , raportor al consiliului, nu ar fi avut pînă acum timp să facă lucrările res­pective. Intr’o afacere, însă, atît­ de de­licată și, cu cote misterioase, ca afacerea Marian, motivele invo­cate­­ ca aparență treimei primite sub beneficiu de inventar și nu trebue exclusă survenirea unei explicațiuni surprinzătoare. B. Alegerile din Anglia ___Copii... agenți electorali Fetița lui Lloyd George, ministru de finanțe al Angliei, solicitind unturi pentru tatăl ei Moartea profesorului Teohari Antonescu Ilustrația de mai jos este luată­­ după excelenta publicație Figuri contemporane, a colegului nostru d. Th. Cornel, din care reprodu­cem și următoarele note biogra­fice : Antonescu Teohari, profesor la Universitatea din Iași, s’a născut în București, la 1 Septembrie 1866. Părinții săi sînt: Petre Ca­­loianu, mort, și d.na Luxița, năs­cută Anton. D-na Eugenia Anto­ne­seu, soția sa, este născută Vîr­­golici. După ce isprăvi cu mare izbîn­­dă cursurile universitare din Bu­­curești, luînd licența la faculta­tea de litere din acest oraș, în a­­nul 1889, d. Antonescu obținu de la stat o bursă în virtutea căreia, se duse la Paris ca să studieze mai departe. Această bursă îi se acor­dă din fondul universitar Nicll­­­le­seu. Acolo urmă cursurile școa­­lei de înalte știința al cărei diplo­mat ește de aci trecu la Heidel­berg și la Berlin, unde studiă un an. După aceasta se duse la A­­thena, la școala germană, și luă parte la toate lucrările practice ale acestei școli, la studiile arhh­eolo­­gice ce se fac acolo și mai ales la săpăturile importante din acel timp,­­care l-a pus în curent cu conducerea și reglementarea unei întreprinderi științifice de acest gen. Aceste lu­crări îi înlesniră putința să-și pro­beze însușirile sale de cercetător prudent și ager și să pue în practică cunoștințele cîștigate pînă atunci, înarmat cu o numeroasă docu­mentație arh­eologică, ajuns spe­cialist recunoscut în chestiunile de etnicică și de epigrafie greacă și romană, d. Antonescu se întoarse în țară pe la 1894, cînd fa numit ime­diat profesor de limba greacă la li­ceul Sf. Sava din București, calitate ce a avu numai două luni. in ade­văr, d,­sa fu numit maestru de con­ferințe pentru arch­eologie, însă, după aceia îi se încredința suplini­rea catedrei de arhheologie, la Uni­versitatea din Iași, catedră pe care o obținu cu titlul definitiv, prin con­curs, în 1896, și pe care a ocupat-o pînă în ultimul timp­ale cultului sumeric, a vorbit de mi­nunata Niniva și a dat studii ar­­h­eologice asupra Egiptului. De ase­meni nu se poate uita nici studiul cultului Cabirilor în Dacia, care studia în adevăr este o admirabilă prezentare de analiză și critică isto­rică a credințelor popoarelor moarte, a rolului lor psihologic și social, a esenței lor filozofice. D-sa are darul netăgăduit de a prezenta într’un mod lămurit și precis subiectele tratate, lucru ce se vede în toate operele sale. D. Antonescu publica în ulti­mul timp o operă importantă, in­titulată ,,Columna Traian“, care se prezintă din trei puncte de vedere : istoric, militar și arh­eologie. Auto­rul urmărea să localizeze pe teren scenele figurate pe columnă și să determine prin aceasta în chip pre­cis mersul armatelor romane pînă la cucerirea definitivă a Daciei. D. Antonescu poseda o fru­moasă colecție de monede antice ro­mane și grece. Distincțiuni: Cavaler al ordinului „Coroana Romîniei“. D. Antonescu, deprins cu metodele științifice moderne întrebuințate la săpături și la cercetări pe teren, nu numai teoretic, dar și prictic, a în­treprins o viguroasă campanie în­potriva metodei de care se serveau alți areheologi la noi. Cultul sau pentru ruinele cu caracter istoric, artistic și social, și cari trebuesc conservate, l’a îndemnat să contra­zică sistemul de cercetare adoptat de un alt arh­eolog, d. Gr. Tociles­­cu. Astfel se explică puternica opo­ziție științifică ce se vede în unele din lucrările sale. Aceste polemici își au rolul lor determinat și valoros, însă, ele, documentate cu prisosin­ță, cu o solidă erudiție tehnică, nu ne pot face să uităm opere de o rară frumusețe intelectuală, ca ..Lumi uitate“, care, cercetînd­­ origina de­­p­ărtată a Arienilor, ne-a pus în față imaginea unor popoare dispărute, ne-a reclădit hermetismul filozofic chaldean, a explicat cultul zeiței Iștar, epopeea lui Isdubar din ve­chia .Ghâlâse, practici­le religioase Tsobari Antonescu Sinuciderea din Bîrlad BIRLAD, 12 Ianuarie. — Astă noapte tînărul Neculai Zalaru în e­­tate de 18 ani, funcționar comer­cial in serviciul magazinului de coloniale Manzavinato, fiu­ al d-lui N. Zalaru, ajutor de casier la ad­ministrația financiară locală, s’a sinucis la locuința părinților săi, strada Dunării, trăgîndu-și un foc de revolver în gură. Toate ajutoarele medicale, Ce­ i s’au dat imediat, n’au fost de nici un folos. Nefericitul a încetat din viată după două ore. Cauza sinuciderii se crede a fi dragostea. Sinucisul a lăsat cîte­va scrisori, al căror conținut nu se cunoaște încă. Parchetul fiind avizat, a ordonat, după primele cercetări, transporta­rea cadavrului la morga cimiti­rului, — Sulf. Aniversarea luării Smîrdanului SERBAREA DE LA REGIMENTUL 4 ILFOV No. 21 Era fiind a 32-a aniversare a luărea Smîrdanului, o foarte fru­moasă serbare a avut loc la reg. 4 Ilfov No. 21. In curtea regimentului se aflau a­­dunați toți soldații regimentului îm­preună cu comandanții de compa­nie. La orele 10, a sosit 3, general Zottu, comandantul diviziei a 4-a, însoțit de către d. general Gheor­­ghiu și au fost înt­împinați de că­tre d. colonel Solacolu, comandan­tul regimentului și d. colonel Si­­mionescu, comandantul regimentu­lui 6 Mihaiu-Viteazu, colonel Strati­­lescu și Theodorescu, lt.-colonel Toplicescu și d-ni. maior Stătescu și Marghiloman. S-a oficiat un serviciu religios de către confesorul regimentului preo­tul Serafim iar răspunsurile au fost date de către corul regimen­tului format din soldații bacalau­reați. După terminarea serviciului reli­gios, d. colonel Solacolu, a ținut o cuvîntare aratînd între altele impor­tanța acestei zile pentru arma in­fanteriei și pentru regimentul 21 în special. A răspuns d. general Zottu. In urmă corul regimentului a cîntat­ mai multe cîntece nationale. Pe o scenă improvizată, mai mulți soldați din regiment, au jucat cu multă însuflețire piesa „Peneș Curcanul“. La urmă a avut loc un banchet la care au luat parte, afară de per­soanele invitate și comandanții de companie. .. S’a­ltoi mi mists le Min­sli' j Contractul mancei CASA DE AJUTOR — DREPTUL DE GREVA Dăm­n extras, următoarele a­­mănunte asupra cuprinsului proi­ectului de lege pe care d. M. G. Orleanu îl va depune zilele aces­­tea la Cameră.. In fiecare județ se vor înființa de către Camerile de comerț bi­rouri de plasare gratuite, cari vor funcționa sub controlul acestor Camere. Fiecare fabrică sau atelier va trebui să aibă o Casă de ajutor pen­tru cazurile de boală ale muncitorilor, soțiilor sau copii­lor lor și cazurile de naștere sau de moarte. Aceste caise de ajutor vor fi a­­limentate d­e reținerile de 2% a­­su­pra salariului muncitorului. Patronul va contribui cu o suimă identică. Vor fi alimentate, de asemeni, de amenzile muncitori­lor și alte venituri, pe cari le va da fabrica sau atelierul. Cu veniturile specificate mai sus, Statul va putea să înființeze o casă de ajutor, pentru întreaga țară. Legea înființează în fiecare lo­calitate, unde va fi nevoie, un Consiliu al munceî­ți­al indust­rieît compus dintr-un număr e­­gal de muncitori și patroni, nu­mit de ministru pe timp de trei ai, și care se va ocupa cu toate chestiunile relative la industrie­­i la muncă ș­i în special cu mo­lul­ cum se va executa contrac­­tul de muncă. Acest consiliu va­­­vea rolul de intermediar de îm­păcare între patroni și munci. ,ort. 1 Cu privire la greve, se va pro­ceda în chipul următorr. pentru a se evita pe cît­ va fi posibil sus­pendarea muncei, toate reclama­­ț­­iunile personalului nemulțumit la patron, vor fi transmise comsi­l­iului industriei și muncei care, prin intermediul unui delegat. Su­­it din finul sau, via trebui să le mpne patronului, în termen de l1 de ore cel mult. Patronul, din parte­r, va trebui, în timp de cel mult 48 de ore, să iși dea răspun­­s­ul sau. Dacă nu primește reclamaițiile muncitorilor, dhar dacă consimte să supue diferendul unui arbit vagiu, patronul va desemna un arbitru și muncitorii un altul, ^omisiunea arbitrilor va trebui s­­ă.șî dea hotărirea în termen de tel zile cel­­ mult. In caz de îm­părțire a voturilor, judecătorul de pace respectiv va decide în ca­l­itate de supra-arbitru, hotărînd n ultima instanță. Dacă patronul nu acceptă preten­­iiunile muncitorilor și nu consimte nici să recurgă la arbitragiu, munci­­orii vor avea dreptul de a se pune n grevă, după termenul fixat,­­ în cazul cînd majoritatea muncitorilor din atelier va fi hotărît astfel prin vot secret.. Ca votul să fie valabil,­­a trebui să întrunească jumătatea Hus unul a voturilor și o treime cel puțiți din muncitorii cari au­ dreptul la vot-N’au dreptul la vot muncitorii mai mici de 18 an­i. Acest vot se va repeta în fiecare sptămînă în aceleași condițiuni. Dacă e favorabil grevei, aceasta va continua. Cînd votul va fi­­ defavorabil gre­vei, aceasta va înceta imediat. I Campania electorală din Iași IA­și,­­43 ianuarie. — la clubul carpist s’fil tinul­aseară o nobuă consfătuire, la care, după o vie discuțiune, s’a hotărît menține, reia candidatului la balotagiul de Duminică. & Unii liberali cearcă a răspîndi zvonul că d. Ferechtde, ministrul de interne, ar fi admlom­estat pe prefectul de poliție, ardonindin’î de „a m­ ai­ stringe frîna“ la balota­­giul de Duminică. Membrii clubului onservator­­deritocrat sînt convocați pentru mîine la orele 1 d. a. * D. A. D. Xenopol a trimis zia­ru­­­­lui carpist din localitate o scri­­soare prin care rectifică cele spu­­­­se de acest, ziar cu privire la­­ moartea colonelului Lipan. . In rezumat, d. Xenopol spune că I , colonelul lipan, care era rudă­­ cu soția d.sale, venise la d-sa a­­casă pentru a vedea Pe d. Nicu Xenopol, iar nicidecum spre a se­­ întreține în chestiunea alegerii ce urma a avea loc Duminică.—Dan. I , Cărțile subversive . ________ ] SIGURANȚA STATULUI SALVATA­ ] — Ce conținea biblioteca , V. A­­­ Urechiă“ din Galați — I , GALAȚI, 13 Ianuarie. — Un caz I­i pe cît de interesant pe atît de pu. ■, țin serios am avut de înregistrat 1 zilele acestea în localitate. Siguranța locală a raportat a­ 3 cum cîtva timp direcției generale « a siguranței statului că printre numeroasele volume din bibliote­ca locală A. Life elită“ se ga­ I­o­sesc și cărți cu conținut subver­­­­siv, ceea ce contribue la prevesti­rea spiritelor elevilor din liceu,­­ cari consultă aceste cărți.­­ Atlt de serios a părut raportul f acesta celor dela centru. c«_ pen. c­tru siguranța statului, s’a inter­­venit imediat la ministerul de ins­­­­truc­ție publică ca să­ dea ordin să­­ se stringă și dosească din această­­ bibliotecă toate cărțile cu conți­­­­nut subversiv. c Ministrul de instrucție, de acord cu siguranța generală a statului, a a­ dat ordin în consecință directo­­­­rulu­i liceului local, care s’a și executat, trimițînd ministrului una sau două cărți, considerate­­ ca subversive. ș Credem că de acum siguranța­­ statului e in afară de orice peri­ 1­o­nal, —C12&, ■§ NUVELELE „DIMINETEI* Fără judecată^ de AL. CAZABAN, • I După un umblet obositor prin­­ I mocirla neagră și ciioasă a băl­ I­ței, care sub frămintarea pasului, S­e împrăștia un miros greoiü de­­ pește și de papura putredă, vînă­­torul Marin Traistaru ajunse la liman. Răsuflînd mai ușurat, s­e luă acum repede pe ridicătura­­ uscată și bătătorită, îndreptîndu­­se spre o baltă mai îndepărtată , numită Ochiul negru, care cădea Pe moșia ciocoiască, unde vînăto­­r­iul avea drept să vîneze și pe unde, locurile fiind mai îmbră­cate cu trestie și cu stuf, nădăj­­­duia să găsească păsări sau alte sălbătăciuni de baltă. ■ Ca să dai de Ochiul negru, tre­­­­bue să treci printr’o braniște dea­ •­să, de sălcii bătrîne cu rămurile răsucite și cu trunchiurile scur­­­boroa­se, în care, pe timpuri grele de iarnă, își găsesc adăpost vi­i­drele și pisicile sălbatice. La sfîr­­­­­­șitul brăniștei, pornesc stufișurî­­ buruienoase în cari piciorul în­­cîlcindu-se nu,și mai po­ate face drum înainte. Dacă nu ești vînă­­tor umblat prin locurile acelea, poți să te învîrteștî o zi întreagă pe marginele bălței, fără să poți pătrunde la vre-un luminiș sau în apropierea ochiurilor pe dea­­supra cărora se văd învîrtindu-se cîrduri grăbite de gîște și de rațe­­ sălbatice. Da Trăisteanu, care cu­­­­noștea toate cotloanele păpuri­­șului și toate cotiturile gîrlelor, își făcu îndată loc, și deschizind spărturi argintii prin zidul de pa­­pură, înainta, stîrnind foșnete zgomotoase, spre locul de pază. Dar nu se așeză bine, în fața unui ochiul întins, pe alocuri acoperit de frunze late și grele de nufăr,­­ cînd deodată deosebi un zgomot ușor, o foșneală ciudată care se apropia tot mai mult de el. Cînd își întoarse ochii în stiigă, zăb­­ovindu-se printre trestii, bo­tul ascuțit și urechile pleoștite a­­le cîinelui sau de vînătoare, pe­­ care îl legase, cînd plecă de aca­­­­să. Copoul se apropia tărîndu-se de burtă, și da din coadă cu sfia­lă. Cînd îl văzu, vînătorul vru să-l lovească cu patul poștei, da­­întîlnindu’î privirea care pare o cerea iertare, îî fu milă și îl che­mă la el. Mîngăindu’l de cîtev ori pe cap, I­ făcu să șcadă ne­mișcat... * Cînd Marin eși din baltă, soare­le trecuse de amiazi. Vînătorui înainta încet, simțindu-se sfîrși d la oboseală. Cîrnd s’ajungă 1 drum, în nădejdea să găseasc vreo căruță care să-l mai scuteas­că de lungimea drumului, auz la spate un zbupuit neașteptat și întoncînd capul se găsi în fața uniui isprăvnicei de moșie, dar tocmai își opria calul cu o mișca­re scurtă. Cu vocea înecată, necă­jit că alergase peste miriști și a­rătură, isprăvnicelul îl întrebă­­ nerăsuflate: — Da, pe moșie ce cauți ?... — Ce să caut î Că doar am în­voire de la curte ! — răspunse vî­nătorul și căută să-șî vadă di drum. Isprăvnicelul se încruntă: N>î voie !... Știu '30 Și mergi la curte... hai la curte, ci așa a poruncit boerul.... — Cum să n’am voie — stătu vînătorul. Eu sînt Traistaru din Suhaia... Trebue să mă știi... — Te știu eu las­... că nu-s di­eri de alaltăeri pe aici... Tocmai Pe tine cînd te-oi vedea pe moșie mi-a spus boerul să te duc pe sus la curte... Traistaru, aruncind o priviri obosită îndărăt, unde de abea și vedeau licărind arbori, curțeli boerești, se întinse a­lene și ef­te ușor. — Vai de picioarele mele !.. Și ocolesc acu și pe la curte... Ș zău că de­geaba mai merg... Nu m’a întâlnit, acu o lună, boerul în luncă î­n tot cu pușcă în spa­­te — și nu m’.a spus nimic... Ză £ degeaba merg !... — O fi și așa — încuviință îs­­prăvnicelul. Da, așa am eu po­­runcă... Trăistaru dădu din umeri în semn de supunere, și mărlurind din ochi lungimea drumului, zi­­se: — Haidem, dacă’i așa... * Arendașul moșiei, un Valțami, din țîrnos, scurt de statură, bi­ne legat, cu fața rotundă în care jucau doi ochi bulbucați, reci ca strălucirea sticlei, era cel mai bo­gat arendaș din județ. Sub nasu’î de berete, buzele’­ aveau un su­­r,îs batjocoritor, gata s’arunce o vorbă de ocară celor din jurul sau. Cum dete cu ochii de Mărin Traistaru, care intra sfios ,pe poartă, ținîndu-șî din scurt cîi­­nele, îî sări înainte plin de ame­nințare : — Da bine, hoțomanule, cum mai îndrăznești să vînezi pe mo­șie 7 ! Nedumerit, vînătorul întrebă: — Nu­mai odată m’ați prins pe moșie Că doar nu umblu fără învoirea d-voa­stră, păcatele mele. — Acu face pe prostu — se um­flă arendașul. Ai uitat vorba noas­­tră ?... Nu ți-am spus acu o săp­­tămînă să­ mî aduci un epure... Știi cînd­ aiveam musafirî... Vînătorul, făcînd un gest ca și cînd ar fi vrut să jure, se dez­­vinovați. — N’am găsit, nimic cucoane în ziua ceia... Nici n’am văzut pi­cior de... — Taci — îl întrerupse înfuriat arendașul. Nu știu eu că aî fost la oraș și ai vîndut doi epurî­i ! — Asta a fost alt’dată ! — Bine, bine... Să știi că-țî iau pușca. Nu te iert, hotărî arenda, știi și dînd cu ochii de clinele ca­re se lipsa de sumanul stăpînului, adaugă: să știi că-țî împușc și ttfmnle...­­,chia­r sub ochii tai ! Să prinzi minte altăi împușc... dată ! In ogradă se adunase toți argan tii și totî oamenii din slujba co­nacului... Venise și o femee — o servitoare — care ținea în bra­ț­e un copilaș bălaiu... Totî se uitasi cu spaimă la mișcările boerului care și luase pușca din mîinile pușcașului. Cu v­ocea’x strepeziă, strigă: ‘. — Mitrane, leagă clinele de Stil­­pul cel de lîngă zid... Ia seamă, să nu te muște turba !.. După ce hargatul îi îndeplini dorința, arendașul cumpenind de cîteva ori pușca în mînă, strigă tare, pătrunzător. — La o parte, ia o parte :« Cu­ toții. Cu o tremurare pătimașe a dege­­telor, ridică oțelele și mai strise gînd încă odată „la o parte“ în* dreptă gurile întunecate ale pie­­t­ei spre clinele care se zbătea în legătoare. Dar în clipa cînd să dea drumul focului, se simți apu* cat de braț: - ’ i­­ i — Nu’i ucide domnul­ — implor­­ă vînătorul. Mai bine ți-l dăru­i­esc... Paci un mare păcat ! — Ce’mî trebue pomana ta, pt £ L pădu­rule! — se stropși arendașul și, cu patima cu care ar trage vî­nătorul într’o fiară în codru, așa descarcă focul in clinel­e cel legat. Detunătura bubui ca tunul In­tre zidurile înalte ale curții, îm­prăștiind un fum înecăcios de pu­cioasă și cărbune. Atins de moar­­­te, clinele se ridică odată în două labe, mușcă aerul cu gura înșira, gerată și înăbușind o mîrîitură, se rostogoli jos. Bătu de cîteva ori din labe și rămase întins, tu­rînd cerul cu un ochiu plin de sînge... i-iar Cam palid, cu buzele strînse, v­­rend­așul întorcîndu-s-e către Tră­istaru, care rămăsese întemnit, U întinse pușca rînjind:­­­oo — Ține ! Ia-ti rugina !... Să nu­ te mai văd pe moșie... Apoi plecă repede spre casă. Cînd se văzu stăpîn pe pușcă, Trăistarul fu fulgerat de gîndul că i-a mai rămas o țară incăr­­cată,­și fără voie ochii i se îndrep­tară turburați spre partea încotro plecase boerul. Dar privirea lui căzînd pe­ fata copilului din bra­­țele servitoarei, simți că brațul II se moaie Și în clipa aceia îi răsări înainte chipul bălai ,a fetiței lui de acasă. Fără murmur tșî zvirlî pușca în spinare și sarn cînd Oi ultimă priv­ire spre clinele dein care pare că își lua rămas-bun, se îndreptă cu pasul șovăitor spre poarta larg deschisă a curții boe­­rești, AL. CAZABAN. i Inundațiile din franța Paris, 12 ianuarie.­ Nouile cap m­ale de scurgere s’au rupt la strada Saint Honoré și la spatele ministerului de externe. La Alb­­ortville, apa a ajuns în stradă la­ o înălțime de 4 metri. Numeroși cai s’au înecat. Pompierii și ar­­tileriștii au salvat 30 de locui­­tori refugiat­ în insula St. Pierre. Rămîn lîngă Alfort vre-Q zăca inși a­u salvați. Cîmpia de curse de la Long­ champs și cîmpia Regatelle sun* inundate. Juvis sur Orge, 12 Ianuarie. Toată valea Orgel este inundată* Casele amenință a se prăbuși, p * Châlons sur Maine, 12 Ianuarie.,1 Pagube enorme s’au pricinuit prin revărsările Marnei. Numeroase­ case s’au prăbușit. Locuitorii au fost salvați cu mare greutate. La Châlons o sută de case sunt serios amenințate. * Paris, 12 Ianuarie.—Sen­a crește mereu. Ploile sporesc marsele de apă. Mai totî locuitorii de la mal și­ au­ părăsit locuințele. Circula­­ția de poduri este întreruptă, ele ar­­menintând să se prăbușească. Re­­zervoriile din oraș mai au mici provizii de apă. Curățirea străzi­lor a fost interzisă din motive de economie. Prefectul a făcut apel către cetățeni să nu facă risipă de apă. In periferiile orașului situația e și mai grea. * Pans,­­7 Ianuarie. — Știrea că, din cauza inundațiilor, s’au prăbu­șit mai multe poduri, ducînd în adine oamenii ce se aflau pe dins** le nu se confirmă. * Paris, 12 Ianuarie. — Inl mai multe localități s’a simțit nevoia de intervenția pompierilor, ei trans­portă alimente in luntri pentru lo­cuitorii izolați. In orașul Reuil­digul a fost smuls de torent, și apele au inundat șe­sul. In scurt timp s-a­ format un lac, înalt de 3 metri. Podul Alma a fost aruncat la aer de către ingineri. Trenurile subterane și de pe străzi nu pot circula, din cauza slă­biciunea curentului electric. Legăturile telefonice și cond­uctele de lumină sunt deranjate. Circulația pe căile ferate Paris- Lyon e întreruptă. Pe linia Orleans de asemenea. Șoselele sunt impracticabile. Comerțul și industria la Paris stagnează. Prin provincie, Aiharii pradă casele părăsite. E nevoie de intervenția armatei. Paris, 12 Ianuarie. — Camera a încuviințat credital de două milioa­ne pentru victimile inundației. 1977 de abonați la telefon nu pot «Mina­­­ Bălul­ea citi na put.

Next