Dimineaţa, octombrie 1911 (Anul 8, nr. 2722-2752)

1911-10-16 / nr. 2737

A Anul VIII. — RO. 2731 PUBLICITATEA: CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, ÎL—Telefon 8/4 Birourile ziarului: = Str. Sărindar No. 11 București DumiEn­că 16 Octombrie 19’1 DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii : 1 6 l«mi 21«S SI* —­­ Le 6.— Pentru străinătate prețul este îndoit telefon t y WXhO Direcția și Administrația (ro/ÎA ) Redacția: cu Capitala „ „ Provincia A,IH/ȘS „ „ Străinătatea­”•ți 12.40 APARE ÎN FIE­CARE DIMINEATA CU CELE DIN URMA ȘTIRI DIN TOATA LUMEA Ca»­sas» 5.e; 20. 3 luni . Noui lupte La Derna Constantinopole, 1A Oc­­tombre.­­ Comandantul turc din Tripolis comu­nică cu data de 23 Oc­­tombre către J Poartă că garnizoana din Derna a opus o împotrivire vite­jească și a pricinu­it mari perderi italienilor. Tru­pele turcești s’au­ retras în cele din urmă în or­dine deplină, într-o pozi­­țiune sigură, conform u­­nui plan de mai înainte stabilit. (A. 11.). RAZBOKIL lTAILO-TORC Rezistența de la Benghazi — Cum au ocupat italienii orașul ----- IzJela corespondentul nostru particular­ Constantinopol, 12 Octom­brie.— Iată o povestire intere­santă asupra debarcarei italie­nilor la Benghazi. CALMUL POPULAȚIEI După bombardarea Tripoli­­eului nu mai încăpea îndoială că italienii se vor îndrepta spre Benghazi. încă înainte de bombarda­rea acestui oraș, populația lo­cală văzuse evoluînd vase ita­lienești. Garnizoana, ca și po­porul, luase hotărîrea nestră­mutată de a se împotrivi cu înverșunare, pentru a zădărni­ci pe cit posibil debarcarea i­­talienilor. Ideia unei ocupări a orașu­lui nu înspăimânta pe nimeni, căci toți erau convinși că ita­lienii nu vor putea să înain­teze prea mult în interior. In această Stare de spirit și Cu un calm desăvârșit se aș­teptă ultimatum­ul amiralului italian.­­ MASURILE DE LUPTA ■ Trupele,în vremea asta, se îndeletniceai­ cu întărirea țăr­murilor. Pe înălțimi, se aflau voluntarii organizați de depu­tatul Iusuf Șervan bey și oa­menii trimiși de șeicul senuși­­lor. ■ i Vremea era urâta și îngre­­uia foarte mult orice debar­care. Un număr de sambachi a­­­duseră știrea despre apropie­rea flotei dușmane. Populația, cunoscând felul de procedare al italienilor, cari trăgeau asupra cartierelor lo­cuite, duseseră pe femei și co­pii în loc sigur. Comandantul interzisese să se aprindă focuri în timpul nopței, așa că. orașul, după apusul soarelui, era ca și mort. Drapelul turcesc flutura de­asupra cazărmei, vămei și la­zaretului. Tăcerea înserărea nu era tul­burată decit de zgomotul­ pa­șilor cadențați ai patrulelor. Comitetul t­înăr­ turc trimise­se în interiorul regiunei o can­ti­tate îndestulătoare de cereale și alte­­ provizii. Senușii țineau­ trupele în curent cu toate mișcările duș­manului. Iusuf Șervan bey, cu pușca Martini­an bandulieră, făcea exerciții cu corpurile sale de voluntari. SOMAȚIUNEA DE PREDARE Ia sfîrșit, în zori de zi, es­cadra italiană se ivi la orizont. De vreo cinci zile, vremea fusese mereu ploioasă. Cele opt cuirasate se apro­­piară încet în două linii de bătaie. După amiazi, o șalupă fu coborită de pe unul din vase. Doi ofițeri, sub adăpostul dra­pelului alb, veniră pe uscat și somară pe comandantul Subhi bey să se predea, acordîndu-i în acest scop un termen de paisprezece ore. Comandantul dând un răs­puns negativ, ofițerii se reîn­­toarseră la escadră. A doua zi, era furtună groaznică. BOMBARDAREA Focul, îndreptat asupra așe­zămintelor statului, deveni din ce în ce mai violent. Firește, gurile de foc ale ar­tileriei otomane nu puteau să răspundă. Voluntarii și arabii, cari se adăpostiseră foarte bine, su­­feriră foarte puțin. Artileria otomană luase po­ziția pe­ munți. Se aștepta ca șalupele de debarcare să se a­­propie atîta pentru a fi în bă­taia tunurilor. Cînd aceasta se întâmplă, comandantul dete un ordin, scurt și focul de sal­vă căzu asupra șalupelor, printre cari se produse o ma­re confuzie. Vâslele fură sfărîmate și un mare număr de soldați, morți sau răniți căzu în mare. Șalupele se reîntoarseră lă­­sîndu-se de planul lor pentru ziua aceea. In schimb, bom­bardarea italiană deveni tot mai violentă și dură șase ore, fără întrerupere, prefăcînd în bucăți o mare parte a orașu­lui.OCUPAREA ORAȘULUI A doua zi, arabii informară trupele că italienii au­ debar­cat lingă Djibuk­ana. Trupele fură nevoite să plece în întâm­pinarea lor. In felul acesta, italienii au putut ocupa orașul. Cel dintâi lucru pe care îl făcură fu că instalară o stați­une de telegrafie fără fir. Tunurile de cîmp ale garni­zoanei sfărîmară însă apara­tele în mici bucăți, omorînd în acelaș timp un mare nu­măr de soldați. Toate înălțimile fiind ocu­pate de turci, italienii n’au putut să înainteze in­ interio­rul țăr­ei. 4­1____R. A. Guys La Tripolis Paris, Ia Oct.—Agenția Havas află din Tripolis cu data de 26. Azi dimineață s’a făcut un violent atac îndreptat în contra frontului tru­pelor italiene între Er­­mesin și Rumeliana. Din primul moment a­­rabii au­ trebuit să se re­tragă și au­ fost respinși de toate părțile cu mari perderi. Italienii au­ avut câțîva răniți. (A, li.). La Benghazi — ITALIENII AU 400 MORȚI — Constantinopol, la î­nd­. — După știri din izvor turcesc, o nouă luptă a avut loc între italienii debarcați la răsărit de Benghazi și trupele turce de se­­nași voluntari ascunși la spatele unei planta­­țiu­ni de curmali. Italienii ar fi avut 400 d­e morți. (A. 11.) " " ASSIM BEY Noul ministru de externe turc Organizarea rezistenței la Tripolis Corespondentul no­­stru special din Con­­stanstinopoli­s, R. A. Guys, ne comunică ur­mătoarele: Cenzura, care este foarte severă în pri­vința t­ele­g­r­a­m­el­or despre măsurile și miș­cările militare, a oprit ori o telegramă a mea prin care anunțam că Rahm­­ bey, deputat de Salonic, jflumtaz bey, deputat de Van, Obei­­dulah effendi, deputat de Aidin și Abdul-Ka­der effendi, fost ofi­țer, au reușit să ajun­gă la Tripolis, unde s'a­u­ dus ca să organi­zeze apărarea naționa­lă, conform cu deciziu­nea luată de comitetul central de Uniune și Progres. Guys Noui trupe italiene i Tripolis Beb­e­­­li Oct. — Un vost număr de rO­­mii oameni au­ fost expediată­ din Sira­cu­za spre Trigoiu. Solemnitatea «. Galat - Dezvelirea monumentului lui Eminescu - Dăm cu acest prilej și actul comemorativ: Intru slăvirea poetului Mi­hail Eminescu, s'a înălțat a­­cest monument, ca să fie dea­­pururi mărturie a admirațiu­­nii celor de ați și să transmită viitorimei chipul și numele genialului cântăreț al durerii și pătimirilor omenești, al vi­tejiei străbune și al aspirațiu­­nilor poporului român de pre­tutindeni. Această operă a fost înfăp­tuită din­ inițiativă și stăruința unui comitet, alcătuit di­n Con­stantin Călmuschi, Grigore Conduratu, Gheorghe D. Dră­­gănescu, Ion Drăgănescu, Au­gust. I Frățilâ, Grigore Forțu, Constantin, Hamangiu, Geor­ge G. Orleanu și Grigore L. Tranca, in frunte cu Cornelia Bott­ez și­ prin entuziasta con­­tribuțiune a­ găl­ățenilor. Astăzi, H1 Octombrie iOil, față fiind d. Constantin C. A­­rion, ministrul cultelor și in­strucț­iunii publice, autorită­țile locale și reprezentanții a­­șezămintelor și publicațiunilor de­ cultură națională din țară și ale românilor de peste ho­tare, s'a desvelt acest, monu­ment­ inl mijlociu­ rugăciunilor oficiale de P. S. S. Ni­fon, E­­pi­scopul­­ Dunării de­ jos. Făcut­ în două exemplare din cari unul­ se va păstra de comună și celălalt de bibliote­ca publică ,,V. A. Urechiă" din Galați. Monumentul lui Eminescu în jurul căruia se văd dela stingă la dreapta d-nii : Gr. Trancu-lăși, avocat, Gr. Conduratu, magistrat, C. Călinusihi, profesor, Cornelia Bottez, magistrat, C. Hamangiu, magistrat și Gr. Borțu, profesor, membrii din comitetul pen­tru ridicarea statuii care se va dezveli inline. Triumful lui de Max — APRECIERILE ZIARULUI „LE TEMPS“ — Corespondentul nostru din Paris sole-a­ semnalat elogiile pe care le aduce criticul ziarului „Le Temps“, d. Adolphe Brisson, compatriotului nostru de Max, care a cr­eat la teatrul Sarah- Bernhardt rolul principal din drama „Tai­fun“. Iată cum se exprimă d. Adol­­poe Brisson: „Cel mai japonez d­intri a­cești japonezi e d. de Max, al carui talent crește și se înmul­țește zilnic: talent proton, în stare să tălmăcească, cu o uimi­toare înglădiere, gasconadele lui Alexandru Dumas, patimile m­croniene ale lui Boerne, visuri­le lui Shakespeare.. .,Cu toate astea, priviți pe acest, tragedian. In aparență,nu se schimbă niciodată, e în­tot­deauna aceeași mască posomori­tă și lividă; aceeași voce caver­noasă, întinsă și sumbră, ace­iași melopee lîncezitoare, în­tretăiată de fulgere orbitoare și de bubuituri de tunet; aceeași fizionomie încremenită, fatală, însemnată cu pecetea destinu­lui; aceleași apucături veni­noase și vulpești de­conspirator care se strecoară pe lingă zi­duri. „Cum se explică oare că, cu toate că înzestrat cu o persona­litate remarcabilă, care îl con­damnă să ți semene vecinic, d. de Max evită monotonia? Cum izbutește dânsul să însuflețeas­că figuri așa­ de diverse, să ne istea iluzia acestei diversități? „Vezi că el are darul vieț­ei. Gustul arzător al adevărului. Pentru a spune totul cu un cu­vânt, el e artist. Calitățile, sale au sporit astfel, că, defectele sa­le, n­u ne mai jenează“.... Intr’un­ articol din ziarul „L’Avenir“ Burtzow anunță un fapt nou, ș», care va cădea ca o bombă în cercurile Okbra­neî, poliția rusă de siguranță­­ zey, de­ care această poliție a căutat atita să se scape, de cînd fost demascat, va reintra în scenă. Burtzeg începe prin a demon­stra că defunctul Stolypin­­ știa foarte bine că­ Azov luase parte la asasinarea ministrului d interne, von Priiivé, și a mare­lui duce Sergiu, precum și la trei atentate contra vieței­ țaru­lui; prin urmare, că primul ministru rus a mințit cu ști­ință, afirmând, în fața Dumei, în Martie 1909, că Azov e un „indi­cator“, nu un agent­­ provoca­tor.Amintește apoi că fratele lui Stilypin redactor la ziarul o­­ficial „Novoie Vroinia“ a­ decla­rat acum vre­o șase luni că a­­facerea Azov e definitiv clasată și că toate încercările lui Burt­­zev pentru a-l aduce din nou la ordinea zilei vor fi zadarni­ce; că departamentul poliției nu cunoaște adresa lui Azov și­­ că se pare chiar că acesta e­­ mort. Iii bine, nu! Azov nu-T mort! Și e așa de viu, că ne, e mult de cind a adresat unui mem­bru al partidului socialist re­voluționar o scrisoare scrisă cu propria sa mină, prin care cere să fie judecat, declarindu­­se asta să dea explicații asu­pra acțiunei sale la departa­mentul poliției. Socialiștii-revoluționari au­ lăsat scrisoarea lui Azev, fără de răspuns. Acest demers al lui Azev e o dovadă mai­­ mult că provoca­torul demascat devenise abso­lut imposibil în serviciul Ok­­hraneî și Burtzev e de părere că Azev, prins între două fo­curi, va vorbi, ceea ce va arun­ca, <de­­sigur, o lumină vie în toate unghiurile și ascunzișuri­le cele mai întunecoase ale vi­zuinei de corupție și crime ca­rie e departamentul poliției. Afacerea Azev, Iu a Ui ca un proces al țarismului, nu face de­cit să înceapă. -----­Azev reapare 0 scPESoars către partidul revoluționar­—§3 cere să fie judecat—Intre două focuri -------iS--------------r A. AZEV Starea lui Frantz Josef Viena, 14 Oct. — împăratul a trecut o noapte neturburată și se află foarte bine. Guturaiul ia un caracter nor­mal. REGELE ROMÂNIEI și un eventual război d­­in Balcani 9 .-------------**------— Declarațiile suveranului României- Co­mentariile unui ziar vienez — Viena, si Octombrie. Zia­rul „Deutsches Volksblatt” publică azi o corespondență specială din București cu ur­mătorul cuprins senzațional: „Cu prilejul festivităților u­­niversitare de la Iași, la care, după cum se știe, a asistat și regele Carol, suveranul ro­mân, adresîndu-se unui gene­ral, i-a zis următoarele: — „Căutați și d-noas­­tră, ca și trupele de sub comanda d.n., să se comporte astfel ti­cit la primăvară, cînd e probabil că se vor ivi complicațiuni răz­boinice în Balcani, ele să corespundă pe de­plin chemărei lor“. Adresîndu-se în urmă zia­riștilor cari erau de față, re­gele a spus următoarele: „Presa trebue să pri­ceapă menirea ei și să pregătească opinia pu­blică pentru activele pregătiri de războiui cari vor începe în cu­­rînd De­sigur că n'a­­­ trebuit celor de față nici un fel de perspi­cacitate pentru a ghici că „po­anta” acestei declarațiuni a­ re­gelui era­ îndreptată contra Bulgariei. Dacă se examinează în fond încordarea care domnește de ani de zile între aceste două state, se ajunge la încheirea că Romînia­ latină are motive­­ serioase să vegheze față de Bulgaria slovană, căci apele po­litice țariste în care navighea­ză acest stat amenință la ur­ma urmei independența Ro­mân­iei. Bulgaria, îndemnată de Ru­sia, face o politică ce urmăreș­te îmbunătățirea Turciei și stăpânirea Macedoniei. Romînia, dimpotrivă, are un interes primordial în exis­tența mai departe a Turciei europene, pentru că, nu fără dreptate, ea se teme că Rusia are intențiunea să se stabi­lească la Cornul de Aur și în cele di­n urmă va căuta prin dezmembrarea unor teritorii corespunzătoare, să izoleze de­la mare atît pe Romînia cit și­ pe Bulgaria. De la răpirea Basarabiei, Ro­m­înia hrănește o profundă ne­încredere față de marea împă­răție de la Nord și ea nu vrea să lase pe Bulgaria să culeagă roadele politicei sale­ pansla­­viste. Pe lingă aceasta, mai­ joacă un mare rol din partea nomi­tă ei, in ce privește Macedonia și anumite motive de ordin național, căci această provin­cie a Turciei e în mare parte locuită de cuțovlahi. Acești cuțovlahi nu sunt a­­menințațî de Turcia în exis­tența lor națională. Ei își au elenoi lor propriu și școli, pe cari statul român de sprijină in mod strălucit. In momentul insă, în care Bul­garia va ztindge către sine acest teritoriu, s'ar isprăvi cu existența națională a acestor valahi, deoarece Bulgaria e, în chestiuni naționale, cu mult mai netoleranta ca Tur­cia, căreia îi repugnă turcirea popoarelor neînrudite prin o­­rigină cu dînsa. In chestiuni naționale Ro­mînia oficială ca și cea neofi­cială este extrem de suscepti­bilă. Aceasta o dovedește și atitudinea ei în chestia româ­nilor din Ungaria. Opinia publică romînă nu cere cucerirea Macedoniei, căci aceasta e prea depărtată de regat; ea­ vrea insă conser­varea în Balcani a fraților de aceiași origină. Afară de aceste chestiuni de înaltă politică, mai există o sumedenie, de mici înțepături de ac menite a ațâța ambele popoare unul contra celuilalt. Amândouă statele vecine a­î în­­cheiat­ acum 5 ani o conven­­țiune școlară care prevede că Romînia va îngădui crearea și m­enținerea­­ școlilor bulgare pe teritoriul ei, iar Bulgaria nu se va opune la crearea de școli românești pe teritoriul ei. Multă vreme chestiunea s'a desfășurat în mod­ pncinic. De­odată însă bulgară începură a proceda pe cale judiciară con­tra profesorilor români pe mo­tiv că aceștia ar fi având o ati­tudine dușmănoasă statului bulgar. Profesorii români fură con­damnați și tratați ca și crimi­nalii ordinari, iar cărțile ele­vilor fură confiscate tot sub pretext că ar conține idei duș­mănoase statului bulgar. Față cu protestările Româ­niei, guvernul bulgar s'a de­clarat neputincios de a opri­ bran­l pedepsitor al dreptății, și că guvernul bulgar trebuie să ceară ca copii din școlile ro­mâne de pe teritoriul bulgar să fie instruiți în spiritul bul­gar.­ Această interpretare a con­venției n'a fost pe­ placul Ro­mâniei și de acecă guvernul ro­mân a luat măsuri represive închizând o întreagă serie de școli bulgărești, ele pe­ terito­riul său. Pasiunile naționale ale am­belor popoare au ajuns atunci până la paroxism și ele s'ai manifestat din nou in mod brutal, nu mai departe de cit acum câteva zile cind un pro­fesor universitar român a fost lovit de un ofițer bulgar pe bordul,­imul vapor care face­ curse, pe Dunăre între Giurgiu și Rusciuk (?) ■i.­In primăvara viitoare armele vor răsuna probabil în Balcani. Bulgaria se vrea să se arun­ce așa orbește în primejdia tur­cească ci­ comptează mult tip o răscoală în primăvară a arnău­­ților. Prin aceasta o parte a armatei turcești va fi ocupată în Macedo­nia și atunci Bulgaria va profita de ocazie pentru a înainta spre Constantinopol și a dicta de a­­colo condițiile păcei. Romînia a c­eclaraî, în chip lămurît că în a­­cest caz ea va î» mediat armele CDrstra B si Strab­iel pentru a asa­­«S&vra stat&íi­»s&s © îc$ Bal­cani. Un răzfceeisi pe 2 fren­­turî ma poate f­î dips de Bulgaria, caca pentru aceasta finanțele și ar­mata sa sunt prea slabe. E de așteptat prin urmare pentru noul complicație în Si Balcani cu care prilej nu se va putea­­ tăgădui că dreptul și simpatia Europei nu fi cu Rominia ----------------------­ Lupta contra trusturilor Trenton, fi Oct. — Formîn­­du-se instanța in contra trustu­lui oțelului, judele de ins­truc­­ție a citat ca martori numeroa­se persoane dintre financiari, între cari Morgan, cei doi Rochfeller, Carnegie, preșe­dintele lui Great­h Northern. Mare parte dintre aceștia sunt acuzați. Guvernul cere ca trustul o­­țelulu să fie declarat, nelegal, împreună cu toate ramifica­țiu­­nile lui. S’a pus în vinzare Almanechul pe anul 1912 al ziarelor Adevĕrul și Dimineața 30 bani exemplarul LIPSA DE VAGOARE Comerțul de vinuri amenințat din cauza lipsei de vagoane ■ Jos ODOBEȘTI, 13 Octombrie. — încă de la începutul toamn­ei și pînă în prezent, odată cu înce­perea transporturilor vaselor cu vin la rampa gării Odobești, se simte mare lipsă de vagoane; zilnic sosesc foarte puține va­goane pentru transportul vase­lor, și, în acelaș timp, se aduc la rampă, din podgorii, sute de vase cu vin ce așteaptă să fie transportate la diferite locali­tăți ale țării. Comerțul de vinuri suferă foarte mult, fiindcă, în loc ca vasele să fie transportate la des­tinație, ele stau cu săptămânile pe rampă, așteptînd să le vină rîndul de încărcare. Astfel, peste 4000 vage cu vin așteaptă, expuse a aduce colo­sale pagube proprietarilor co­mercianți de vinuri, din cauză că, stând sub cerul liber, din­­ ti­nde se scurge vinul iar altele sparg. Pe lingă aceasta, rău­făcătorii operează fără teamă, iar untr­e cantități mari de vinuri S’a reclamat și se reclamă mereu, telegrafic, de către co­mercianții de vinuri din țară veniți în localitate, către direc­țiunea generală a C. b. R. spre a se trimite vagoane suficient pentru a se putea face transpor­turile de vinuri, d­ar nici­­ prină în prezent direcția generală nu a luat vre­o măsură, ceea ce cauzează păgubi imense. ■ E ele datoria­ C. F. R. să satis­facă cu un moment mai înainte, doleanțele a sute de comercianți di­n întreaga țară, pentru a nu stagna marele comerț al vi­­nurilor și a se înlătura astfel daunele la­ cari sînt expuși, vă­zând d­in averile, lor se prăpă­desc sub cerul­ liber și în voia lui D-zeu. — Manele. Rampa de vinuri din Odobeștî >3

Next