Dimineaţa, octombrie 1911 (Anul 8, nr. 2722-2752)

1911-10-18 / nr. 2739

rtauí vjuí.«u. zí'óV «mfettem PUBLICITATEA: CORCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevisi. 13­—Telefont 3/4 Birourile ziarului: = Str. Sărindar No. 11 Sucurești r«É­ DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii: Lei 90_I « Im» Le» »*•— 3 luni la« *. Pentru străinătate prețul este îndoit TELErON« Precita­ți Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala . 14/10 _ _ Provincia _ 14/99 „ _ Străinătatea „ 12/40 | Tv-^nrj^-nnn-rfvm---1-.....——.......-..............^....i»mmmiimmmmwm«wmmw»immmwwwwwwwiW»ww»ww««WMMWI>WMW««««W«WI APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚA CU CELE DIN URMA ȘTIRI DIN TOATA LUMEA ilarti itt t­otomim © I9U RĂZBOIUL ITALO-TURC TURCII VICTORIOȘI Recucerirea Tripolisului. Italienii respinși la Tripolis și Benghazi Comandanții expediției italiene SUS: generalul Annibale Castaldella, șeful statului major italian; generalul Pecori-Giraldi, comandantul diviziei I; generalul Iinerio-Gazzola, intendentul corpului expediționar. JOS : comandantul Giulio Pestolozza, fost consul general la Tripolis’, maio­rul Gigli Cezoi, comandantul artileriei. Turcii recuceresc Tripolisul ITALIENII RESPINȘI Constantinopol, 16 Octombrie. — Știrile sosite azî din Tripolis au­ provocat un entu­ziasm nedescriptibi la Constantinopol. Ele a­­nunță că trupele oto­mane sunt din nou­, stă­­pîne pe diferite pozi­­țiunî ce fuseseră ocu­pate de italieni. xt­ ,rW" Constantinopol, 16 Octombrie. — Ziaraal ,Ilkeslamlî apărut azi di­mineață amință la ul­tima oră că trupele turcește aia recucerit Tripoissul și că esca­dra italiană s’a înde­părtat din cauza intem­perii­or Telegramele din Tri­polis amență apoi că trupele otomane au răpit italienilor trei pa­traflexe.’—If. A. Guys. . I 70. 00 soldați italieni se mai trimet în Tripolitania Rom­a, 1 Oct. — Se asigură că în ultimul consiliu, de mini­ștri, șeful statului major Pallio a propus să se mai trimită în­că 70.000 solda­ți în Tripolis. NEUTRALITATEA STATELOR­ UNITE Constantinopol, 16 Oct. — Ambasadorul Statelor­ Unite a declarat la Poartă neutralita­tea guvernului său. — Guys. ITALIENII ING SARCA SA SU­PUNĂ PE ARABI PRIN CO­RUPȚIE Constantinopol, 16 Oct. ■— O telegramă din Tripolis a­­nunță că consulul italian a distribuit scrisori prin cari promite bani și onoruri șefilor triburilor arabe dacă se vor supune. — Guys. REORGANIZAREA REGIUNEI ALBANEZE Constantinopol, 16 Oct. — Guvernul a hotărît să formeze o comisiune pentru reorgani­zarea intregei regiuni albane­ze. Comisiunea va fi compusă din miniștrii de justiție, inter­ne, lucrări publice și instruc­ție și va fi pusă sub președin­ția lui Mahmud Șefket pașa. Guys AGITAȚII CONTRA COMITE­­TULUI „UNIUNE ȘI PROGRES” Constantinopol, 16 Oct. — O telegramă din Smyrna a­­nunță că în cursul noptei s’au lipit afișe cuprinzând atacuri contra comitetului. — Guys. Enver­saey trăește [­­talieni] Berlin, 16 Oct. — Știrile din sursă italiană răspîndite într'o parte a presei europene, după care Enver­bey ar fi fost omo­­rît în lupta dela Tripolis sau­ Benghazi, sunt inventate sau­ tendențioase. Se știe că Enver­bey nu se află la Tripolis ci în Cirenaica, unde a funcționat ca șef de stat major la luptele de la Ben­ghazi și Veria. Șeful statului major din Tripolis este Felli-bey. Este absolut exclus deci că Enver bey să fi putut fi om­orît în lupta de la Tripolis, care, după­ mijloacele de comunica­ție din Tripolitania, este la o distanță, de cel puțin opt zile de Cirenaica. Știrea morfei sale s'a răs­­pîndit prin faptul că un ofițer superior căzut sau­ rănit în lupta de la Tripolis, a fost­ scos din linie de către trupele tur­cești cu salve de pușcă. S’a de­dus de aci că nu poate fi vor­ba de un ofițer oarecare ci de o persoană cu totul distinsă. Cine a fost acest ofițer nu se știe. Știrile italiene caută numai să ghicească și au a­­nunțat rînd pe rînd, căderea în lupta de la Tripolis­a, co­­mandantului superior al ar­matei turcești, apoi a lui En­ver bey și în sfirșit a fiului primarului Bas­suna pașa. 6, iEY Italienii se întăresc la granița austriaca Insbruck, 16 Oct.—. Știri so­, site aci anunță că autoritățile militare italiene fac mari pre­gătiri la granița­­ austriacă, un­de au ridicat o serie de noul forturi. respinși la Benghasi Constantinopol. 16 Octombrie.­­ De pe cîmpul de luptă conti­nuă să sosească știri favorabile. O ultimă știre anun­ță­ că forțele italiene au fost respinse la Benghazi și că coman­dantul trupelor italie­ne a fost rănit. Soldații turci au ră­pit italienilor ce ba­teau­ în retragere, un tun și o mitralieră. n Guys Triburile islamice con­tra italienilor. — In­­frîngerile trupelor italiene.— Femei­le musulmane cu fața desco­perită Constantinopol, 16 Octombrie. — Șeicul sen­eșilor a informat pe guvernatorul din Benghazi și pe deputa­ții Tripolisului despre apropiata sosire a nu­meroși voluntari bine înarmați și aprovizio­nați. El declară că va pu­ne la dispoziția Tur­ciei toate mijloacele de război­ de care dis­pun senușii, pentru a respinge invazia străi­nă și anunță că cele mai multe triburi isla­mice se pregătesc să meargă împotriva ita­lienilor. Toate telegramele de aseară confirmă în­­frîngerile și gravele pierderi ale italienilor in ultimele lupte de la Tripolis și Benghazi. ne­ți ir­o­ții presei anunță că, de­oarece italienii s’au travestit în femei musulmane pentru a pătrunde în rangurile armatei turcești și a­ sî da seamă de poziția trupelor, colonelul Me­­șad a hotărît ca de a­­­cum înainte orice fe­­m­ee musulmană, care va circula în Tripolita­nia să fie cu obrazul descoperit. — Guys.­ ——------ Discursurile d-lor Aspectul orașului GALAȚI, 16 Octombrie. —Un timp splendid a favorizat ser­barea dezvelirea monumentului lui Mihail Eminescu. De cu vreme, azi dimineață a fost o animație extraordina­ră pe străzi. Din ordinul prefectului de poliție d. P. Pallade, pentru a ne împiedeca aglomerația pe străzi, sergenții de oraș au­ izo­lat porțiunea străzei Domnea­scă și ambele laturi ale grădi­­nei unde a avut loc serbarea. Totuși o mulțime imensă a populat această stradă și stră­zile din Împrejurimile grădi­­nei. • Pe strada Domnească stau înșirate școalele primare și secundare cu drapelele lor, iar in grădină societățile și corpo­rațiile, de asemenea cu drape­lele. In tribune deputații și se­natorii de Covurluiu; d-ni. ami­ral Eustații­u și colonel Anasta­­siade, șeful statului-major al corpului III de armată, din partea ofițerimei; d. sculptor Storck și corpul di­dactic. Pe monument au depus co­roane clubul studențesc din Covurluiu, comuna, secția Li­gei culturale din Galați, stu­denții universitari din Iași, so­cietatea dramatică din Iai. Sosirea delegaților Dimineața au sosit restul de­legaților la serbare. Din Bucovina au sosit di-niî Urmuleac, Halip și Ștefanei­?. Din Suceava protosinghelul Sidorovi­ci. Din Cernau­ți Sobricek, dia­conul mitropoliei din Cernăuți și d. Paranic cu d-na. Din țară au­ sosit următorii scriitori,­­­ jiubli­ciști : D-niî M. Sadoveanu, directo­rul Teatrului Nați­onal din Iași, Ion Bacalbașa, directorul Tea­trului Național din București, Haralamb Lecca, profesor­­i Rădulescu-Motru, poeții T­­­ Hi­gh­el, Corneliu Moldovanu, I. Minulescu, Leon Feraru, Nico­­lae Pora, literatut Cazaban, E­­mil Gîrleanu, directorul Tea­trului Național din Craiova, Nanu, Stamtiade și Basara­­bescu, delegatul „Convorbirilor l­iitorarii”. Studențimea universitara din București a fost reprezentată printr’o delegație de student,1, la care s’a alăturat și o delega­ție a studenților din Covurluiu. „Liga Culturală” din Bucu­rești și din Tulcea a fost de a­­semeni reprezentată printro de­legație specială. Studențimea universitară din Iași a fost reprezentată printr o delegație de 12 studenți. Din partea ziarului „Românul și a societăței de teatru romin din Arad a asistat d. dr în filo­zofie Horia Petra Petrescu. D. dr. Galin din partea socie­tatei „Junimea" din Viena. La orele 10 și un sfert, grădina era arh­iplină, tribunele publi­ce deasemeni tixite. Sosirea d­lui Arion La orele 10 și un sfert d. mi­nistru al instrucțiunei publice, C. C. Arion, însoțit de d. Corne­liu Botez, președintele comite­­tului pentru ridicarea statuei lui Eminescu își face apariția la tribuna oficială. D-sa e înconjurat, de membrii comitetului, de epi­scopul Nifon al Dunării de jos, de reprezen­tanții autorităților civile, pre­fecții de poliție și județului, li­terații și scriitorii români. Sosește apoi d. Duiliu Zamfi­­rescu, ministrul Romîniei în co­misia europeană și delegatul A­­cademiei la serbare. D-sa e pri­mit de membrii comitetului. La sosirea, d-lui Arion corul­ episcopal, de sub conducerea d-lui Rădulescu intonează un imn religios. Episcopul Nifon al­ Dunării de jos oficiază apoi, în­soțit de cor, slujba religioasă, care durează pînă la orele 11 fă­ră un sfert. La această oră, la un semn al episcopului, piaza de pe statue cade și înaintea ochilor mulți­mii apare statuia marelui poet, care stîrnește puternice aplauze și urale. Corul intonează apoi imnul regal și „Mulți ani tră­iască !” Intm membrii comitetului că­ruia se da­tore­ște ridicarea mo­numentului lui Eminescu, au­ fost ți regretații G. G. Orleanu și G. Drăgănescu, foști magis­trați, ambii morți in floarea virstei. La tribună se urcă apoi d. Corneliu Bottez, președintele co­mitetului pentru ridicarea sta­tuei lui Eminescu, și rostește următorul discurs: Cuvîntarea d-l u. Corneliu Botez președintele comitetului Domnule Ministru, Prea Sfințite, Domnule Primar, Domnilor, Nu fără adîncă emoțiune sau cli d’intîi cuvîntul înaintea chi­pului sculptat îmn marmură al a­­celuia, care, cu drept cuvînt, a fost numit luceafărul poeziei ro­mîne, îmi face impresia că mă gă­sesc înlăuntrul unui templu, că ^vetermehez înaintea unei icoa­ne ; templul e natura în vest­­mîntul trist al toamnei; icoana, la care ne închinăm cu toții, este figura celui mai mare preot al artei române, neîntrecut a­­rtiffici al culturii neamului nos­tru. Domnilor. Fără să vreau, mi se duce gîn­dul cu 20 și mai bine de ami în­dărăt, la vremile, cînd, copii pe băncile școlii, petreceam ceasuri întregi sorbind cu ne­gațiu și căutînd să deslușim înțelesul u­­nor versuri, gînduri și imagini, cari prin originalitatea lor, prin forma nouă și elegantă, prin limba în care erau exprimate, prim ritm­ul muzical și sonor, prin rime de o bogăție și ele un efect fără seamăn, se deosebeau fundamental de felul de a scrie, al poeților din acea vreme. Erau versurile lui Eminescu, pe care cei mai înflăcărați admiratori ai lui, le știam pe dinafară. Stăpâniți mereu de același a­­vînt sufletesc și de același senti­ment de veche admirație pen­tru poet, în anul 1909 o parte din tineretul de atunci, am­­ fost inițiatorii celei întîî mari come­morări a poetului cu prilejul celor 20 de ani împliniți de la moartea sa. Prin serbări și broșuri festi­ve, prin numeroase studii și ar­ticole de presă, datorite­ contim­poranilor poetului și a celor ini­țiați în tainele operilor lui a­­dînci, s’a pus în lumină depli­nă toată activitatea desfășurată de poet, nu numai pe cîmpul li­­terilor ci și pe acela de cetă­țean și înalt îndrumător al na­țiunii române pe calea sfintelor idealuri ce-i încălzeau sufletul. Din sfărămăturile spuselor tu­turor acelor cari l’au cunoscut de aproape, cari l’au iubit și pri­ceput cari în diferite prilejuri au colaborat cu dînsul la marea ope­ră de cultură a neamului, s’a re­constituit aproape în întregime personalitatea complexă a aces­tui mare visător, sublim cuvîntă­­tor și povățuitor al poporului ro­­mînesc, întocmai cum din niște sfărîmături,răzlețe am fi reconsti­tuit un b­ óc, năruit de vremuri. Am rămas uimiți — și cu pie­tate am îngenunchiat înaintea uriașului, care, în lumina vre­murilor de astăzi, ne stă înain­te și care, pe măsură ce vremile își aștern valurile peste dînsul, ni se înfățișează tot mai mă­reț, mai neclintit și mai de ne­pătruns. Domnilor, Eminescu a trăit din viața po­porului însuși, dela popor și-a primit el de-a dreptul inspirări­­le. El a dat deslegări luminoa­se la cele mai arzătoare proble­me ce au frămîntat timpul său și urmează să preocupe spiri­tele și astăzi. El a evocat în imagini colorite și mărețe tre­cutul plin de strălucire și sla­vă al neamului, trecut pe care ni l-a dat ca o veșnică pildă și îndreptar al năzuințelor noas­tre în viitor. El a fost expresiunea cea mai desăvîrșită a ideii de cetățean, conștient de însușirile ca și de lipsurile poporului lui, în o vre­me și o societate, care, cu toate prefacerile primite, purta numai o mască de civilizație, cum îi zicea dînsul. Preocuparea de căpetenie a lui Eminescu a fost so­arte po­porului nostru. Pe acesta, ori­unde ar fi, îl vrea cu un suflet unitar, legat printr’o solidari­tate de neînfrânt, prin conștiin­ța aceleași origini, acelorași cre­dințe și datini și aceleași limbi, pe care nimeni nu le cunoaștea așa de adine ca dînsul. Pentru atingerea acestui țel, el nu vedea alt chip decit o pre­facere radicală a felului de creș­­­tere a tinerimii, o îndrumare pur istorică, cu totul națională. „Schimbați opinia­ publică, zi­­­ce Eminescu, dați o altă direc­ție, răscoliți geniul național" — „spiritul propriu și caracteristic „p.1 poporului —­ din adâncurile „în care doarme, faceți o uriașă „reacțiune morală, o revoluție „de idei în cari ideea romîneas­­­că să fie mai mare decit uman, „geniul, frumos, im­îine, fiți ro­­­mînî și iar romînî”. Iată ce, gîndea și urmărea ma­rele cetățean Mihail Eminescu. Eam­ ridicat, d-lor, acest mo­nument în­ Galați, la țărmil Du­nării albastre ,cântată atît, de frumos­ de dînsul, pentru că'.E­­m­inescu,­ că personalitate romî­­nească, nu e um ce limitat, nici în spațiu, nici în timp. El este pretutindenea unde e român și icoana lui trebue să existe ori­unde sălășluește suflare romî­­nească. Domnule Primar. In numele’ comitetului și ca fiu al Galaților, mă simt fericit și mîndru de a vă încredința a­­cest monument. Vă rog a’l păstra și îngriji cu aceiași dragoste și pietate, cu care Gălățenii s’au învrednicit să’l înfăptuească. Sunt oameni cari încep să tră­­ească după ce ființa lor materi­ală încetează de a mai exista, și trăesc după moartea care pune capăt sbuciumului lor, o viață măreață și eternă. Din aceștia face parte Emi­nescu, iar monumentul ce-l des­­vălim astăzi, nu-i decit o slabă mărturie a solidarității care ne va lega pururi de opera lui mare și frumoasă. Și dacă viața lui a fost lipsi­tă de noroc, ostenirea nu i-a fost deșartă, ea va rodi mereu în curgerea veacurilor. De-a pururea, înaintea chipu­lui täu eternizat în marmură, frații tăi din toate ținuturile romînești pe cari le ai cutree­­ra­t cu atîta drag, veni-vor, pri­­să se prosterne și să-și reverse lege visător, tot mai mulți ca tot ce e nobil, romînesc și bun din curăția și belșugul suflete­lor lor. In gîndul și cuprinderea noas­tră sufletească vei crește și te vei înălța din ce în ce mai fal­nic, iar aci, la țărmul Dunării bătrîne, ți-i sorocit să fii pe veci veghe necliintită a aspirațiuni­­lor neamului, pe care l'am cîntat și l’am iubit atît de mult. ” Discursului d-lui Corneliu Bottez Îi urmează discursul de recepție al statuei, ținut de d. Teodor Missir, ajutor de primar, în numele comunei. Cuvîntarea d-lui Teodor Missir ajutor de primar Prea Sfințite, Domnule Ministru, Domnule Președinte, Doamnelor și Domnilor. Primesc cu adîncă recunoștin­ță acest măreț monument ridi­cat prin concursul gălățenilor. De la mic la mare fără deosebi­re, cu toții, manifestînd cea mai înălțătoare solidaritate: «hói­dat obolul pentru a se eterniza în marmură personalitatea ge­nială a poetului, care a întru­pat așa de mult gîndirea romî­­nească, că a transportat și pe:­­te granițe faima tarei noastre, întrunind geniul și o cultură Urmează la tribună d. minis­tru Arion, care, pronunță un discurs superb. Redăm această capod’operă literară într’un scurt rezumat, care nu va putea de decât o idee palidă de frumu­sețile stillistice ce conține: „Să înalță în marmură albă monumentul cugetării adîmei și senine al poeziei nemărginite, al iubirii de neam și de țară, cum n’a fost mai mare. Dar pe culmile ideei, ale frumosului, ale patriotismului, se înalță și gîndul nostru, pentru ca în a­­ceste clipe să cuprindă o viață întreagă . „Viața lui”, de mun­că, de luptă, de zbuciumări, de iubire fără seamăm, de tristă ne­bunie, în care se pierde un ge­nul luminos și veșnic luminător și se stinge o viață fără noroc. Puțini sunt aceia cari cuprind și opera lor identifică în viața lor un moment al gîndirii tim­pului în care trăesc și, prin a­­ceasta chiar, devin întruparea vie a acelui timp. „In mintea lor se restring sim­țirile, aspirațiunile vremurilor, neamurilor, precum în acele lo­curi pline de lumină pe cari le cîntă poetul se restring țărmu­rile cari le înconjoară, cu toate frumusețiile lor. Printre acești aleși ai omenirii ei nu cunosc pe unul care să întreacă pe ma­rele nostru Eminescu. In cree­­rul sau puternic se adună cuge­tările cele mai înalte, iar inima lui cîntă poezia cea mai ferme­cătoare, în versul lui străluceș­te o limbă romînească neasemă­nat de frumoasă. De aceea ope­ra sa e mare, ea a radiat asupra contimporanilor săi, ea radiază astăzi, ea va radia în veci. „Precum razele soarelui fac să răsară din pămînt sămința aruncată, opera lui Eminescu face să încolțească germenele de talent, în mințile poeților. „Eminescu este un poet mare și pentru ideile generoase pe cari le-a exprimat, adresîndu-le omenirii, și pentru exprimarea în forme neperitoare a simțirii pur naționale. El este un amant pasionat al trecutului. In con­tact, cu gloria străbuniă, mintea lui scinteiază din nou­ și găsește neasemănate accente ca să ciute individuală care stă la niivelul erudițiunea celor mai mari oa­meni ai timpurilor moderne Eminescu a atins culmi de gîn­­dire și de simțire neajunse­ de­ literatura noastră. In versul lui atît de profund ca cugetare, E­­minescu a prins sbuciumul in­telectualului român din vremea mai nouă, dornic a pătrunde marile probleme nedeslegate în­că a vieței omenești, și reoglin­­dește mai mult ca oricare altul frămîntarea sufletească a epo­­cei contemporane. Dar ceia ce trebue să slăvim mai mult în Eminescu este iu­birea lui nețărmurită, pînă la orbire, pentru poporul­­ romîn. Din zorile tinereței a cutree­­rat țara dulce a Bucovinei, pe care a cîntat’o și imortalizat’o, Ardealul, Bamatul ca și țara Ro­mânească. Pretutindeni asculta și învăță graiul și gîndul po­porului sau, devenind înțelegă­torul cel mai larg și mai adinc al sufletului românesc, astfel că romînismul a găsit, într’însul nu numai, om, apărător, ci un adevă­rat apostol. Iată de ce dintre figurile lumi­noase ale neamului, prin a­ că­ror opere, s’au creiat cele­ m­ai puternice temeiuri pentru apro­prierea sufletească a romînilor de pretutindeni personalitatea literară a lui Eminescu apare in primul plan. Opera lui atît de citită și a­­preciată în toate­ colțurile unde trăește și vibrează scumpa noas­tră limbă, a făcut să se confir­me încă odată un necontestabil adevăr. Că există o forță mai presus ca toate combinațiunile politi­ce,­este ceva care se impune cl­ar celor mai excluziviști și că acea forță, acel ceva este în­râurirea inevitabilă a rasei, pe calea culturei, literaturei și a artei care se impune la toți in­divizii și toate grupările ».««lei rase. Prezența, la această înălțătoa­re solemnitate, a fraților noștri de pretutindeni, care s’au gră­bit împreună cu moi să slăveas­că pe cel mai mare cîntărețs al neamului romînesc, este dovada cea mai strălucită de trăinicia operei lui Eminescu. Domnule Președinte. In numele gălățenilor recu­noscători, vă rog, să primiți îm­preună cu oamenii de bine cari v’ați înconjurat, cele mai vii mulțumiri pentru mestim­atu­l dar ce hărăziți orașului. Vom păstra și îngriji cu evla­vie acest monument prin care se aduce un prinos de pietate a poetului nemuritor și un nou impuls în nobila muncă pentru unitatea culturală a neamului romînesc iubirea de țară. Va ramina pu­rurea, cît va fi o nație romîneas­­că, răspunsul pe care Mircea îl dă lui Baiazid, răspuns în care sufletul românului se unește cu natura țării lui, pentru ca să reziste vrăjmașului, pentru ca să-l doboare, pentru ca patria să dăinuiască în veci. „Caracteristic cugetării lui, Eminescu este nota tristă în în­treaga lui scriere. Pesimismul lui Eminescu este un pesimism înalt, pornit nu din revolta poetului, ci dintr’o amărîtă pri­vire a mersului omenirii. Felului acesta de a cugeta convingerii lui că nu putem ni­mica în cursul lucrurilor ome­nești, datorim melancolia senină a poeziei sale, poezie care a ră­sărit ca o floare din solul arb­ al doctrinelor lui filozofice și a cuprins în parfumul ei divin sensul întreg al gândirilor. Vest­minte de zîne și feti frumoși, croite din razele soarelui nostr­u țesute în nemărginita lumină ro­minească, argintate din văpăiia blîndei luni, împodobite cu flori de pe plaiuri de Carpați,— ast­fel de veștminte erau cuvintele lui Eminescu, erau cuvinte ro­mânești învăluind o strălucită gîndire romînească. Tot ce a gîndit și tot ce a scris Emine­scu este romînesc, căci felul gîn­­direa lui este romînesc. Nimeni ca dînsul n’a știut să redea pe­­virel noastre frumusețea dure­roasă a codrului, care se leagă­ SOLEMNITATEA DE LA GALATI Desvelireai statuei Ini lini Corneliu Botez, T. Missir, C. C. Arion, C. Calmuschi, Duiliu Zamfire­scu poetului D- Angh­ei, Iorga, etc. Discursul d-lui ministru C. C Arion G. G. Orleanu, G. Drăgănescu D. CORNELIU BOTTEZ Morsm­amul lui Eminescu D. C. C. ARION

Next