Dimineaţa, octombrie 1911 (Anul 8, nr. 2722-2752)
1911-10-18 / nr. 2739
rtauí vjuí.«u. zí'óV «mfettem PUBLICITATEA: CORCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevisi. 13—Telefont 3/4 Birourile ziarului: = Str. Sărindar No. 11 Sucurești r«É DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii: Lei 90_I « Im» Le» »*•— 3 luni la« *. Pentru străinătate prețul este îndoit TELErON« Precitați Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala . 14/10 _ _ Provincia _ 14/99 „ _ Străinătatea „ 12/40 | Tv-^nrj^-nnn-rfvm---1-.....——.......-..............^....i»mmmiimmmmwm«wmmw»immmwwwwwwwiW»ww»ww««WMMWI>WMW««««W«WI APARE ÎN FIECARE DIMINEAȚA CU CELE DIN URMA ȘTIRI DIN TOATA LUMEA ilarti itt totomim © I9U RĂZBOIUL ITALO-TURC TURCII VICTORIOȘI Recucerirea Tripolisului. Italienii respinși la Tripolis și Benghazi Comandanții expediției italiene SUS: generalul Annibale Castaldella, șeful statului major italian; generalul Pecori-Giraldi, comandantul diviziei I; generalul Iinerio-Gazzola, intendentul corpului expediționar. JOS : comandantul Giulio Pestolozza, fost consul general la Tripolis’, maiorul Gigli Cezoi, comandantul artileriei. Turcii recuceresc Tripolisul ITALIENII RESPINȘI Constantinopol, 16 Octombrie. — Știrile sosite azî din Tripolis au provocat un entuziasm nedescriptibi la Constantinopol. Ele anunță că trupele otomane sunt din nou, stăpîne pe diferite pozițiunî ce fuseseră ocupate de italieni. xt ,rW" Constantinopol, 16 Octombrie. — Ziaraal ,Ilkeslamlî apărut azi dimineață amință la ultima oră că trupele turcește aia recucerit Tripoissul și că escadra italiană s’a îndepărtat din cauza intemperiior Telegramele din Tripolis amență apoi că trupele otomane au răpit italienilor trei patraflexe.’—If. A. Guys. . I 70. 00 soldați italieni se mai trimet în Tripolitania Roma, 1 Oct. — Se asigură că în ultimul consiliu, de miniștri, șeful statului major Pallio a propus să se mai trimită încă 70.000 soldați în Tripolis. NEUTRALITATEA STATELOR UNITE Constantinopol, 16 Oct. — Ambasadorul Statelor Unite a declarat la Poartă neutralitatea guvernului său. — Guys. ITALIENII ING SARCA SA SUPUNĂ PE ARABI PRIN CORUPȚIE Constantinopol, 16 Oct. ■— O telegramă din Tripolis anunță că consulul italian a distribuit scrisori prin cari promite bani și onoruri șefilor triburilor arabe dacă se vor supune. — Guys. REORGANIZAREA REGIUNEI ALBANEZE Constantinopol, 16 Oct. — Guvernul a hotărît să formeze o comisiune pentru reorganizarea intregei regiuni albaneze. Comisiunea va fi compusă din miniștrii de justiție, interne, lucrări publice și instrucție și va fi pusă sub președinția lui Mahmud Șefket pașa. Guys AGITAȚII CONTRA COMITETULUI „UNIUNE ȘI PROGRES” Constantinopol, 16 Oct. — O telegramă din Smyrna anunță că în cursul noptei s’au lipit afișe cuprinzând atacuri contra comitetului. — Guys. Enversaey trăește [talieni] Berlin, 16 Oct. — Știrile din sursă italiană răspîndite într'o parte a presei europene, după care Enverbey ar fi fost omorît în lupta dela Tripolis sau Benghazi, sunt inventate sau tendențioase. Se știe că Enverbey nu se află la Tripolis ci în Cirenaica, unde a funcționat ca șef de stat major la luptele de la Benghazi și Veria. Șeful statului major din Tripolis este Felli-bey. Este absolut exclus deci că Enver bey să fi putut fi omorît în lupta de la Tripolis, care, după mijloacele de comunicație din Tripolitania, este la o distanță, de cel puțin opt zile de Cirenaica. Știrea morfei sale s'a răspîndit prin faptul că un ofițer superior căzut sau rănit în lupta de la Tripolis, a fost scos din linie de către trupele turcești cu salve de pușcă. S’a dedus de aci că nu poate fi vorba de un ofițer oarecare ci de o persoană cu totul distinsă. Cine a fost acest ofițer nu se știe. Știrile italiene caută numai să ghicească și au anunțat rînd pe rînd, căderea în lupta de la Tripolisa, comandantului superior al armatei turcești, apoi a lui Enver bey și în sfirșit a fiului primarului Bassuna pașa. 6, iEY Italienii se întăresc la granița austriaca Insbruck, 16 Oct.—. Știri so, site aci anunță că autoritățile militare italiene fac mari pregătiri la granița austriacă, unde au ridicat o serie de noul forturi. respinși la Benghasi Constantinopol. 16 Octombrie. De pe cîmpul de luptă continuă să sosească știri favorabile. O ultimă știre anunță că forțele italiene au fost respinse la Benghazi și că comandantul trupelor italiene a fost rănit. Soldații turci au răpit italienilor ce bateau în retragere, un tun și o mitralieră. n Guys Triburile islamice contra italienilor. — Infrîngerile trupelor italiene.— Femeile musulmane cu fața descoperită Constantinopol, 16 Octombrie. — Șeicul seneșilor a informat pe guvernatorul din Benghazi și pe deputații Tripolisului despre apropiata sosire a numeroși voluntari bine înarmați și aprovizionați. El declară că va pune la dispoziția Turciei toate mijloacele de război de care dispun senușii, pentru a respinge invazia străină și anunță că cele mai multe triburi islamice se pregătesc să meargă împotriva italienilor. Toate telegramele de aseară confirmă înfrîngerile și gravele pierderi ale italienilor in ultimele lupte de la Tripolis și Benghazi. neți iroții presei anunță că, deoarece italienii s’au travestit în femei musulmane pentru a pătrunde în rangurile armatei turcești și a sî da seamă de poziția trupelor, colonelul Meșad a hotărît ca de acum înainte orice femee musulmană, care va circula în Tripolitania să fie cu obrazul descoperit. — Guys. ——------ Discursurile d-lor Aspectul orașului GALAȚI, 16 Octombrie. —Un timp splendid a favorizat serbarea dezvelirea monumentului lui Mihail Eminescu. De cu vreme, azi dimineață a fost o animație extraordinară pe străzi. Din ordinul prefectului de poliție d. P. Pallade, pentru a ne împiedeca aglomerația pe străzi, sergenții de oraș au izolat porțiunea străzei Domnească și ambele laturi ale grădinei unde a avut loc serbarea. Totuși o mulțime imensă a populat această stradă și străzile din Împrejurimile grădinei. • Pe strada Domnească stau înșirate școalele primare și secundare cu drapelele lor, iar in grădină societățile și corporațiile, de asemenea cu drapelele. In tribune deputații și senatorii de Covurluiu; d-ni. amiral Eustațiiu și colonel Anastasiade, șeful statului-major al corpului III de armată, din partea ofițerimei; d. sculptor Storck și corpul didactic. Pe monument au depus coroane clubul studențesc din Covurluiu, comuna, secția Ligei culturale din Galați, studenții universitari din Iași, societatea dramatică din Iai. Sosirea delegaților Dimineața au sosit restul delegaților la serbare. Din Bucovina au sosit di-niî Urmuleac, Halip și Ștefanei?. Din Suceava protosinghelul Sidorovici. Din Cernauți Sobricek, diaconul mitropoliei din Cernăuți și d. Paranic cu d-na. Din țară au sosit următorii scriitori, jiubliciști : D-niî M. Sadoveanu, directorul Teatrului Național din Iași, Ion Bacalbașa, directorul Teatrului Național din București, Haralamb Lecca, profesori Rădulescu-Motru, poeții T Highel, Corneliu Moldovanu, I. Minulescu, Leon Feraru, Nicolae Pora, literatut Cazaban, Emil Gîrleanu, directorul Teatrului Național din Craiova, Nanu, Stamtiade și Basarabescu, delegatul „Convorbirilor liitorarii”. Studențimea universitara din București a fost reprezentată printr’o delegație de student,1, la care s’a alăturat și o delegație a studenților din Covurluiu. „Liga Culturală” din București și din Tulcea a fost de asemeni reprezentată printro delegație specială. Studențimea universitară din Iași a fost reprezentată printr o delegație de 12 studenți. Din partea ziarului „Românul și a societăței de teatru romin din Arad a asistat d. dr în filozofie Horia Petra Petrescu. D. dr. Galin din partea societatei „Junimea" din Viena. La orele 10 și un sfert, grădina era arhiplină, tribunele publice deasemeni tixite. Sosirea dlui Arion La orele 10 și un sfert d. ministru al instrucțiunei publice, C. C. Arion, însoțit de d. Corneliu Botez, președintele comitetului pentru ridicarea statuei lui Eminescu își face apariția la tribuna oficială. D-sa e înconjurat, de membrii comitetului, de episcopul Nifon al Dunării de jos, de reprezentanții autorităților civile, prefecții de poliție și județului, literații și scriitorii români. Sosește apoi d. Duiliu Zamfirescu, ministrul Romîniei în comisia europeană și delegatul Academiei la serbare. D-sa e primit de membrii comitetului. La sosirea, d-lui Arion corul episcopal, de sub conducerea d-lui Rădulescu intonează un imn religios. Episcopul Nifon al Dunării de jos oficiază apoi, însoțit de cor, slujba religioasă, care durează pînă la orele 11 fără un sfert. La această oră, la un semn al episcopului, piaza de pe statue cade și înaintea ochilor mulțimii apare statuia marelui poet, care stîrnește puternice aplauze și urale. Corul intonează apoi imnul regal și „Mulți ani trăiască !” Intm membrii comitetului căruia se datorește ridicarea monumentului lui Eminescu, au fost ți regretații G. G. Orleanu și G. Drăgănescu, foști magistrați, ambii morți in floarea virstei. La tribună se urcă apoi d. Corneliu Bottez, președintele comitetului pentru ridicarea statuei lui Eminescu, și rostește următorul discurs: Cuvîntarea d-l u. Corneliu Botez președintele comitetului Domnule Ministru, Prea Sfințite, Domnule Primar, Domnilor, Nu fără adîncă emoțiune sau cli d’intîi cuvîntul înaintea chipului sculptat îmn marmură al aceluia, care, cu drept cuvînt, a fost numit luceafărul poeziei romîne, îmi face impresia că mă găsesc înlăuntrul unui templu, că ^vetermehez înaintea unei icoane ; templul e natura în vestmîntul trist al toamnei; icoana, la care ne închinăm cu toții, este figura celui mai mare preot al artei române, neîntrecut artiffici al culturii neamului nostru. Domnilor. Fără să vreau, mi se duce gîndul cu 20 și mai bine de ami îndărăt, la vremile, cînd, copii pe băncile școlii, petreceam ceasuri întregi sorbind cu negațiu și căutînd să deslușim înțelesul unor versuri, gînduri și imagini, cari prin originalitatea lor, prin forma nouă și elegantă, prin limba în care erau exprimate, prim ritmul muzical și sonor, prin rime de o bogăție și ele un efect fără seamăn, se deosebeau fundamental de felul de a scrie, al poeților din acea vreme. Erau versurile lui Eminescu, pe care cei mai înflăcărați admiratori ai lui, le știam pe dinafară. Stăpâniți mereu de același avînt sufletesc și de același sentiment de veche admirație pentru poet, în anul 1909 o parte din tineretul de atunci, am fost inițiatorii celei întîî mari comemorări a poetului cu prilejul celor 20 de ani împliniți de la moartea sa. Prin serbări și broșuri festive, prin numeroase studii și articole de presă, datorite contimporanilor poetului și a celor inițiați în tainele operilor lui adînci, s’a pus în lumină deplină toată activitatea desfășurată de poet, nu numai pe cîmpul literilor ci și pe acela de cetățean și înalt îndrumător al națiunii române pe calea sfintelor idealuri ce-i încălzeau sufletul. Din sfărămăturile spuselor tuturor acelor cari l’au cunoscut de aproape, cari l’au iubit și priceput cari în diferite prilejuri au colaborat cu dînsul la marea operă de cultură a neamului, s’a reconstituit aproape în întregime personalitatea complexă a acestui mare visător, sublim cuvîntător și povățuitor al poporului romînesc, întocmai cum din niște sfărîmături,răzlețe am fi reconstituit un b óc, năruit de vremuri. Am rămas uimiți — și cu pietate am îngenunchiat înaintea uriașului, care, în lumina vremurilor de astăzi, ne stă înainte și care, pe măsură ce vremile își aștern valurile peste dînsul, ni se înfățișează tot mai măreț, mai neclintit și mai de nepătruns. Domnilor, Eminescu a trăit din viața poporului însuși, dela popor și-a primit el de-a dreptul inspirările. El a dat deslegări luminoase la cele mai arzătoare probleme ce au frămîntat timpul său și urmează să preocupe spiritele și astăzi. El a evocat în imagini colorite și mărețe trecutul plin de strălucire și slavă al neamului, trecut pe care ni l-a dat ca o veșnică pildă și îndreptar al năzuințelor noastre în viitor. El a fost expresiunea cea mai desăvîrșită a ideii de cetățean, conștient de însușirile ca și de lipsurile poporului lui, în o vreme și o societate, care, cu toate prefacerile primite, purta numai o mască de civilizație, cum îi zicea dînsul. Preocuparea de căpetenie a lui Eminescu a fost soarte poporului nostru. Pe acesta, oriunde ar fi, îl vrea cu un suflet unitar, legat printr’o solidaritate de neînfrânt, prin conștiința aceleași origini, acelorași credințe și datini și aceleași limbi, pe care nimeni nu le cunoaștea așa de adine ca dînsul. Pentru atingerea acestui țel, el nu vedea alt chip decit o prefacere radicală a felului de creștere a tinerimii, o îndrumare pur istorică, cu totul națională. „Schimbați opinia publică, zice Eminescu, dați o altă direcție, răscoliți geniul național" — „spiritul propriu și caracteristic „p.1 poporului — din adâncurile „în care doarme, faceți o uriașă „reacțiune morală, o revoluție „de idei în cari ideea romînească să fie mai mare decit uman, „geniul, frumos, imîine, fiți romînî și iar romînî”. Iată ce, gîndea și urmărea marele cetățean Mihail Eminescu. Eam ridicat, d-lor, acest monument în Galați, la țărmil Dunării albastre ,cântată atît, de frumos de dînsul, pentru că'.Eminescu, că personalitate romînească, nu e um ce limitat, nici în spațiu, nici în timp. El este pretutindenea unde e român și icoana lui trebue să existe oriunde sălășluește suflare romînească. Domnule Primar. In numele’ comitetului și ca fiu al Galaților, mă simt fericit și mîndru de a vă încredința acest monument. Vă rog a’l păstra și îngriji cu aceiași dragoste și pietate, cu care Gălățenii s’au învrednicit să’l înfăptuească. Sunt oameni cari încep să trăească după ce ființa lor materială încetează de a mai exista, și trăesc după moartea care pune capăt sbuciumului lor, o viață măreață și eternă. Din aceștia face parte Eminescu, iar monumentul ce-l desvălim astăzi, nu-i decit o slabă mărturie a solidarității care ne va lega pururi de opera lui mare și frumoasă. Și dacă viața lui a fost lipsită de noroc, ostenirea nu i-a fost deșartă, ea va rodi mereu în curgerea veacurilor. De-a pururea, înaintea chipului täu eternizat în marmură, frații tăi din toate ținuturile romînești pe cari le ai cutreerat cu atîta drag, veni-vor, prisă se prosterne și să-și reverse lege visător, tot mai mulți ca tot ce e nobil, romînesc și bun din curăția și belșugul sufletelor lor. In gîndul și cuprinderea noastră sufletească vei crește și te vei înălța din ce în ce mai falnic, iar aci, la țărmul Dunării bătrîne, ți-i sorocit să fii pe veci veghe necliintită a aspirațiunilor neamului, pe care l'am cîntat și l’am iubit atît de mult. ” Discursului d-lui Corneliu Bottez Îi urmează discursul de recepție al statuei, ținut de d. Teodor Missir, ajutor de primar, în numele comunei. Cuvîntarea d-lui Teodor Missir ajutor de primar Prea Sfințite, Domnule Ministru, Domnule Președinte, Doamnelor și Domnilor. Primesc cu adîncă recunoștință acest măreț monument ridicat prin concursul gălățenilor. De la mic la mare fără deosebire, cu toții, manifestînd cea mai înălțătoare solidaritate: «hóidat obolul pentru a se eterniza în marmură personalitatea genială a poetului, care a întrupat așa de mult gîndirea romînească, că a transportat și pe:te granițe faima tarei noastre, întrunind geniul și o cultură Urmează la tribună d. ministru Arion, care, pronunță un discurs superb. Redăm această capod’operă literară într’un scurt rezumat, care nu va putea de decât o idee palidă de frumusețile stillistice ce conține: „Să înalță în marmură albă monumentul cugetării adîmei și senine al poeziei nemărginite, al iubirii de neam și de țară, cum n’a fost mai mare. Dar pe culmile ideei, ale frumosului, ale patriotismului, se înalță și gîndul nostru, pentru ca în aceste clipe să cuprindă o viață întreagă . „Viața lui”, de muncă, de luptă, de zbuciumări, de iubire fără seamăm, de tristă nebunie, în care se pierde un genul luminos și veșnic luminător și se stinge o viață fără noroc. Puțini sunt aceia cari cuprind și opera lor identifică în viața lor un moment al gîndirii timpului în care trăesc și, prin aceasta chiar, devin întruparea vie a acelui timp. „In mintea lor se restring simțirile, aspirațiunile vremurilor, neamurilor, precum în acele locuri pline de lumină pe cari le cîntă poetul se restring țărmurile cari le înconjoară, cu toate frumusețiile lor. Printre acești aleși ai omenirii ei nu cunosc pe unul care să întreacă pe marele nostru Eminescu. In creerul sau puternic se adună cugetările cele mai înalte, iar inima lui cîntă poezia cea mai fermecătoare, în versul lui strălucește o limbă romînească neasemănat de frumoasă. De aceea opera sa e mare, ea a radiat asupra contimporanilor săi, ea radiază astăzi, ea va radia în veci. „Precum razele soarelui fac să răsară din pămînt sămința aruncată, opera lui Eminescu face să încolțească germenele de talent, în mințile poeților. „Eminescu este un poet mare și pentru ideile generoase pe cari le-a exprimat, adresîndu-le omenirii, și pentru exprimarea în forme neperitoare a simțirii pur naționale. El este un amant pasionat al trecutului. In contact, cu gloria străbuniă, mintea lui scinteiază din nou și găsește neasemănate accente ca să ciute individuală care stă la niivelul erudițiunea celor mai mari oameni ai timpurilor moderne Eminescu a atins culmi de gîndire și de simțire neajunse de literatura noastră. In versul lui atît de profund ca cugetare, Eminescu a prins sbuciumul intelectualului român din vremea mai nouă, dornic a pătrunde marile probleme nedeslegate încă a vieței omenești, și reoglindește mai mult ca oricare altul frămîntarea sufletească a epocei contemporane. Dar ceia ce trebue să slăvim mai mult în Eminescu este iubirea lui nețărmurită, pînă la orbire, pentru poporul romîn. Din zorile tinereței a cutreerat țara dulce a Bucovinei, pe care a cîntat’o și imortalizat’o, Ardealul, Bamatul ca și țara Românească. Pretutindeni asculta și învăță graiul și gîndul poporului sau, devenind înțelegătorul cel mai larg și mai adinc al sufletului românesc, astfel că romînismul a găsit, într’însul nu numai, om, apărător, ci un adevărat apostol. Iată de ce dintre figurile luminoase ale neamului, prin a căror opere, s’au creiat cele mai puternice temeiuri pentru aproprierea sufletească a romînilor de pretutindeni personalitatea literară a lui Eminescu apare in primul plan. Opera lui atît de citită și apreciată în toate colțurile unde trăește și vibrează scumpa noastră limbă, a făcut să se confirme încă odată un necontestabil adevăr. Că există o forță mai presus ca toate combinațiunile politice,este ceva care se impune clar celor mai excluziviști și că acea forță, acel ceva este înrâurirea inevitabilă a rasei, pe calea culturei, literaturei și a artei care se impune la toți indivizii și toate grupările ».««lei rase. Prezența, la această înălțătoare solemnitate, a fraților noștri de pretutindeni, care s’au grăbit împreună cu moi să slăvească pe cel mai mare cîntărețs al neamului romînesc, este dovada cea mai strălucită de trăinicia operei lui Eminescu. Domnule Președinte. In numele gălățenilor recunoscători, vă rog, să primiți împreună cu oamenii de bine cari v’ați înconjurat, cele mai vii mulțumiri pentru mestimatul dar ce hărăziți orașului. Vom păstra și îngriji cu evlavie acest monument prin care se aduce un prinos de pietate a poetului nemuritor și un nou impuls în nobila muncă pentru unitatea culturală a neamului romînesc iubirea de țară. Va ramina pururea, cît va fi o nație romînească, răspunsul pe care Mircea îl dă lui Baiazid, răspuns în care sufletul românului se unește cu natura țării lui, pentru ca să reziste vrăjmașului, pentru ca să-l doboare, pentru ca patria să dăinuiască în veci. „Caracteristic cugetării lui, Eminescu este nota tristă în întreaga lui scriere. Pesimismul lui Eminescu este un pesimism înalt, pornit nu din revolta poetului, ci dintr’o amărîtă privire a mersului omenirii. Felului acesta de a cugeta convingerii lui că nu putem nimica în cursul lucrurilor omenești, datorim melancolia senină a poeziei sale, poezie care a răsărit ca o floare din solul arb al doctrinelor lui filozofice și a cuprins în parfumul ei divin sensul întreg al gândirilor. Vestminte de zîne și feti frumoși, croite din razele soarelui nostru țesute în nemărginita lumină rominească, argintate din văpăiia blîndei luni, împodobite cu flori de pe plaiuri de Carpați,— astfel de veștminte erau cuvintele lui Eminescu, erau cuvinte românești învăluind o strălucită gîndire romînească. Tot ce a gîndit și tot ce a scris Eminescu este romînesc, căci felul gîndirea lui este romînesc. Nimeni ca dînsul n’a știut să redea pevirel noastre frumusețea dureroasă a codrului, care se leagă SOLEMNITATEA DE LA GALATI Desvelireai statuei Ini lini Corneliu Botez, T. Missir, C. C. Arion, C. Calmuschi, Duiliu Zamfirescu poetului D- Anghei, Iorga, etc. Discursul d-lui ministru C. C Arion G. G. Orleanu, G. Drăgănescu D. CORNELIU BOTTEZ Morsmamul lui Eminescu D. C. C. ARION